GLORIA LA A DOUA PROMOVARE
În 1984, Gloria Buzău reuşea să promoveze a doua oară în Divizia A, după un sezon incredibil. Conduşi de antrenorii Gheorghe Constantin şi Florian Dumitrescu, fost component al reprezentativei României, “glorioşii” încheie stagiunea pe locul 1, adjudecându-şi dreptul de a participa în ediţia 1984-1985 în Divizia A.
Iată şi lotul care a făcut posibilă revenirea Gloriei Buzău în primul eşalon: Cristian, Lazăr (portari), Comănescu, Stanciu, Mircea, Năstase, Petrache, Tică, Tulpan, Stănciulescu (fundaşi), Andriesei, Balaur, Ghizdeanu, Niţă, Zahiu (mijlocaşi), Cramer, Şumulanschi, State şi Dumitru Marcu (atacanţi).
13 august 2026 | Crângul și-a pierdut unul dintre ultimii gentlemeni. Mitică Marcu, omagiat de „Vioară” acolo unde au scris istorie
Fotbalul românesc a pierdut joi, 13 august 2026, unul dintre reprezentanții unei generații care a construit, prin talent, caracter și performanță, o parte importantă din istoria acestui sport, Dumitru „Mitică” Marcu, fost internațional român, dublu campion al României cu Universitatea Craiova și unul dintre fotbaliștii care au contribuit decisiv la cea mai bună clasare din istoria Gloriei Buzău, încetând din viață la vârsta de 76 de ani. Pentru cei mai mulți dintre iubitorii fotbalului românesc, numele lui Dumitru Marcu va rămâne legat pentru totdeauna de Universitatea Craiova, de echipa care avea să intre în memoria colectivă drept „Campioana unei Mari Iubiri”, însă pentru Buzău povestea lui este mult mai profundă decât aceea a unui fost mare jucător ajuns în Crâng spre finalul carierei, pentru că „Motoreta”, așa cum fusese poreclit datorită vitezei și exploziei sale, a fost unul dintre oamenii care au construit sezonul 1984–1985, anul în care Gloria a încheiat pe locul 5 în Divizia A, performanță care nu a mai fost egalată niciodată.
Născut la 9 aprilie 1950, la Drăghiceni, în județul Olt, Dumitru Marcu și-a început cariera la CFR Caracal, a trecut apoi pe la Steaua București, însă consacrarea avea să vină la Universitatea Craiova, club la care a ajuns în 1972 și unde, timp de opt sezoane, a devenit una dintre piesele importante ale unei formații care avea să schimbe statutul fotbalului oltenesc, evoluând în atac alături de nume precum Oblemenco, Bălan sau Țarălungă și impunându-se prin viteză, disponibilitate la efort și capacitatea de a destabiliza apărările adverse. În perioada 1972–1980, Dumitru Marcu a disputat 203 meciuri și a înscris 63 de goluri pentru Universitatea Craiova, a cucerit două titluri de campion al României, în 1974 și 1980, și două Cupe ale României, în 1977 și 1978, în palmaresul său figurând și Cupa României câștigată cu Steaua în 1971, în timp ce la echipa națională a strâns, potrivit evidențelor oficiale ale Federației Române de Fotbal și ale Universității Craiova, 19 selecții și trei goluri.
După despărțirea de Craiova au urmat Mecanică Fină București și o revenire la Steaua, iar în 1984, la 34 de ani, într-o perioadă în care pentru foarte mulți fotbaliști cariera se apropia deja de final, Dumitru Marcu a ajuns la Gloria Buzău și a demonstrat aproape imediat că venirea sa în Crâng nu avea nimic din aerul unei retrageri liniștite, pentru că avea să joace, să marcheze și să devină unul dintre principalii oameni ai celei mai bune echipe pe care Buzăul a avut-o vreodată în prima divizie. Sezonul 1984–1985 a rămas până astăzi unul dintre reperele fundamentale ale istoriei Gloriei, într-un campionat în care formația buzoiană se confrunta cu Steaua, Dinamo, Sportul Studențesc, Universitatea Craiova, Rapid, Corvinul Hunedoara sau FC Argeș și în care, în loc să lupte doar pentru supraviețuire, a reușit să termine pe locul 5, în urma primelor patru clasate, Steaua, Dinamo, Sportul Studențesc și Universitatea Craiova. Gloria a încheiat acel sezon cu 34 de puncte, într-un sistem în care victoria valora două puncte, după 13 victorii, 8 remize și 13 înfrângeri, cu un golaveraj perfect echilibrat, 51 de goluri marcate și 51 primite, iar printre fotbaliștii care au dus greul acelei stagiuni s-a aflat Dumitru Marcu, care a bifat 26 de meciuri și a înscris 12 goluri, cea mai bună producție ofensivă a carierei sale într-un singur sezon de Divizia A.
Cifra capătă și mai multă greutate dacă este pusă în context, pentru că Marcu avea deja 34 de ani, iar cele 12 goluri nu au venit pentru o echipă care domina campionatul, ci la formație de provincie care încerca să țină pasul cu marile forțe ale fotbalului românesc, ceea ce transformă prestația sa într-una dintre cele mai importante contribuții individuale din istoria clubului buzoian. În aceeași echipă se afla și Dudu Georgescu, unul dintre cei mai mari atacanți pe care i-a avut România și dublu câștigător al Ghetei de Aur, care a înscris 16 goluri în ediția 1984–1985, astfel că împreună, Georgescu și Marcu au marcat 28 dintre cele 51 de goluri ale Gloriei, adică mai mult de jumătate din întreaga producție ofensivă a echipei în sezonul care avea să rămână reperul absolut al clubului. Unul dintre momentele care sintetizează cel mai bine acea stagiune s-a consumat pe 19 iunie 1985, în ultima etapă a campionatului, atunci când Gloria Buzău a întâlnit Rapid București pe stadionul din Crâng, într-o partidă care avea să închidă sezonul de vis cu o victorie categorică, scor 3–1.
Gloria începea acel meci cu jucători precum Tulpan, Șumulanschi, Ghizdeanu, Cramer, Dudu Georgescu și Dumitru Marcu, iar primul gol al partidei, înscris de Dudu Georgescu în minutul 4, a pornit chiar de la „Motoreta”, care a trimis un șut puternic, portarul Rapidului a respins, iar atacantul Gloriei a urmărit balonul și a deschis scorul, înainte ca același Dudu Georgescu să mai înscrie de două ori, în minutele 42 și 68, în timp ce Rapid a punctat prin Rada. Victoria cu 3–1 a consfințit locul 5, cea mai bună poziție ocupată vreodată de Gloria Buzău în prima divizie, iar faptul că Dumitru Marcu a fost implicat direct în faza care a deschis acel ultim meci poate fi privit, peste decenii, ca o imagine simbolică a rolului pe care l-a avut în construcția acelui sezon.
Marcu a continuat să joace la Buzău și în ediția următoare, 1985–1986, când a disputat încă 26 de meciuri și a înscris trei goluri, iar în sezonul 1986–1987 a mai bifat cinci apariții și un gol, astfel că bilanțul său în tricoul Gloriei Buzău a ajuns la 57 de partide și 16 goluri în Divizia A. Ultima sa apariție pe prima scenă a fotbalului românesc s-a produs chiar ca jucător al Gloriei, pe 26 octombrie 1986, în partida pierdută cu 4–0 pe terenul lui FC Argeș, iar la finalul carierei Dumitru Marcu adunase 283 de meciuri și 83 de goluri în Divizia A, cifre care îl așază fără îndoială între jucătorii importanți ai generației sale.
Relația sa cu Buzăul nu s-a încheiat însă odată cu retragerea din activitate, pentru că Dumitru Marcu avea să revină ulterior în jurul clubului, inclusiv în sezonul 1993–1994, într-o perioadă dificilă pentru Gloria, iar mulți ani mai târziu, în ianuarie 2012, era numit secretar general al clubului, revenire care confirma că legătura cu oamenii și cu orașul nu dispăruse odată cu trecerea timpului. Marcu explica atunci că fusese contactat de fostul său coleg Dan Tulpan, devenit între timp președintele Gloriei, și că acceptase cu plăcere să revină, mărturisind totodată că ținuse permanent legătura cu oamenii clubului și că îl ajutase inclusiv prin recomandări de jucători, detalii care arată că Buzăul nu fusese pentru el doar o destinație din finalul carierei, ci un loc față de care păstrase o apropiere reală.
Vestea dispariției sale a avut ecou imediat și la Buzău, iar Ion Viorel, unul dintre oamenii emblematici ai Gloriei din generația următoare și unul dintre cei mai importanți fotbaliști pe care i-a dat acest oraș, i-a adus un omagiu celui pe care l-a considerat unul dintre mentorii săi, depunând flori și aprinzând o lumânare în memoria lui Dumitru Marcu. Dincolo de cifre, poate că tocmai această influență pe care a avut-o asupra oamenilor din jur explică cel mai bine dimensiunea personalității sale, pentru că statisticile pot spune câte meciuri a jucat și câte goluri a înscris, însă cei care au împărțit vestiarul cu el, cei care l-au văzut de aproape și cei care au crescut în fotbal în jurul lui sunt cei care pot vorbi despre omul din spatele fotbalistului.
Pentru Craiova, Dumitru Marcu va rămâne „Motoreta”, extrema unei generații care a câștigat campionate și a transformat Universitatea într-un club de referință al fotbalului românesc, însă pentru Buzău numele lui rămâne legat de o echipă care a reușit ceva ce, după mai bine de patru decenii, încă nu a fost egalat. Cele 26 de meciuri și 12 goluri din sezonul 1984–1985, cele 57 de apariții și 16 goluri în tricoul Gloriei și, mai ales, acel loc 5 în Divizia A sunt repere care vor rămâne în arhiva clubului, dar povestea lui Dumitru Marcu în Crâng nu poate fi redusă doar la statistici, pentru că ea aparține unei perioade în care stadionul era plin, fotbalul avea alt ritm, iar jucătorii deveneau repere pentru generații întregi.
Pe măsură ce anii trec, oamenii care au construit acele echipe dispar, iar fotbalul lor rămâne din ce în ce mai mult în fotografii, în imagini de arhivă, în cronici îngălbenite și în amintirile celor care i-au văzut jucând, însă tocmai de aceea memoria lor devine tot mai importantă, pentru că fără poveștile acestor oameni, istoria unui club riscă să devină doar o succesiune de clasamente și rezultate. Dumitru „Mitică” Marcu a fost unul dintre oamenii care au făcut ca Gloria Buzău să viseze mai sus decât îndrăznise până atunci, iar numele său va rămâne pentru totdeauna alături de cele ale lui Tulpan, Ghizdeanu, Cramer, Dudu Georgescu și ale celorlalți fotbaliști ai generației care a dus Buzăul pe locul 5 în România.
„Motoreta” Craiovei a trecut prin Crâng, dar nu a trecut fără să lase urme, iar pentru Gloria Buzău o parte din povestea lui Dumitru Marcu va rămâne pentru totdeauna legată de cel mai frumos sezon din istoria clubului.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Gloria Buzău la a doua promovare – FOTO
CLASAMENTUL EDIŢIEI 1983-1984
1. Gloria Buzău 34 20 7 7 67-31 47
2. Gloria Bistriţa 34 18 3 13 50-27 39
3. Partizanul Bacău 34 17 4 13 43-44 38
4. Ceahlăul Piatra-Neamţ 34 15 6 13 41-32 36
5. FC Constanţa 34 13 11 10 55-31 35
6. CSM Suceava 34 13 9 12 36-35 35
7. Chimia Fălticeni 34 15 5 14 38-52 35
8. Oţelul Galaţi 34 13 8 13 45-38 34
9. CS Botoşani 34 16 2 16 45-42 34
10. FCM Progresul Brăila 34 14 6 14 41-38 34
11. Unirea Dinamo Focşani 34 14 5 15 51-45 33
12. Olimpia Râmnicu-Sărat 34 13 7 14 39-37 33
13. Metalul Plopeni 34 12 8 14 32-34 32
14. Prahova Ploieşti 34 13 6 15 34-41 32
15. Delta Tulcea 34 12 8 14 30-58 32
16. CSM Borzeşti 34 11 5 18 39-67 27
17. Unirea Slobozia 34 12 8 14 35-43 26
18. Dunărea Călăraşi 34 8 6 20 28-54 22
Participarea în Cupa României 1983-1984
Divizia B
Cupa României: eliminată înainte de 16-zecimi
Amenințați în Liban
Liban, anii `80. Gloria Buzău efectuează un stagiu de pregătire în Orientul Mijlociu. Cu doar doi, trei ani înainte de intifadă, poporul libanez încă mai resimţea în ceafă respiraţia israelienilor. “Glorioşii” joacă un meci amical cu Racing Beirut, joc pe care în cele din urmă îl şi câştigă. În ultimele două zile ale cantonamentului primesc propunerea de a juca cu o echipă muslumană aflată dincolo de limita de siguranţă. Conducerea clubului acceptă pe loc. La pauză, buzoienii conduceau cu 2 la 0, când în vestiar “descind” cinci indivizi, îmbrăcaţi cu “cearceafuri” din cap până-n picioare, şi cu mitraliere în mână. Scurt vine şi replica translatorului: “Vor să câştige!”. Bineînţeles, ai noştri ar fi dat orice doar ca să scape cu viaţă. Pentru o înfrângere, li s-au promis o cameră şi un aparat video. Zis şi făcut. Musulmanii câştigă cu 4 la 2, la fiecare gol auzindu-se din tribune focuri de mitralieră. Şi buzoienii au avut de câştigat. Nu doar că au scăpat cu viaţă, dar şi-au primit şi cele sus menţionate. O “donaţie” foarte bună, pentru că puţine erau echipele româneşti care îşi permiteau să facă analiza adversarului pe video.
De neuitat: Gloria 1985
Cel mai bun sezon, din punct de vedere al performanţei sportive, a fost anul competiţional 1984-1985. Gloria Buzău a reuşit la finele sezonului să ocupe locul cinci, după echipe de tradiţie în fotbalul românesc, precum: Steaua Bucureşti, Dinamo Bucureşti, Sportul Studenţesc şi Universitatea Craiova. Buzoienii au încheiat stagiunea în faţa grupărilor cu ştate vechi în prima divizie. Echipe ca FC Argeş, Corvinul Hunedoara, Politehnica Timişoara sau Rapid Bucureşti au urmat în clasament după Gloria Buzău. Poziţia obţinută le-a dat dreptul buzoienilor să participe în Cupa Balcanică, o competiţie internaţională, desfăşurată între ţările din Balcani.
“Fără îndoială a fost una dintre cele mai frumoase echipe ale Buzăului. Deşi aveam în componenţa noastră jucători aflaţi la apusul carierei, mai toţi era foşti internaţionali, cu ei am reuşit cea mai mare performanţă din istoria clubului, locul cinci în Divizia A” rememorează acum Dan Tulpan, fost jucător la Gloria Buzău.
Lotul de jucători
Gloria Buzău în anul competiţional 1984 – 1985: Cristian, Lazăr (portari), Comănescu, Stanciu, Mircea, Năstase, Petrache, Tică, Stănciulescu (fundaşi), Andriesei, Balaur, Ghizdeanu, Niţă, Zahiu (mijlocaşi), Cramer, Şumulanschi, Dudu Georgescu, State şi Dumitru Marcu (atacanţi).
Antrenor: Gheorghe Constantin.
De la stânga la dreapta, rândul de sus: medicul echipei Mircea Pătraşcu, Cramer, Năstase, Şumulanschi, Comănescu, Ghizdeanu, Ion Ioniţă (antrenor secund), Gheorghe Constantin (antrenor principal), Balaur, Dudu Georgescu, Tică, Stoica, Mircea, Andriesei, Florian Dumitrescu (antrenor secund), Tulpan, State, Lazăr, Cristian, Ivana, Zahiu. Lipseşte din fotografie Marcu.
CLASAMENTUL EDIŢIEI 1984-1985
1. Steaua Bucureşti 34 23 8 3 71 – 24 54
2. Dinamo Bucureşti 34 21 10 3 59 – 31 52
3. Sportul Studenţesc Bucureşti 34 20 8 6 71 – 28 48
4. Universitatea Craiova 34 17 5 12 61 – 46 39
5. Gloria Buzău 34 13 8 13 51 – 51 34
6. ASA Târgu-Mureş 34 13 7 14 32 – 32 33
7. FC Argeş Piteşti 34 12 8 14 44 – 35 32
8. Corvinul Hunedoara 34 15 2 17 51 – 52 32
9. Politehnica Timişoara 34 12 8 14 35 – 52 32
10. FC Bihor Oradea 34 13 5 16 39 – 43 31
11. Rapid Bucureşti 34 10 10 14 36 – 43 30
12. FCM Braşov 34 13 4 17 33 – 41 30
13. FC Olt Scorniceşti 34 13 4 17 34 – 52 30
14. Chimia Râmnicu-Vâlcea 34 11 7 16 26 – 50 29
15. SC Bacău 34 11 6 17 36 – 41 28
16. Jiul Petroşani 34 11 6 17 36 – 58 28
17. FC Baia-Mare 34 11 4 19 30 – 46 26
18. Politehnica Iaşi 34 8 8 18 36 – 56 24
Participarea în Cupa României 1984-1985
Divizia A
16 zecimi: Gloria Buzău – Dinamo Buc.: 1-3
în primul rând prezenţa comună pe lista golgheterilor României – FOTO
Dribling în faţa retrogradării
Gloria Buzău reuşeşte în al V-lea sezon în Divizia A să se salveze de la retrogradare în ultima etapă, asemenea sezonului 1977-1978. În `85 ajunge la Buzău şi golgheterul Europei, Dudu Georgescu dublu deţinător al Ghetei de Aur şi al unui palmares de invidiat: 351 de jocuri în prima ligă, 239 de goluri la nivelul diviziei A.
Unica prezenţa europeană
Gloria Buzău – Vllaznia Shkoder: 3-0 (1-0), în tur 0-0 – foto
CUPA BALCANICĂ 1985 – 1986
Au marcat: min 35 şi min. 50 D.Georgescu, min. 76 D. Tulpan
25 martie 1986, ora: 15.00
Stadion: “Municipal” – Buzău
Spectatori: 8.000
Teren bun, timp frumos, soare, dar vânt
Şuturi la poartă: 17 – 11
Şuturi pe poartă: 8 –
Gloria Buzău: Lazăr – Comănescu, Mircea, Fl. Marin, (min. 67 Stan), Tulpan – Şumulanschi, Balaur, Tică, Cramer – Dudu Georgescu, Marcu (min. 53 Profir).
Vllazia Shkoder: Xoxha – Zeniani, Dedja, Bilali, Pashaj – Vukatana (min. 65 Thana), Briza, Jera, Lagja – Ragami (min. 79 Frakja), Luigi.
Au arbitrat bine: Anton Vasiliev (Bulgaria), ajutat de Ion Crăciunescu (România) şi Nicolae Dinescu (România).
“Ne-a surprins faptul că în Albania aniilor `80 erau cambuze din kilometru în kilometru. Ştiam că acolo este unul dintre cel mai sever regim comunist, dar nu neam închipuit că este atât de atroce. Noi am aterizat la Tirana şi de acolo am mers cu autocarul la Skhodra. Când am debarcat, am crezut că suntem într-o aripă a aeroportului. În ziua meciului a plouat foarte mult. Au fost foarte ospitalierii în toată sărăcia lor. Ne uitam pe geam şi râdeam de locuitorii care foloseau ca mijloc de transport căruţele şi bicicletele. Până aici totul normal, dar fiecare avea umbrela lui. Erau trei în căruţă, trei umbrele, doi pe biciclete, două umbrele. Ne-au făcut să credem că bicicleta, căruţa şi umbrela erau simbolurilor lor naţionale” – Dan Tulpan – jucător Gloria Buzău
Gloria Buzău – Panionios Atena: 1-1 (0-0), în tur 3-1 – FOTO
CUPA BALCANICĂ 1985 – 1986
Au marcat: ?
25 mai 1986, ora: 15.00
– FOTO “Municipal” – Buzău
Spectatori: 5.000
Gloria Buzău: Lazăr – Comănescu (min. 26 Năstase), Tică, Mircea, Tulpan (min. Şocarici) – Balaur, Şumulanschi, Ghizdeanu, Cramer – Profir, D. Georgescu.
Panionios Atena: Manikas – Dzikas, Papahistopoulous, Maragons, Cutrapoulous –
Canaras, Halkidis, Lima – Aposporis, Tziandakis, Pavlopoulos.
Au arbitrat bine: V. Toncev (Bulgaria), Ion Crăciunescu (România) şi Ion Coţ (România).
“În Grecia treaba a stat cu totul altfel. Noi nu eram un nume, nici nu ne-am
concentrat asupra partidei din cauza frumuseţilor locului. Eram bucuroşi că am
ajuns acolo, totuşi nu ar fi trebuit să pierdem, dar arbitrajul şi-a pus amprenta
asupra rezultatului final” – Dan Tulpan
Iată şi lotul echipei buzoiene din ediţia 1985-1986: Lazăr, Comănescu, Năstase, Tică,
Mircea, Tulpan, Balaur, Şumulanschi, Ghizdeanu, Cramer, Profir, D. Georgescu, Şocarici, Fl. Marin, Stan şi Marcu.
CLASAMENTUL EDIŢIEI 1985-1986
1 Steaua Bucureşti 34 26 5 3 79 – 25 57
2. Sportul Studenţesc Bucureşti 34 19 10 5 87 – 41 48
3. Universitatea Craiova 34 20 6 8 65 – 36 46
4. Dinamo Bucureşti 34 20 6 8 49 – 27 46
5. Corvinul Hunedoara 34 17 3 14 84 – 50 37
6. FC Argeş Piteşti 34 14 8 12 39 – 41 36
7. Universitatea Cluj 34 14 5 15 51 – 52 33
8. Rapid Bucureşti 34 14 5 15 41 – 56 33
9. Petrolul Ploieşti 34 11 9 14 34 – 41 31
10. SC Bacău 34 14 2 18 45 – 50 30
11. FCM Braşov 34 11 8 15 35 – 58 30
12. Victoria Bucureşti 34 9 11 14 36 – 47 29
13. FC Olt Scorniceşti 34 11 7 16 42 – 57 29
14. Chimia Râmnicu-Vâlcea 34 12 5 17 36 – 53 29
15. Gloria Buzău 34 10 8 16 45 – 61 28
16. Politehnica Timişoara 34 11 5 18 48 – 56 27
17. ASA Târgu-Mureş 34 10 6 18 30 – 50 26
18. FC Bihor Oradea
Participarea în Cupa României 1985-1986
Divizia A
16 zecimi: Gloria Buzău – Ceahlăul P. Neamţ: 0-2
De la jucători auzite…
Anul 1985.Cantonament în Grecia. Jucătorii buzoieni bucuroşi că pleacă în afara graniţelor, strâng cureaua cum pot, doar pentru a mai cumpăra un “verzişor”. Se ştia. Cine pleacă “dincolo” cu dolarii, găsea ce nu aveam în ţară. Câţi nu şi-ar fi dorit o pereche de blugi, aur sau un video? La fel şi ai noştrii. Ghizdeanu îşi ascunsese dolarii în chiloţi. Cu câteva săptămâni înainte, lotul naţional de tineret fusese întors de la aeroport, după ce mai mulţi jucători, printre care şi Bănuţă, un fost coechipier de-al lui Tulpan, de la FC Argeş, fuseseră prinşi cu bani ascunşi. La Otopeni, după check-in, fotbaliştii buzoieni aşteptau microbuzul să îi conducă la aeronavă. Până să ajungă autobuzul, îşi fac apariţia patru miliţieni. Unul dintre ei, întrebă de Ghizdeanu. „Mă, care e Ghizdeanu? Unde e Ghizdeanu?„. Având în vedere episodul cu „naţionala” de tineret, jucătorii toţi erau speriaţi. Ghizdeanu replică la spusele miliţianului: „Care Ghizdeanu? Nu e nici un Ghizdeanu! Nu e!„. „Tu eşti bre? Ce bucuros sunt. Eu sunt din Poşta Câlnău, ca mata. Ce faci?„.
Tot de la ei…
Tulpan număra dolarii pe sub mustaţă, îi vâra într-o pungă de plastic şi de acolo direct în borcanu` de medicamente din geanta doctoraşului. Pătraşcu nu ştia nimic. S-a decolat de pe Otopeni direct spre Atena. În Ellada, la hotel, băieţii îşi vroiau banii. Intră tiptil în camera doctorului şi trec direct la treaba. Apare Pătraşcu. “Mă, ce căutaţi în geanta mea? Aţi păţit ceva? Nu v-a priit zboru`?”. Tulpan, ghemuit lângă pat cu geanta în braţe: “Stai bre că avem ceva aici”. Şi scoate punga cu dolari. “Bă voi sunteţi nebuni? Dacă mă prindeau la graniţă?”. Este bine cunoscută politica miliţienilor de la Aur şi Valută. În cele din urmă jucătorii îşi iau “cashu`” şi părăsesc incinta. “Dochi” repede după ei. “Mă! Dacă tot v-am cărat bănuţii, nu-mi daţi şi mie un dolar?.. De fiecare…”
