Lucrare | Presa locală: rol, finanţare, manipulare, interese. Studiu de caz Agora Buzău, privitor la mass-media buzoiană

PLANUL LUCRĂRII

ARGUMENT

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – INFORMAŢIA
1.1 Ce este informația?
1.2 Opoziții informaționale
1.3 Cultura informației
CAPITOLUL II – ROLUL PRESEI LOCALE ŞI SURSELE DE FINANŢARE
2.1 Rolul presei locale
2.2 Credibilitate versus Profit
CAPITOLUL III – REGLEMENTĂRI ŞI ABATERI
3.1 Deontologie, norme şi asociaţii
3.2 Jurnaliştii, a patra putere în stat sau promotorii politicului? | Studiu de caz
CAPITOLUL IV – MANIPULAREA INFORMAŢIONALĂ
4.1 Relaţia presei cu autorităţile locale
4.2 Relaţia presei cu publicul
4.3 Implicarea politicului în mass-media locală
4.4 Implicarea administraţiei în mass-media locală
4.5 Jurnalismul de investigaţie în mass-media locală
4.6 Modalități și tipuri de manipulare
CAPITOLUL V –
5.1 Online, tărâm virgin pentru presa locală
CAPITOLUL VI –
6.1 Influența mijloacelor de comunicare în masă
6.2 Lumea informațională
6.3 Educaţia ulilizatorilor împotriva manipulării
6.4 Dispariţia presei clasice: moartea ziarelor şi prohodul televiziunilor
CAPITOLUL VII – CONCLUZII
7.1 Concluzii
7.2 Infografice

 

 

INTRODUCERE

Manipulare Definiţie dex

Prin manipulare înțelegem acțiunea de a influența prin mijloace specifice opinia publică, astfel încât persoanele manipulate să aibă impresia că acționează conform ideilor și intereselor proprii. În realitate însa ele preiau o părere (argumentare, idee, evaluare) care nu le aparține, ci le-a fost indusă prin diferite mijloace.

Principalele tehnici prin care se realizează manipularea sunt zvonul, intoxicarea, dezinformarea și propaganda.

Zvonul este definit ca o afirmație prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i se verifice corectitudinea. Zvonurile sunt puse în circulație pentru că au o dublă funcție: de a explica și de a atenua anumite tensiuni emoționale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care i se poartă. Circulația zvonurilor este dependentă de contextele sociale (credibilitatea instituțiilor sociale, sistemul de organizare și circulație a informației formale, tipurile raporturilor de putere), de trăsăturile de personalitate  ale indivizilor și de nevoile psihosociologice ale indivizilor și grupurilor.

Zvonurile tind să se ajusteze intereselor individuale, apartenenței sociale sau rasiale, prejudecăților personale ale celui care le transmite. Indivizii care propagă zvonurile se confruntă cu dificultatea de a sesiza și de a reține în obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea să le utilizeze, ei trebuie să le restructureze și să le ajusteze modelului lor de întelegere și intereselor lor proprii. Circulația lor apare că un sistem de canalizare a fricii și incertitudinii în fața unor situații ambigue.

De asemenea, circulația lor este corelată cu forma, cantitatea, calitatea și credibilitatea informației oficiale sau formale. Cu cât aceasta din urmă este mai săracă, incompletă sau mai puțin credibilă, cu atât se intensifică propagarea zvonurilor. Din acest motiv, în societățile totalitare care monopolizează informația formală, zvonurile au o mare răspândire. Uneori ele sunt lansate de mijloace de propagandă ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini și comportamente mai greu de obținut prin utilizarea mijloacelor formale.

Circulația lor se restrânge atunci când există posibilitatea verificării rapide a adevărului unei informații. Temele zvonurilor sunt: otrava ascunsă, complotul împotriva puterii, crizele artificiale, teama de străini, răpirea copiilor, bolile conducătorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiară sau escrocheriile lor.
Lansarea zvonurilor nu se face la întâmplare, ci ținându-se seama de așteptările grupurilor umane față de situația problematică pe care o traversează. Plecând de la aceste date ale situației, se lansează un mesaj cât mai apropiat de ceea ce ar dori să afle populația la acel moment, indiferent cât de departe de adevăr este conținutul enunțului respectiv. În acest context, posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare.
Ca principale tipuri de falsificări sau distorsiuni de mesaje care stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proporțiilor, a semnificațiilor, a detaliilor, întreținerea celor transmise, redefinirea prejudecaților și a mentalităților propria, segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emoțional în scopul ecranării până la dispariție a spiritului critic.

Zvonul reușește să cucerească o arie considerabilă de întindere în spațiul social îndeosebi în situații de criza, pe care le și amplifică. O sursă de profesioniști poate chiar provoca o criză socială plecând de la zvonuri bine direcționate și lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. În acest sens, Merton releva faptul că zvonurile pot genera ”predicția creatoare de evenimente”, atunci când sunt folosite ca instrumente ale propagandei.

Intoxicarea este definită de dicționarul Robert mai ales cu sensul de ”otrăvire”, dar ține și de domeniul neologismelor: ”acțiune insidioasă asupra spiritelor, tinzând să acrediteze anumite opinii, să demoralizeze, să deruteze”. Că neologism semantic,  ”intoxicare” este de origine militară. El este un sinonim al vicleșugului de război, al subterfugiului diplomatic, al mistificării, diversiunii, trădării, minciunii și al altor trucuri. El se aplică tuturor acestora, numai că este rezervat doar unor planuri militare superioare:
– al tacticii generale, adică al folosirii combinate a armelor de către militarii de pe teren, în luptă;
– al strategiei, al desfășurării generale a războiului;
– al politicii interne și în special externe.
Putem spune că intoxicarea vizează adversarul. Ea constă în ai furniza acestuia informații eronate, care îl vor face să ia decizii avantajoase pentru el și favorabile pentru tine.

Intoxicarea nu este rezervată însă doar domeniului militar: un partid politic, o bancă, un fabricant poate profita de pe urma intoxicării concurenților. Spre deosebire de dezinformare însă, scopul ei este acela de a determina să greșească una sau mai multe persoane, și nu o colectivitate.

Dezinformarea reprezintă orice intervenție asupra elementelor de baza ale unui proces comunicațional care modifică deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numiți ținte în teoria dezinformării) anumite atitudini, reacții, acțiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urmă nu trebuie să fie neapărat dezinformatorul, el poate fi o instituție, o organizație etc.
Ca realitate nemijlocită, dezinformarea are două dimensiuni: una neintențională, și alta intențională, vizând un anumit segment de opinie.
Sub aspect intențional, dezinformarea poate fi analizată în funcție de formele simbolice prin care sunt codificate informațiile din mesaj. După cum se știe, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal (gesturi, mimica), simboluri concrete (culori, panouri, lumini) și simboluri abstracte specifice limbajului artificial (elaborat științific), precum: formule matematice, expresii logice etc.

O altă modalitate intențională prin care se acționează în sensul dezinformării, o constituie codificarea polisemantică a mesajului, multitudinea de semnificații imanente enunțului, generând o diversitate corespunzătoare de opinii se rasfrânge într-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune totala la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea relațiilor interpersonale.

Dezinformarea este eficientă atunci când prezintă drept valori sociale, fundamentale, fie valori care îi sunt favorabile sursei, fie valori marginale în raport cu interesele publicului căruia i se adresează. În acest mod, comunitatea este deturnată de la preocupările ei majore, valorile sociale, fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al respectivei comunități scade. Teoria dezinformării include în această categorie orice modificare deliberată a mesajelor în scopul cultivării unui anume tip de reacții, atitudini și acțiuni ale receptorilor, denumiți în mod generic, ținte.

Elemente ale acțiunii de dezinformare sunt:

a. comanditarii – cei care concep și proiectează conținutul acțiunii, țintele reale și cele potențiale ale activității. Ei pot fi: factori de decizie (guverne, state majore militare sau socio-profesionale) și grupuri de presiune. În timp ce prima categorie se folosește de servicii specializate, grupurile de presiune se servesc și de echipe ad-hoc de amatori care au mare eficiență în crearea și menținerea confuziilor.

b. specialiștii sunt cei care planifică secvențele tactice ale acțiunii și care coordonează toate modalitățile de ținere sub control a efectelor concrete ale mesajelor emise. Ei simulează toate categoriile de efecte pentru a reuși să aibă sub control atât efectele proprii, cât și exigențele reproiectarii unor elemente de detaliu sub impactul acțiunilor de contracarare întreprinse de țintă.

c. controlul – este piesa de legătură între comanditari, care comanda / conduc acțiunea și agenții de influență. Pentru a stapâni acea zonă a spațiului social care le intră în raza de responsabilitate, controlorii recrutează și întrețin o vastă rețea de corespondenți, de obicei nu direct, ci prin intermediul unor terțe persoane care joacă rolul de cercetași. Aceștia, aleși din rândul unor indivizi cu totul insignifianți, au rolul de a testa gradul de deschidere spre colaborare a unei personalități cu acces la date de importanță considerabilă pentru comanditari și planificatori.

d. agenții de influența  – se recrutează din rândul acelora care se bucură de prestigiu în grupul lor profesional și care urmează a fi dezinformat prin mesaje primite de la planificatori  via controlori. Practica de profil a demonstrat că agenții de influență pot fi:
– liderii de opinie din mediile intelectuale, care, din dorința lor de a se lansa în acțiune practică, acceptă să lanseze în spațiul social mesaje care par șocante pentru publicul autohton;
– un personaj apropiat factorilor de decizie – în general acesta este compromis printr-un fapt verificabil, pentru a avea certitudinea unei colaborări mai longevive;
– șefii de asociații; contextul vieții asociative, specifice sistemelor pluraliste constituie un mediu favorabil pentru recrutarea și cultivarea agenților de influența. Plasând pe primul plan interese de ordin umanitar, protejate de un cadru normativ cu validitate internațională, dezinformatorul poate atrage mulți naivi în structurile asociației, care, profesional, sunt personalități de referință în domeniul lor de activitate.
e. intermediarii se recrutează dintre personalitățile influente în comunitatea respectivă pentru a juca rol de lideri de opinie și agenți de influența ai intereselor care stau în spatele mesajelor ce se emit cu un aer neutru și declarativ de pe poziții ”independente”;
f. releele – indivizi sau instituții care se dovedesc utili în amplificarea și programarea mesajelor care constituie conținutul dezinformării.

Ceea ce deosebește dezinformarea de alte tipuri de comunicare este caracterul deliberat al acțiunii și lansarea în circuitul informațional a unor informații parțial adevărate în conjugarea lor cu afirmații false, fară indicarea vreunei surse care ar putea fi verificabilă pentru autenticitatea celor emise. Cercetările de teren  au demonstrat că rezultatele cele mai eficiente se înregistrează în domeniul mass-mediei, unde dezinformarea poate atinge frontal toate segmentele de opinie ale spațiului social.
Diversitatea enunțurilor, prin corelarea cu un spațiu (audio, video, grafic) limitat de înserarea într-o situație informațională, determină, în mod inevitabil, o selecție a mesajelor. Practic, mass-media a relevat ca o sursa de distorsionare a mesajelor, cu efecte importante asupra calității informării și care poate degenera în dezinformare, o constituie utilizarea unor criterii neadecvate de selectare a informațiilor.
Dezinformarea poate fi o componentă a propagandei, dar aceasta nu se poate baza niciodată doar pe dezinformare. Din perspectiva consecințelor sale sociale, dezinformarea se aseamănă cu un alt fenomen manipulativ, zvonul. Acesta din urmă, spre deosebire de dezinformare, nu are un caracter deliberat și nu presupune în mod obligatoriu circulația unor informații false, ci doar dificil de verificat.
Zvonul poate fi produs însă de o acțiune de dezinformare. Ţintele pot fi atât grupuri sau segmente ale societății, cât și indivizi, întotdeauna lideri, de orice fel, care pot influența decizional și acțional grupurile în care se află. Efectele dezinformării depind, pe de o parte, de caracteristicile țintelor (atitudine critică, personalitate, nivel intelectual, aspirații, etc.), iar pe de altă parte, de posibilitatea de a verifica informațiile vehiculate.
Propaganda este considerată o activitate sistematică de transmitere, promovare sau raspândire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozițiile unei anumite grupări sociale și ideologii, în scopul influențării, schimbării, formării unor concepții, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. În sensul clasic, se constituie că un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; în prezent însă, se dezvoltă numeroase forme de propagandă (economică, tehnică, medicală, sportivă, culturală), diferențiate după conținut și prin raportare la profilul grupului social care o inițiază, urmărind realizarea unor scopuri persuasive.
Ca sistem, propaganda dispune de:
1. o structură instituțională specializată (aparat de conducere ierarhică, centre de organizare, centre de studiu, proiectare și difuzare de mesaje)
2. ideologie și valori aflate în corespondență cu interesele și obiectivele grupării sociale pe care o reprezintă; acestea sunt luate ca referință pentru programarea și realizarea propagandei
3. mijloace și metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge următoarele grupuri mari de metode:
–         afectivă – constă în organizarea mesajelor astfel încât acestea să provoace trăiri și adeziuni colective, mai ales de tip emoțional. Mai întâi se indică consecințele negative ale unei opțiuni personale provocate de o agenție anume (afectarea intereselor, amenințare a poziției individuale, împiedicarea realizării unor obiective personale importante etc) pentru a declanșa reacția afectivă,negativă față de aceasta și apoi se prezintă o alternativă diferită, care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logică sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informații care au o profundă rezonanță afectivă.
– a faptelor  care este concentrată pe transmiterea de fapte cât mai concrete, saturate de amănunte relevante pentru persoanele ale căror opțiuni ar urma să fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele personalizate și care dispun de potențialitatea descoperirii unei surprize de către receptor.
– persuasivă – presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a discursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emoțional.
O altă distincție importantă se face între propaganda tactică (proiectată pe termen scurt pentru obținerea unor efecte imediate) și propaganda strategică (pe termen lung, destinată formării sau modificării valorilor, atitudinilor de bază și concepțiilor proprii indivizilor și societății.

CONCLUZII

Opinia publică este constant manipulată prin oferirea informaţiilor în diferite medii de propagare. Răspândirea globală la cea locală a informaţiilor, manipularea este omniprezentă. Cel mai influent instrument manipulativ este mass-media, care prezintă selectiv, preponderent în funcţie de interese, informaţiile necesare publicului.

Cine comunică mai repede și mai bine este mai puternic! Acesta pare să fie dictonul puternicilor lumii. Știați că politicienii și jurnaliștii conduc societățile moderne informatizate? Că mass-media a devenit cel mai mare aliat al puterii politice, impunând norme și valori pentru miliarde de oameni? Că, în științele comunicării, comunicarea politică prin mass-media reprezintă cel mai influent sistem de penetrare a minții și a sufletului oamenilor simpli, atașati de bunăvoie la diabolica telecomandă, smartphone sau presă scrisă?

Literatura despre fenomenul mass-media, atât cât a apărut în România, încă nu a inclus materiale, contribuții și documentație referitoare la critica acțiunii mediatice, la analiza acesteia în contactul și sub influența politicii.

„Greața de televizor” (la videomalaise, în fr.) resimțită de tot mai mulți indivizi, are o cauză directă în relațiile dintre mass-media și politicieni. Cine pe cine manipulează? Cine pe cine domină? Cu ce se alege consumatorul de știri, după ce își injectează – la ore de maximă audiență – informație politică prin media?

Informația este valuta forte a societății moderne. Cei care conduc din umbră îi cunosc valoarea. De aceea o manipulează cu abilitate pentru a-și face jocurile. Vă prezint în cadrul lucrării de faţă, câteva dintre regulile de joc și strategiile manevrelor informaționale.

„Prima directivă” prevede să nu se acționeze niciodată direct. Se acționează însă prin recomandări, sugestii, insinuări şi mai grav sub presiune, şantaj, intimidări, abuz fizic sau psihic asupra redactorilor şi realizatorilor de materiale mass-media pentru ca serviciul livrat să fie pe placul conducerii instituţiilor de presă şi al oamenilor care le ghidează din umbră.

Dacă observați cu atenție evenimentele care se petrec, veți găși peste tot exemple în acest sens. De pildă se vorbește frecvent de Recomandarea Uniunii Europene nr. x din anul y, de directiva Consiliului Europei, etc. În fiecare moment fiecare este liber să aleagă! Ei doar au grijă să creeze toate condițiile pentru ca oamenii să nu aleagă în cunoștință de cauză. De ce nu se acționează direct? Foarte simplu. În primul rând pentru că “forța lor” stă în faptul că acționează din umbră: Cine ar putea răsturna o putere nevăzută? Căci puterea despre care vorbim este una de felul acesta.

Aceasta strategie a acțiunilor indirecte poate să dea impresia celor care acționează în acest fel că se respectă liberul arbitru al celorlalți și prin urmare nu vor trebui să suporte consecințele acțiunilor lor. Manipularea, căci despre ea vorbim în ultimă instanță, este o acțiune profund negativă. Faptul de a acționa indirect. nu numai că nu îi scutește în totalitate de aceste consecinte, dar atrage și alte ființe în această cursă, făcându-le părtașe prin ignoranţă, complicitate pasivă sau indiferenţă.

Pentru a ieși din jocul prin care se manipulează oamenii, am văzut cât este de important ca aceştia să fie conștienți că pot alege în orice situație. Ori pentru a alege în cunoștință de cauză este necesar să fii informat. De aceea controlul informațiilor a fost una din preocupările de baza ale guvernanților din umbră. S-a pus la punct o rețea foarte vastă de mijloace de comunicare în masă.

Mass-media este un cuvânt atât de des utilizat încât și-a pierdut adevăratul sens. În orice act de comunicare există emițător, receptor și relație de feed-back. În cazul nostru receptorul este clar definit – masa, nici măcar nu se vorbește de un ansamblu de ființe umane, având o conștiință și liber arbitru. Ramâne să ne punem întrebarea: cine este emițătorul? …și cu ce intenție emite un anumit mesaj?

“Contează cine spune primul!”

Gustave Le Bon scria în cartea Psihologia mulțimilor: „Am spus că una din caracteristicile generale ale mulțimilor este excesiva lor sugestibilitate și am arătat cât de contagioasă este o sugestie în rândul oricărei aglomerări umane, care explică orientarea rapidă a sentimentelor într-o direcție determinată. Oricât de neutră am presupune-o, mulțimea se află într-o stare de expectativă atentă, favorabilă sugestiei. Prima sugestie formulată se impune imediat prin contagiunez tuturor creierelor și stabilește de îndată orientarea care se transformă în act. Totul va depinde de natura stimulului și nu ca în cazul individului izolat de relațiile ce există între actul sugerat și cumpănirea rațională care se poate opune realizării sale”.

De aceea guvernanții din umbră au construit un sistem foarte bine pus la punct prin care să își asigure monopolul și întâietatea asupra informării oamenilor. În prezent, știrile sunt monopolizate de câteva agenții de presă care au în spate mari finanțatori din mediul politic, fie făţiş, fie, cele mai des întâlnite cazuri, prin interpuşi, aflaţi sub directa influenţă decizională şi financiară a politicienilor. Ziarele, televiziunea și radiourile preiau știrile transmise de agenţii sau societăţile de promovare paravan între primele şi partidele politice, și fac acest lucru cu țoată încrederea considerând că aceste instituții cu recunoaștere sunt cele mai credibile surse.

Uneori chiar mai credibile decât faptele în sine dacă cineva vrea să transmită o informație reală, oficială, recunoscută, trebuie să treacă prin aceste entităţi de presă, comunicare sau promovare

Când informațiile apar din surse așa zis neoficiale, adică nerecunoscute de entităţile mai sus amintite, pentru că nu se afla sub controlul autorităţilor, se aplica planul B: informațiile sunt lăsate să se propage aparent liber, dar sunt distorsionate și atent monitorizate. Sunt amplificate anumite aspecte într-o direcție dorită și minimalizate sau trecute voit cu vederea celelalte. Pe parcurs sunt puse în funcțiune și mecanismele de feed-back prin sondaje de opinie sau crearea de spații în care oamenii își pot exprima opiniile referitor la un anumit subiect. Nu vă faceți iluzia că ele au rolul de a da oamenilor dreptul de a se exprima. Singurul scop cu care sunt construite este de a vedea în ce stadiu se afla procesul și dacă lucrurile s-au orientat pe făgașul dorit, precum şi magnitudinea acestora.

Tot mai mulți oameni încep să se trezească și să își pună întrebari. Oamenii cer răspunsuri și din punctul de vedere al guvernului, din umbră este mult mai bine să le satisfaci această curiozitate cât mai rapid, dar într-un mod care să nu le permită să descopere adevărul. Astfel, ei se asigură că cei curioși nu vor căuta mai departe, mulțumiți în orgoliul lor că au avut acces la informații prezentate că fiind secrete, mulțumindu-se cu jumătăți de adevăruri sau chiar cu minciuni. Privite însă din afară și la nivel de ansamblu lucrurile se leagă între ele și scot la iveala adevărul, un adevăr care este atât de prezent peste tot în jurul nostru încât nici nu îl mai vedem.

Am subliniat pâna acum în acest text cuvintele recunoaștere, oficial, credibil întrucât în zilele noastre oamenii ajung să creadă automat că un lucru este real sau adevărat doar pentru că provine dintr-o sursa oficială. Crearea de așa-ziși experți, gata plini de orgoliu să facă jocurile acestui guvern din umbra care îi influențează, uneori fară că ei să își dea seama, a fost necesară pentru a completa ceea ce s-a vrut să fie un mecanism perfect de control al informațiilor. Căci atunci când și această creare de făgașe eșuează, se apelează la discreditarea sursei sau a informațiilor respective.

Trăim într-o lume artificiala în care credibilitatea este foarte importantă. O persoana agreata și tolerata de ei trebuie să fie o persoana ireproșabilă din punct de vedere al regulilor acestei lumi. Cei care devin conștienți că aceste reguli sunt de fapt reguli inventate de oameni sunt excluși rapid. Se fac mari eforturi de a-i izola, fie fizic acolo unde se găsesc motive, fie social sau economic.

 

Articolul menţionat mai sus este însoţit de o serie de imagini, fiind prezentat în facsimil fiecare contract cu entităţile mass-media locale, însoţite de valoarea fiecăruia.

Practica este una des întâlnit la nivelul judeţului Buzău. Fie că discutăm despre entităţi publice precum Consiliul Judeţean Buzău sau Primăria Buzău, despre instituţii subordonte acestora, despre partide politice, cabinete parlamentare ori simple primării din mediul rural, majoritatea au încheiate contracte cu diferite publicaţii mass-media. Acest fapt care pune la îndoială grav credibilitatea jurnaliştilor în prezentarea anumitor fapte favorabile sau mai puţin favorabile faţă de public, totul din cauza banilor care le intră în conturi datorită unor contracte văzute de public sau de jurnaliştii independenţi financiar de banul public drept “pacte de neagresiune”. Cu alte cuvinte şi pe înţelesul tuturor, o entitate care are contract de publicitate ori promovare cu o instituţie media, obligă, uneori şi scriptic, nu doar la nivel tacit, ca jurnaliştii publicaţiei respective să nu publice articole negative la adresa beneficiarului din contract.

La o simplă verificare încrucişată între contractele făcute publice în baza Legii nr. 544/ 2001 privitoare la informaţiile de interes public, achiziţiile unităţilor teritorial administrative sau a societăţilor aflate în subordinea acestora prin intermediul Serviciului Electronic de Achiziţii Publice şi sumele declarate de către societăţile comerciale care editează mai multe titluri din presa buzoiană reiese că una din patru publicaţii locale este dependentă de banii publici, fără de care nu îşi poate susţine activitatea.

Acesta este primul moment în care apar îndoieli argumentate asupra informaţiilor prezentate în spaţiul public de către enităţile de presă. Suma tuturor acestor publicaţii, care prezintă în mod cotidian şi simulat constant, într-o arie destul de înseamnată aceleaşi subiecte de presă, menite să îndeplinească obiectul unor contracte de prestări servicii, promovare ori publicitare este reprezentată de sintagma: “presă şablon”.

 

Dispariţia presei clasice: moartea ziarelor şi prohodul televiziunilor
STUDIU DE CAZ

În urmă cu un an, am avut ocazia să realizez alături de publicaţia locală dedicată vieţii politice şi administrative din judeţul Buzău, Agora Buzău (www.agorabuzau), un sondaj privitor la activitatea presei locale, în care respondenţilor li s-au adresat o serie de întrebări privitoare la activitatea presei locale în general, dar şi punctual pe medii de difuzare sau cunoştiinţe în privinţa realizatorilor, moderatorilor sau a denumirii celor mai populare emisiuni tele/ radio difuzate.

Iată rezultatul sondajului:

1. Ce tip de presa consumati ce mai des?
– Presa online (site-uri de profil)
– Presa scrisa (ziare, reviste sau alte publicatii printate)
– Televiziune (analogica sau digitala)
– Radio

2. Cat de mult urmariti posturile locale de televiziune (la televizor)?
D Aproape deloc (sub 1 h) / zi D intre 1-2 ore/ zi
D + 3 ore/ zi

3. Cat de mult urmariti posturile locale de televiziune (online)?
D Aproape deloc (sub 1 h) / zi D lntre 1-2 ore/ zi
D + 3 ore/ zi

4. Ce gen de programe urmariti la televiziunile locale?
D Ştiri (buletinele informative) D Emisiuni
D Mica publicitate & anunturi D Videoclipuri muzicale

5. Care este intervalul orar in care urmariti posturile locale de televiziune? *

6. Urmariti posturile locale de televiziune in weekend (sambata si duminica)? *

7. Ce televiziuni locale urmariti eel mai des? (Mentionati primele trei preferinte, descendent, Tn ordinea timpului de vizionare acordat)

8. Care este denumirea programului de televiziune sau a emisiunii realizata de un post local, pe care o urmariti cel mai des? (puteti enumera pana la trei variante)

9. Care este numele realizatorului tv sau de radio, de la un post local, pe care-I urmariti eel mai des? (puteti enumera pana la trei variante)
10. Cat de mult ascultati posturile locale de radio?

11. Ce site-uri de ştiri locale accesati cel mai des? (Mentionati primele trei preferinte, descendent, 1n ordinea timpului de accesare alocat)

12. Ce posturi locale de radio ascultati eel mai des? (Mentionati primele trei preferinte, descendent, in ordinea timpului de vizionare alocat)

13. Pe o scara de la 1 la 5, unde 1 reprezinta „deloc” 􀀆i 5 „totala”, cata incredere aveti in informatiile furnizate de mass-media locala?­

14. Cat de des cumparati ziare locale? *
Dzilnic
D Saptamanal D Niciodata

15. Cumparati un ziar sau o publicatie locala pentru … *
􀀄 lnforma\iile furnizate 􀀄 Anun\uri de mica publicitate

16. Accesati site-urile favorite de 􀀅tiri locale … *
D 1n urma postarilor din social media (Facebook, Twitter 􀀆i altele) D direct din browser

Ultimele 4 întrebări din sondajul de mai sus se referă la sexul respondenţilor, vârstă, studii şi venituri lunare.

Menţiune Agora Buzău | Sondajul este realizat de Agora Buzău la propria iniţiativă, în perioada 7 septembrie – 7 octombrie 2021, pe un eşantion minim de 1038 de persoane adulte din Judeţul Buzău, dintr-un total de 430.000, astfel încât rezultatele să fie catalogate drept studiu ştiinţific. Participarea la sondaj nu presupune divulgarea datelor personale de identificare. Agora nu a colectat şi nu a difuzat datele personale ale respondenţilor.

Metoda de calcul: Cu o probabilitate de 99%, o eroare de maxim 4%, cercetarea este efectuată pentru o masă de 430.000 de persoane, pe un eşantion minim de 1038 de subiecţi. Sondajul a fost realizat telefonic, online – prin intermediul platformei Google Forms şi al website-ului www.agorabuzau.ro şi scriptic.

Concluzii:

 

 

 

 

Judeţul Buzău este unul din fruntaşele ţării, atunci când vine vorba de numărul publicaţilor mass-media. Din Buzău emit patru televiziuni (trei regionale, potrivit listei CNA), zilnic sunt tipărite două ziare, iar altele şase au caracter săptămânal. Trecerea în online a fost resimţită din plin de activitatea cotidienelor buzoiene. Dacă în urmă cu patru ani la chişcurile de profil se găseau zilnic patru publicaţii, astăzi au rămas pe piaţa doar două, practic cele mai vechi de pe piaţă. Celelalte fie au dispărut, fie au optat pentru o singură apariţie, o dată pe săptămână. În sectorul dedicat radiodifuziunii, patru posturi îşi împart piaţa.

În continuare, vă prezentăm cele mai bune 10 site-uri de ştiri din Buzău. Ierarhia a fost realizată în funcţie de calitatea informaţiilor redactate, a momentului postării, a notorietăţii, a polivalenţei materialelor multimedia, precum şi aspectelor care ţin de online (prezenţa în social media, loading time, page rank, SEO, optimizare pentru dispozitivele mobile şi aplicaţii iOS/Android dedicate). Ordinea este aleatorie.

www.reporterbuzoian.ro

www.jurnaluldebuzau.ro

www.stiridinbuzau.ro

www.opiniabuzau.ro

www.sansanews.ro

www.observatorulbuzoian.ro

www.newsbuzau.ro

www.tvbuzau.ro

www.campusbuzau.ro

www.sanatateabuzoiana.ro

Denumire site Loading time (1) Page rank (2) SEO (3) Aprecieri Facebook (4) Conţinut multimedia (5) Optimizare dispozitive mobile şi smart tv (6) Aplicaţie iOS & Android dedicată (7)
Reporter buzoian 1.3 N / A 2, pg. 1 20102 LIVE VIDEO Compatibil 100% (6)
Observatorul buzoian 1.9 3 din 10 40, pg. 5 3649 GALERIE FOTO Compatibil 100% (6)
Ştiri de Buzău 2.3 3 din 10 1, pg. 1 17802 LIVE VIDEO Compatibil 100% (6)
Jurnalul de Buzău 1.3 3 din 10 46, pg. 5 4080 Compatibil 70%% (6)
News Buzău 2.4 3 din 10 9, pg. 1 2711 LIVE VIDEO News Buzau
Opinia Buzău 2.2 4 din 10 4, pg. 1 11577 GALERIE FOTO Compatibil 70%% (6)
Şansa News 2.7 2 din 10 6, pg. 1 1242
TV Buzău 1.8 N / A 19, pg. 3 2340 VIDEO Compatibil 100% (6) TV Buzau
Campus Buzău 1.7 3 din 10 14, pg. 2 3225 VIDEO Compatibil 85% (6)
Sănătatea buzoiană 2.6 0 din 10 3769
  1. Timpul de încărcare din tabel este exprimat în secunde, reprezintă media a trei accesări folosind Google Tool pentru page loading time, browser-ul Google Chrome şi următoarea configuraţie PC:
  2. Page rank-ul Google. N / A indisponibil la momentul verificării prchecker.info
  3. SEO. S-a folosit motorul de căutare Google, pe următoarele cuvinte cheie: „stiri buzau”. Indicele din tabel reprezintă poziţionarea în lista rezultatelor şi pagina pe care se află acestea. Site-ul sanatateabuzoiana.ro .nu a fost inclus în top din cauza faptului că este un site de nişă, care prezintă ştiri şi informaţii exclusiv din domeniul medical.
  4. Numărul de aprecieri la data publicării articolului.
  5. Aprecierea conţinutului multimedia: LIVE VIDEO – clipuri video în timp real, VIDEO – conţinut video regulat, disponibil permanent pentru vizionare, GALERIE FOTO – fotografii, postare regulată, mai mult de trei imagini per articol.
  6. Optimizarea pentru dispozitivele mobile a fost verificată folosind smartphone-urile Samsung Alpha şi Samsung S7 Edge (sistem de operare Android, browser Google Chrome), smart tv Samsung (browser nativ), tabletă AllView Viva C701 (sistem de operare Android, browser Google Chrome), Ipad Apple Air 2 şi smartphone Iphone 5.
  7. Aplicaţii oficiale dedicate dispozitivelor mobile, găzduite de magazinele Play Store şi App Store.