A TREIA PROMOVARE ÎN LIGA I
Gloria Buzău pleca în stagiunea 2006-2007 cu un obiectiv cert: promovarea în Liga I. Sprijinită financiar de un consiliu de administraţie potent din punct de vedere financiar, condus de Aurel Brebeanu, buzoienii voiau să ajungă pe prima scenă a fotbalului românesc, după ce pierduseră barajul cu Politehnica Timişoara (2002-2003), vis împlinit la finele stagiunii.
Înainte de debutul în sezonul 2006 – 2007, buzoienii au efectuat trei stagii de pregătire centralizată la Târgu Neamţ (29 iunie – 08 iulie), pe litoral (15 iulie – 20 iulie) şi la Predeal (24 – 29 iulie). La Târgul Neamţ, buzoienii au jucat trei jocuri amicale în compania echipelor: Poli Iaşi II, Ceahlăul Piatra Neamţ şi Politehnica Iaşi. Primul joc, disputat în compania echipei secunde a Politehnicii Iaşi a reprezentat şi singura victorie din cantonamentul desfăşurat în Moldova (1 – 0, gol marcat de Bunică în minutul 78). În a doua partidă, Gloria a remizat, scor alb 0 la 0 cu Ceahlăul Piatra Neamţ, iar în ultima partidă au fost învinşi cu 4 la 0 de Politehnica Iaşi. La Predeal, scenariu identic: Gloria obţine o victorie (2 la 1 cu Israel Bhesakne), înregistrează un rezultat de egalitate (0 – 0, cu Precizia Săcele) şi o înfrângere cu Minerul Motru (2-5).
Fotbaliştii buzoieni au mai jucat, până la primul fluier al campionatului cu FCM Bacău (victorie 2-0), Vulturul Energia (victorie 1-0), C.A. Rosetti (victorie, 3-10), Chimia Brazi (victorie, 4-3), Rocar Bucureşti (victorie, 6-0), Ceahlăul Piatra Neamţ (egal, 1-1) şi Steaua II Bucureşti (înfrângere, 0-1).
Revenit la Buzău în 2006, după ce ani de zile administraţia locală şi conducerea clubului au făcut tot ce le-a stat în putere să-l îndepărteze de Crâng, Ion Viorel şi staff-ul său începeau stagiunea 2006-2007 cu presiunea publicului, a administraţiei locale şi a trecutului recent, în care, fără aceştia, Gloria îşi propusese promovarea în prima ligă şi ratase an după an îndeplinirea acesteia, chiar şi cu bugete record.
În fotografia alăturată, preşedintele Tulpan Dan, alături de staff-ul tehnic al buzoienilor şi lotul de jucători, înaintea stagiunii la capătul căreia Gloria Buzău a obţinut ultima dată promovarea în prima ligă.
Tur nereuşit
Gloria Buzău nu a avut parte de un debut reuşit, în ciuda deznodământului. Buzoienii au pierdut cu la 0 în minutul 93 prima etapă disputată chiar în faţa propriilor suporteri, împotriva echipei FCM Bacău, proaspăt retrogradată din Liga I. Victoria a venit pe teren propriu în etapa a treia: 2 la 1 cu Forex Braşov, după ce elevii lui Viorel pierduseră runda a doua cu 1 – 0, la Botoşani. În etapa a patra, buzoieni au remizat 0 – 0, în deplasare cu FCM Câmpina, pentru ca în următoare etapă să depăşească la scor, 6 la 0 Sportul Studenţesc. Până la finele turului, fotbaliştii buzoieni au mai acumulat 20 de puncte, drept urmare după 17 jocuri Gloria se afla pe locul şase, cu 27 de puncte, la patru puncte de ocupanta locului doi Forex Braşov.
Retur fără cusur
Locul şapte, la doar patru puncte de promovare le-a dat aripi buzoienilor. În iarnă, gruparea din Crâng renunţase la Marcel Otvoş, Cosmin Gheroghiţă (ambii plecaţi la Farul Constanţa) şi la Muţiu (Plecat la Petrolul Ploieşti), dar chiar şi aşa Gloria a reuşit un retur excelent cu zece victorii (1-0 cu FCM Bacău, 2-0 cu FC Botoşani, 3-2 cu FCM Câmpina, 3-2 cu Sportul Studenţesc, 1-0 cu Dunărea Giurgiu, 3-2 cu Chimia Brazi, 2-1 cu Petrolul Ploieşti, 1-0 cu FC Snagov, 4-1 cu FC Săcele, 2-1 cu Dunărea Galaţi şi 3-0 cu Cetate Suceava), cinci rezultate de egalitate (0-0 cu Forex Braşov, Dacia Unirea Brăila şi FC Braşov, 1-1 cu Prefab Modelu şi CS Otopeni) şi doar două înfrângeri (0-1 cu FC Snagov şi 7-1 la Delta Tulcea). Rezultate care au i-au dus pe buzoieni pentru a treia oară pe prima scenă a fotbalului românesc.
Lotul Gloriei Buzău înainte de debutul sezonului 2006 – 2007: Mihai Barbu, Ştefan Leu, Romeo Constantin Stan, Constantin Iulian Muţiu, Ciprian Emil Ciobanu, Cătălin Costel Petre, Petruţ Cătălin Vlaicu, Dan Pană, Cristian Marcel Otvoş, Dorinel Popa, Andrei Eduard Nicola, Ionuţ Florin Cramer, Octavian Cosmin Gheorghiţă, Michael Andreas Popescu, Sorin Chirciu, Daniel Nelu Popliacă, Ciprian Brighiu, Nicolae Mărculescu, Romică Bunică, Ivan George, Cătălin Anghel, Daniel Nica, Eduard Şotrocan, Ştefan Stere, Mihai Dragomir, Costel Ilie, Valentin Ioviţă şi Ion Viorel.
Antrenor principal: Ion Viorel Antrenori secunzi: Ion Basalâc şi Vasile Lazăr.
Preşedinte: Aurel Brebeanu
Director sportiv: Dan Tulpan
Aurel Brebeanu, preşedintele Gloriei Buzău în divizia secundă – FOTO
CLASAMENTUL EDIŢIEI 2006-2007
1. Delta Tulcea 34 19 7 8 70 – 40 64
2. Gloria Buzău 34 18 8 8 56 – 38 62
3. Petrolul Ploieşti 34 17 8 9 54 – 37 59
4. Forex Braşov 34 17 5 12 45 – 28 56
5. FCM Bacău 34 17 9 8 39 – 21 52
6. Dunărea Galaţi 34 14 9 11 34 – 33 51
7. CS Otopeni 34 14 9 11 38 – 30 51
8. Sportul Studenţesc Bucureşti 34 13 11 10 45 – 49 50
9. Dunărea Giurgiu 34 13 10 11 47 – 35 49
10. FC Braşov 34 12 11 11 48 – 38 47
11. FC Botoşani 34 13 7 14 37 – 38 46
12. Prefabricate 05 Modelu 34 12 9 13 46 – 45 45
13. FC Săcele 34 11 10 13 34 – 43 43
14. FCM Câmpina 34 11 9 14 33 – 32 42
15. Cetatea Suceava 34 10 10 14 43 – 50 40
16. FC Snagov 34 8 5 21 29 – 75 29
17. Chimia Brazi 34 7 5 22 30 – 57 26
18. CF Brăila 34 4 10 20 20 – 60 22
Participarea în Cupa României 2006 – 2007
Liga a II-a Cupa României: eliminată înainte de 16-zecimi
Obiectiv îndeplinit
Revenirea pe prima scenă a fotbalului românesc, după o absenţă de mai bine de două decenii, a reprezentat un nou început pentru buzoieni, care erau pregătiţi din toate punctele de vedere pentru a găzdui onorabil meciuri de Liga I. Primul meci (28 iulie 2007, ora 19.00) a adus şi primul adversar de calibru, formaţia Dinamo Bucureşti. Din păcate, “glorioşii” au pierdut la limită cu 2 la 1, deşi deschiseseră scorul în minutul 24 prin Ioviţă. Golurile “câinilor” au fost marcate de Cristea (min. 35) şi de Niculescu (min. 48).
Gloria Buzău, echipa din prima etapă: Barbu, Nejneru, Vlaicu, Petre, Tudose, Paleacu
(min. 53 Dino Eze), Ionescu (min. 53 Ion Viorel), Şuleap (Bunică), Ioviţă, Guriţă şi Simion.
Antrenori: Ion Viorel şi Ilie Stan.
Prima victorie a venit abia în etapa a doua, când Gloria s-a impus cu 1 la 0 (gol Claudiu Ionescu) în faţa echipei Farul din Constanţa, după ce în runda a două suferise o înfrângere necruţătoare: 4 la 0, în deplasare la Piatra Neamţ. Până la meciul remiza albă cu Unirea Urziceni (etapa a VII-a), buzoienii mai pierd trei jocuri (deplasare: 0 la 3 cu Poli Iaşi, acasă: 1 la 2 cu CFR Cluj şi în deplasare la Pandurii Târgu Jiu: 3 la 0). Egalul cu ialomiţenii le-a priit “glorioşilor” care mai obţin un punct şi în Giuleşti, contra Rapidului şi apoi o victorie “acasă” cu UTA. În ultimele şapte etape ale turului, Gloria a câştigat trei partide (acasă: 3 la 2 cu “U” Cluj, deplasare: 2 la 3 cu Oţelul Galaţi şi acasă: 2 la 1 cu Politehnica Timişoara), a pierdut patru (deplasare: 4 la 1 cu FC Vaslui, acasă: 0 la 1 cu Dacia Mioveni, deplasare: 3 la 2 cu Gloria Bistriţa şi în deplasare la Craiova: 3 la 1 cu Universitatea)şi a încheiat una la egalitate (acasă: 1 la 1 cu Steaua).
Povestea unui meci…
Gloria Buzău – Steaua Bucureşti: 1-1
Nu există suporter al sportului rege din România care să nu fi auzit de memorabila partidă dintre Gloria Buzău şi Steaua Bucureşti din cadrul ultimei etape a turului Ligii I, sezonul 2007/2008. La fel de bine, cum nu este suporter al roş-albaştrilor care să îl uite vreodată pe Bunică. Se întâmpla pe 30 noiembrie 2007, pe stadionul din Crâng. Gloria Buzău întâlnea una din pretendentele la titlu, formaţia Steaua Bucureşti antrenată de Marius Lăcătuş, cel mai valoros fotbalist din istoria roş-albaştrilor. Bănuit de blat, meciul s-a dezvoltat apoteotic la ambele porţi. În minutul 20, Ioviţă scapă singur cu Zapata. E gol!!! … Nu. Vali trimite dintr-o poziţie ideală în stâlpul din stânga porţii steliste. 0 – 0 la pauză. Din tribune se auzea murmurul cârcotaşilor: “E aşa de ochii lumii. Dă gol Dică în a doua”. Prima ocazie a reprizei secunde, ne-a aparţinut tot nouă. Guda, se fereşte din faţa unui balon centrat perfect de un coechipier, ocazie care ar fi trebuit transformată în gol. În minutul 65, Fane Stoica îl schimbă pe Guda, cu Bunică. Se spune că în timp ce se pregătea să între în teren, Bunică l-a întrebat pe antrenor: “Nea Fane, ce fac? Dacă o am, o dau?”, iar replica
tehnicianului a venit scurt: “Dă-o mă”.
Minutul 78. Corner Steaua. Mingea ajunge în colţul careului mic, Lovin prelungeşte cu o lovitură de cap, până mai în spate la Dică, care înscrie relaxat cu latul din patru metri. 0 la 1, şi lucrurile par să fi intrat pe făgaşul normal. Surpriză! Suporterii stelişti prezenţi pe arena buzoiană încep să strige: “Fără blaturi! Fără blaturi!”. Pe undeva normal, având în vedere faptul că favoriţii lor nu legaseră două pase până la deschiderea scorului. Spectatorii încep să părăsească stadionul. Cei mai optimişti au rămas lângă gardurile ce împrejmuiesc terenul, doar doar terminăm la egalitate. Deja minutul 80. “E prea târziu”. Acţiune bună a buzoienilor pe axul central al defensivei bucureştene, soldată cu o lovitură liberă de la 25 de metri. Minutul 87. Execută Bunică. Îşi ia elan doar doi paşi. Priveşte spre balon. Calcă o dată, mai face un pas…. Gooooolllll!!! Îl are în faţă pe Dică, care priveşte în pământ, aude ţipete din tribună şi se vede năpusit de coechipieri. Nu a realizat ce a făcut. Priveşte tabela, e 1 la 1. Îşi face cruce şi ridică un deget în aer. El egalase.
Gloria Buzău: Mincă – Nejneru, Jozici, Vlaicu, Filip – Doicaru, Eze – Paleacu, Cl. Ionescu (min. 84 Gheorghe), Ioviţă – Guda (min. 65 Bunică).
Steaua Bucureşti: Zapata – Golanski, E. Baciu, I. Rada, P. Marin – Bădoi, Lovin, Croitoru (min. 62 Cristocea), Neaga (min. 86 Bicfalvi) – N. Dică, V. Badea (min.70 Zaharia).
Bunică, înger sau demon?
Isprava vârfului buzoian nu a rămas fără urmări. Şi ca la orice rană, rămâne cicatricea. Pentru o parte a iubitorii sportului rege din Buzău, Bunică este “vinovat” pentru situaţia actuală a grupării din Crâng. Mulţi spun că a “muşcat” mâna care l-a hrănit. A se înţelege: a furat titlul Stelei, echipă patronată de Gheorghe Becali, acelaşi Gheorghe Becali care sprijinea din umbră Gloria încă din 2000. Pentru cealaltă parte a microbiştilor buzoieni, reuşita lui Bunică rămâne dovada prin care Buzăul a arătat că nu se subjugă nici unei echipe, indiferent de numele ei, de tradiţie sau de cine este condusă. A fost dovada de moment că Gloria este egala unei formaţii cu pretenţii la titlu. Golul antologic a dat naştere multor poveşti mai mult sau mai puţin adevărate. Spre exemplu, se zice că după marcarea golului, coechipierii i-au strigat: “Romi, ce ne-ai făcut?!”, sau că Bunică ar fi fost bătut în vestiar, ştire care a apărut într-un cotidian central. Prostii. Singurul zvon, care capătă contur de credibilitate, ar fi acela potrivit căruia la două-trei zile după partidă, Gigi Becali ar fi fost în cantonamentul buzoienilor e la Ciuta (judeţul Buzău) şi i-ar fi cerut lui Bunică să plece. Vă întrebaţi probabil dacă a fost meciul aranajat, de ce Bunică nu a ştiut? Nu pot spune că a fost aranajat, nici că Bunică n-a vrut să dea gol. Însă mă hazardez în a spune că Bunică nu era titular de drept, ba chiar căpătase statutul de rezervă şi că la meciul cu Steaua a fost inclus pe foaia de joc (unde pot fi trecuţi maxim 18 jucători!) ultimul, pentru că un coechipier se accidentase în ultimul moment.
Retur dificil…
În prima etapă a returului buzoienii pierd în “groapă”, contra lui Dinamo cu 2 la 0. Răzbunarea vine în runda 19. După ce în tur au fost învinşi cu 4 la 0, “glorioşii” se impun cu 4 la 1 în faţa Ceahlăului din Piatra Neamţ. Evoluţia oscilantă din partea a doua a sezonului a făcut ca soarta fotbaliştiilor din Crâng să se decidă în ultimele 90 de minute ale campionatului.
Destin “croit” în Oltenia
Gloria Buzău a trecut prin emoţii mari la primul sezon în Liga I, după mai bine de douăzeci de ani. Soarta buzoienilor nu s-a decis ca în trecut la Arad, ci la Piatra Neamţ. În ultima etapă, trei din cele patru echipe ce urmau să retrogradeze se ştiau. Gloria Buzău întâlnea în ultima rundă Steaua, chiar în infernul din Ghencea. Steliştii erau montaţi pentru victorie la scor, mai ales că dacă nu pierdeau două puncte cu buzoienii în tur erau campioni. Ceahlăul Piatra Neamţ, contracandidata buzoienilor la evitarea retrogradării juca cu Universitatea Craiova în deplasare. Jucătorii Universităţii erau deja cu gândul la vacanţa, o victorie pe “Ion Oblemenco” contând doar pentru moral. Pentru a îndepărta orice bănuială asupra unor eventuale aranjamente, Liga Profesionistă de Fotbal programase toate meciurile din ultima
rundă să înceapă la aceaşi oră: 17.00. Buzoienii aveau nevoie de trei puncte pentru a fi siguri de participarea lor şi sezonul următor în Liga I, în timp ce moldovenii puteau respira liniştiţi şi cu un rezultat de egalitate. În timp ce Steaua făcea demonstraţie de forţă cu Gloria în Ghencea chiar în ziua când se împlineau 22 de ani de la cucerirea Cupei Campionilor Europeni, Rusmir deschidea scorul pentru Ceahlăul. Dina a adus egalarea în minutul 26, când deja la Bucureşti, Pepe Moreno adusese Steaua în avantaj. Gloria pica, Ceahlăul rămânea. Cu doar trei minute înainte de pauză, Dina reuşea dubla: 2 la 1 şi Gloria tragea speranţe pentru încă un sezon în Liga I. Lui Rusmir nu i-a convenit rezultatul de pe tabelă şi mai înfipt o dată mingea între aţe: 2 la 2 şi suntem iarăşi în B. Pe Ghencea, Steaua conducea deja cu 4 la 0. Salvarea buzoienilor a venit de la Pecha. Jucătorul grupării nemţene a marcat în propria poartă când mai erau doar cinci minute până la finalul campionatului. Fluier final al ultimei runde. Steaua – Gloria: 5 la 0 şi Universitatea Craiova – Ceahlăul Piatra Neamţ: 3 la 2. Când a fost anunţat la staţia de amplificare de pe Ghencea rezultatul de la Craiova, jucătorii Gloriei Buzău au fost cei mai fericiţi învinşi din istoria fotbalului românesc. Se spune că la meciul Craiovei ar fi fost prezent un emisar al clubului din Crâng, care ar fi avut “pregătită” pentru olteni o sacoşă de bani care să îi motiveze pentru un succes în dauna Ceahlăului. Până la proba contrarie, rândurile de mai sus rămân doar simple speculaţii.
Costel Bucur, alături de Gigi Becali. În plan îndepărat, Dan Tulpan şi Ion Viorel. – FOTO
CLASAMENTUL EDIŢIEI 2007-2008
1. CFR 1907 Cluj-Napoca 34 23 7 4 52 – 22 76
2. Steaua Bucureşti 34 23 6 5 51 – 19 75
3. Rapid Bucureşti 34 18 7 9 52 – 31 61
4. Dinamo Bucureşti 34 17 10 7 55 – 36 61
5. Unirea Urziceni 34 16 13 5 42 – 24 61
6. FCU Politehnica Timişoara 34 16 9 9 57 – 44 57
7. FC Vaslui 34 12 11 11 44 – 34 47
8. Oţelul Galaţi 34 14 4 16 47 – 50 46
9. Universitatea Craiova 34 12 7 15 42 – 48 43
10. Gloria Bistriţa 34 11 9 14 34 – 40 42
11. Politehnica Iaşi 34 11 8 15 37 – 41 41
12. Pandurii Târgu-Jiu 34 11 7 16 36 – 43 40
13. FC Farul Constanţa 34 10 10 14 25 – 38 40
14. Gloria Buzău 34 10 7 17 30 – 56 37
15. Ceahlăul Piatra-Neamţ 34 10 6 18 33 – 46 36
16. Dacia Mioveni 34 7 10 17 26 – 43 31
17. FCM UTA Arad 34 6 8 20 30 – 52 26
18. Universitatea Cluj 34 4 11 19 32 – 58 23
Participarea în Cupa României 2007 – 2008
Liga I
16-zecimi: Tricolorul Breaza – Gloria Buzău: 0-1
Optimi: Gloria Buzău – Poli. Timişoara: 5-4 d.p.7- 5 final
Sferturi: Pandurii Tg. Jiu – Gloria Buzău: 3-3 d.p.
Semi-finale: Unirea Urziceni – Gloria Buzău: 1-0
Aproape de o minune
Pe lângă evitarea retrogradării, Gloria lui „Mourinhio” Stoica a reuşit cea mai bună performanţa din istoria clubului în Cupa României. „Glorioşii” au reuşit accederea în semi-finalele Cupei României, fiind la un pas de finală şi la doi paşi de participarea în Cupa UEFA.
Cupa României 2007-2008, 16-zecimi
26 septembrie 2007, ora 15.30
Breaza: Tricolorul Breaza – Gloria Buzău: 0 – 1
Marcator: min. Stere Guda.
Gloria Buzău: Stoicescu, Dârvaru, Iacob, Vlaicu, Filip, Paleacu, Moraru, Tudose, Stanciu, Bunică şi Guda.
Schimbări: min. 46 Honciu (Stanciu), min. 46 Untaru (Bunică) şi min. 70 Popescu (Moraru).
Cupa României 2007-2008, optimi
05 decembrie 2007, ora 12.00
Buzău: Gloria Buzău – Politehnica Timişoara: 5-3 d.p
Marcatori: min. 93 Liţu/ min. 75 Stancu (în timp regulamentar), min. 107 Bunică/
119 Stancu (în minutele de prelungire), Gheorghiţa, Bunică, C. Petre, Jozici, Guda/
Alexa, Raţiu, S. Rădoi (la penalty-uri). A ratat pentru oaspeţi Gigel Bucur.
Gloria Buzău: Mincă, Doicaru, Tudose, Petre, Jozici, Gheorghiţă, Filip, Gheorghe,
Liţu, Ioviţă şi Simion.
Schimbari: min. 51 Iacob (Tudose),min. 51 Bunică (Simion) şi min. 80 Guda (Ioviţă).
Cupa României 2007-2008 , sferturi
28 septembrie 2008, ora 16.15
Mogoşoaia: Pandurii Târgu Jiu – Gloria Buzău: 2-3 d.p.
Marcatori: Tudose, Simion, Eze/ Stângă, Anilton (la lovituri de departajare).
Au ratat: Liţu/ Orac, Cardozo şi Jessui.
Gloria Buzău: Mincă, Nejneru, Vlaicu, Tudose, Vigariu, Filip, Bicfalvi, Liţu, Ionescu, Eze şi Simion. Schimbări: Ioviţă (Vigariu), Şuleap (Ionescu) şi Jozici (Bicfalvi).
Cupa României 2007-2008, semi-finale
17 aprilie 2008, ora 20.45
Stadion: Cotroceni, Bucureşti: Unirea Urziceni – Gloria Buzău: 1-0.
Marcator: min. 88 Răzvan Pădureţu.
Gloria Buzău: Mincă, Ninu, Tudose, Jozici, Eze, Stoica, Doicaru, Bicfalvi, Liţu, Guda şi Simion.
Schimbări: min. 55 Ionescu (Guda), min. 58 Nunez (Simion) şi min. 60 Nejneru (Stoica).
La timpuri noi… echipei noi…
Promovarea în Liga I i-a determinat pe conducătorii grupării buzoiene să alinieze clubul la standardele celorlalte divizionare A. Astfel, odată cu promovarea în primul eşalon a luat fiinţă şi Gloria II Buzău, o echipă menită să crească jucători tineri pentru prima formaţie, şi totodată un loc unde rezervele seniorilor să nu îşi iasă din mână. Timp de două sezoane, Gloria Buzău a evoluat în Liga a IV-a buzoiană şi fost pregătită de Nicolae Anton. Pe la formaţia secundă au trecut atât jucătorii străini, “pasageri” pe meleagurile buzoiene, cât şi fotbalisţi importanţi ai Gloriei, precum Claudiu Ionescu. A doua echipă s-a desfiinţat o dată cu retrogradarea Gloriei în divizia secundă.
Rezultatele Gloriei Buzău în sezonul 2007 – 2008
TUR
1. Gloria Buzău – Dinamo Bucureşti: 1 la 2 (marcatori: Ioviţă/ Cristea, Niculescu)
2. Ceahlăul P. N. – Gloria Buzău: 4 la 0 (marcatori: Cebotaru, Rusmir, Frunză, Ayza)
3. Gloria Buzău – Farul Constanţa: 1 la 0 (marcator: Ionescu)
4. Poli. Iaşi – Gloria Buzău: 3 la 0 (marcatori: Cernoch, Ciobanu, Silvăşan)
5. Gloria Buzău – CFR Cluj: 1 la 2 (marcatori: Ionescu/ Trică, Fabbiani)
6. Pandurii Tg. Jiu – Gloria Buzău: 3 la 0 (marcatori: Rus, Vasilache, Păcurar)
7. Gloria Buzău – Unirea Urziceni: 0 la 0
8. Rapid Bucureşti – Gloria Buzău: 0 la 0
9. Gloria Buzău – UTA: 1 la 0 (marcator: Ioviţă)
10. FC Vaslui – Gloria Buzău: 4 la 1 (marcatori: Ljubinkovici x 3, Eze (a.g.)/ Liţu)
11. Gloria Buzău – Dacia Mioveni: 0 la 1 (marcator: Daouda)
12. Gloria Bistriţa – Gloria Buzău: 3 la 2 (marcatori: Tilincă x 2, Rus/)
13. Gloria Buzău – Universitatea Cluj: 3 la 2 (marcatori: Nejneru, Dos Santos, Park (a.g)/ Jovancovici, Savu)
14. Oţelul Galaţi – Gloria Buzău: 2 la 3 (marcatori: Jula x 2/ Vlaicu, Ionescu, Simion)
15. Gloria Buzău – Politehnica Timişoara: 2 la 1 (marcatori: Jozici, Vlaicu/ Karamyan)
16. Universitatea Craiova – Gloria Buzău: 3 la 1 (marcatori: Costea x 2, Wobay/ Paleacu)
17. Gloria Buzău – Steaua Bucureşti: 1 la 1 (marcatori: Bunică/ Dică)
RETUR
18. Dinamo Bucureşti – Gloria Buzău: 2 la 0 (marcatori: Bratu, Niculescu)
19. Gloria Buzău – Ceahlăul P. N.: 4 la 1 (marcatori: Liţu, Eze, Ionescu x 2/ Doicaru)
20. Farul Constanţa – Gloria Buzău: 0 la 0
21. Gloria Buzău – Politehnica Iaşi: 1 la 1 (marcator: Liţu)
22. CFR Cluj – Gloria Buzău: 2 la 0 (marcatori: Trică, Dubarbier)
23. Gloria Buzău – Pandurii Tg. Jiu: 1 la 3 (marcatori: Ionescu/ Vasilache, Orac, Păcurar)
24. Unirea Urziceni – Gloria Buzău: 2 la 0 (marcatori: Petre, Galamaz)
25. Gloria Buzău – Rapid Bucureşti: 1 la 0 (marcator: Liţu)
26. UTA – Gloria Buzău: 2 la 1 (marcatori: Marincău, Edson/ Ionescu)
27. Gloria Buzău – FC Vaslui: 1 la 1 (marcatori: Ioviţă/ Matei)
28. Dacia Mioveni – Gloria Buzău: 0 la 0
29. Gloria Buzău – Gloria Bistriţa: 1 la 0 (marcator: Ionescu)
30. Universitatea Cluj – Gloria Buzău: 1 la 2 (marcatori: Jovanovici/ Liţu, Bicfalvi)
31. Gloria Buzău – Oţelul Galati: 0 la 4 (marcatori: Jula x 3, Viglianti)
32. Politehnica Timişoara – Gloria Buzău: 1 la 0 (marcator: Bucur)
33. Gloria Buzău – Universitatea Craiova: 1 la 0 (marcator: Andre Nunes)
34. Steaua Bucureşti – Gloria Buzău: 5 la 0 (marcatori: Moreno x 3, Mendoza, Neaga)
Gloria Buzău, câştigătoarea turneului de la Oudenaarde
În 2007, grupa de copii `89 -`90 a buzoieniilor, pregătită de şeful centrului de copii şi juniori, Nicolae Anton, a reuşit o performanţă unică în istoria grupării din Crâng: câştigarea turneului internaţional de la Oudenaarde (Belgia). Alături de formaţia buzoiană au mai fost participat echipe din Belgia, Olanda, Franţa şi Anglia. Buzoienii “au căzut” în grupă cu Sparta Beveren (Belgia), Oudenaard (Belgia), Eine (Belgia) şi Hasting (Anglia). Anton rememorează: “Când am aflat echipele din grupa noastră, m-a apucat durerea de cap. Toate formaţiile aveau jucători masivi, un staff alcătuit din medici, preparatori fizici şi doi – trei antrenori. Mi-a zis că nu trebuie să ne facem de râs”. Şi nu s-au făcut. Gloria a câştigat toate cele patru partide din grupă, şi a disputat finala cu o altă echipă belgiană, Olsa Brakel. “Pentru copii a fost ceva extraordinar de emoţionant. S-au cântat imn-urile, am avut toate condiţiile, totul a fost perfect. Le-am zis că dacă tot am ajuns până aici trebuie să câştigăm trofeul” sunt spusele unui antrenor prin mâinile căruia a trecut şi Claudiu Ionescu.
“Glorioşii” s-au impus cu 1 la 0, graţie reuşitei semnate de Surlaru în prima repriză. A fost cea de-a doua participare a grupării buzoiene la turneul flamand. În urmă cu doi ani, fotbaliştii pregătiţi de Titi Mircea au încheiat competiţia pe ultimul loc, primind trofeul pentru Fair-Play.
Grupa `89 – `90 care a reprezentat Gloria Buzău la turneul internaţional de la Oudenaarde: Iulian Sava, Marian Oprea, Cosmin Renţea, Marian Botea, Cristian Ursu, Ionuţ Sima, Cristi Stanciu, Valentin Liscănoiu, Auraş Moraru, Valentin Creţu, Leonard Cârneci, Cătălin Surlaru, Alexandru Honciu, George Stănescu şi Cătălin Moşescu.
Rezultatele din grupă:
Gloria Buzău – Eine: 8 – 2
Au marcat: Honciu x 3, Surlaru x 2, Sima, Creţu şi Stanciu.
Oudenaard – Gloria Buzău: 0 – 1
A marcat Surlaru.
Gloria Buzău – Hastings: 1 – 0
A marcat Creţu
Sparta Beveren – Gloria Buzău: 1 – 7
Au marcat: Honciu x 3, Cârneci x 2, Surlaru şi Stănescu.
Finala: Olsa Brakel – Gloria Buzău: 0 – 1
A marcat Surlaru.
Lotul buzoienilor în sezonul 2007 – 2008: Mihai Barbu, Costel Petre, Alexandru Tudose, Cătălin Vlaicu, Marius Şuleap, Marius Nejneru, Alin Paleacu, Claudiu Ionescu, Valentin Ioviţă, Guriţă, Valentin Simion, Romică Bunică, Dino Eze, Ion Viorel, Cristian Stoicescu, Eduard Şotrocan, Andreas Popescu, Cosmin Gheorghiţă, Constantin Doicaru, Alin Liţu, Alexandru Iacob, Salih Jaber, Alexandru Filip, Chirciu, Răzvan Ochiroşii, Dos Santos, Mihai Mincă, Stere Guda şi Nikola Jozici.
– Conducerea executivă –
Finanţator: Constantin Bucur
Preşedinte C.A.: Aurel Brebeanu
Director sportiv: Dan Tulpan
Director marketing: Cristian Teodorescu
Secretar general: Emil Sandu
– Conducerea tehnică –
Antrenor principal: etapele 1 şi 2 Ion Viorel, etapele 1 – 4 Ilie Stan, etapele 5 – 34 Ştefan Stoica.
Antrenori secunzi: etapele 1 – 2 Ion Basalâc, 5 – 34 Vasile Mănăilă, 1 – 34 Vasile Lazăr. Spre sfârşitul campionatului, buzoienii s-au bazat, din postura de antrenor cu portarii şi pe Silviu Lung.
Nicolae Anton, povestea singurului antrenor care a câștigat trofee cu Gloria Buzău
Într-o perioadă în care fotbalul este tot mai des măsurat în rezultate imediate, transferuri și cifre, există povești care ne întorc la esența acestui sport: formarea oamenilor. La Gloria Buzău, de-a lungul anilor, această misiune nu a fost dusă doar pe teren, ci și în afara lui, acolo unde caracterele se construiesc în liniște, prin răbdare, disciplină și încredere.
Invitatul acestui interviu face parte din acea categorie rară de antrenori pentru care succesul nu s-a rezumat niciodată la tabela de marcaj. Cu o carieră întinsă pe mai bine de două decenii, acesta și-a dedicat activitatea atât echipei mari, cât mai ales centrului de copii și juniori, locul unde începe, de fapt, orice drum adevărat în fotbal. Acolo, generații întregi au trecut prin mâinile sale, nu doar învățând să joace, ci să și înțeleagă ce înseamnă responsabilitatea, munca și respectul.
Într-un oraș în care Gloria nu este doar un club, ci o parte din identitatea locală, astfel de oameni au reprezentat pilonii discreți ai continuității. Au fost antrenori, dar și profesori, mentori și, uneori, a doua familie pentru copiii care veneau zi de zi la antrenament, indiferent de vreme sau de greutăți. Poveștile pe care le veți descoperi în acest interviu nu sunt doar despre trofee sau performanțe, deși ele există și au însemnat momente importante pentru fotbalul buzoian, ci mai ales despre parcursuri de viață. Despre copii care au devenit jucători, dar și despre cei care au devenit oameni. Despre alegeri, sacrificii și despre acea satisfacție tăcută pe care o simți, ani mai târziu, când un fost elev te oprește pe stradă doar pentru a-ți spune „mulțumesc”. Este, în fond, o discuție despre memorie, despre rădăcini și despre un tip de fotbal care, chiar dacă nu mai este mereu în prim-plan, continuă să definească adevărata valoare a acestui sport.
În primul rând, vreau să-mi vorbiți despre performanțele și despre activitatea pe care le aveți de de când sunteți la Gloria Buzău, la nivel de copii și juniori, pentru că sunteți un antrenor care, pe lângă știința pe care o are privitoare la aceste aspecte, puneți și mult suflet în ceea ce faceți și vă îngrijiți foarte mult de cei care vă trec prin mână, chiar dacă nu ajung să performeze.
Da. Acum, Andrei, hai să-ți spun ceva. Cât am fost la Gloria Buzău, am fost nu numai la centrul de copii și juniori, am fost și la echipa mare de foarte multe ori, am fost și antrenor principal, am fost și la Divizia B antrenor principal, am fost și antrenor secund.
Da, în perioada pe care am petrecut-o la centrul de copii și juniori, am pus foarte, foarte, foarte mult, foarte, foarte mult suflet. Deci eram antrenor secund cu Mitică Marcu și am avut grupa 1983, născuți în anul 1983, printre care Claudiu Ionescu, băiatul lui Kramer ăsta, Mihăilescu Florin, o pleiadă de copii foarte buni, dovadă că, cu ei, am câștigat și locul întâi, pentru prima dată în istoria clubului Gloria Buzău. Am luat locul întâi pe țară, am ieșit campioni, campioni naționali.
Deci, eu eram antrenor secund cu Mitică Marcu la echipa mare și mă ocupam și de copii. De ce? Pentru că eu îndrăgesc foarte mult tot ce iese din Gloria Buzău, adică la nivel de copii și juniori. Eu așa consider: atât timp cât copiii ăștia din centrul de copii și juniori sunt supuși 6, 7, 8 ani, 5 ani sau cât sunt supuși la antrenamente, care vin zi de zi la antrenament, pe ploaie, pe vânt și așa mai departe, să poată să fie promovați la echipă, vorbesc acum de cei mai talentați, cei mai buni, care vezi între ei, în perspectivă, că au potențial. Din cauza asta m-am dedicat și foarte mult centrului de copii și juniori.
Acum nu mai se spune centru de copii și juniori, academie. În grupa asta, cei născuți în 1983, parcă în ’94, parcă îmi aduc eu aminte, da, în ’94, la Iași, am câștigat locul întâi. Am văzut potențial în Claudiu Ionescu, dovadă: Claudiu Ionescu a ajuns să joace la Divizia A, a ajuns în lotul național, a ajuns la Poli Timișoara, a jucat la Steaua. Pe ăstălalt l-am avut pe Mihăilescu Florin, un copil extraordinar de talentat.
Eu întotdeauna, când stăteam de vorbă cu ei, le spuneam: „Băi, știți care este diferența între un jucător de județ, Divizia C, Divizia B, Divizia A? Ce anume?” „Dom’ profesor, nu știm ce anume.” „Mă, aici, mă, minte trebuie. Să ai minte.” Ce înseamnă asta? Minte înseamnă să te duci la școală.
Mă țineam foarte, foarte mult de primul plan. Eu așa le-am spus: „Bă, eu nu știu dacă tu ajungi fotbalist, pentru că eu nu te fac, eu, Anton, nu te face fotbalist. Eu te ajut pe tine ca să ajungi fotbalist, ca să ajungi ceva în viață, că asta e o instituție. Gloria Buzău este o instituție. Aici trebuie să înveți, trebuie să înveți ca să poți să ajungi fotbalist bun.”
Eu puneam pe primul plan cartea. Așa îi spuneam: cartea.
Păi hai să vă spun ceva. Îl aveam pe Mihăilescu Florin. O întâmplare să vă spun. Un copil extraordinar de talentat. Învăța la Școala 15, aici aproape. Îl întrebam: „Mă, Florine, cum este cu școala?” „Fără probleme, dom’ profesor, învăț tare.” „Da? Treci clasa?” „Da.” Eu auzisem ceva despre el, așa, că nu prea frecventa cursurile. Într-o zi am plecat de la stadion și am luat-o pe la Școala 15. Când treceam prin față pe la Școala 15, copiii, cum ieșeau de la școală, se bucurau așa de faptul că au ieșit de la ore. Și zic: „Bă, ce clasă sunteți?” Păi mi-au spus: „Suntem clasa a șaptea.” „Da, mă? Aveți pe un Mihăilescu Florin în clasă?” „Da, da, îl avem pe Mihăilescu Florin în clasă.”
Dar eu știam că trebuia să fie clasa a opta, că eu l-am întrebat: „Băi, Florine, ai trecut clasa? Ai ceva probleme?” „Nu, nu.” Ca până la urmă, când s-a terminat anul școlar, să-mi spună: „Dom’ profesor, am rămas corigent.” Hopa, ai rămas corigent? „Să știi că nu te mai primesc.”
Îi chemam cu carnetul de note. La mine veneau cu carnetul de note, mă uitam să văd cum sunt, dacă învață, și așa. Foarte mulți părinți veneau la mine și ziceau: „Dom’ profesor, ce naiba i-ați făcut lui fiu-meu? De ce se îndreaptă? De ce învață ăsta așa de bine?” Pentru că i-am spus: „Dacă vrei să vii la fotbal, trebuie să înveți. Dacă nu înveți, nu te mai primesc la fotbal.”
Am înțeles că îi chemați cu carnetele de note.
Da, da. Și întreb pe ăsta, zic eu, între ei acolo era și Florin: „Măi, Florine, ce clasă ești tu? Păi n-ai trecut a opta? Ce, ai rămas repetent?” „Cum ai rămas repetent? Păi nu mi-ai zis că te duci și dai corigența?” Parcă îmi aduc eu aminte, la fizică era. „Păi nu mai vii, mă, la fotbal.” „Păi nu, să vedeți că…”
Am pornit de la asta, de la Mihăilescu Florin și ceilalți de atunci. Toată grupa aia ’83, vă spun sincer, toți au reușit la facultate. Deci toți au reușit, în afară de Mihăilescu Florin, care el a zis că se face fotbalist. Adevărul e că a jucat. A jucat la Gloria Buzău, a jucat la Gloria Buzău în Divizia B, pe urmă, de la Gloria Buzău, îmi aduc aminte că l-a luat Dinamo București, era Borcea la Dinamo. Acolo nu și-a văzut de treabă, l-a trimis pe la Slobozia.
Da, și din grupa aia respectivă, din ’83, au ieșit copii și pe plan sportiv foarte buni, au fost și pe plan profesional. Aproape jumătate au jucat la nivelul primelor două ligi. Da, aproape. Kramer, sau Guriță cum îi spuneam noi, a jucat, Claudiu a jucat, Mihăilescu Florin a jucat, stați așa să mai îmi aduc aminte… stai așa, cine mai a jucat… Doamne… un Anghel, un Anghel, care pe urmă s-a dus la facultate.
Dar culmea, domnule, și acum am copii care răspund de juniorii republicani. Am pe un Mario, Nicu Mario, un copil foarte bun, și Ilie Stan l-a dorit la echipă, și ăsta, profesorul, cum îl cheamă, Postașu, și l-a dorit la echipă, și l-a dorit și Prepeliță. Dar el mi-a zis: „Dom’ profesor, pe primul plan la mine, exact ce mi-ați zis dumneavoastră, este cartea.” „Păi cum, mă, nu te duci cu calitățile?” Are niște calități extraordinare, foarte bune, adică poate să joace, ca junior, la nivel de Divizia B. Zice: „Nu, nu. Eu pun pe primul plan, cum mi-ați zis dumneavoastră, cartea. Eu vreau să mai vin la fotbal pentru că îmi place foarte, foarte mult fotbalul.”
Am avut rezultate destul de bune și cu juniorii ăștia. M-am calificat cu ei acum doi ani de zile în play-off, după locul întâi, am jucat mai departe până la etapa de zonă. Așa, că văd și aici, la vreo 2-3 inși, la vreo 2-3 copii, un potențial destul de bun pentru a juca la un nivel mai mare, la Divizia C, știu eu, la Divizia B, când va termina cu junioratul.
Dom’le, cluburile de fotbal, cele care se respectă, sau, cum ați spus și dumneavoastră, academiile, au obligația, înainte de a însemna un rol în educația sportivă a membrilor săi, au obligația de a reprezenta un rol și în educația acestora, pe ceea ce înseamnă planurile extrasportive?
Acum, nu ne impune nimeni. Da, da, da, nu ne impune nimeni, dar tu, ca antrenor, ca pedagog, până la urmă ca părinte, ești ca și un părinte pentru ei. Îți dorești ca, în timp… Uite, acum, de Revelion, de Crăciun, domnule, eu am primit o groază de felicitări. O groază de felicitări. De la cine? De la foștii mei elevi. De ce? Pentru că eu am ținut foarte mult. Am zis: „Băi, fotbalul și instituția asta e o școală a educației. Trebuie să ne pregătim și pentru viață, că voi veți fi, mai devreme sau mai târziu, să conduceți…”
Dacă voi nu vă canalizați, acum de copii, și spre învățătură, pe urmă pe cine dați vina? „Păi da, dom’le, ăla nu mi-a dat, nu mi-a făcut…” și așa mai departe. Știți? Noi ne dorim, în momentul când termină un ciclu de pregătire, din copiii ăștia, din juniorii ăștia, ca ei să ajungă undeva, să termine un liceu, să-și ia bacalaureatul, pe urmă să intre la facultate, ca, mai devreme sau mai târziu, să ne mulțumească și ei: „Uite, băi, am avut pe cineva care m-a îndrumat în viață, ca să pot să-mi creez și eu ceva.”
Cât de mare este satisfacția pentru dumneavoastră, ca antrenor, ca profesor, când, după nu știu, 10-20 de ani de la terminarea junioratului, întâlniți oameni pe stradă care vă mulțumesc pentru ceea ce le-ați oferit și îi simțiți că sunt sinceri când spun asta?
E… am avut un copil, aici, chiar de la mine din cartier. Ăsta, Lazer. Era mic, în sfârșit. El s-a născut în Spania și a venit în cartier la noi. Părinții au cumpărat un loc de casă acolo și au făcut casă. Toată ziua, pac, cu mingea pe stradă acolo. Și el mă deranja extraordinar de mult. Eu am ieșit pe stradă: „Măi, care mă deranjează?” El zice: „Eu.” „De ce, mă?” „Pentru ca să mă băgați și pe mine în seamă, să mă luați și pe mine la fotbal.”
A venit cu maică-sa, cu tac-su, la mine. Gata, dom’le, l-am luat. L-am dat de la grupă la Vasile Tudose. Între timp a crescut. Eu am răspuns de o selecționată 2004, l-am luat și pe el în selecționata asta. Copilul l-a văzut și Ilie, l-a luat la echipa mare, l-a luat și ăstalalt, cum îl cheamă, Mihalcea, l-a luat și Mihalcea la echipa mare.
Și îi spuneam: „Mă, e foarte important, mă, du-te la școală, învață.” Zice: „Nu, dom’ profesor, că eu învăț limba engleză și mă duc și joc fotbal în Anglia.” Era o fire mai rebelă, așa, mai rebelă. Într-adevăr, un copil cu niște calități formidabile. Dar pe partea asta educațională nu voia. Dacă nu voia el să priceapă ceea ce voiam eu să-l…
Acum, când trece pe lângă mine, de la distanță ridică mâna și mă salută: „Să trăiți, dom’ profesor.” De ce? Că a ajuns undeva. Gloria Buzău i-a deschis o portiță. A intrat pe o portiță, l-a luat Mihalcea. Mihalcea a văzut în el un potențial foarte bun, l-a luat acolo, la Slobozia, și joacă. Copilul joacă la Slobozia, câștigă și el existența.
Pentru mine, asta e o satisfacție formidabilă, că într-adevăr s-a împlinit și el din punctul ăsta de vedere.
Titlul din ’94 este singurul oficial la nivel național pentru o echipă din Buzău, atunci când vorbim de fotbal. Câțiva ani de zile mai târziu, la un turneu unde Gloria Buzău era prezentă pentru a doua oară, mă refer aici la Oudenaarde, în Belgia, un oraș care este înfrățit cu municipiul Buzău, ați avut ocazia să câștigați acel trofeu, devenind echipa din Buzău care câștigă prima dată un trofeu internațional.
Da, da.
Ați avut o grupă bună și știu că ați avut niște adversari pe măsură.
Îmi aduc aminte destul de bine. Am fost desemnat de către clubul Gloria să reprezint în Belgia clubul Gloria. L-am reprezentat și mi-au pus la dispoziție toți copiii născuți în ’89 și i-am selecționat. Am luat vreo 18-20 de copii și am făcut deplasarea la Oudenaarde, în Belgia.
Haideți să vă spun, este adevărat, nu este anecdotă. După primul antrenament acolo, în Belgia, le-am spus: „Hai, mă, intrați la baie.” La noi erau probleme, condițiile nu erau așa de bune. Crețu, care actualmente e la Steaua, cred că îl știți, născut în ’89, zice: „Dom’ profesor, ăștia ne-au pus la dispoziție de toate, ne-au spus să facem baie, că după efortul pe care l-am făcut mereu ne spuneți că refacerea după antrenament, cu acidul lactic…” În sfârșit, el voia să-mi spună că nu curge apa: „Degeaba ne băgați.”
„Păi, măi băiatule, vezi că asta-i pe celulă, mă. Te bagi dedesubt acolo și-ți vine apa. Dacă nu, nu vine apa.”
Știi? Crețu, care actualmente… Și mai mi-a făcut ăsta, Crețu ăsta, o figură. Eram antrenor la echipa mare, m-a desemnat președintele Tulpan să preiau după ce echipa era la -11 la retrogradare și am salvat-o de la retrogradare. Vine Crețu la mine și zice: „Dom’ profesor, mi-a murit unchiul la București. Vă rog frumos să mă învoiți și pe mine vreo 2-3 zile.”
Zic: „Mă, nu mai îi spun lui președinte, nu mai îi spun lui Tulpan. Hai, mă, bine, te învoiesc 3 zile, să te duci.” După 3 zile, nu mai mi-a venit Crețu, nu mai vine la antrenament. Și am intrat în panică. Zic: „Mamă, mă duc și-i spun lui Tulpan.” M-am dus și i-am spus lui președinte, lui Tulpan. Zice: „Bă, ce naiba, mă? Tu nu știi despre ce este vorba? Păi noi l-am dat la Chiajna, mă. La Chiajna deja l-am vândut.”
Ia uite-l, mă, și ăsta mi-a zis că i-a murit unchiul și s-a dus la București. Eu am ținut foarte mult la el, pentru că era dintr-o familie care nu avea o situație prea bună și am ținut foarte mult la el. Că și acolo a fost desemnat cel mai bun fotbalist la Oudenaarde, în Belgia.
Au fost, stați să-mi aduc aminte, echipe din Anglia, au fost echipe din Belgia, parcă, din Italia, din Franța, cam din țări cu fotbalul foarte avansat, iar noi am câștigat locul întâi. Am câștigat locul întâi și le-am zis: „Bă, dacă vreți într-adevăr să vă mândriți, imnul cântă numai pentru locul întâi.” Și Surlaru a dat gol în finală.
După ce am câștigat locul întâi, prefectul, primarul de acolo, de la Oudenaarde, a venit la mine și m-a dus la o școală generală, să mă întrebe dacă vreau să preiau acolo ca profesor. M-a dus, aveau o echipă de Divizia C, m-au dus acolo la echipa aia de Divizia C, să mă întrebe dacă vreau să preiau echipa de Divizia C și să răspund de academia lor. La ei se numea deja atunci academie. Îmi puneau la dispoziție casă, masă și așa mai departe. Și eu am zis: „Nu. Nu, nu. Sunt mai mult legat de Gloria Buzău, de Buzău, decât de…” Și am venit acasă.
