Când se încinge treaba-n grotă, ies la peco. Aşa s-a întâmplat şi zilele trecute când, cu prietena mea Tina şi cu alţi amici, am ieşit la terasa benzinăriei care se află vis-a-vis de birourile noastre. Adică fix în locu` ăla în care stăm noi să-i observăm pe ăia care ne supraveghează, da` despre asta-n altă postare. Undeva la două aruncături de băţ de Iazul Morilor.
N-am stat mai mult de o oră, da` a făcut cel puţin cât o şedinţă de CLM, cu prinţu` şi Tescaru protagonişti. Nici n-am ajuns bine la băţu` din îngheţată, că o mână de puşti a căror cerneală de pe buletine nici nu s-a uscat încep să-şi bage, să-şi scoată. Ori am îmbătrânit, ori toleranţa mea la prostia infantilă e cel puţin egală cu a lu` #dnt când aude de noi. Toţi cocoşeii ăştia, horă în juru` câtorva câteva sticle de bere. Mi-am adus aminte că prima dată când m-am îmbătat, aveam vreo 16 ani şi pe mama a buşit-o râsul. De atunci, hangover-ul meu a fost cauzat doar de supradoza de ciocolată, Coca Cola sau nopţi nedormite. Revenind la juni, nervoşi rău. Când s-a terminat băutura, au început să zboare sticle. La propriu, zici că sticla de 0.33 de la Heineken băuse Red Bull. Când a apărut miliţia, ăştia mici au început proba de 1000 de metri garduri. I-ai de unde nu`s.
Vorba lu` SOV, halal generaţie.
N-am mai stat mult şi apare o pufoşenie. Bă, bine, încerc să fiu drăguţ, că pufoşeniile sunt drăguţe, da` gagica asta avea greutatea direct proporţională cu snobismul. Duduia ziceai că-i primul cerculeţ din sigla olimpică, nu ştiai dacă face dreapta-stânga sau merge înainte-înapoi. Îmbrăcată adecvat în piele neagră, o ţinută care i-ar sta bine pe umeraş în şifonier, se tot agita ca un atom. Mi-am adus aminte că atunci când vezi ursu, e bine să faci pe mortu` şi uite-aşa am renunţat să îmi mai iau o Cola. În timp ce stăteam la masă, aşteptând să treacă pericolul, mă gândesc cum jelesc rudele animalelor din a căror piele e confecţionat ambalajul. Femeia se plângea la iubi (răgea, că nu-mi iese să fiu drăguţ nici când vreau) că la peco n-a găsit decât apă de săraci. Jur că aşa zicea, în timp ce bea dintr-o sticlă de Aqua. Îmi venea să-i zic să bea de la robinet, că e în Buzău şi orice buzoian care are bani, bea de la Compania de Apă, dar orice contact cu Power Puff neagră ar fi putut fi interpretat greşit şi tot eu ieşeam pe minus. A venit iubi, un melteanus autenticus cu ceva talent de magician. Hocus Spocus! Animăluţu` la simpla comandă: “phă, hai!” s-a teleportat în maşină.
În cele din urmă, ajungem acasă. Sunt un misogin educat. Tot timpu` deschid uşa doamnelor şi, când urcăm, le las în faţă. Mai ales când mi-au făcut un copil şi mă suportă de vreo 9 ani. Dintr-o dată aud: “Auelo! Era să mor!”. În mintea mea, pe sinapse, curge rapid informaţia: A venit Gică mecanicul şi e însărcinat în luna a noua. Îmi scot ochii din telefon şi îl văd întradevăr pe Gică, nu ăla din informaţia iniţială, chiar un Gică, mascul, colecţionar de preşuri, care în drum spre etajul următor a poposit pe scări, istovit de cele câteva trepte pe care le urcase. Băi, nu aveam o problemă cu faptu` că duhnea de zici că şi-a petrecut adolescenţa la subraţu` lui Bachus, da` sforăia cetăţeanul de tremura balustrada. Am trecut încet pe lângă îngeraş, să nu-i perturbăm somnul şi mi-am adus aminte de toţi cei care mi-au propus joburi departe de casă. Cum să laşi Buzăul, când el este magic prin definiţie şi, uimitor, prin prezenţă?
Morala: Numa` beţ de la Compania de Apă şi folosiţi prezervativul!
