Înțeleg pe deplin că meseria asta de jurnalist sportiv este faină. Ba chiar, într-unul din manualele de jurnalism sportiv, scrie pe prima pagină că este cea mai frumoasă din lume. Înțeleg că e tare să ai acces gratuit la cele mai importante evenimente sportive și că ai ocazia să întâlnești idolii copilăriei, poate chiar motivele care te-au făcut să alegi drumu` ăsta. Înțeleg notorietatea și tot ce mai vine la pachet. Le înțeleg când ai 1-3 ani de meserie. Ți se iartă multe când ești tânăr și mai ales la început de drum.
Dar după ce scrii vreo 5000 de articole, majoritatea cronici, interviuri sau text cu mai multă sau mai puțină esența, practic, partea frumoasă a sportului, nu pot să mai înțeleg cum, chiar și cu statutul de jurnalist novice poți să te mai duci după fentă.
Zic și eu că după minim 3 ani de presă sportivă, ar trebui să stăpânești limba română gramatical cel puțin la nivel decent, să nu scrii miau ca pisica, vorba lu` Banciu. Că mai sunt greșeli în exprimarea orală și asta o pot înțelege. Sub presiunea live-urilor sau a timpului se pot întâmpla multe. Totuși, n-am să pot înțelege cum, după o perioadă, ca redactor sportiv, nu stăpânești următoarele. Cu liniuță, dă-o draq de enumerație:
– Noțiuni de bază din pregătirea fizică, tehnică, teoretică a sportului care-ți este subiect;
– Câmpul lexical al sportului, respectiv
background-ul sportivilor și istoricul ramurii respective;
– Cadrul legislativ care reglementeză sportul în România (sunt două, cu câteva zeci de pagini pe care trebuie să le parcurgi din minim bun simț, mai ales când ai ca subiecte aspecte legată de finanțarea publică sau privată, nu de alta, dar dacă încerci să pari deștept abordând subiecte al căror mecanism este peste capacitate ta de înțelegere, riști să devii bufonu` clasei);
– la a patra liniuță aș adăuga regulamentele federației respective, practic, regulile jocului, maniera de desfășurare a competiției și diferite reglementări privitoare la transferuri, înființare unui club, forma sa, organizarea, finanțarea bla bla bla…
Minimul ăsta de patru liniuțe îți asigură o bază solidă pe care poți dezvolta subiecte șmechere într-adevăr, mai ales dacă ai conexiunile necesare și o inteligență cel puțin medie. Dacă nu, rămâi să scrii cronici, să traduci știri din străinătate, să nu ai vreodată vreo exclusivitate sau un material bun (aș fi zis de primă pagină, dar România este printe puținele țări din lume în care nu există cotidiane sportive) și să comentezi meciuri din studio.
Acu` de ce am scris toate ăstea?
De câțiva ani, jurnalismul sportiv este un hobby pentru mine. Destul de costisitor. Fii-mea face 9 ani anu` ăsta, eu 35 și am o rată la treimea unui salariu de top din presa sportivă. Nu mai este o prioritate și nici o șmecherie nu mai este să fii jurnalist în contextul vremurilor noastre. Din presă sportivă nu poți trăi decât decent și asta dacă ești norocos. Ca un insight, în provincie, cu largu` concurs al Divinității, poți câștiga 4.000 de lei/ lună în mână. „La capitală” un pic mai mult, poate chiar dublu, discutând de medie sau jurnaliști cu ceva experiență. În top, sunt maxim 10 oameni care ating 5.000 de euro. După vreo 20 de ani de muncă.
Prin 2005-2006, ba chiar și după câțiva ani, când încă nu mi se uscase cerneala de pe buletin, să fii corespondent măcar la ProSport sau GSP era șmecherie. Nu mai zic când făceai parte din redacția din București. Totul venea ca o confirmare a valorii tale jurnalistice și îți asigura o independență editorială dincolo de interesele meschine, financiare sau politice a unei redacții din provincie.
Zilele trecute, dau de două materiale pe site-ul publicațiilor pentru care în urmă cu 16-18 ani îmi rupeam din ăia 15 lei pe care îi primeam zilnic „pentru la școală”, doar ca să nu ratez vreun număr. Și acum sacii cu ziare zac pe balconul maică-mii drept dovadă.
Primul material, ProSport:
„Clubul Sportiv Municipal Gloria Buzău a anunţat săptămâna trecută că echipa feminină de handbal se retrage din Liga Naţională. ” Mă, boss, e o chestie de minim bun simț față de fraierii care citesc sau pun botu` la click-bait. CSM Buzău nu are cum să retragă echipa de handbal, că nu are echipă de handbal. Clubul este Sport Club Municipal Gloria Buzău. Minima informare ține de respectul față de cititori, nu de deontologie.
Al doilea: Gazeta Sporturilor – GSP: [Sub 100.000 de euro?] Da, sub. [Cam pe la 50.000?] Sunt detalii din contract, confidențiale, nu le pot divulga”, a declarat Prepeliță, la GSP Live.
Sunt cam 100.000, vă zice fratele, pe surse din interior, deci nu o luați de sumă exactă. 70.000 pentru Prepeliță și restul pentru staff-ul său. La 8 secunde, șapte apăsări de tastă și trei click-uri distanță, pe site-ul FRF, la Camera pentru Soluționarea Litigiilor se văd cele 5 dosare devenite 4 pe care componenții fostului staff tehnic din Crâng le-au îndreptat către AS FC Buzău.
Și ar mai fi. Inclusiv aia cu neplata salariilor. Păi, dacă ții cont de liniuța 3, descoperi că AS FC Buzău nu este SA, ca mai bine de jumătate cred, din cluburile de Superligă și că unicele surse de plată a ceea ce ține de prima echipă sunt private. Concluzia simplă este că din bani publici, blamând CJ sau Primăria cum a procedat dl. Neagoe, nu poți achita mai nimic din ceea ce înseamnă cheltuieli cu prima echipă. A doua concluzie este că singurii bani din care poți face asta sunt, cu riscul de a mă repeta, privați sau nepublici dacă vreți :)) Ce înseamnă asta? Înseamnă că poți să duci bani către prima echipă doar din drepturile de televizare, din transferuri, din împrumuturi, din sponsorizări, nicidecum din bani publici.
Asta așa, ca chestie.
Andrei Pitigoi
Autor al cărţii „Drum printre ani – Istoria echipei de fotbal Gloria Buzău 1971 – 2011”. În prezent redactor şef al publicaţiei Buzăul Sportiv, fotojurnalist şi data collector Data Sports Group şi fotograf 123RF. Realizator TV şi moderator al emisiunilor "Sport Maxim", „Fotbal Total”, „TV Sport”, „Eurofotbal”, „Sport Maxim”, „Arena sportivă” şi „Zona neutră”. Prezentator al emisiunilor „În spatele uşilor de restaurant”, „Tainele pensiunii” şi "Bilet de vacanţă". Realizator al DVD-urilor „Războinicii la Ciuta”, „Meciuri de poveste” şi „Palatul Comunal, simbol al Buzăului”. Peste 200 de evenimente sportive comentate (din fotbal, handbal şi futsal). Manager "Buzăul Sportiv" & "Agora Buzau".

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.