#DNT se plânge că Buzăul ajunge municipiu de rang trei şi a început să sune trâmbiţa în goarnele sale că tre` să ne prezentăm la numărătoare. Păi, dl. Primar, cum să nu fie exodul ăsta din Buzău, când…

– Locuri de muncă lolo. 0. Mă refer pentru tinerii ăştia care nu au trei trandafiri pe diploma de bac, soţu` în pesede, tatăl primar sau membru în CA ale instituţiilor bugetate de tine. Unde să stea ăştia? Pe 3000 de lei? Pe 2500 sau mai nasol, pe 1500? Aş vrea să văd cum v-aţi descurca dvs. cu 3000 de lei pe lună, în chirie, nu în ANL…

– Cum să nu te muţi în Mărăcineni, Spătaru, Costeşti, Monteoru, Monteoru, chiar şi-n Vadu Paşii, când o casă decentă acolo este la 60-70% din valoarea unei cutii de chibrit din Municipiul ăsta de power 9999? Când, cam toţi cei care conduc localităţile ăstea, chiar şi Firon, se preocupă de soarta ălora de plătesc taxe şi impozite prin sat… Cum să nu mă mut la Mărăcineni, să bag casele în chirie şi să vin în Buzău doar pentru mâncare sau job? Stiţi? Asta fac foarte mulţi, chiar din subordinea dvs. Mai ales când fac 5 minute şi, ca să ajungă în zona comercială a oraşului, nu sunt nevoiţi să vădă nici Iazul Morilor, nici să treacă pe Unirii sau să rişte să se interesecteze cu dvs în afara programului…

– Chiriile în Buzău sunt sensibil apropiate de cele din Bucureşti, iar noi nu avem nici aeroport, nici arc de triumf. Ah, şi nici veniturile celor de acolo.

– Nu prea ai tragere să faci copii. La o matematică simplă, 2 tineri rămân cu 6000 de lei pe lună, într-un caz fericit. Mai punem o mie, că`s darnic. Din 7000, au o chirie de vreo 1000 pe lună, utilităţi de încă o mie. Mai punem o rată de 500, cheltuieli cu maşinuţa, una măcar, încă 500. Mai rămân vreo 4000 din care trebuie să-şi ia papa, să mai facă 2 concedii pe an, să se înţolească şi să mai ia şi o masă-două în oraş pe săptămână… Dacă ar fi să mai punem şi faptu` că unii îşi sprijină părinţii, situaţia e tragică. Deci, am rezolvat-o şi cu creşterea demografică.

– Am prieteni care câştigă mai bine decât exemplu ăla de mai sus şi totuşi nu se procreează. De ce? Nu pentru că stau cu părinţii la +30 sau +40 de ani, ci pentru că nu au o siguranţă. Sau mă rog, nu au siguranţa traiului dată de un job la stat. Şi dacă ei se chinuie, de ce să mai chinuie încă un suflet? Doar ca să fim noi de rang? Nu prea iese la calcul.

Înainte să ne plângem de efecte, mai bine studiem cauzele şi încercăm să schimbăm ceva la baza piramidei, nu doar să asigurăm strălucirea vârfului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.