DOBRESCU, MIRCEA MARIN (1930), născut în comuna Glodeanu Siliștea, sat Cotorca, jud. Buzău
De 6 ori campion național la categoria muscă, purtătorul culorilor secției de box a Clubului C.C.A., devenit Steaua. Antrenorul său din colț a fost renumitul Spakov. Vicecampion olimpic în 1956 la Melbourne. Dublu vicecampion european (1955 şi 1957),
campion mondial universitar în 1954, campion balcanic (1960). Remarcat printr-o mare vitalitate şi mobilitate în ring. Folosea directe scurte însoţite de eschive eficace. În permanenţă ofensiv, cu un joc de picioare de excepţie. Maestru emerit al sportului. Ofiţer MApN. În anul 2000, i s-a decernat Medalia naţională Pentru Merit, clasa a II-a.
DUŢĂ, STELUŢA (1982), născută în municipiul Râmnicul Sărat, jud. Buzău
Absolventă de liceu (2000) şi a şcolii de antrenori (2007).
Antrenorul care i-a îndrumat primii paşi în box a fost Constantin Voicilaș. Legitimată iniţial la CSM Buzău pe care l-a reprezentat în competiţii între 2002-2006, sub îndrumarea aceluiaşi antrenor. Din 2007 s-a transferat la CSA Steaua, avându-l ca antrenor pe Adrian Lăcătuş. A cucerit de 6 ori titlul de campioană naţională, iar în competiţiile oficiale internaţionale a dobândit rezultate remarcabile: locul I la CE de senioare din Polonia (2006), locul III la CE din Norvegia (2005), locul II la CM de senioare din India (2006), locul I la CE senioare din Danemarca (2007), iar în 2008 s-a clasat pe locul II la CM senioare din China (2008). A concurat în limitele categoriei de 46 kg.
NEGREA, CAMELIA (1979), născută în Râmnicu Sărat, jud. Buzău
Absolventă a şcolii generale şi a şcolii de antrenori (2008).
A început să practice boxul la 19 ani, descoperită de antrenorul Constantin Voicilaș. Legitimată la Clubul Sportiv Municipal în 1999, având acelaşi antrenor care o pregăteşte. A boxat sub culorile acestui club până în 2008. A dobândit 7 titluri de campioană naţională la categoria 48 kg. Pe plan internaţional a dobândit rezultate notabile: locul I la CE senioare în Italia (2003), locul II la CE din Norvegia (2005) şi locul III la CM de senioare din Rusia (2005).
PANĂ, VASILE (1916–1981), născut în Buzău
Boxer amator și profesionist.
A venit în capitală la vârsta de 12 ani, intrând ca ucenic la un atelier – garaj auto de unde şi prima pasiune, pentru motociclism. Constantin Nour, antrenor la Asoţiaţia Herdan, i-a îndreptat paşii spre sala Astoria. Primul antrenor, ca și următorii, Marcu Spakow şi apoi Umberto Lancia, l-au orientat spre un box tehnic, în linie. Debutul ca amator l-a avut în anul 1931, la categoria uşoară, dar nu şi-a neglijat nici studiile, urmând Liceul industrial şi apoi cursurile universitare la Institutul Politehnic. Din 1938 a devenit profesionist la Box-Sport. După unele finale la semigrea, pierdute la ghinion, şi-a încercat şansa într-o finală la categoria grea, obţinând o victorie uluitoare asupra lui Petre Popa, campion en titre, cum o considera cel mai bun comentator al vremii. Prin această victorie, asistat de Jim Călinescu şi Constantin Nour, a uimit cei 2000 de spectatori şi a înscris o performanţă de neuitat în istoria boxului românesc.
APOSTOL, CONSTANTIN (1903-1995), născut în couna Săgeata, jud. Buzău
Elev al liceului B.P. Hașdeu, practică oina și fotbalul la echipa Vârtejul Buzău, sub conducerea antrenorului Virgil Economu. După absolvirea liceului, se transferă la Unirea
Tricolor din București, unde nu stă prea mult fiindcă urmează Școala de Ofițeri de Cavalerie și se dedică hipismului. Devine component al lotului național militar de hipism la probele de obstacole. În intervalul 1933-1940, participă la numeroase concursuri internaționale, printre care la JO din 1936 (Berlin), unde obține locul 29 la individual obstacole, pe calul «Dracu Ştie». Are victorii în concursurile de la Nisa, Roma, Aachen, Viena, Varşovia. Fiind ofițer superior cu gradul de locotenent-colonel, este trecut în rezervă în 1949 și lucrează ca specialist în Comitetul Central al Sindicatelor, în preocupările sale intrând toate școlile de călărie din țară (Școala de cavalerie de la Sibiu, cluburile de călărie din Cislău, Bucureşti, Târgu Mureş și Steaua 1953 – 1955). Se ocupă, totodată, de pregătirea echipei naționale pentru participarea la JO de la Helsinki (1952) și Melbourne (1956) și ca antrenor coordonator el echipelor călărie din Ministerul Agriculturii. Își încheie cariera de antrenor la clubul Petrolul din Ploiești și se stinge din viață la Buzău, în 1995.
MIHALCEA, NICOLAE (1922), născut în comuna Zărneşti, jud. Buzău
Multiplu campion de călărie dresaj.
Campion balcanic şi câştigător al mai multor concursuri internaţionale.
Participant la JO de la Roma, din 1960.
Maestru al sportului, antrenor şi arbitru.
A concurat sub culorile Clubului «Steaua» (1948-1975) şi a activat la Şcoala de Cavalerie Sibiu (1940-1948).
ANGHEL, VASILE (1937), născut în Buzău
Absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti, promoţia 1963, al Cursului postuniversitar
de relaţii internaţionale, în 1965, şi al Institutului de Drept Comparat al Universităţii din
New-York, în 1969.
A început să joace fotbal în 1950, la Locomotiva CFR Buzău.
În 1954, a fost selecţionat în lotul naţional de juniori şi transferat la Voinţa Bucureşti (ulterior Progresul CPCS, echipe care grupau juniorii internaţionali). Din 1956 s-a transferat la clubul Dinamo Bucureşti, până în 1963. În continuare, a evoluat la Petrolul – Ploieşti în 1963 şi un an la Metalul Buzău, ca jucător şi antrenor, promovând echipa în Divizia C.
După încetarea activităţii competiţionale, s-a dedicat profesiei, având diverse funcţii în domeniul ştiinţelor juridice, pe linie de stat, în ţară şi în afara graniţelor, până în 1981, când a revenit în activitatea fotbalistică, în calitate de vicepreşedinte al clubului Dinamo
Bucureşti şi şef al secţiei de fotbal.
Performanţele sale ca sportiv sunt: 5 selecţionări în prima reprezentativă, participarea la 2 turnee finale UEFA, în 1955 şi 1956, peste 150 de meciuri în eşaloanele divizionare A şi B, câştigarea cu Dinamo a CN, în 1962, şi a Cupei României, în 1959. În prima parte a perioadei în care a răspuns de destinele clubului Dinamo, echipa de fotbal a câştigat de 3 ori consecutiv titlul de campioană în (1982, 1983 şi 1984), de 2 ori Cupa României (în 1982 şi 1984) şi s-a calificat în semifinala CCE, ediţia 1983-1984. În 1988 s-a pensionat şi doi ani a funcţionat ca director tehnic la Petrolul Ploieşti, în perioada 1988 – 1989, şi la Rapid Bucureşti (în 1989-1990). După 1990 până în 1994, a ieşit din circuitul fotbalului, activând pe linie profesională ca jurist. Un an, 1994-1995, a revenit la conducerea clubului Dinamo, iar în perioada 1996-2000 este preşedinte al Comisiei de licenţe şi, apoi doar, observator al Ligii Profesioniste de Fotbal.
Maestru al sportului din 1991.
PORUMBOIU, ADRIAN (1950), născut în Buzău
Economist.
Activitatea sportivă ca jucător este legată de FC Argeş Piteşti, în echipele de juniori şi tineret şi de Viitorul Vaslui, în formaţia de seniori.
Din 1976 s-a dedicat arbitrajului şi, treptat, a promovat în diferite loturi divizionare: în 1980, lotul C, în 1982, lotul B, în 1984, lotul A (Divizia Naţională), iar din 1986 a devenit arbitru internaţional şi purtător al ecusonului FIFA.
Născut în aceeaşi zi, lună şi an (27 septembrie 1950) cu arbitrul Ion Crăciunescu, îşi înscrie numele, alături de acesta, pe lista celor mai talentaţi cavaleri ai fluierului din ţara noastră. După decembrie 1989, paralel cu activitatea de arbitraj a condus, ca director general, societatea comercială Turism Racova SA din Vaslui.
Dintre performanţele sale pe plan internaţional se impune să fie menţionate două participări la Turneele finale ale CE de juniori. S-a retras de pe gazon în toamna anului 1997, iar din 1998 a preluat conducerea Comisiei de disciplină şi judecată a arbitrilor din cadrul FRF. Din 1999 a rămas numai ca observator federal, devenind apoi şi observator de arbitri UEFA.
A intrat în lumea afacerilor, afirmându-se ca un om plin de succes în industria alimentară. În 2002 înfiinţează FC Vaslui, pe care o aduce în prima ligă, izbutind calificarea în Cupa UEFA 2008-2009, prin intermediul Cupei UEFA Interoto. În 2009-2010 şi 2010-2011, SC Vaslui joacă în Europa League, iar în Cupa României, ediţia 2009-2010 a ajuns până în finala competiţiei.
DRĂGOI, GABRIELA (1992), născută în Buzău
Elevă.
Gimnastă de performanță. A început să practice gimnastica la vârsta de 5 ani, la CSȘ Buzău, sub îndrumarea antrenorilor Gabriela Trușcă (Robu) și Constantin Clinciu. S-a evidențiat la CN de juniori 2 din 2006, unde a obținut locul I la individual compus și 3 locuri II la bârnă, sol și paralele, precum și la CN din 2008, la categoria maeștri seniori clasată pe locul I la bârnă.
Din anul 2005, a fost selecționată în lotul național unde a înregistrat următoarele performanțe: 2002 CE (Pastras) – aur cu echipa, argint la sărituri, bronz la sol și CM (Debrecen) – aur la sol; 2003 CM (Anaheim) – argint la sărituri; 2004 JO (Atena) – argint la sol, bronz la sărituri și cu echipa; CE (Ljubljana) – aur individual compus, sol, sărituri și cu echipa; 2005 CE (Debrecen) – aur la sol și CM (Melbourne) – aur la sărituri; 2006 CE (Volos) – aur la sărituri, argint la sol și cu echipa și CM (Aarhus) – aur la sărituri și sol; 2008 JO (Beijing) – locul IV sărituri, locul VII la sol și cu echipa; 2009 CM (Londra) – aur la sol și sărituri. Pentru CM din 2009, revenit la lot după o pauză de 4 luni, l-a avut ca antrenor coordonator pe Nicușor Pascu.
Palmares: 3 ediții ale JO; 7 CM; 6 CE; 25 de medalii, din care 18 de aur.
A mai obținut numeroase medalii la Cupele Mondiale: 2000 Glasgow – aur la sărituri; 2002 Stuttgart – aur la sol, bronz la sărituri; 2003 – Stuttgart – aur la sărituri; 2004 Gent – aur la sărituri, Glasgow – argint la sărituri, bronz la sol și Lyon – argint la sărituri; 2005 Maribor – aur la sărituri și sol, Gent – bronz la sărituri și sol și Paris – aur la sărituri și sol; 2006 Sao Paolo – aur la sărituri și Lyon – aur la sărituri și sol; 2007 Paris – aur la sărituri și sol.
Cele mai multe succese le-a obținut la sărituri, aparat care l-a consacrat, iar săritura sa de succes îi poartă numele în Codul de Punctaj Internațional al FIG. În 2009, a activat ca antrenor la grupele de copii la CS Dinamo.
În anii 2001 și 2005 a fost declarat cel mai bun sportiv al țării, înmânându-i-se Premiul Naţional. Maestru Emerit al Sportului la gimnastică (2000).
Decorații: Medalia Națională Pentru Merit clasa a III-a (2000); Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2001); Ordinele Meritul Sportiv clasa a III-a cu 2 barete și clasa a II-a cu 2 barete (2004). Ordinul Meritul Sportiv clasa I (2009).
MĂNĂILESCU, GHEORGHE (1930), născut în comuna Nehoiaşu, jud. Buzău
La 17 ani a început să practice sportul halterelor, sub conducerea antrenorului emerit
Pavel Gospodinov, fiind legitimat la Clubul “Dunărea” Galaţi.
A concurat la mai multe categorii (cocoş, pană şi uşoară), fiind de 4 ori campion naţional şi deţinând tot atâtea recorduri naţionale. A funcţionat ca antrenor la cluburile «CCA» («Steaua»), în 1960, şi .Rapid., în 1972. Între 1962 şi 1980, a fost antrenor la lotul naţional, contribuind la pregătirea halterofililor Petre Becheru, Nicu Vlad, Vasile Groapă, M. Burdilă, Zoro Fiat, Vasile Deac, Fitzi Balaş, care au obţinut rezultate remarcabile la JO, CM şi CE desfăşurate în deceniile 7 şi 8. I-a fost acordat titlul de Antrenor emerit.
CĂPĂŢÂNĂ, N. CONSTANTIN (1927), născut în Focşani, județul Vrancea
Profesor de educaţie fizică, absolvent al ICF (1951).
Timp de cinci decenii, C. C. a activat ca profesor-antrenor şi arbitru, împărtăşindu-şi, cu generozitate şi competenţă profesională, cunoştinţele şi experienţ a multor promoţii de elevi ai liceelor Pedagogic, Economic nr. 7 şi de Cooperaţie, de la CSŞ şi Liceul cu Program Sportiv din Buzău. I-a avut ca elevi pe celebrii Cornel Penu, Horaţiu Nicolau, Şerban Ciochină şi pe alţii asemenea lor.
În anul 1957, a întemeiat Şcoala buzoiană de handbal. Pregătite de el, reprezentativele CSŞ Buzău au câştigat 4 titluri naţionale de juniori.
Din 1951, ca arbitru divizionar, şi din 1963, ca arbitru internaţional, a condus aproape 1100 de meciuri de handbal, arbitrând inclusiv jocuri la CM de juniori, tineret şi ale studenţilor (jocuri decisive şi finale) şi la CCE. A condus întâlniri în Europa, Asia şi America, în Canada, Noua Zeelandă, Noua Caledonie şi Tahiti. În 1975, a participat ca lector la un curs de arbitri organizat în Cuba. A pregătit şi format 7 arbitri internaţionali de handbal şi zeci de arbitri divizionari.
Mai bine de 30 de ani a fost preşedintele Comisiei de handbal şi, respectiv, al Asociaţiei judeţene de handbal.
Pentru îndelungata şi rodnica activitate desfăşurată în domeniul sportului, a fost distins cu Ordinul “Meritul Sportiv”, “Diploma de Excelenţă” şi titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Buzău.
COVACIU, GHEORGHE (1957), născut în Buzău
Debutează în handbal pe postul pe care, ulterior, se va specializa – cel de extremă şi inter dreapta la ŞS Buzău. Consacrarea o cunoaşte la HC “Minaur” Baia Mare (antrenor: Lascăr Pană), alături de care câştigă de două ori “Cupa IHF”, în 1985 şi 1988. Cele mai preţioase rezultate obţinute ca jucător internaţional sunt cucerirea medaliei de bronz la JO din 1984 (Los Angeles) şi câştigarea Super Cupei Campionilor Mondiali şi Olimpici, în 1983 (Germania). După 1990, joacă în Portugalia. I s-a acordat titlul de Maestru emerit al sportului.
MATEESCU, JAN (1948), născut în comuna Pogoanele, jud. Buzău
Inginer.
S-a remarcat în lumea handbalului ca arbitru, pe plan naţional, din anul 1976 şi ca arbitru internaţional, din anul 1988. Conduce la centru peste 850 de meciuri (în campionatele naţionale) şi peste 320 de partide internaţionale. Participă la 6 ediţii de CM, 2 CE şi la JO din 1996 (Atlanta). Este prezent la 4 semifinale şi 3 jocuri finale ale Ligii Campionilor, la care se adaugă alte prezenţe în diverse turnee internaţionale. A format, împreună cu Valter Dăncescu, un cuplu de arbitri socotit cel mai valoros din România.
