- Cloșca cu puii de aur – Tezaurul care încă își spune povestea
În inima județului Buzău, la poalele dealurilor Istriței, se ascunde un colț de Românie cu parfum de legendă și noblețe istorică – Pietroasele. Cunoscută mai ales pentru faimosul tezaur „Cloșca cu puii de Aur”, stațiunea Pietroasele oferă o experiență completă de turism istoric, cultural și viticol, atrăgând din ce în ce mai mulți vizitatori care doresc să descopere adevărata comoară a locului: identitatea sa autentică.
În primăvara anului 1837, în Postul Paștelui, două lovituri de târnăcop aveau să aducă la lumină o comoară care va fascina generații întregi. Pe dealurile Istriței, în apropierea localității Pietroasele din județul Buzău, doi țărani pietrari – Ion Lemnaru și socrul său, Stan Avram – au descoperit, sub viile de pe platoul cunoscut atunci ca Via Ardelenilor, un tezaur spectaculos din aur masiv. Ascuns în Valea Urgoaia, actuala Vale Pietroasele, la doar un kilometru de situl castrului roman din sat, comoara a fost găsită într-un context misterios, învăluit în tăcerea și teama celor implicați în recuperarea ei.
Deși estimările inițiale indică un număr de 25-26 de piese, autoritățile au reușit să recupereze doar 12 obiecte, aflate astăzi în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. Piesele remarcabile – între care se numără trei colane (inclusiv unul cu inscripție runică), patru fibule, o pateră cu figuri mitologice, două vase poligonale, o oenochoe și un taler – cântăresc aproape 19 kilograme de aur și sunt împodobite cu pietre prețioase de o raritate aparte: granate, turmaline, smaralde, safire, almandine și cristale de stâncă.
Din nefericire, comoara nu a scăpat neatinsă. Chiar la scurt timp după descoperire, mai multe piese au fost mutilate brutal cu toporul de către Anastase arnăutul, provocând pierderi ireparabile – mai ales în rândul pietrelor prețioase.
Una dintre cele mai valoroase descoperiri arheologice din România, Tezaurul de la Pietroasa – cunoscut sub numele legendar de „Cloșca cu puii de aur” – continuă să fascineze, la peste 180 de ani de la scoaterea sa la lumină. Povești cu iz de legendă, anchete dramatice, restaurări spectaculoase și o istorie tumultuoasă au transformat această comoară într-un simbol al patrimoniului național.
Atribuirea și datarea tezaurului au fost subiecte de studiu timp de decenii. Elementul-cheie al cercetării l-a constituit colanul cu inscripție runică – singura piesă cu un text gravat. Deși greu de descifrat, caracterele runice au condus la ipoteza că tezaurul ar fi aparținut vizigoților. Renumitul profesor german Rudolf Neumeister a sugerat că bijuteriile ar putea avea legătură cu Athanaric, conducătorul vizigot care, în anul 381, a ajuns la Constantinopol, unde a și murit. Această ipoteză a fost adoptată și susținută ulterior de savantul român Alexandru Odobescu, care a dedicat comorii una dintre cele mai ample monografii ale vremii – Le Trésor de Pétrossa, publicată între 1889 și 1900.
Stilistic, piesele prezintă o diversitate remarcabilă: patera poartă amprenta artei greco-romane, colanele amintesc de epoca bronzului, iar fibulele – decorate cu capete de pasăre – reflectă influențe germanice clare, dar și elemente scito-sarmate. Aceste caracteristici sprijină teoria unei confecționări în secolul al IV-lea, într-un areal care ar fi putut cuprinde nordul Pontului Euxin și până spre lumea mediteraneană.
video
O descoperire întâmplătoare, o comoară pierdută
Primăvara anului 1837 avea să aducă lumii o comoară neștiută, îngropată de secole sub pământul dealurilor de la Pietroasa. Doi localnici, Stan Avram și Ion Lemnaru, aflați la strângere de piatră în zona „Poiana Crudului”, au făcut o descoperire care avea să zguduie comunitatea științifică europeană: 22 de piese de aur masiv, unele ornate cu pietre prețioase, altele cu motive mitologice.
După un an de tăcere, în care cei doi au ținut secretă comoara, aceasta a fost vândută pe ascuns unui antreprenor albanez, Anastase Verusi. Pentru suma de 4000 de piaștri, Verusi a cumpărat toate cele 22 de obiecte, dar în lipsa înțelegerii valorii lor reale, a deformat și chiar a distrus o parte dintre ele – cea mai mare piesă, o tavă sacră, fiind secționată brutal cu toporul.
Pradă, anchete și pierderi irecuperabile
Descoperirea nu a rămas ascunsă mult timp. Arendașul moșiei Pietroasa, Frunză-Verde, l-a denunțat pe Verusi, iar autoritățile au intervenit. În urma anchetei, o parte din tezaur a fost recuperată, iar cei implicați – inclusiv descoperitorii – au fost arestați. Din cele 22 de piese, doar 12 au mai putut fi salvate, cântărind în total 19,919 kg din cele peste 40 kg inițiale. Restul au fost cel mai probabil topite sau pierdute definitiv.
Intrarea în istorie și prima recunoaștere oficială
Valoarea excepțională a obiectelor rămase nu a trecut neobservată. Profesorul Petrache Poenaru a fost primul care a analizat științific piesele și a popularizat descoperirea în presa vremii. Reputația tezaurului a crescut rapid, iar printr-un decret semnat de domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica în iulie 1838, s-a decis expunerea sa permanentă în cadrul unui muzeu.
Astfel, în 1842, Cloșca cu puii de Aur a fost expusă în colecțiile Școlii Sf. Sava din București, unde în 1861 a fost admirată de tânărul Alexandru Odobescu. Fascinat, acesta și-a dedicat întreaga viață cercetării tezaurului, culminând cu publicarea lucrării de referință „Le trésor de Petrossa” în perioada 1889–1900, la Paris și Leipzig.
Simbol al României la marile expoziții universale
În contextul amenințării ocupării Capitalei de către trupele Puterilor Centrale, în decembrie 1916, Tezaurul de la Pietroasa a fost expediat la Moscova împreună cu întregul Tezaur al României, pentru a fi protejat în timpul Primului Război Mondial. După patru decenii de absență, el a fost restituit integral abia în anul 1956, când a fost prezentat publicului într-o amplă expoziție la Muzeul de Artă al Republicii, deschisă pe 23 august.
Astăzi, Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut și sub numele simbolic „Cloșca cu puii de aur”, rămâne una dintre cele mai valoroase comori din Europa și un martor tăcut al unor vremuri marcate de migrații, lupte pentru putere și rafinament artistic. Mai mult decât o simplă colecție de obiecte prețioase, tezaurul este o veritabilă cronică în aur a unei epoci învolburate din istoria Europei.
Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, tezaurul a devenit simbol internațional al patrimoniului românesc. A fost prezentat, alături de Chihlimbarul de la Colți, la Expoziția Universală de la Paris din 1867, urmată de alte participări prestigioase la Londra și Viena (1872).
Însă această faimă avea să aducă și pericole. În 1875, o parte din tezaur a fost furată din Muzeul Național aflat în clădirea Universității din București. Deși piesele au fost recuperate, multe dintre ele au suferit daune și au necesitat restaurare minuțioasă.
Restaurare în Germania și drumul spre Moscova
Pentru o restaurare profesională, regele Carol I a decis trimiterea pieselor la Berlin, în atelierul celebrului orfevrier Paul Telge. Aici au fost reparate și totodată s-au realizat mai multe copii galvanoplastice. Una dintre acestea poate fi admirată astăzi la Muzeul Județean Buzău, aducând mai aproape de vizitatori splendoarea pierdută a întregului tezaur.
În 1917, în contextul Primului Război Mondial, Cloșca cu puii de Aur a fost trimisă la Moscova împreună cu întregul tezaur al României, într-o încercare de protejare. A fost nevoie de aproape 40 de ani pentru ca piesele să fie returnate. În 1956, comoara s-a întors acasă, iar din 1972 este expusă la Muzeul Național de Istorie a României din București, unde poate fi admirată și astăzi.
O enigmă istorică nerezolvată
Deși s-a scris mult despre Tezaurul de la Pietroasa, multe întrebări rămân încă fără răspuns. Cine a fost proprietarul acestuia? A fost îngropat de un lider got refugiat? A aparținut unei comunități daco-romane? Ce semnificație aveau piesele în ritualurile vremii?
Potrivit Muzeului Național de Istorie, semnificația tezaurului este complexă și dinamică, reflectând un amestec între sacru și profan, între prestigiu social și credințe religioase, între civilizația romană și culturile „barbare” din afara Imperiului.
„Fiecare piesă are propria biografie… iar selecția și depunerea lor împreună le-a conferit o semnificație comună, transformându-le peste secole într-o descoperire arheologică și apoi în exponate”, explică specialiștii muzeului.
Tezaurul revine acasă, la Pietroasele
Locul descoperirii poate fi vizitat și astăzi. Aici a fost amenajat un amfiteatru modern, care aduce un omagiu pieselor pierdute și celor păstrate. Sculpturi din piatră albă de Năeni reproduc simbolic obiectele tezaurului, iar vizitatorii pot urmări și un material video dedicat acestui monument, disponibil la începutul articolului.
Pietroasele – un pol al turismului cultural și arheologic
Consiliul Județean Buzău pregătește un amplu proiect de valorificare turistică a zonei, cu accent pe siturile arheologice. Printre obiectivele propuse se află reconstruirea Ansamblului Castrul–Termele Romane de la Pietroasele, parte a unei rețele de monumente de importanță națională. De asemenea, se are în vedere realizarea unui muzeu de sit, care să aducă și mai aproape de public istoria locului.
O comoară a istoriei, o enigmă vie
Tezaurul de la Pietroasa nu este doar o colecție de obiecte prețioase, ci un simbol al continuității și misterului. Este o comoară vie, a cărei poveste se rescrie cu fiecare generație de cercetători, turiști sau localnici care îi află tainele. Iar Pietroasele, cu toate ale sale, rămâne un punct luminos pe harta patrimoniului românesc, unde istoria nu doar că se învață, ci se trăiește.
Bibliografie:
Wikipedia – Tezaurul de la Pietroasele
Tezaurul de la Pietroasele | CJ Buzău
- „Județul Buzău: tradiții, legende, obiceiuri, datini, mituri, arhitectură, turism, credințele țăranului român despre cer și stele: enciclopedie” – coordonator Gheorghe Petcu, Buzău, Editura Editgraph, 2012.
- La poalele Istriței” – Marcela Marin, Iuliu Marin, Buzău, Editura Vega Prod `94, 2008.
- Alexandru Odobesc | Le Trésor de Pétrossa
