„Viziunea lui Constantin”
Orasul Vatican
Această statuie ecvestră a lui Constantin cel Mare a fost subiect de critici de secole.
ÎN 312, CU PURT ÎNAINTE DE Bătălie de la Podul Milvian, Constantin I – cunoscut drept primul conducător roman care s-a convertit la credința creștină – s-a rugat împreună cu armata sa. În timp ce făcea asta, se spune că o cruce a apărut în mod miraculos pe cer cu inscripția In Hoc Signo Vinces sau „Prin acest semn vei birui”. Cu această încurajare divină, împăratul a intrat în luptă și l-a învins cu succes pe Maxentius.
Peste un mileniu mai târziu, în 1654, artistul italian Gian Lorenzo Bernini a fost comandat de Vatican să creeze o sculptură ecvestră. Inițial, a fost proiectat pentru a fi amplasat în interiorul Bazilicii Sf. Petru, dar spre supărarea lui Bernini, Papa Alexandru al VII-lea a decis că ar trebui să fie construit la poalele Scala Regia, scara care leagă bazilica de Palatul Vatican. Acest lucru i-a cauzat sculptorului o mare problemă, deoarece blocul de marmură pe care îl alesese era prea mic pentru a se potrivi în nișă, făcând statuia să pară pitică și disproporționată.
În cele din urmă, Bernini a sculptat o draperie extinsă de marmură în spatele lui Constantin cel Mare pentru a compensa spațiul. A fost în cele din urmă finalizată în 1670, după ce Scala Regia a fost restaurată de Bernini însuși între 1663 și 1666. Statuia este plasată intenționat, astfel încât lumina soarelui care se revarsă în bazilică să dea sentimentul unei viziuni trimise de Dumnezeu.
În ciuda efortului și muncii lui Bernini, sculptura a fost întâmpinată cu o serie de critici imediat după dezvelire. Scriitorii contemporani au subliniat diverse „probleme”, în timp ce alții s-au plâns că crucea nu era vizibilă pentru majoritatea oamenilor și că statuia nu are realism.
Chiar și astăzi, „Viziunea lui Constantin” continuă să fie un subiect de critică, deși din diferite motive. Pentru majoritatea vizitatorilor Vaticanului, acesta este vizibil doar dintr-un singur punct de vedere sub porticul bazilicii. Această inaccesibilitate a făcut ca statuia să primească puțină atenție în istoria artei și rămâne încă o atracție relativ obscură.
