19.3 C
Buzau
sâmbătă, septembrie 23, 2017

drum-printre-ani-cartea Odată cu împlinirea a 40 de ani de existență a echipei fanion a județului, jurnalistul sportiv Andrei Piţigoi a lansat cartea “Drum printre ani – Istoria echipei de fotbal Gloria Buzău 1971 – 2011”. Lucrarea conține date statistice de la primele participării oficiale ale formației din Crâng până la sezonul recent încheiat, precum și profilurile celor mai importanți jucători care au evoluat sub tricoul Gloriei.

Ceremonia de lansare a avut loc la Cinematograful “Dacia” din Buzău în cadrul programului de festivități a aniversării a 40 de ani de înfiițarea echipei de fotbal, Gloria Buzău. La festivitate au participat jucători emblematici din istoria formaţiei buzoiene, suporteri, oameni de fotbal precum şi oficialităţi locale.

Drum printre ani
– ISTORIA ECHIPEI DE FOTBAL „GLORIA BUZĂU” –
1971 – 2011

Cuprins:
Imn Gloria Buzău
Prefaţă
Cuvânt de introducere
Capitolul I – Botezul din 1971
Capitolul II – Prima participare în divizia B
Capitolul III -F.C. Gloria Buzău
Capitolul IV – Prima promovare în Divizia A
Capitolul V – Retrogradare rușinoasă
Capitolul VI – Gloria, la a doua promovare
Capitolul VII – Din nou în B
Capitolul VIII – Perioada post-decembristă
Capitolul IX – La un pas de miracol
Capitolul X -Retrogradarea în Divizia C
Capitolul XI -Renașterea
Capitolul XII -A treia promovare în Liga I
Capitolul XIII -Retrogradarea (2)
Capitolul XIV -Stadionul „Municipal” Buzău
Postfață
Bibliografie

Imn Gloria Buzău
Tempo de marş
Text*: Nicolae Peneş şi V. Giurgea
Muzică: Vasile F. Giurgea
Orchestraţie şi dirijor maior: Ilie Mişu
Crâng-ul e îmbrăcat de sărbătoare,
Stadionul e scăldat în soare.
Buzoienii cântă în cor,
Pentru echipa lor:
Hai Gloria! Hai Gloria!
Să ne aduci victoria!
Chiar dacă e greu, luptă mereu!
Hai Gloria, echipa mea!
Crâng-ul e îmbrăcat de sărbătoare,
Stadionul e scăldat în soare.
Buzoienii cântă în cor,
Pentru echipa lor:
Hai Gloria! Hai Gloria!
Să ne aduci victoria!
Chiar dacă e greu, luptă mereu!
Hai Gloria, echipa mea!
Gloria, ce nume minunat,
Spre victorii multe ne-ai purtat.
Cel mai bun mereu va câştiga.
Gloria echipa mea!
*Ulterior, versurile au suferit mici modificări efectuate de compozitorul George Nicolescu.

Prefaţă

Procesul verbal prin care a luat “naştere” Gloria Buzău

La împlinirea a 40 de ani de la înfiinţare, clubul fanion al judeţului merită cu prisosinţă un dar special. Un dar care să recompenseze trăirile miilor de suporteri, emoţiile de la marile meciuri jucate pe gazonul din Crâng, pasiunea înflăcărată a microbiştilor din tot judeţul sau pur şi simplu dorinţa acerbă de a vedea formaţia buzoiană pe prima hartă a fotbalului românesc. Iar un aspect este cert: nu putem vorbi la nivel local despre sportul rege fără să începem cu “Gloria Buzău”, cea mai titrată şi iubită echipă din judeţ, indiferent câte bucurii sau dezamăgiri au fost în cele patru decenii. Şi ce cadou ar putea fi mai nimerit decât readucerea în prim-plan a celor care şi-au dat sufletul pe gazon şi a celor care nu au dormit nopţi pentru a asigura continuitatea clubului. Şi nu în ultimul rând, un dar care să constituie un omagiu adus tribunelor buzoiene, fără de care spectacolul fotbalistic nu ar fi existat. Aşadar, o recompensă pentru toată suflarea fotbalistică buzoiană. O recompensă ambalată cu trudă şi cu pasiune în zeci de pagini care reflectă activitatea de la înfiinţarea clubului şi până în prezent. Patruzeci de ani de istorie cuprinşi într-o carte care se va transforma cu siguranţă într-o adevărată lucrare de referinţă pentru istoria clubului fanion al judeţului.
Destinul a făcut ca autorul să fie chiar unul dintre foştii juniori ai clubului din Crâng care, din fericire spun eu, nu s-a putut desprinde de sport.
Cartea “Drum printre ani- ISTORIA ECHIPEI DE FOTBAL GLORIA BUZĂU 1971-2011“ scrisă de jurnalistul sportiv Andrei Piţigoi se doreşte a fi cronica unei pasiuni care odată ce te prinde, te va însoţi toată viaţa. O cronică a unei echipe ce a reuşit de-a lungul timpului să unească în acelaşi glas urările, dar şi suspinele mai multor generaţii de suporteri.
Prima dată când am luat cunoştiinţă de proiectul lui Andrei Piţigoi a fost la finele lui 2010, când mai aducea completări pe manuscris. Am surprins capacitatea de documentare, mai ales că un drum prin istoria unui club reprezintă o trudă a aşezării în ordine cronologică a sute de date, sintetizarea a numeroase informaţii şi multe “săpături” prin arhivele oficiale şi personale. Iar această dorinţă vine din partea unui jurnalist aflat la început de carieră. În cartea sa de debut, “Drum printre ani- ISTORIA ECHIPEI DE FOTBAL <> 1971 – 2011“, a înglobat cu meticuluozitate evoluţia şi liniile de clasament ale formaţiei încă de la înfiinţarea din 1971, a redat profilul jucătorilor de referinţă care au activat de-a lungul celor patru decenii la clubul din Crâng şi a punctat obiectiv şi momentele care trebuiau amintite.
Cartea obligă totodată pe cei care îmbracă tricoul formaţiei să respecte munca mai multor generaţii de jucători care au fost aclamaţi de fanii din Crâng, de suporterii pătimaşi.Suporteri care au fost alături de echipă şi au făcut ani de ani, fără să le ceară nimeni, partea lor de drum…

Gabriel Costianu
9.04.2011

CUVÂNT DE INTRODUCERE

Istoria nu ar fi istorie dacă nu ar fi povestită…
Lucrarea de faţa vine în întâmpinarea tuturor celor care iubesc sportul rege şi vor să afle istoria echipei de fotbal Gloria Buzău. Faţă de apariţiile anterioare cu trimitere la fotbalul buzoian, cartea „Drum printre ani- ISTORIA CLUBULUI DE FOTBAL <> 1971-2011”, este o statistică povestită a istoriei echipei fanion a judeţului. Înfiinţat în 1971, clubul Gloria Buzău cunoaşte o ascensiune rapidă în primele eşaloane fotbalistice ale ţării. Sprijinită de autorităţile locale, dar şi de un număr foarte mare de spectatori (14.000 de spectatori, media pe teren propriu!!!), buzoienii reuşesc în 1985 şi unica participare în competiţiile internaţionale, după ce au încheiat campionatul pe locul cinci, în spatele unor echipe cu tradiţiei. În afara rezultatelor şi clasamentelelor din competiţiile oficiale, cartea de faţa pune accent şi pe meciurile amicale, internaţionale dar şi pe articolele apărute în presa vremii despre clubul buzoian. Nu au fost uitaţi nici jucătorii mari care şi-au petrecut o anumită perioadă la clubul din Crâng, precum şi cei care s-au consacrat pe „Municipalul” buzoian. Totodată, nu pot să închei decât prin a aduce mulţumiti unei persoane speciale, unui prieten desăvârşit, Cristi Alexoae.

Cu stimă, Andrei Piţigoi.


CAPITOLUL I
BOTEZUL DIN 1971

Protagoniştii lucrării de faţă sunt fotbaliştii Gloriei Buzău. Cei care au realizat performanţă la Buzău, cei care s-au dedicat trup şi suflet echipei din Crâng, aducând pe Stadionul “Municipal” cele mai mari echipe din România. Povestea lor a început în 1971, când în Sala Mare de festivităţi a Consiliului Judeţean s-a constituit Clubul Sportiv Municipal Gloria Buzău. Înfiinţarea clubului a fost posibilă datorită iniţiativei Consiliului Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport, dar şi al primarului oraşului Buzău din aceea vreme, Gheorghe Milu. CSM Buzău număra trei secţii sportive, cea de fotbal, cea de handbal şi cea de box.

Clasamentul ediţiei 1971-1972 a Seriei a V-a din Divizia C.
Clasamentul ediţiei 1971-1972 la Seriei a V-a din Divizia C.

În cadrul secţiei de fotbal au fost preluaţi mai mulţi jucători ai echipei de fotbal Metalul Buzău, fotbalişti cărora li s-au mai adăugat şi alţi jucători veniţi de prin ţară sau din alte judeţe. În primul sezon, CSM Gloria Buzău a jucat în diviza C, actuala Ligă a III-a, în locul fostei echipe Metalul, reuşind la finele stagiunii să promoveze în al doilea eşalon, după ce a încheiat sezonul pe locul întâi, în seria a V-a, la şapte puncte de următoarea clasată, Carpaţi Sinaia. Înainte de a debuta în primul sezon sub noua denumire, buzoienii au disputat prima întâlnire internaţională împotriva echipei Racing Club Beirut, pe care au şi câştigat-o cu 2 la 1, 1 la 0 la pauză.

Autorul primului gol a fost Sandu Badea în minutul 5. Oaspeţii au reuşit să restabilească egalitatea în minutul 80, prin Abdelazis, iar în minutul 86 şutul lui Florea III a scuturat plasa israelienilor, consemnând prima victoriei a Gloriei într-un joc internaţional. Partida a fost arbitrată de bucureşteanul Micloş, ajutat la cele două tuşe de buzoienii Kosuth şi Vasile Pârvescu. În 1972 intră în peisaj şi Nea Guiu. După vorbă, după port, nu ai crede că e lângă stadion de atâta vreme, practic de când a luat fiinţă Gloria.

Nea Guiu

Gheorghe Guiu.

Apare încet, ca de nicăieri. Merge un pic şchiop. Nu s-a dat răpus de greutăţiile fotbalului. Spun fotbalului pentru că este sinonimul vieţii sale. Sute de partide, mii de goluri şi zeci de poveşti nemuritoare stau în mintea unui om care între timp a devenit cel mai longeviv preşedinte de club din Buzău. Îşi aduce aminte cu nostalgie de jucătorii Buzăului de altădată. „Domle`, Mitică (Marcu) te întorcea, când pe o parte, când pe alta, de ţi se făceau picioarele ca lui Olive (soţia personajului de desene animate Popeye). Tulpan avea o răutate pozitivă şi un fizic armonios. Graţia caracteriza pasele sale. Apoi, de Stan nu mai zic. Cine nu are bătrânii, să-şi cumpere„. Ultima replică aminteşte de un articol din Ziarul „Sportul” vizavi de activitatea competiţională a fostului număr nouă. „Un atacant nu trebuie întrebat niciodată de vârstă, ci de numărul de goluri marcate”. Aşa e. Stan la 30 de ani era în topul marcatorilor. Nostalgia continuă cu o caracterizare a fotbalistului dinainte de Revoluţie şi cel din zilele noastre. „Atunci era pasiune. Asta ştiu sigur. Conta echipa, nu banii. Băieţii erau arondaţi unei întreprinderi, şi de acolo îşi luau leafa. Acum, întâi se vorbeşte de clauze şi contracte mari. Şi dacă se accidenteză, şi nu joacă, tot îşi iau banii. Sunt foarte puţini cei de care îmi aduc aminte că au fost accidentaţi”

Rezultatele Gloriei vin ca urmare a faptului că “glorioşii” au primit doar 14 goluri, având astfel cea mai bună apărare, şi au marcat 41, deţinând cel mai bun atac. În primul an de participare în campionatul Diviziei a III-a, echipa din Crâng a fost condusă de pe banca tehnică de Petre Dragomir, care a avut la dispoziţie următorul lot de jucători: Stelian, Arghir şi Ioniţă – portari, iar jucători de câmp: Sandu Badea, Stan Constantin, Stoica, Nan, Caloianu, Coman, Toader, Bădin, Mănescu, Rusen, Cramer, Cornel Negoescu, Bădescu, Etem, Perianu, Florea, Toma, Huţuleag, Bunăziua şi Sortir.

Spre „B” via Ploieşti

Rezultatele turneului de promovare în Divizia B, întrecere desfăşurată la Ploieşti:
Electrica Obor – Flacăra Moreni: 0-2
Gloria Buzău – Electrica Obor: 3-1
Flacăra Moreni – Gloria Buzău: 0-1
CLASAMENT FINAL
1. Gloria Buzău 2-2-0-0 4-1 4 pct.
2. Flacăra Moreni 2-1-0-1 2-1 2 pct.
3. Electrica Obor 2-0-0-2 1-5 0 pct.

Ocuparea locului întâi a dus echipa pregătită de Dragomir la barajul de promovare pentru Divizia B. Turneul a fost organizat de Federaţia Română de Fotbal, la Ploieşti, în iulie 1972, întrecere la care au luat parte: Flacăra Moreni, Electrica Obor Bucureşti şi CSM Gloria Buzău. În primul joc CSM Gloria a întâlnit formaţia Electrica Obor, câştigătoare a seriei Bucureştiului. Buzoienii s-au impus cu 3 la 1, graţie “dublei” lui Cramer şi golului înscris de Negoescu. A doua partidă, disputată în compania echipei Flacăra din Moreni, o echipă mai puternică ca a bucureştenilor s-a încheiat cu victoria la limită a formaţiei lui Costică Stan, scor 1 la 0. Partida cu Flacăra era foarte importantă datorită faptului că morenii se impuseseră în faţa echipei din Bucureşti cu 2 la 0, ajungând să dispute promovarea în meciul cu Gloria. În acea perioadă se acordau 2 puncte pentru victorie şi 1 punct pentru rezultate de egalitate. Prezent în tribunele stadionului Petrolul a fost şi marele cronicar, Ioan Chirilă, care a relatat în ziarul “Sportul” următorul articol, fiind impresionat de galeria formaţiei buzoiene, comparând stadionul prahovean cu celebra arena San Siro din Milano.
,,Către miezul nopţii de sâmbătă, versurile erau aproape gata. Totul pornea de la <Frunză verde de alun, să câştige cel mai bun! Mai trebuia găsită melodia pentru catrenul final. Profesorul de muzica Vasile Giurgea, mare iubitor al fotbalului, s-a fixat în cele din urma la <Câte mori sunt pe Buzău>. Apoi a bătut la maşină versurile. Era nevoie de vreo 80 de exemplare. Şi toate au fost gata la ora cinci şi jumătate, când fiecare ghid din autobuzele spre Ploieşti a primit câte o foaie. Convoiul a ajuns la 07.30 dimineaţa în faţa stadionului Petrolul, unde s-a făcut joncţiunea cu cei veniţi pe calea ferată. Suporterii Gloriei, coborând din autobuze s-au pornit să cânte şi să scandeze: . Un grup mai vesel, venit probabil de la Pietroasele, părea să considere meciul o simplă formalitate! ! Curtea Petrolului era arhiplină. Primele grupuri luau cu asalt porţile care urcau spre tribuna I. Dar stupefacţie, tribuna era ocupată. Cei din Moreni sosiseră înca de la ora 5. Vrând-nevrând, buzoienii au ocolit stadionul, spre tribuna a ll-a, spre a fi toţi împreuna. Şi erau 7 000!… A început corul galeriilor. Dragomir, antrenorul buzoienilor, fost mijlocaş la Petrolul, arborează un tricou roş-albastru cu nr. 5 pe spate, poate în amintirea Juventus-ului. Maseurul Gloriei poartă un trening de lux. Cele două galerii se înfruntă fără menajamente. Buzoienii cântă neîntrerupt . Cei din Moreni, care cunosc mai bine povestea fotbalului se acompaniază cu tamburine de tip brazilian. Pe neaşteptate, pe pista stadionului defilează un nou grup buzoian. E un fel de ansamblu grafic. Pe pieptul fiecărui tânăr e scrisă câte o literă. Astfel se poate citi: <Gloria, Gloria îţi dorim victoria>. Stadionul e arhiplin. Tribunele ard. Un petrolist îmi şopteşte la ureche:,,De la meciul cu Liverpool n-am mai văzut aşa ceva!”. S-au vândut peste 13.000 de bilete. Începe jocul. Tribuna a ll-a cântă mereu: . Desenul jocului e simplu. Cei din Moreni sunt rafinaţi, au 20 de ani în Divizia B, dar Gloria aleargă într-una de parcă ar fi fugarită de fantoma Diviziei C. Se simte că e o echipa mai tânară, care respinge ideea că tehnica mai bună a Flacarei poate decide. În momentul în care vârful Negoescu a deschis scorul dintr-o pasă a lui Badea, tribuna a improvizat cu tempo:,… Meciul era jucat. Cei din Moreni păreau cuprinşi de oboseala resemnării… Am auzit că o bună parte din cei 7 000 de suporteri buzoieni au cinstit victoria Gloriei, parcurgând pe jos drumul spre Buzău…”

Ziarul Sportul, Ioan Chirilă – Câte mori sunt pe Buzău.

Bucuria promovării

Toate partidele s-au disputat pe stadionul Petrolul, actualul “Ilie Oană”, ultima partidă mobilizând peste 7000 de iubitori ai sportului „rege” doar din Buzău. Iată câteva din declaraţiile luate jucătorilor şi antrenorului Dragomir imediat după finalul partidei.
„Echipa şi-a îndeplinit cu brio şi cel de-al doilea obiectiv propus. De acum buzoienii au o echipă în divizia B” – Petre Dragomir
„Ne-am ţinut aşadar de promisiunea făcută anul trecut, am promovat” – Alexandru Badea
„Ca autor al golului calificării, sunt cel mai fericit. Acum mă pot prezenta liniştit la examenul de admitere la facultate” – Cornel Negoescu
„Trebuia să prind şi eu o zi bună” – Stelian
„Trebuia să fie 2 la 0! Golul nevalidat de arbitru a fost perfect valabil” – Toma
„E mai mult decât plăcut să îţi vezi în Divizia B echipa alături de care ai jucat şi barajul de promovare în Divizia C” – Mircea Toader
„Am avut senzaţia că timpul s-a oprit în loc” – Coman
Toate declaraţiile au fost relatate de Ziarul „Viaţa Buzăului” sub semnătura redactorului Aurel Burlacu.

Amical cu Karl Zeiss Jena

Promovarea în eşalonul secund a făcut ca jucătorii buzoieni să nu aibă vacanţă. Pe 4 august 1972, buzoienii au susţinut alt joc internaţional în compania renumitei echipe Karl Zeiss Jena. Buzoienii au câştigat cu 2 la 1, 0 la 1 la pauză. Oaspeţii au deschis scorul prin Stein în minutul 42. Şase minute mai târziu Rusen a egalat şi Toma a adus, în minutul 79 a doua victorie a Gloriei în partidele internaţionale, după o pasă excelentă a lui Cramer. Arbitrul jocului a fost Cristian Teodorescu, cel mai bun “fluieraş” pe care l-a avut fotbalul buzoian din toate timpurile.
AMICAL Gloria Buzău – Carl Zeiss Jena: 2-1 (0-1); 8 aprilie 1972.
Au marcat: min. 48 Rusen, min. 79 Toma/ min. 42 Stein
Stadion: “Gloria” – Buzău
Spectatori: 14.000
Gloria Buzău: Stelian, Caloianu, Coman, Huţuleag, Pall, Iuhasz, Toader, Toma, Stan, Badin, Dobre. Au mai evoluat Rusen şi Cramer.
Carl Zeiss Jena: Blochwitz, Wachter, Rock, Wackwitz, Hoppe, Strempel, Geobel, Stein, Schumann, Scheitter, Schlutter.


CAPITOLUL II
PRIMA PARTICIPARE ÎN DIVIZIA B

Clasamentul ediţiei 1972-1973 a Seriei I din Divizia B.
Clasamentul ediţiei 1972-1973 al Seriei I din Divizia B.

În prima participare în Divizia B, C.S.M. Gloria Buzău a avut o evoluţie foarte bună, ocupând locul al III-lea, după Politehnica Iaşi şi Metalul Bucureşti. În acel sezon “glorioşii” au lăsat în urmă echipe cu tradiţie precum: FC Galaţi, Chimia Râmnicu Vâlcea, CS Târgovişte sau Ceahlăul Piatra Neamţ. Primul gol al formaţiei noastre în eşalonul secund a fost înscris de Cornel Negoescu, în meciul disputat în deplasare împotriva echipei S.N. Olteniţa, scor: 1 la 4.

Lotul de jucători al Gloriei Buzău în ediţia 1972-1973: Stelian (30), Calioanu (15), Huţuleag (15), Bodescu (26), Pall (29), Iuhasz (23), Toma (9), Stan (25), Badin (15), Popescu (12), Toader (14), Cramer (24), Badea (13), Coman (14), Rusen (11), Negoescu (14), Marin Toma (16), Dobre (24), Lotrea (7), Ion Ioniţă (2), Colceag (8), Mureşean (15), Ene (12), Parescură (2), Leonida Nedelcu (10). Antrenor: Ştefan Vasile. Notă: în paranteză este notat numărul de meciuri, disputat de fiecare jucător în sezonul 1972 – 1973.


CAPITOLUL III
F.C. GLORIA BUZĂU

Clasamentul ediţiei 1973-1974 a Seriei I din Divizia B.
Clasamentul ediţiei 1973-1974 al Seriei I din Divizia B.

În vara anului 1973 secţia de fotbal se desprinde din Clubul Sportiv Municipal şi devine oficial la 1 noiembrie Fotbal Club Gloria Buzău, club sportiv independent, cu personalitate juridică, care se autofinanţează. F.C. Gloria Buzău a fost al doilea “fotbal club” din ţară, după F.C. Argeş Piteşti. În sezonul 1973-1974, Gabriel Zahiu, fost jucător al formaţiei din Crâng revine la Buzău, după mai multe sezoane în care a evoluat pentru Steaua Bucureşti. Alături de el, îşi fac apariţia la Buzău şi alţi jucători precum: Camil Oprişan, Enache şi Gică Grozea. A XXXIV-a ediţie a Diviziei B, aduce rezultate bune pentru Gloria Buzău, echipă care se clasează pe locul II la finele campionatului, sub FC Galaţi. Participarea în Cupa României, stagiunea: 1973-1974, faza 16 – zecimilor: Gloria Bz. – ASA Tg. Mureş (Bucureşti): 1-2, (1-0). A marcat pentru Gloria: `23 Enache.

Gloria Buzău a folosit în sezonul 1973 – 1974 următorul lot de jucători: Stelian, Arghir (portari), Pall, Toma, Iuhasz, Mureşan, Oprişan, Răutu, Enache, Zahiu, l. Nedelcu, Grozea, Bădescu, Lotrea, Ene, Badin, Stoian, Neculce, Rusen, Badea, Chiriţescu şi Vlad. Echipa buzoiană a fost pregătită de Ştefan Vasile şi Ion “Puiu” Ionescu.

Clasamentul ediţiei 1974-1975 a Seriei I din Divizia B.
Clasamentul ediţiei 1974-1975 al Seriei I din Divizia B.

În pauza competiţională a stagiunii 1973 – 1974, buzoienii au disputat o serie de jocuri amicale, două dintre ele în compania primelor divizonare F.C. Argeş şi Sport Club Bacău. Gloria a trecut de formaţia argeşeană cu 1 la 0, graţie unei reuşite semnate de Stan. La această partidă, antrenorul buzoienilor, Ştefan Vasile a primit din partea celor 22 de jucători – 22 de buchete de flori, gest menit să îi omagieze întreaga activitate depusă atât în slujba Gloriei, cât şi în folosul formaţiei piteştene. În dimineaţa meciului, Dobrin a spus: “Orice echipă de-a noastră ar trebui să se simtă onorată să-l aibă la conducerea tehnică pe nea Fane”.

A treia participare în Divizia B, Gloria Buzău o încheie tot pe podium. Buzoienii ocupă locul trei, cu 40 de puncte. Stadionul din Crâng a fost o adevărată “fortăreaţă”, Gloria reuşind 15 victorii din 17 partide disputate “acasă”. În deplasare, formaţia buzoiană a câştigat doar două jocuri, a încheiat cinci la egalitate şi a pierdut zece. Lotul de jucători din stagiunea 1974 – 1975: Stelian, Cristian, Arghir, Enache, Ene, Grozea, Iuhasz, Sandu Ionescu, Alexandru Nicolae, Camil Oprişan, Alexandru Pall, Răutu, Stoian, Constantin Stan, Simion, Dumitrache, Ursache, Zahiu şi Vlad. Antrenor: Adalbert Marosi.

Gabriel Zahiu, prima legendă din Crâng

Gabriel Zahiu în tricoul Gloriei Buzău.

Gabriel Zahiu s-a născut pe 17 noiembrie 1956 şi a învăţat fotbal pe terenul Şcolii Generale numărul 8 din Buzău. Ca junior a jucat pentru Clubul Sportiv Şcolar şi Gloria Buzău. A fost printre primii jucători buzoieni convocat la loturile naţionale de la Gloria. În 1975, talentul său i-a adus transferul la Steaua Bucureşti, grupare pentru care a evoluat până în 1981, când a revenit la Buzău. A jucat în 141 de meciuri în tricoul roş-albastru, pentru care a marcat 31 de goluri. A reuşit cea de-a doua promovare cu buzoienii în Divizia A, după care şi-a încheiat cariera în liga secundă a Suediei, la IF Osters.

Cel mai bun portar buzoian? Indiscutabil Cristian.

Originar din comuna Robeasca (judeţul Buzău), Alexandru Cristian a început fotbalul la Şcoala Profesională de Chimie din Brăila, asta pentru că înainte de 1989, localitatea natală nu făcea parte din judeţul nostru. Cristian a fost legitimat pentru prima dată la divizonara C, Chimia Brăila, formaţie care aparţinea de combinatul local, şi al cărui antrenor era Alexandru. Satisfacerea stagiului militar a coincis cu transferul la Victoria Roman, echipă pentru care a evoluat în liga secundă. Ultima formaţie pentru care a evoluat înainte de a ajunge la Gloria a fost Victoria.

Alexandru Cristian.

În urma unei partide dintre echipa romaşcană şi Gloria Buzău, încheiată cu victoria gazdelor, scor 1 la 0, tânărul portar originar din Robeasca a intrat în vederile oficialilor buzoieni. 1974 – 1975 a fost primul sezon în care Cristian a apărat poarta Gloriei Buzău. Se întâmpla pe vremea când formaţia din Crâng era pregătită de Ion Pârcălab. Trei ani mai târziu a fost instalat pe banca tehnică a „glorioşilor” Puiu Ionescu, însă cel care i-a dat şansa de evolua titular la Gloria a fost antrenorul Romeo Catană. În prima stagiune a buzoienilor la nivelul primei divizii, Cristian a fost ales al treilea portar al campionatului după Narcis Coman de la Târgovişte şi Ursache de la Bacău. Evoluţiile constante l-au ajutat pe Cristian să facă pasul spre naţionala olimpică a României, acolo unde a fost coleg de generaţie cu Silviu Lung. Retrogradarea Gloriei Buzău în divizia B a reprezentat momentul în care Cristian a plecat la Suceava. Spre sfârşitul sezonului 1983 – 1984, a revenit la Gloria. A reuşit să promoveze pentru a două oară în Divizia A cu Gloria Buzău. Alături de Petrache şi Ghizdeanu, Alexandru Cristian este singurul jucător care a fost la formaţia din Crâng în primele două promovări pe prima scenă a fotbalului românesc. După retragerea din activitatea competiţională, Cristian a antrenat grupe de juniori de la Palatul Copiilor, iar în ultimii ani de viaţă a fost profesor de educaţie fizică şi sport la Şcoala Generală numărul 14 din Buzău. În luna decembrie a anului 2010, Gheorghe Guiu, preşedintele divizonarei D, Metalul Buzău a organizat în Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” primul turneu destinat fotbalului juvenil în memoria celui care a fost cel mai bun portar din istoria clubului buzoian.
„Cristian, mai bun decât Tomaşevschi la Campionatul Mondial” – Citat despre portarul Gloriei Buzău scris de Mircea M. Ionescu în cartea sa, intitulată: „Centrul înaintaş se naşte la miezul nopţii”

Tânărul Dan Tulpan

Clasamentul ediţiei 1974-1975 a Seriei I din Divizia B.
Clasamentul ediţiei 1974-1975 al Seriei I din Divizia B.

După trei sezoane în care a ocupat podiumul, Gloria nu reuşeste un sezon bun şi incheie stagiunea 1975-1976 pe locul opt. În schimb, în curtea buzoienilor ajunge Dan Tulpan, un tânar, cu constiuţie atletică, care nu avea nici 18 ani împliniţi. Fusese împrumutat de la Steaua, la schimb cu Zahiu şi Ion Marin.

“Erau Grozea, Pall, Oprişan, Iuhasz, jucători cu ştaif, foşti petrolişti… am pătruns greu”, rememorează actualul preşedinte din Crâng. Continuă, de parcă ar trebui să o ia iarăşi de la capăt: “În 76-77 mi-am făcut loc. Probabil s-a săturat Pall să mă alerge. Am intrat în primul unsprezece şi apoi cu greu mai ieşeam din teren. Pe vremea mea, bunul simţ era o calitate provenită din educaţia fotbalistică. Îi dădeam întâietate seniorului, chiar dacă eram mai bun ca el. Căram genţi… intram ultimul în autocar”.

Clasamentul ediţiei 1975-1976 a Seriei I din Divizia B.
Clasamentul ediţiei 1975-1976 al Seriei I din Divizia B.

Lotul Gloriei Buzău din ediţia 1975 – 1976 a Diviziei B: Anghel Marian, Cristian Alexandru, Dincuţă Octavian, Constantin Dobre, Stan Dumitrache, Enache Ştefan, Grozea Gheorghe, Radu Ionescu, Alexandru Pall, Sandu Ionescu, Iuhasz Ladislau, C. Maghiar, Ion Marin, Dumitru Mureşan, Eugen Nan, Alexandru Nicolae, Camil Oprişan, Gheorghe Petre, Radu Gheorghe, Tudor Simion, Stan Constantin, Stelian Tudor, Dan Tulpan şi Vlad Constantin.
Antrenor: Ion Pârcălab.

Reîntinerirea echipei

În sezonul următor Gloria Buzău ocupă locul II. Echipa condusă de Ion Ionescu şi de Jean Luca a suferit modificări. Mai mulţi jucători s-au retras din cauza vârstei, iar în locul lor au fost aduşi alţii, mai tineri. Dintre jucătorii de perspectivă care au îmbrăcat tricolul Gloriei în acea perioadă îi amintim pe: Neculce, Ghizdeanu, Grigore, Ivana, Maghira, Tulpan, Nan, Vlas, Sandu Ionescu, Nicolae, Oprişan, Dumitrache, Anghel, Dobre, Gheorghe Radu şi Marin. Combinând experienţa jucătorilor în vârstă, cu ambiţia şi prospeţimea jucătorilor tineri, “Puiu” Ionescu a încheiat sezonul cu Gloria ocupând locul doi, imediat sub puternica formaţie a Petrolului din Ploieşti.

Clasamentul ediţiei 1976-1977 a Seriei I din Divizia B.
Clasamentul ediţiei 1976-1977 al Seriei I din Divizia B.

Nea Puiu, aşa cum îl alintau băieţii pe tehnicianul din Crâng, avea şcoala germană de antrenori, venise de la Koln, fusese component al formaţiei Allemania Aachen, printre puţinii antrenori care la aceea vreme studiaseră în străinatate.

Pe teren propriu, buzoienii au câştigat 12 meciuri, patru le-au încheiat la egalitate, fiind învinşi într-o singură partidă, în timp ce în deplasare, fotbaliştii antrenaţi de Ion Ionescu s-au impus în doar trei jocuri, au obţinut cinci remize şi au fost învinşi de nouă ori. Lotul de jucători din sezonul 1976 – 1977: Anghel Marian, Cristian Alexandru, Constantin Dobre, Stan Dumitrache, Enache Ştefan, Radu Ionescu, Sandu Ionescu, Iuhasz Ladislau, C. Maghiar, Ion Marin, Eugen Nan, Alexandru Nicolae, Camil Oprişan, Gheorghe Petre, Radu Gheorghe, Tudor Simion, Stan Constantin, Stelian Tudor, Dan Tulpan, Neculce, Ghizdeanu, Dobre şi Vlad Constantin. Antrenori: Ion Ionescu şi Jean Luca.


CAPITOLUL IV
PRIMA PROMOVARE ÎN DIVIZIA A

Clasamentul ediţiei 1977-1978 a Seriei I din Divizia B.
Clasamentul ediţiei 1977-1978 al Seriei I din Divizia B.

Sezonul 1977-1978 a rămas în istoria fotbalului buzoian ca fiind anul în care Gloria Buzău a promovat pentru prima dată în Divizia A. După mai multe sezoane în care au fost mereu pe podium, buzoienii îşi indeplinesc visul şi obţin calificarea în primul eşalon al fotbalului românesc, la capătul unui sezon extraordinar, încheiat pe primul loc. În stagiunea `77 – `78, “băieţii lui nea Puiu” reuşesc performanţa de a câştiga toate cele 17 jocuri disputate la Buzău. În deplasare, “glorioşii” au câştigat cinci partide şi au remizat în şapte.

Debut oscilant

Gloria Buzău debuta în Diviza A cu entuziasm, cu încredere şi cu o medie de vârstă a echipei care nu depăşea 23 de ani. Prima partidă însă s-a desfăşurat sub semnul ghinionului. Adversara buzoienilor, CS Târgovişte, o echipă care îi avea în componenţă pe celebrul portar Coman şi Tătaru, formaţie pe care “glorioşii” au dominat-o până în minutul 90 însă, oaspeţii au reuşit să înscrie golul victoriei în ultimul minut de joc.

A II-a etapă a însemnat şi cea mai severă înfrângere, 4 la 1 cu ASA Târgu Mureş, dar în etapa a III-a, Gloria obţinînd prima victorie în Divizia A, 1 la 0 pe “Municipalul” buzoian cu Sport Club Bacău. A urmat încă o înfrângere la scor, 4 la 0 cu Dinamo Bucureşti şi alta 1 la 0 cu Olimpia Satu Mare.

Meci istoric cu Stan în prim plan

Una din cele mai importante partide ale echipei din Crâng rămâne fără doar şi poate, meciul din cadrul etapei a VI-a, al primului sezon în divizia A. Gloria Buzău a întâlnit atunci formaţia Steaua Bucureşti, echipă de care au trecut la scor, 4 la 1 rezultat final, în favoarea “gloioşilor”. Partida a fost una incredibilă, în care Stan Constantin şi compania au reuşit una din cele mai mari victorii ale Buzăului, în faţa unei echipa care mai târziu avea să câştige Cupa Campionilor Europeni.

Act dramatic în oraşul Bătrânei doamne

Clasamentul ediţiei 1978-1979 al Diviziei A.

Cel mai probabil, sezonul 1978-1979 va rămâne în istoria fotbalului buzoian datorită ultimei etape. Nu mai puţin de opt echipe luptau să evite retrogradarea cu doar un meci înainte de finalul stagiunii. Echipa buzoienilor era considerată ca şi retrogradată, din cauza faptului că disputa ultimul meci în deplasare la Arad, contra echipei UTA din localitate. Puiu Ionescu, antrenorul formaţiei buzoiene de pe atunci, simţind că lucrurile merg prost a renunţat să mai ia loc pe banca tehnică şi la ultima reprezentaţie a “glorioşilor”. Totuşi în drum spre Arad, nea Puiu care se afla la Bucureşti a hotărât să urce în autocar şi să îşi conducă echipa la meci. Buzoienii se aflau în faţa primei provocări. O victorie la Arad îi menţinea în Divizia A, în timp ce un rezultat de egalitate sau o înfrângere păstra UTA pe prima scenă a fotbalului românesc.

Dumitru Ghizdeanu, declaraţie despre activitatea sa. 1993, aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea FC Gloria Buzău.

Mitică Ghizdeanu a reuşit să înscrie şi Gloria Buzău a detonat cea mai mare bombă în fotbalul românesc la aceea vreme. 1-0 pentru “glorioşi” care au semnat sentinţa arădenilor: retrogradarea în divizia B. Sărbătoarea evitării retrogradării a declanşat fiesta la Buzău. Suporterii Gloriei strânşi la stadion pentru a întâmpina echipa au început să scandeze: “Un ţăran din CAP, a bagat pe UTA-n B”, autorul singurului gol fiind Ghizdeanu, fotbalist ce venise la Buzău de la o echipă din Poşta Câlnău. În ziua imediat următoare, Eftimie Ionescu semna următorul articol: “Mica Glorie a Gloriei Buzău”. 

“Nimeni nu se aştepta să batem. Pe 10 iunie, făceam 21 de ani. La ultimul joc, cu Oradea, am dat Bacalaureatul şi nu am fost. La Arad, am fost la teatru în ziua meciului, ne-a dus Nea Puiu Ionescu. Despre joc, pot să zic că ne-a fost frică de Bătrâna Doamnă. Nu credeam că vom învinge. Despre golul lu` Ghizdeanu a scris M. Ionescu în cărţile sale. Mitică era într-o avansată stare bahică şi a doua zi îi turnam pe gât suc de lămâie, în timp ce Ionescu îl descosea cu privire la partidă. Era şi Ioan Chirilă. Îmi aduc aminte de de Nea Vanea când l-a întrebat Mitică ce notă a primit şi Chirilă i-a zis: 9 ! Păi cum bre` nouă? Eu îi bag pe aia în B şi nu îmi dai 10?”. – Dan Tulpan, jucător Gloria Buzău.

Participarea în Cupa României, stagiunea 1978-1979: 16 zecimi: Gloria Buzău – ASA Tg. Mureş (Rm. Vâlcea) 1-0; optimi: Arieşul Turda – Gloria Buzău (Braşov): 1-3 (0-2); sferturi: Gloria Buzău – Sportul Stud. (Brăila): 0-4 (0-1).

 


CAPITOLUL V
RETROGRADARE RUŞINOASĂ

Clasamentul ediţiei 1979-1980 al Diviziei A.

Anul competiţional reprezintă cea mai slabă evoluţie a Gloriei Buzău la nivelul primei divizii. Deşi au reuşit câteva rezultate surprinzătoare în faţa unor adversari de calibru, buzoienii au retrogradat în divizia B, de pe ultimul loc al primului eşalon cu doar 15. Printre echipele pe care Gloria a reuşit să le învingă în 1980 au fost FC Argeş, campiona en-titre la aceea vreme, FC Olt Scorniceşti, Politehnica Timişoara, Steaua Bucureşti şi Chimia Râmnicu Vâlcea. Din păcate, buzoienii au tratat cu superficialitate jocurile în compania adversarilor slabi, nereuşind să se impună în faţa unor echipe precum: Olimpia Satu Mare, ASA Targu Mureş, Jiul Petroşani, CS Târgovişte şi Galaţi.

Totul pentru fotbal

“Fotbalistu` e ca artistu`” e o vorbă în lumea mingicarilor. Pentru jucătorii Gloriei 1978 a fost transpunerea pe peliculă a vieţii lor cotidiene. “Totul pentru fotbal” este un film în regia lui Andrei Blaier, pe baza scenariului scris de Mircea Radu Iacoban care se desfăşoară într-un mic orăşel de provincie, unde totul merge strună, în afara activităţilor sportive. Toţi locuitorii trăiesc o mare dramă, pentru că echipa oraşului este în pragul retrogradării. Câţiva suporteri fanatici sunt gata să facă „orice pentru fotbal”, chiar dacă asta înseamnă nişte manevre nu tocmai oneste. Însă cei mai mulţi cetăţeni nu sunt de acord cu această atitudine lipsită de fair-play, ceea ce dă naştere unui „meci” tensionant, disputat însă în afara terenului. Acesta este sinopsisul unei producţii magnifice despre modalităţile în care se câştiga un meci înainte de `89. Filmul lui Blaier reuneşte nume mari ale cinematografiei româneşti precum regretatul Gheorghe Dinică (arbitru), Nicu Constantin (crainic), Emil Hossu (fotbalistul Dobre), dar şi alţi mari artişti. Dintre fotbaliştii prezenţi în producţia lui Blaier se remarcă două nume grele ale fotbalului românesc: Rică Răducanu, portarul de legendă al Rapidului şi Stan Constantin, unul din cei mai buni atacanţi ai grupării buzoiene. Participarea în Cupa României, stagiunea 1979-1980: 16-zecimi: Gloria Buzău – Steaua Buc. (Brăila): 0-1 (0-0).

“Buldozerul”

Stan Constantin, poate cel mai important vârf din istoria fotbalului buzoian a ajuns la Gloria Buzău în 1972, după ce fusese legitimat la una din cele mai mari echipe ale vremii, Petrolul Ploieşti. În cei şase ani cât a stat la Buzău, Stan s-a confundat cu clubul din Crâng. A reuşit cele mai mari performanţe la Gloria şi a marcat peste 200 de goluri în tricolul “glorioşilor”. “Stane, Stane, vrem un gol” strigarea favorită a tribunelor îl făcea pe Stan să înscrie. Determinarea dată de răgetul comun al miilor de suporteri au făcut ca Stan să ajungă în topul golgheterilor, atât pe prima scenă fotbalistică, cât şi în eşalonul secund. Printre cele mai importante reuşite se numără şi dubla semnată în meciul istoric cu Steaua Bucureşti (4 la 1 pentru Gloria) din primul an de Divizia A.

Stan Constantin vorbind despre activitatea sa la aniversarea a douăzeci de ani de la înfiinţarea FC Gloria Buzău.

Datorită faptului că la sfârşitul turului“Buldozerul” se afla pe primul loc în topul marcatorilor primei divizii, cu 11 reuşite, Stan fost convocat în lotul naţional. În toamna anului 1979, timona reprezentativei naţionale a fost preluată de Ştefan Kovacs, Constantin Cernăianu şi Gheorghe Constantin, tehnicieni sub comanda cărora Stan şi-a făcut debutul în “naţionala mare”. Primul său joc a fost înfrângerea “amicală” cu Grecia (2 la 1), meci ce a avut loc în capitala elenă, pe stadionul “Panatinaikos”, partidă la care au asistat 6.000 de spectatori. Atunci, Stan la înlocuit în minutul 65 pe Florin Grigorie, jucătorul formaţiei C.S. Târgovişte, şi 00pentru 25 de minute a făcut atacul României, alături de Rodion Cămătaru. Cel de-al doilea joc, şi ultimul l-a constituit amicalul dintre Israel şi România, meci ce a avut loc la Tel-Aviv (19.12.1978), pe stadionul “Bloomfield”, între 15.000 de microbişti. Confruntarea s-a terminat la egalitate: 1 la 1. Israelienii deschiseseră scorul în minutul 54, prin Malmilian, dar reuşita lui Stan a restabilit egalitatea şi a decis rezultatul final.

Cel mai important nouar din istoria grupării buzoiene a strâns trei prezenţe şi în naţionala olimpică a României. Mai precis, Stan a evoluat pentru “tricolori” în confruntările cu Cehoslovacia (1 la 0, la Piteşti pe 4 aprilie 1979) şi Ungaria (2 la 0, la Piteşti, pe 18 aprilie 1979 şi 3 la 0, la Miskolc pe 30 mai 1979). Printre colegii de “naţională” ai vârfului născut în Prahova s-au numărat Andrei Speriatu, Bărbulescu, Balaci, Ştefănescu, Cămătaru, Sameş, Boloni, Iordănescu, Augustin, Cămătaru, Răducanu şi Radu II. Ultimele meciuri ale sale în tricoul echipei naţionale au fost în turneul amical întreprins în Croaţia, unde Stan a mai înscris de trei ori în poarta echipelor Hajduk Split şi Sochaux. Totdată, Stan a fost singurul fotbalist care a intrat în Top 10 cei mai buni sportivi ai judeţului Buzău. Se întâmpla în 1975, şi Stan se clasa al şaptelea, cu 90 de puncte, după Cristinel Romanescu (tenis de masă, CSM Gloria, 150 de puncte), Romului Bucuroiu (Liceul B.P. Hasdeu, gimnastică, 140 de puncte), Emanoil Radu (CSM Gloria, lupte libere, 130 de puncte), Cornelia Radu (Şcoala sportivă, atletism, 120 de puncte), Vasile Stănescu (CSM Gloria, lupte libere, 110 puncte) şi Valentin Constantinescu (Chimia, modelism, 100 de puncte). “La ora actuală, Stan mi se pare singurul vârf din fotbalul românesc în stare să se ducă spre poarta adversă cu mingea şi doi-trei adversari în spate. E viguros, loveşte balonul la fel de bine cu ambele picioare şi are o dententă de invidiat” – susţinea la vremea respectivă Ion Ionescu, antrenorul buzoienilor, care a promovat Gloria pentru a doua oară în Divizia A (1978/1979).
“Dobrin m-a avertizat că nu am cum să ies golgheter. Nu l-am crezut. Pe vremea aceea golgheterii se stabilieau în funcţie de anumite interese” – a spus după finalul campionatului Stan Constantin, Gloria Buzău 1972-1980

Rezultate slabe în deplasare

Clasamentul ediţiei 1980-1981 a Diviziei A.
Clasamentul ediţiei 1980-1981 al Diviziei A.

Afectaţi de retrogradarea în eşalonul secund, buzoienii nu reuşesc să îşi revină şi încheie stagiunea 1980 – 1981 pe locul VII. În întâlnirile disputate pe teren propriu, Gloria a câştigat 14 meciuri, două le-a încheiat indecis şi a pierdut unul singur. În deplasare, linia de clasament a “glorioşilor” arată o singură victorie şi două rezultate de egalitate.

Lotul Gloriei Buzău în stagiunea 1980 – 1981: Tănase, Bândar, Dumitrescu, Roşca, Simion, Stanciu, Necula, Răchiţeanu, Dobre, Toma, Duloiu, Ghizdeanu, Toma III, Negoescu, Marin, Radu Gheorghe, Ţone, Sandu Ionescu, Stan, Dumitrache, Mogoş, Ioniţă, Mircea, Ion Constantin, Mureşan şi Caloianu.
Antrenori: Costică Moldoveanu (primele etape), Adalbert Marosi (restul campionatului).

La doar două puncte de promovare

Clasamentul ediţiei 1981-1982 a Seriei I din Divizia B.
Clasamentul ediţiei 1981-1982 al Seriei I din Divizia B.

Al doilea sezon în Divizia “B”, după retrogradarea din prima ligă, îi mai trezeşte pe jucătorii buzoieni care ocupau la finele stagiunii 1981-1982 locul V, la doar două puncte de locul II. În 1981 şi-au făcut apariţia în tricoul echipei din Crâng următorii jucători: Liviu Andriesei, Gabriel Zahiu, Ion Balaur, Ilie Năstase şi Mircea Banciu. Un aport pentru clasarea Gloriei pe locul V l-au avut fără îndoială şi Ştefan Constantin, nimeni altul decât fostul fundaş al echipei Dinamo Bucureşti, ajutat din postura de secund, de fostul portar al aceleaşi formaţii, Uţu.
Participarea în Cupa României, stagiunea 1981-1982: 16 zecimi: Gloria Buzău – UTA Arad (Buzău): 2-1 (0-1); optimi: Gloria Buzău – Rapid Buc. (Brăila): 0-1.

“Fără frică, cu noroc… Lazăr apără tot”

Vasile Lazăr, alături de căpitanul Gloriei, Mircea Constantin.
Vasile Lazăr, alături de căpitanul Gloriei, Mircea Constantin.

În perioada în care marile nume ale fotbalului românesc păşeau sfios pe stadionul din Crâng, poarta grupării buzoiene era “închisă” de Vasile Lazăr. Unul din cei mai cunoscuţi portari buzoieni, şi mai apoi antrenori “a slujit” Gloria mai bine de două decenii. “Fotbalul l-am început pe maidan, acolo unde se şcolesc mai toţi care apoi practică sportul rege de performanţă. Un prieten cu care mai băteam băşică ma dus la Sportul şi de acolo în curtea piticilor de la Dinamo”, povesteşte cel care până nu demult avea în grijă pregătirea portarilor buzoieni. Debutul în Divizia “A” şi l-a făcut la doar 17 ani, la un meci încheiat la egalitate, 1 la 1, împotriva echipei Rapid Bucureşti, care îl avea în poartă pe Rică Răducanu.

Lazăr şi Mincă, la antrenament. 2008
Lazăr şi Mincă, la antrenament. 2008

În 1982 a ajuns în curtea grupării din Crâng, iar de atunci cu greu s-a mai despărţit de Buzău, mai ales că s-a şi căsătorit aici. După ce a încheiat socotelile cu cariera de jucător, Lazăr s-a apucat de antrenorat, iar în 1995 a obţinut licenţa “A” de antrenor. În 2010 a părăsit Gloria Buzău pentru postul de antrenor responsabil cu pregătirea portarilor la divizionara C, FC Voluntari, acolo unde lucrează alături de alt buzoian, Romică Bunică. Vasile Lazăr s-a născut pe 11 august 1958 în comuna Dorobanţu, din judeţul Călăraşi şi a fost printre partizanii cele mai mari performanţe a echipei buzoiene: locul V în 1985 şi participarea în Cupa Balcanică.

Niciun pas greşit în Crâng

Clasamentul ediţiei 1982-1983 a Seriei I din Divizia B.
Clasamentul ediţiei 1982-1983 al Seriei I din Divizia B. *Echipa Minerul Gura-Humorului a fost penalizată cu două puncte.

Sezonul 1982-1983 aduce pentru buzoieni un obiectiv îndrăzneţ şi anume: ocuparea unui loc pe podium. Stadionul “Municipal” devine o adevărată fortăreaţă, buzoienii câştigând toate cele 17 partide disputate pe teren propriu.

Rezultatele stagiunii s-au datorat în mare parte autorităţilor locale care au sprijinit echipa de fotbal din toate punctele de vedere, dar şi preşedintelui clubului buzoian, un mare iubitor al sportului rege, Vasile Carolică. Gloria încheie anul competiţional pe locul 2, cu 42 de puncte, dar din cauza sistemului de desfăşurare din aceea perioadă, buzoienii râmân în Liga a II-a.

Când fotbalul face diferenţa dintre viaţă şi moarte

Cristian Teodorescu în tinereţe.

Totuşi, anul 1983 avea să fie marcat prin prisma altui eveniment fotbalistic internaţional. Pentru prima dată în istorie, o brigadă românească avea să arbitreze finala a cele mai importante competiţii intre-cluburi, şi anume actul final al Cupei Campionilor Europeni, meci găzduit de stadionul „Olimpic” din Atena. Pe 25 mai 1983, Hamburg, învingea Juventus, cu 1 la 0, graţie golului marcat de Felix Magath într-o partidă arbitrată la centru de Nicolae Rainea, secondat la cele două tuşe de Ioan Igna şi de buzoianul Cristian Teodorescu.

Juventus Torino – Hamburger SV: 0-1 (0-1), 25 mai 1983
FINALA CUPEI CAMPIONILOR EUROPENI 1982 – 1983
A marcat: min.9 Felix Magath
Stadion: “Olimpiako” – Atena
Spectatori: 73.500
Juventus: Dino Zoff (c); Claudio Gentile, Sergio Brio, Gaetano Scirea, Antonio Cabrini, Massimo Bonini, Michel Platini, Marco Tardelli, Zbigniew Boniek, Roberto Bettega, Paolo Rossi (Domenico Marocchino 56). ANTRENOR: Giovanni Trapattoni.
Hamburger SV: Uli Stein; Manfred Kaltz, Ditmar Jakobs, Holger Hieronymus, Bernd Wehmayer, Jürgen Groh, Wolfgang Rolff, Lars Bastrup (Thomas von Heesen 56), Felix Magath, Jürgen Milewski, Horst Hrubesch (c). ANTRENOR: Ernst Happel.
Arbitrii: Nicolae Rainea (centru), Ioan Igna şi Cristian Teodorescu (tuşieri). Toţi trei din România.
Privitor la finala Cupei Campionilor Europeni din `83, Cristian Teodorescu a spus că delegarea brigăzii române a fost făcută la cererea lui Artemio Francchi, preşedintele UEFA în aceea perioadă datorită relaţiei apropiate dintre acesta şi Rainea. Cum finala a fost câştigată de Hamburg, se bănuie că mafia italiană l-a ucis, la 12 august 1983, pe Artemio Francchi pe Autostrada Soarelui din Italia. Motivul asasinatului ar fi fost delegarea românilor la finala de la Atena.

Finala Cupei Campionilor Europeni de la Atena, din 1983, dintre Juventus Torino şi Hamburg SV


CAPITOLUL VI
GLORIA LA A DOUA PROMOVARE

Clasamentul ediţiei 1983-1984 al Seriei I din Divizia B.

În 1984, Gloria Buzău reuşea să promoveze a doua oară în Divizia A, după un sezon incredibil. Conduşi de antrenorii Gheorghe Constantin şi Florian Dumitrescu, fost component al reprezentativei României, “glorioşii” încheie stagiunea pe locul 1, adjudecându-şi dreptul de a participa în ediţia 1984-1985 în Divizia A. Iată şi lotul care a făcut posibilă revenirea Gloriei Buzău în primul eşalon: Cristian, Lazăr (portari), Comănescu, Stanciu, Mircea, Năstase, Petrache, Tică, Tulpan, Stănciulescu (fundaşi), Andriesei, Balaur, Ghizdeanu, Niţă, Zahiu (mijlocaşi), Cramer, Şumulanschi, State şi Dumitru Marcu (atacanţi).

Amenințați în Liban

Liban, anii `80. Gloria Buzău efectuează un stagiu de pregătire în Orientul Mijlociu. Cu doar doi, trei ani înainte de intifadă, poporul libanez încă mai resimţea în ceafă respiraţia israelienilor. “Glorioşii” joacă un meci amical cu Racing Beirut, joc pe care în cele din urmă îl şi câştigă. În ultimele două zile ale cantonamentului primesc propunerea de a juca cu o echipă muslumană aflată dincolo de limita de siguranţă. Conducerea clubului acceptă pe loc. La pauză, buzoienii conduceau cu 2 la 0, când în vestiar “descind” cinci indivizi, îmbrăcaţi cu “cearceafuri” din cap până-n picioare, şi cu mitraliere în mână.

Scurt vine şi replica translatorului: “Vor să câştige!”. Bineînţeles, ai noştrii ar fi dat orice doar ca să scape cu viaţă. Pentru o înfrângere, li s-au promis o cameră şi un aparat video. Zis şi făcut. Musulmanii câştigă cu 4 la 2, la fiecare gol auzindu-se din tribune focuri de mitralieră. Şi buzoienii au avut de câştigat. Nu doar că au scăpat cu viaţă, dar şi-au primit şi cele sus menţionate. O “donaţie” foarte bună, pentru că puţine erau echipele româneşti care îşi permiteau să facă analiza adversarului pe video.

De neuitat: Gloria 1985

Clasamentul ediţiei 1984-1985 al Diviziei A.
Clasamentul ediţiei 1984-1985 al Diviziei A.

Cel mai bun sezon, din punct de vedere al performanţei sportive a fost anul competiţional 1984-1985. Gloria Buzău a reuşit la finele sezonului să ocupe locul cinci, după echipe de tradiţie în fotbalul românesc, precum: Steaua Bucureşti, Dinamo Bucureşti, Sportul Studenţesc şi Universitatea Craiova. Buzoienii au încheiat stagiunea în faţa grupărilor cu ştate vechi în prima divizie. Echipe ca FC Argeş, Corvinul Hunedoara, Politehnica Timişoara sau Rapid Bucureşti au urmat în clasament după Gloria Buzău. Poziţia obţinută le-a dat dreptul buzoienilor să participe în Cupa Balcanică, o competiţie internaţională, desfăşurată între ţările din Balcani. “Fără îndoială a fost una dintre cele mai frumoase echipe ale Buzăului. Deşi aveam în componenţa noastră jucători aflaţi la apusul carierei, mai toţi era foşti internaţionali, cu ei am reuşit cea mai mare performanţă din istoria clubului, locul cinci în Divizia A” rememorează acum Dan Tulpan, fost jucător la Gloria Buzău.

Lotul de jucători al Gloriei Buzău în anul competiţional 1984 – 1985: Cristian, Lazăr (portari), Comănescu, Stanciu, Mircea, Năstase, Petrache, Tică, Stănciulescu (fundaşi), Andriesei, Balaur, Ghizdeanu, Niţă, Zahiu (mijlocaşi), Cramer, Şumulanschi, Dudu Georgescu, State şi Dumitru Marcu (atacanţi).
Antrenor: Gheorghe Constantin.

Participarea în Cupa României, stagiunea 1984-1985: 16 zecimi: Gloria Buzău – Dinamo Buc.: 1-3.

Dribling în faţa retrogradării

Clasamentul ediţiei 1985 – 1986 al Diviziei A.

Gloria Buzău reuşeşte în al V-lea sezon în Divizia A să se salveze de la retrogradare în ultima etapă, asemenea sezonului 1977-1978. În `85 ajunge la Buzău şi golgheterul Europei, Dudu Georgescu dublu deţinător al Ghetei de Aur şi al unui palmares de invidiat: 351 de jocuri în prima ligă, 239 de goluri la nivelul diviziei A.

Unica prezenţa europeană


“Ne-a surprins faptul că în Albania aniilor `80 erau cambuze din kilometru în kilometru. Ştiam că acolo este unul dintre cel mai sever regim comunist, dar nu ne-am închipuit că este atât de atroce. Noi am aterizat la Tirana şi de acolo am mers cu autocarul la Skhodra. Când am debarcat, am crezut că suntem într-o aripă a aeroportului. În ziua meciului a plouat foarte mult. Au fost foarte ospitalierii în toată sărăcia lor. Ne uitam pe geam şi râdeam de locuitorii care foloseau ca mijloc de transport căruţele şi bicicletele. Până aici totul normal, dar fiecare avea umbrela lui. Erau trei în căruţă, trei umbrele, doi pe biciclete, două umbrele. Ne-au făcut să credem că bicicleta, căruţa şi umbrela erau simbolurilor lor naţionale”
– Dan Tulpan – jucător Gloria Buzău

“În Grecia treaba a stat cu totul altfel. Noi nu eram un nume, nici nu ne-am concentrat asupra partidei din cauza frumuseţilor locului. Eram bucuroşi că am ajuns acolo, totuşi nu ar fi trebuit să pierdem, dar arbitrajul şi-a pus amprenta asupra rezultatului final” – Dan Tulpan
Iată şi lotul echipei buzoiene din ediţia 1985-1986: Lazăr, Comănescu, Năstase, Tică, Mircea, Tulpan, Balaur, Şumulanschi, Ghizdeanu, Cramer, Profir, D. Georgescu, Şocarici, Fl. Marin, Stan şi Marcu.
Participarea în Cupa României, stagiunea 1985-1986: 16 zecimi: Gloria Buzău – Ceahlăul P. Neamţ: 0-2.

De la jucători auzite…

Anul 1985.Cantonament în Grecia. Jucătorii buzoieni bucuroşi că pleacă în afara graniţelor, strâng cureaua cum pot, doar pentru a mai cumpăra un “verzişor”. Se ştia. Cine pleacă “dincolo” cu dolarii, găsea ce nu aveam în ţară. Câţi nu şi-ar fi dorit o pereche de blugi, aur sau un video? La fel şi ai noştrii. Ghizdeanu îşi ascunsese dolarii în chiloţi. Cu câteva săptămâni înainte, lotul naţional de tineret fusese întors de la aeroport, după ce mai mulţi jucători, printre care şi Bănuţă, un fost coechipier de-al lui Tulpan, de la FC Argeş, fuseseră prinşi cu bani ascunşi. La Otopeni, după check-in, fotbaliştii buzoieni aşteptau microbuzul să îi conducă la aeronavă. Până să ajungă autobuzul, îşi fac apariţia patru miliţieni. Unul dintre ei, întrebă de Ghizdeanu. „Mă, care e Ghizdeanu? Unde e Ghizdeanu?”. Având în vedere episodul cu „naţionala” de tineret, jucătorii toţi erau speriaţi. Ghizdeanu replică la spusele miliţianului: „Care Ghizdeanu? Nu e nici un Ghizdeanu! Nu e!”. „Tu eşti bre? Ce bucuros sunt. Eu sunt din Poşta Câlnău, ca mata. Ce faci?”.

Tot de la ei…

Dudu Georgescu alături de antrenorul Gheorghe Constantin. Pe cei doi i-a apropiat în primul rând prezenţa comună pe lista golgheterilor României

Tulpan număra dolarii pe sub mustaţă, îi vâra într-o pungă de plastic şi de acolo direct în borcanu` de medicamente din geanta doctoraşului. Pătraşcu nu ştia nimic. S-a decolat de pe Otopeni direct spre Atena. În Ellada, la hotel, băieţii îşi vroiau banii. Intră tiptil în camera doctorului şi trec direct la treaba. Apare Pătraşcu. “Mă, ce căutaţi în geanta mea? Aţi păţit ceva? Nu v-a priit zboru`?”. Tulpan, ghemuit lângă pat cu geanta în braţe: “Stai bre că avem ceva aici”. Şi scoate punga cu dolari. “Bă voi sunteţi nebuni? Dacă mă prindeau la graniţă?”. Este bine cunoscută politica miliţienilor de la Aur şi Valută. În cele din urmă jucătorii îşi iau “cashu`” şi părăsesc incinta. “Dochi” repede după ei. “Mă! Dacă tot v-am cărat bănuţii, nu-mi daţi şi mie un dolar?.. De fiecare…”
Dudu Georgescu alături de antrenorul Gheorghe Constantin. Pe cei doi i-a apropiat în primul rând prezenţa comună pe lista golgheterilor României.

 

 

 


CAPITOLUL VII
Din nou B

Clasamentul ediţiei 1986 - 1987 al Diviziei A.
Clasamentul ediţiei 1986 – 1987 al Diviziei A.

Cu patru jucători componenţi ai lotului naţional de tineret Gloria Buzău nu a reuşit să se menţină în prima divizie. Adrian Teodorescu, George Timiş, Ilie Stan şi Alexandrescu, cei patru reprezentanţi ai echipei naţionale de tineret au plecat din Buzău imediat dupa retrogradare echipei în Divizia B. Chiar dacă nu au reuşit un sezon strălucit, buzoienii aveau în continuare reprezentanţi la nivelul selecţionatelor naţionale. Timiş, Ilie Stan, Alexandrescu şi Teodorescu confirmau la nivel internaţional, tocmai datorită acestui fapt Buzăul a găzduit spre sfârşitul anilor `80 mai multe partidei ale selecţionatei de tineret. În sezonul `88 Timiş a plecat la Dinamo Bucureşti.Gloria Buzău a părăsit pentru a doua oară prima scenă a fotbalului românesc, la capătul unui sezon încheiat pe locul 17, penultimul cu doar 25 de puncte. În ciuda performanţelor negative, buzoienii bifează şi unica prezenţa europeană.

Participarea în Cupa României, stagiunea 1986-1987: 16 zecimi: Gloria Buzău – Automatica Alexandria: 4-1 d.p.; optimi: FC Argeş – Gloria Buzău: 4-1.
Datorită reprezentanţilor de la loturile de tineret şi juniori, stadionul „Municipalul” buzoian a găzduit la sfârşitul anilor `80 mai multe partide ale „naţionalei” mici.

Sandu… Mircea Sandu

Mircea Sandu.

Printre marii jucători de fotbal care au şi-au lăsat amprenta în istoria Gloriei Buzău s-a numărat şi actualul preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu. Născut pe 22 octombrie 1952, Sandu a început fotbalul la Ş.S. 2 din Bucureşti. Primul meci în Divizia A l-a disputat în tricoul echipei Progresul din capitală la 30 august 1970, în victoria 1 la 0 cu CFR Cluj. Doar două sezoane a stat Mircea Sandu la Progresul , urmând apoi 15 ani, plin de îndepliniri la una din cele mai frumoase echipe din România, Sportul Studenţesc.
În ultimul sezon petrecut în Regie, Sandu a încheiat campionatul pe locul 2, în Diviza A, după care în stagiunea 1986-1987 a venit la Buzău. Din cauza unei accidentări a evoluat doar cinci jocuri pentru Gloria, partide în care a marcat două goluri. Ultimul meci, pe prima scenă a fotbalului românesc l-a prins în culoriile roş-albastre, pe stadionul “Gloria”, la partida dintre echipa locală şi Universitatea Cluj, partiđă câştigată de buzoieni la limită: 1 la 0, graţie reuşite semnate chiar de el. În aproape două decenii în care a fost implicat în fotbal din postura de jucător, Sandu a strâns 407 meciuri la nivelul primei divizii, şi a înscris 167 de goluri. În cupele europene a disputat doar şase partide, pe vremea când juca în Regie, jocuri în care a înscris de două ori. În tricolul “tricolor”, Sandu a strâns 18 prezenţe, vârful bucureştean marcând şase goluri.

Mihăiţă… Stoichiţă… “Lippi”…

Mihai Stoichiţă.

Sezonul 1986-1987 a legat Gloria Buzău de alt nume important al sportului “rege” din România: Mihai Stoichiţă. Atacantul bucureştean aflat la apusul carierei a venit la Buzău după ce în sezonul 1985-1986 evoluase pentru Progresul Victoria Bucureşti, echipă cu care s-a clasat pe locul doi în Divizia B. Stoichiţă, care a cunoscut consacrarea ca jucător la Jiul Petroşani, formaţie cu care a cucerit Cupa României, a jucat 30 de partide, pentru Gloria, în care a înscris cinci goluri.
De altfel, Stoichiţă a disputat ultimul joc în Divizia A, la Buzău. Meciul dintre Gloria şi FCM Braşov (25.06.1987), partidă disputată la poalele Tâmpei şi încheiată cu victoria braşovenilor, 2 la 1, a reprezentat ultima prezenţă a lui Stoichiţă la nivelul primei divizii. Retrogradat cu Gloria în Divizia B, la mijlocul stagiunii 1987-1988, Stoichiţă a plecat la Autobuzul Bucureşti, unde a disputat 15 meciuri, după care şi-a agăţat ghetele în cui. Stoichiţă a îmbrăţişat cariera de antrenor, după ce a renunţat la activitatea competiţională. Bucureşteanul a pregătit în două rânduri Steaua Bucureşti, în primul mandat, în sezonul 1997-1998, câştigând titlul de campion al României şi Supercupa României. A fost selecţioner al echipelor statelor Panama, Armenia şi Kuweit, dar şi a altor echipe precum Şheriff Tiraspol (Moldova), Ankaragugu (Turcia), Pyiunik Erevan şi AEL Limassol.

Fără victorie în deplasare

Clasamentul ediţiei 1987 – 1988 al Diviziei A.

Anul competiţional 1987-1988 a fost încheiat de Gloria Buzău pe locul opt, după ce buzoienii nu au reuşit nici o victorie în jocurile din deplasare, mulţumindu-se doar cu 13 victorii pe teren propriu.

Din nou aproape…

Clasamentul ediţiei 1988-1989 al Seriei I din Divizia B.

 

 

 

În ediţia 1988-1989, Gloria Buzău ocupă locul patru, la un singur punct de locul doi, şi la nouă puncte de liderul Petrolul Ploieşti. La sfârşitul stagiunii, buzoienii dispută două jocuri amicale. Primul pe 1 august, împotriva formaţiei Dunav Ruse, încheiat cu 1 la 0 în favoarea buzoienilor, şi cel de-al doilea pe 11 august împotriva grecilor de la Eygoras Pafoy, încheiat egal, scor 0 la 0.

Participarea în Cupa României, stagiunea 1988-1989, 16 zecimi: Gloria Bz. – Oţelul Gl.: 1-0 d.prel.: 1-0
Optimi: Gloria Bz. – Farul C-ţa (Brăila): 3-1 (1-1)
Sferturi: Rapid Buc. – Gloria Buzău: 3-1 (0-1)

Amicale internaţionale

Clasamentul ediţiei 1989-1990 al Seriei I din Divizia B.

Datorită evoluţiei bune din sezonul precedent, buzoienii au susţinut înaintea debutului de sezon 1989-1990, două amicale internaţionale. Pe 1 august 1989, Gloria a învins Dunav Ruse, cu 1 la 0 iar pe 11 august, au terminat la egalitate, scor alb, 0 la 0 în compania cipriotilor de la Eygoras Pafoy. În acelasi an, dar în octombrie, naţionala României de juniori a întâlnit la Buzău echipa similară a Norvegiei într-o partidă care conta pentru Campionatul European de juniori II. Meciul s-a încheiat cu victoria tricolorilor scor 3 la 1. “Glorioşii” încheie campionatul pe locul doi, în urma echipei FCM Progresul Brăila, la egalitate de puncte cu aceasta, 48, buzoienii ratând promovarea la golaveraj din cauza unor rezultate slabe cu echipele fără pretenţii.


CAPITOLUL VIII
PERIOADA POST-DECEMBRISTĂ

În mod cert fotbalul românesc s-a schimbat după 1989. Faptul că regimul comunist a căzut şi-a pus în mod evident amprenta asupra sportului românesc. Imediat după Revoluţie, jucători cu nume grele de la echipe de tradiţie s-au transferat în străinătate, însă exigenţele primei divizii au rămas aceleaşi, cel puţin în primii cinci ani, Steaua Bucureşti a legat trei prezenţe consecutive în grupele Ligii Campionilor Europeni, în timp ce echipa naţională reuşea în 1994 cea mai mare performanţă, sferturile Cupei Mondiale, la turneul organizat în Statele Unite. În diviziile inferioare, schimbarea puterii în stat nu a schimbat mult evoluţia lucrurilor, fotbalul încă aduna miile de oameni pe stadioane. În schimb, situaţia echipei fanion a judeţului s-a schimbat în mod negativ. Locul doi obţinut de buzoieni în sezonul 1990 – 1991 dădeau semne că „glorioşii” vor dori revenirea pe prima scenă a fotbalului românesc. Nu s-a întamplat aşa. Evoluţiile oscilante ale buzoienilor din anii 90 au atras spectatorii la stadion doar datorită simpatiei faţă de anumiţi jucători sau datorită importanţei anumitor partide. Într-o statistică privind numărul de spectatori prezenţi la meciurile de pe teren propriu ale divizionarelor A din ziarul Sportul, de la sfârşitul anilor 80, Gloria Buzău ocupa locul doi, cu 138.000 de microbişti adunaţi pe stadionul din Crâng după doar şapte etape.
Echipa Gloriei Buzău de la victoria obţinută în deplasare, scor 2 la 3 cu revelaţia sezonului, Foresta Fălticeni: Lazăr – Ivana, Mircea, Roşu, Coticiu – Balaur, Drăgan, Ion Viorel (Chivu), Tulpan – M. Nicolae (Ursa), Timiş. Rezerve: Teodorescu şi Alexandrescu. Antrenor: Dudu Georgescu şi Gheorghe Dobre (principali), Ion Ioniţă (secund).

“Suporterii buzoieni au fost, sunt şi vor fi mereu mari iubitori ai fotbalului. Spectatorii era pătimaşi, veneau să încurajeze, nicidecum să ne înjure. Mereu umpleam stadionul. Nu cred că a fost meci de Divizia A în care să nu avem stadionul plin” – Dan Tulpan

Vioară, Vioară… tu eşti o comoară!

E mic, parcă nu-l vezi. Joacă mereu cu fruntea sus, conduce balonul cu graţie, din milimetru în milimetru. Are numărul şapte. E moştenire de la Galaţi. Ion Viorel, s-a şcolit la Buzău, trecându-şi în palmares cluburi precum Steaua, Rapid, Oţelul şi Bochum (Germania). Unii spun că a fost vârf, spre bătrâneţe a jucat spre mijloc, în retragere. Agilitatea, clarviziunea şi golurile marcate în momente cheie au fost atuurile lui. A reuşit la Gloria orice. Junior valoros, de perspectivă, jucător de calitate şi bătrân valoros. A fost ca vinul, pe măsură ce timpul trecea, devenea tot mai bun. Ion a fost „vioara” întâi în atâtea partide. Pleda mereu pentru propriul oraş. Jocul conta, apoi venea rezultatul.

„Vioară” s-a născut pe 2 noiembrie 1967, la Mărăcineni (judeţul Buzău). A deprins tainele „sportului rege” la Asociaţia Sportivă „Unirea” Mărăcineni, sub îndrumarea directă a profesorului Ion Iordache. În anul 1984 a ajuns în curtea Gloriei Buzău, unde a fost pregătit de Gheorghe Linţă, până a fost selecţionat în lotul echipei mari. Debutează în Divizia A pe 12 aprilie 1987, în victoria buzoienilor 3 la 1 cu Chimia Râmnicu Vâlcea. În 1992 s-a transferat la Steaua Bucureşti, formaţie pentru care a evoluat trei sezoane, adunând astfel 64 de prezenţe în tricoul roş-albastru, în care a marcat nouă goluri. Pentru gruparea din Ghencea a evoluat şi în grupele Ligii Campionilor (sezonul 1994-1995, l-a înlocuit pe Lăcătuş în minutul 88 al meciului retur cu Hajduk Split). Sezonul 1995 – 1996 consemnează revenirea lui „Vioară” la Oţelul Galaţi, unde a petrecut trei ani şi jumătate (1995-1999), perioadă în care a înscris 28 de goluri într-o sută de partide. Prima şi unica experienţă avut în străinătate ca jucător a fost în stagiunea 1998-1999, când a jucat în returul primei ligii germane (Bundesliga) în tricolul echipei Vfl Bochum, pentru care a marcat un singur gol în 12 jocuri. S-a întors la Oţelul Galaţi în sezonul 1999 – 2000. Revine, a doua oară la Gloria Buzău în 2005, reuşind să promoveze cu formaţia din Crâng în Liga I (2007-2008). Ultimul meci al lui „Vioară” în Liga I a fost partida dintre Ceahlăul Piatra Neamţ şi Gloria Buzău, încheiată 4 la 0 în favoarea nemţenilor, în runda a patra a stagiunii 2007 – 2008 (03.08.2007).„Viorel a ajuns la Gloria pe la 13 ani. Pe atunci făceam selecţii serioase, veneau copii din tot judeţul. Era un puşti micuţ, slăbuţ şi firav. Foarte talentat însă, viteza de reacţie fiind punctul său forte. De mic era foarte serios şi perseverent, copiii îi ziceau <cocoşelul>. Făcea în fiecare zi, vară sau iarnă, naveta de la Mărăcineni la Buzău cu bicicleta, fiind băiatul lui nea Gheorghiţă, cadru medical în comună. A făcut Liceul Agricol şi s-a afirmat la echipa de Tineret Speranţe, care juca înaintea meciurilor de Divizia A. Profesorul Gică Constantin l-a ajutat să debuteze la seniori într-un meci de Cupă, la Suceava. Traseul, ulterior de perfomanţă, Galaţi – Steaua – Germania îl ştiu cu siguranţă toţi micorbiştii.”a spus regretatul Gheorghe Linţă – primul antrenor al lui „Vioară” de la Gloria.
„Vioară” în statistici – 253 de meciuri în Divizia A, 53 de goluri, 14 meciuri în cupele europene şi două goluri. 1992-1995, Steaua Bucureşti: 4 meciuri şi 1 gol în Cupa Cupelor, 4 meciuri în Liga Campionilor UEFA. 1997-1999, Oţelul Galaţi: 6 meciuri şi un gol în Cupa UEFA. 4 meciuri pentru România (1991: Egipt x 2, 1992: Grecia, 1997: Macedonia).

Turturică, suporter înfocat

Unul din cei mai înfocaţi suporteri ai Gloriei Buzău este Ionel Turturică. Actualmente om de afaceri de succes şi membru în Consiliul de Administraţie al Gloriei, Turturică a fost printre liderii de galerie ai peluzei buzoiene înainte de `89. Ba chiar de pe vremea când era junior la Constructului Buzău.

Ionel Turturică (cel din stânga balonului), poză de grup
– Glaveşul Movila Banului 1987

Vorbeşte emoţionant despre anii tinereţii, în care însoţea echipa buzoiană în toate deplasarile. „Ne strângeam în gară cu două ore înainte să plece trenul. Eram mulţi şi pătimaşi. De abia aşteptam meciurile”. Printre cântecele vremii îşi aduce aminte: „Cât e Buzăul de mare, Nu are râuri curgătoare, Şi-ai Buzău, Buzău… Apa curge printre dealuri, Golurile vin valuri, valuri… Şi-ai Buzău Buzău, Buzău…”. Sau cântecele dedicate fiecărui jucător:
Cristian (Stelian) apără poarta şi el hotărăeşte soarta… refren…
Refren: Haide, haide Gloria… Astăzi vrem victoria! Haide, haide Gloria! Du-ne, du-ne du-ne în A!
Ivana şi cu Tulpan, dau atacului elan… refren…
Nicolae căpitanul, munceşte cu tot elanul… refren…
Radu pe extrema stângă, face portarul să plângă… refren…
Stan nouarul Gloriei, e spaima diviziei… refren…

Baraj cu parfum de glorie…

Ca orice lucru, trecut peste cruditatea timpului, fotografia de mai sus are istoria sa. În 1987, formaţia Glaveşul s-a bătut cu Şoimii Costeşti la promovarea în Divizia Onoare. În cele din urmă, echipa unde juca şi actualul om de afaceri Ionel Turturică a disputat barajul cu Voinţa Căldărăşti (iunie 1987). Dragomir, unul din oficialii echipei din Căldărăşti a cerut gazdelor să poată evolua şi Ilie Stan în componenţa formaţiei lor (pe atunci legitimat la Gloria Buzău): „Că şi aşa nu intraţi”. „L-am lăsat”, îşi aduce aminte cu nostalgie Turturică. „Ne-au bătut cu 3 – 0 şi Stan ne-a dat gol de la mijlocul terenului”. Pe spatele fotografiei, stă scris în creion: „Am foarte multe amintiri plăcute din fotbal, care le depăşesc pe cele rele din ultimul timp – mai ales de la Gloria Buzău -”.


CAPITOLUL IX
La un pas de miracol

Clasamentul ediţiei 1990-1991 al Seriei I din Divizia B.

În sezonul 1990 – 1991, Gloria Buzău a fost la un pas de revenirea pe prima scenă fotbalistică a ţării, însă forma foarte bună arătată de buzoianul Ion Viorel (golgheterul diviziei secunde cu 16 reuşite), care îmbrăca tricoul contra-candidatei Oţelul Galaţi a făcut ca gruparea din Crâng să încheie stagiunea pe locul doi, la şase puncte de gălăţeni.

Oli, de la Nehoiu la Buzău

În acest sezon, Cosmin Olăroiu, actualmente unul din cei mai mari antrenori ai României a trecut pe la Gloria Buzău, unde însă nu a reuşit să se impună. “Oli” ajunsese la Buzău, de la divizionara C, Carpaţi Nehoiu, echipă pentru care disputase câteva jocuri în al treilea eşalon fotbalistic al ţării.

Gloria Buzău 1990 – 1991: Ursa, Jinga, Lazăr, Ivana, Mircea, Roşu II, Coticiu, Balaur, Drăgan, Teodorescu, Alexandrescu, Mihai Chivu, Ion Viorel şi Timiş.
Antrenor: Leonida Nedelcu

Degringolada

Clasamentul ediţiei 1991-1992 al Seriei I din Divizia B.

Anii `90 au reprezentat cel mai slab deceniu din punct de vedere sportiv al Gloriei Buzău. Faptul că după Revoluţie mai mulţi jucători au plecat la alte echipe care şi-au găsit stabilitatea financiară mai rapid decât gruparea din Crâng, şi-a pus amprenta în mod negativ asupra evoluţiei buzoienilor. Astfel, după ce în sezonul `90-`91 Gloria a ocupat locul doi, clasările din anii următori au fost mult mai slabe. În stagiunea 1991-1992 „glorioşii” au ocupat un dezolant loc 10.


Înaintea returului, „glorioşii” şi-au mutat cartierul general în staţiunea Monteoru, acolo unde au efectuat un stagiu de pregătire sub comanda celor doi tehnicieni: Cornel Negoescu şi Gheorghe Dobre. Echipa Gloriei Buzău într-un amical cu A.S.A. Hidrotehnica, disputat pe 17 februarie 1992, încheiat cu victoria buzoienilor, scor: 3 la 0: Caloian (Radu), M. Bratu, Mircea, Ibriş, Cotinciu (Jinga), Constantinescu (Cîlţu), Soare (Drăguş), Caragea, Apachiţei, M. Nicolae şi Baston. În sezonul 1991 – 1992, pentru Gloria au mai evoluat: Bostan, Roşu, Chivu, Tudose, Măndescu şi Samoilă. Antrenorii grupării din Crâng au fost Cornel Negoescu şi Gheorghe Dobre. Gloria Buzău 1991 – 1992: Radu, Măndescu, Mircea, Roşu, Cîlţu, Constantinescu, Coticiu, Chivu, Nicolae, Drăguş, Bostan, Caloian, Ibriş, Jinga, Apachiţei, Marcel Bratu, Soare, Răduţa, Caragea, Tudose, Samoilă şi Dănuţ Bratu. Antrenori: Cornel Negoescu şi Dobre. Pentru scurt timp de pregătirea echipei s-a ocupat şi Radu Troi.

Lipsit de noroc

Gelu Linţă a dat într-adevăr cei mai buni jucători Gloriei Buzău. Antrenorul de copii cu cea mai mare continuitate la centrul de copii şi juniori al grupării buzoiene şi-a deservit încă o dată clubul cu un mare talent: George Timiş. Timiş a făcut parte din renumita „generaţie de aur” a fotbalului buzoian. Alături de el s-au mai aflat Ion Viorel şi Ilie Stan, alţi doi jucători care au făcut mândrii zeci de mii de buzoieni, trecuţi de asemenea prin mâna „Profesorului”. Pasul spre Divizia A l-a făcut la doar 17 ani, înaintea lui Ion Viorel şi după Ilie Stan. A avut onoarea de a juca alături de Dudu Georgescu, Marcu şi Cramer. Meciul de debut l-a constituit întâlnirea dintre Gloria Buzău şi Chimia Râmncu Vâlcea, chiar în anul în care buzoienii au reuşit performanţa de a încheia campionatul primei divizii pe locul cinci. Sezonul următor, a jucat în aproape toate partidele pentru Gloria şi ca o ironie, tot într-un meci cu Chimia Râmnicu Vâlcea a marcat trei goluri, un lucru extraordinar doar pentru un puşti de doar 17 ani.

Timiș, la Dinamo

Din păcate, buzoienii au retrogradat în liga secundă şi Timiş, considerat o mare speranţă a fotbalului buzoian a fost „furat” de Victoria. După o partidă în tricolul naţionalei de tineret, fotbalistul buzoian a fost nevoit să semneze cu echipa Securităţii, în ciuda ameninţărilor lui Tică Dănilescu, cel care era însărcinat să se ocupe cu transferurile la formaţia Steaua Bucureşti. Timiş a efectuat un stagiu de pregătire cu Victoria în Republica Democrată Germania, însă la întoarcere a fost notificat că va evolua pentru Dinamo Bucureşti.

La gruparea din Ştefan cel Mare, buzoianul nostru a fost coechipier cu Mateuţ, Cămătaru, Rednic, Andone, Klein, Lupescu, Răducioiu, Sabău şi Lupu. Antrenor? Poate cel mai mare tehnician român din toate timpurile: Mircea Lucescu. În perioada petrecută la Bucureşti, Timiş a împărţit apartamentul cu Bogdan Stelea, însă printre cei mai buni prieteni se numărau Dan Petrescu şi Gică Popescu. După Revoluţie, George Timiş a evoluat la Flacăra Moreni. Înaintea sezonului 1990 – 1991, conducerea grupării buzoienii au reuşit să îl „repatrizeze”. A fost la un pas să promoveze cu Gloria în Divizia A, însă norocul a ţinut cu Brăila.

La începutul aniilor 90 ajung în Tunisia, deşi Lausanne (Elveţia) şi Bursasport (Turcia) şi l-au dorit în schimbul la 100.000 $, După „mirajul” tunisian, buzoianul revine la Gloria unde este coechipier cu Dan Paveliuc, Cosmin Drăgulin şi Pompilică Stoica. Este notat în foaia de arbitraj drept cel mai bun jucător în 28 de partide, din 34! Sfârşitul sezonului 1997 a însemnat transferul său la FC Argeş, care l-a acontat în schimbul unei Dacii şi a 500 de milioane de lei.
La Piteşti a jucat un an şi jumătate, pentru ca ultimele şase luni din carieră să şi le petreacă în străinătate, mai precis la Al Hilal (trei luni, unde antrenor era Ilie Balaci) şi în Kuweit. În 2007, Timiş a lucrat la Gloria Buzău, unde i-a fost ajutorul lui Cristian Teodorescu, pe atunci director de marketing la clubul buzoian. George este căsătorit cu Isabela, avocat de profesie şi are un băiat, George, de 17 ani şi o fată, Daria, de cinci ani.

Tresărire de orgoliu

Clasamentul ediţiei 1992-1993 al Seriei I din Divizia B.

În 1992 -1993 buzoienii au o zvâcnire de orgoliu. După o evoluţie de apreciat în turul campionatului, Gloria ocupă la finele stagiunii locul şapte. Iată şi jucătorii Gloriei Buzău, care s-au aflat sub comanda lui Valentin Cramer, în stagiunea 1992 – 1993, (antrenori secunzi: Stan Constantin şi Mircea Constantin): Stoian, Constantinescu, V. Roşu, Apachiţei, Coticiu, Ursa, Soare, Bratu, Tudose, Kaizăr, Chivu, Nicolae, Paveliuc, Cerbu, Roşu, Drăguş, Radu, Dragomir, Răduţă, Mânzală, Zevedei, Dumitru, Caragea, Anghel şi Crap.

Participarea în Cupa României, stagiunea 1992 – 1993: faza 16-zecimilor, Gloria Bz. – Steaua Buc.: 0 – 2 (0-1)

Spectacol omagial “Gloria 20”

Printre documentele şi însemnările pe care le-am avut la dispoziţie pentru această lucrare, am găsit un dosar pe a cărui copertă scria, bătut la maşină: “Spectacol omagial Gloria 20”. Lesne de înţeles din titlu că filele dosarului făceau referire la cea de a XX-a aniversare a clubului de fotbal Gloria Buzău. La 1 noiembrie 1993 se împlineau douăzeci de ani de când a fost înfiinţat Fotbal Club Gloria Buzău. Deşi Gloria Buzău există încă din 1971, data sus menţionată reprezintă ziua în care ramura de fotbal s-a desprins într-o structură separată faţă de Clubul Sportiv Municipal. În paginile dosarului sunt menţionate câteva date interesante din istoria grupării buzoiene, adevărate puncte de referinţă asupra întregii activităţi competiţionale. Printe acestea se află meciurile de baraj de la Ploieşti (1972 – 1973, promovarea în Divizia B), primul gol sub denumirea de FC Gloria Buzău (Costică Stan, în partida încheiată la egalitate 2 – 2 cu Celuloză Călăraşi), performanţele clubului în cei douăzeci de ani competiţionali şi statistica grupării din Crâng la nivelul diviziei “A”, 170 de jocuri, 50 câştigate, 33 nule, 87 pierdute, golaveraj 183 – 285.

Mircea Constantin, căpitanul Gloriei Buzău la aniversarea a 20 de ani a FC Gloria Buzău.


Antrenori de soi

În perioada 1971 – 1993, pe banca tehnică a Gloriei s-au aflat mai mulţi antrenori de marcă ai fotbalului românesc, printre care: Ion Ionescu, Petre Dragomir, Adalbert Maroşi, Romeo Catană, Alexandru Pall, Ion Pârcalab, Virgil Blujdea, Costică Moldovan, Nicolae Lupescu, Gheorghe Constantin, Gheorghe Dobre, Cornel Negoescu şi Valentin Cramer. În douăzeci de ani, conducerea administrativă a buzoienilor i-a avut în funcţia de preşedinte pe următorii: Radu Oprea, Ştefan Deaconu şi Dan Tulpan, în timp ce Nicolae Vasilescu, Aurelian Marcoşanu, Petre Voicu au ocupat funcţii onorifice. Pe ultima filă a dosarului care a servit mai mult ca sigur drept desfăşurător la omagierea celor 20 de ani de activitate sportivă se află echipele din străinătate, care au evoluat la Buzău. Să le enumerăm: Racing Club Beirut (Liban), Karl Zeiss Jena şi Chemie Halle (Germania), Sparta Praga (Cehia), Hapoel Bersava (Israel), Dunav Ruse (Bulgaria), Gurany Campinas (Brazilia), Warta Poznan (Polonia), Eygoras Popay (Cipru), Vllaznia Skodra (Albania), Nyky Volos şi Panionios Atena (Grecia). Totodată, până în 1993, gruparea din Crâng a efectuat turnee peste hotare, în următoarele ţări: Polonia, Bulgaria, Grecia, Albania, Liban şi Danemarca.

Încă un sezon pierdut

Clasamentul ediţiei 1993-1994 al Seriei I din Divizia B.

Încă un sezon pierdut pentru buzoieni, care se văd nevoiţi să accepte situaţia financiară dificilă şi să se mulţumească cu ocuparea locului 11. Între timp, fostul jucător Dan Tulpan, preşedinte în `93 la gruparea buzoiană ajunge senator în Parlamentul României.

Seria amicalelor disputate de Gloria Buzău înainte de startul stagiunii 1993 – 1994: 27.07.1993 Unirea Focşani – Gloria Buzău: 0 – 2, 0 – 1 la pauză. Au marcat: Rogea şi D. Bratu.
29.07.1993 Gloria Buzău – Unirea Focşani: 2 – 0, 0 – 0 la pauză. Au marcat: Kaizăr şi Paveliuc.
31.07.1993 FEPA Bârlad – Gloria Buzău: 1 – 3, 0 – 2 la pauză. Au marcat: Rogea x 2 şi Tudose.
04.08.1993Astra Ploieşti – Gloria Buzău: 2 – 1. A marcat Dăniţă.
07.08.1993 Dacia Brăila – Gloria Buzău: 4 – 1. A marcat Tudose.
Lotul Gloriei Buzău în sezonul 1993 – 1994: Antonio Stoian, Ionel Constantinescu, Vasile Roşu, Iulian Dăniţă, Cerbu, Marian Roşu, Dragoş Şopotelea, Mihai Drăguş, Dan Paveliuc, Dumitru Coticiu, Adrian Kaizăr, Radu Chiriac, George Vasiloiu şi Constantin Dorel,
Antrenor principal: Vasile Cramer, antrenori secunzi: Constantin Stan şi Constantin Mircea. Echipa s-a afla pentru o perioadă scurtă în grija fostului mare jucător Mitică Marcu.
Au plecat: Ursa (Petrolul Berca), Chivu (Oţelul Galaţi), Răduţă (în retur, la Petrolul Berca), Soare (Activ), M. Nicolae (F.C. Argeş) şi Zevedei (în retur la Petrolul Berca).
Au venit: Şopotelea (C.S. Botoşani), Vasiloiu (Petrolul Ploieşti) şi Dorel Constantin (Chimia).

Ilie Stan, palmares de invidiat

Ilie Stan la mijlocul anilor `90, când îmbrăca tricoul formaţiei Steaua Bucureşti.

Ilie Stan a fost fără doar şi poate cel mai mare fotbalist buzoian al Gloriei. Peste 200 de jocuri susţinute la nivelul primei divizii, de şase ori campion al României, de trei ori câştigător al Cupei şi de două ori al Super Cupei României cu Steaua Bucureşti, toate acestea confirmă prima propoziţie. Stan a fost unul dintre jucătorii reprezentativi ai echipei din Ghencea în anii `90.
Născut la 17 septembrie 1967 la Căldărăşti (judeţul Buzău) Stan a început fotbalul sub îndrumarea regretatului profesor Gheorghe Linţă. Opt ani de zile i-a petrecut în Ghencea. În 1995 s-a transferat la Cercel Brugge, în Belgia pentru 500.000$. Nu a stat decât un an şi apoi a revenit la Steaua, unde a mai jucat tot un sezon. Au urmat apoi FC Naţional, AEL Limassol (Cipru) şi Hapoel Petah Tikva (Israel). A jucat 228 de meciuri în Divizia A, partide în care a marcat 62 de goluri. În 2001 – 2002 a fost “secundul” lui Anghel Iordănescu la echipa arabă Al Ain, apoi la urmat pe “nea Puiu” la cârma Naţionalei. Printre formaţiile la care a fost “principal” se numără FCM Târgovişte, Dunărea Giurgiu, Gloria Buzău şi Victoria Brăneşti, pe cea din urmă a promovat-o în Liga I la capătul sezonului 2009 – 2010.Înainte să treacă în nefiinţă, profesorul Gheorghe Linţă a acordat un interviu unui ziar local despre cei mai buni fotbalişti care “i-au trecut” prin mână. Printre cei vizaţi s-a aflat, bineînţeles, şi Ilie Stan.

“Ilie Stan mi-a fost recomandat de un arbitru de judeţ. I-am spus să mi-l aducă să-l văd. Hopa! Mi-a sărit în ochi imediat. L-am legitimat de urgenţă, iar duminică, în meci cu Curtea de Argeş era titular. Mi-a dat două goluri. Şuturile de la distanţă erau specialitatea sa, parcă îl chema poarta. Inteligent, cu o bună viziune a jocului, l-am dus până la Tineret Speranţe. Când ajungea mingea la el, toţi fugeau să se demarce. A ajuns încă de pe vremea lui Ceuşescu la Steaua. Decizia a venit pe linie de partid”Gheorghe Linţă despre Ilie Stan.

Evoluţii oscilatorii

Clasamentul ediţiei 1994-1995 al Seriei I din Divizia B.

Sezonul 1994 – 1995 a consemnat altă evoluţie oscilatorie a buzoienilor. În timp ce Gloria se lupta cu Selena Bacău, Dacia Piteşti sau Metalul Plopeni, foştii jucători ai formaţiei din Crâng, Ion Viorel şi Ilie Stan evoluau pentru Steaua Bucureşti în grupele Ligii Campionilor Europeni.

Gloria Buzău în cantonament la Damasc - Siria.
Gloria Buzău în cantonament la Damasc – Siria.

Gloria Buzău 1994 – 1995: Stoian, Ghica, Roşu, Pătru, Coticiu, Kaizăr, Soare, Radu II, Mihăilescu, Argeşeanu, Pompiliu Stoica, George Timiş, Cosmin Drăgulin, Jilavu, Romică Stan, Dan Pană, Braşoveanu, Tutunea, Gabriel Ibriş, Dăniţă, Voicu, Burghiu, I. Radu, M. Bratu.
Antrenori: Leonida Nedelcu şi Vasile Simionaş în tur. Din retur Simionaş a plecat. Stan Constantin şi Gheorghe Linţă au devenit antrenori secunzi. Pentru o scurtă perioadă de timp, banca tehnică a fost asigurată de Mitică Marcu (principal) şi Nicolae Anton (secund).

Începând cu etapa a XIII-a, pe banca Gloriei a luat loc Leonida Nedelcu, preşedintele grupării buzoiene după plecarea lui Tulpan la Senat. Postul rămas vacant a fost acoperit pentru o perioadă de vreme de Emil Sandu, fostul vice-preşedinte.

Aproape de normalitate

Clasamentul ediţiei 1995-1996 al Seriei I din Divizia B.

Sezonul 1995 – 1996 a fost un an bun pentru Gloria Buzău. Continuitatea băncii tehnice, coroborată cu rezolvarea (pentru moment) problemelor financiare, au făcut ca buzoienii să încheie campionatul pe locul patru, cu 54 de puncte, ce e drept la o diferenţă notabilă de 13 puncte faţă de câştigătoarea seriei, Oţelul Târgovişte. Dan Paveliuc a fost golgheterul echipei în sezonul `95 – `96. Paveliuc a înscris cinci goluri în prima parte a campionatului şi încă două în retur.

Jocuri de verificare disputate de Gloria Buzău înaintea anului competiţional 1995 – 1996:
25.07.1995 Gloria Buzău – Poli Iaşi: 3 – 2 (meci disputat la Buşteni)
27.07.1995 Gloria Buzău – Oţelul Galaţi: 3 – 3
29.07.1995 Oţelul Galaţi – Gloria Buzău: 8 – 1
02.08.1995 Gloria Buzău – Nehoiu: 2 – 1, 2 – 1 la pauză. Au marcat: min. 15 Drăgulin şi în min. 33 Paveliuc.
05.08.1995 Gloria Buzău – Oţelul Târgovişte: 0 – 0. În minutul 35, Timiş a ratat un penalty.
08.08.1995 Oţelul Târgovişte – Gloria Buzău: 0 – 0
09.08.1995 Gloria Buzău – Focşani: 8 – 0. 5 – 0 la pauză.
12.08.1995 Gloria Buzău – Mizil: 5 – 1. Au marcat: min. 3 Timiş, min.14 Kaizăr, min. 35 Timiş, min. 67 Paveliuc, min. 79 Paveliuc.
Gloria Buzău 1995 – 1996: Antonio Stoian, C. Radu, Coticiu, Teodorescu, Ştefan Leu, Auraş Braşoveanu, L. Tudose, D. Constantin, V. Roşu, Lambru, Slabu, Bărbosu, Gabriel Ibriş, Coticiu, Kaizăr, Soare, Cosmin, Drăgulin, Jilavu, Stoica, Romică Stan, Dan Paveliuc şi Adrian Niculescu. Antrenor: Leonida Nedelcu (principal) şi Stan Constantin (secund). Preparator fizic: Gică Tudorie.

Primul trofeu naţional

Sezonul 1994 – 1995 a adus primul trofeu naţional pentru Gloria Buzău. Din păcate nu a fost câştigat de echipa mare, ci de grupa de copii născuţi în 1983, pregătită de Nicolae Anton. Gruparea din Crâng a avut un parcurs fulminant în ediţia din `95 a Cupei Speranţelor. Faza finală, care a avut loc la Iaşi a reunit cele mai puternice echipe din ţară la aceea vreme: Gloria Bistriţa, Start `91 Deva, Poli Iaşi, Aripi Piteşti, „U” Cluj, Farul Constanţa, Poli Timişoara şi Vest Petrom Arad. Drumul spre finală nu a fost deloc uşor pentru „piticii” pregătiţi de Nicolae Anton. În primul meci al turneului final, disputat pe 13 ianuarie 1995, Gloria a încheiat la egalitate confruntarea cu Gloria Bistriţa: 1 la 1. Marcatorul unicului gol al buzoienilor a fost Claudiu Ionescu. Tot pe 13 ianuarie, micuţii „glorioşi” au jucat şi al doilea meci al competiţiei. Adversara a fost Start `91 Deva, meci câştigat de Gloria cu 4 la 0 (Claudiu Ionescu x 2, Florin Cramer x 2). În a doua zi a întrecerii, Gloria a trecut chiar de echipa gazdă Politehnica Iaşi, cu 2 la 0. Meciul era decisiv pentru ieşeni care aveau nevoie de o victorie pentru a accede în faza superioară. În faţa unei săli arhipline, care îşi susţinea favoriţii, Gloria s-a impus cu 2 la 0, graţie reuşitelor semnate de Florin Cramer şi Cătălin Cazan. În finala mare, contra clujenilor de la „U”, buzoienii nu au părut deloc timoraţi. Florin Cramer şi Florin Mihălcescu şi-au făcut din nou datoria şi au adus pentru prima dată în istorie un titlul naţional la Buzău. La doar 12 ani, Claudiu Ionescu a câştigat titlul de cel mai tehnic jucător al turneului. Tehnicianul Nicolae Anton a declarat atunci: „Avem o generaţie de copii de excepţie, pe care avem obligaţia morală să o creştem în cele mai bune condiţii. Turneul recent încheiat este supremul argument”.
Iată şi lotul formaţiei campioanei din `95: Dan Buzilă, George Petre, Florin Mihălcescu, Darius Anghel, Florinel Radu, Ionuţ Dinu, Cătălin Cazan, Claudiu Ionescu, Florin Cramer, Ionuţ Saradaru, Denis Frăţilă şi Daniel Anghel.

Tot în liga secundă

Clasamentul ediţiei 1996-1997 al Seriei I din Divizia B.

Buzoienii pornesc într-o nouă ediţie a diviziei secunde tot cu Leonida Nedelcu pe banca tehnică. De data aceasta, Gloria termină stagiunea pe locul şase la 21 de puncte de liderul Foresta Fălticeni. În turul campionatului, Gabriel Cosma este integralist în cele 17 partide disputate. Jucătorul în vârstă de 31 de ani este urmat de Dumitru Coticiu, tot cu 17 meciuri, partide în care nu a evoluat încă de la primul fluier. Înainte de startul sezonului, buzoienii Romică Stan şi George Timiş, s-au transferat la Politehnica Iaşi, respectiv F.C. Argeş.

Participarea în Cupa României, stagiunea 1996 – 1997: faza I: Astra Pl. – Gloria Bz.: 1 – 3; 
faza a II-a: Meta F. Pădure – Gloria Bz.: 1 – 4, 16 zecimi: Gloria Bz. – „U” Cluj: 3 – 2; optimi: Gloria Bz. – Oţelul Gl.: 0 – 6. 

Lotul de jucători al Gloriei Buzău, sezonul 1996 – 1997: Antonio Stoian, Chiriac Radu, Ştefan Leu, Auraş Braşoveanu, Vasile Tudose, Dorel Constantin, Vasile Roşu, Constantin Lambru, Laurenţiu Slabu, Ion Bărbosu, Gabriel Ibriş, Silviu Popescu, Dumitru Coticiu, Adrian Kaizăr, Tiberiu Soare, Daniel Petre, Romeo Stan, Dan Pană, Fani Vrânceanu, P. Stoica, Dan Paveliuc, Adrian Niculescu, Cosma Gabriel, Daniel Jilavu şi Cosmin Drăgulin. Antrenori: Leonida Nedelcu (principal), Stan Constantin (secund).

Golgheterii Gloriei Buzău în sezonul 1997 – 1998: Drăgulin (8 goluri), Vrânceanu (6), Popescu (6), Paveliuc (4), Petre (4), R. Stan (3) şi Kaizăr (3). 

Gloria Buzău 1997 – 1998: Antonio Stoian, Radu Chiriac, Bogdan Pârvu, Vasile Tudose, Gabriel Cosma, Dorel Constantin, Dumitru Coticiu, Dan Paveliuc, Tiberiu Soare, Romeo Stan, Daniel Petre, Pompiliu Stoica, Adrian Kaizăr, George Timiş, Cosmin Drăgulin, Daniel Niculescu, Silviu Popescu, Dan Pană, George Cristea, Cristian Lambă, Marian Sîrbu, Bogdan Stoian, Adrian Lupu, Daniel Popliacă, Marius Burlacu. Antrenori: etapele 1 – 5 Leonida Nedelcu (principal) şi Stan Constantin (secund), etapa 6 Stan Constantin (principal), etapele 7 – 34 Valentin Cramer (principal) şi Stan Constantin (secund).

Pufi Stoian a bifat toate partidele

Clasamentul ediţiei 1998-1999 al Seriei I din Divizia B.

Portarul Antonio „Pufi” Stoian a fost singurul jucător al buzoienilor care a evoluat în toate partidele din turul stagiunii 1998 – 1999, pe toată durata meciurilor. Alt jucător care a bifat toate partidele disputate de Gloria în turul stagiunii `98 – `99 a fost Emanoil Onuţ. Onuţ a jucat în toate cele 17 meciuri, acumulând 998 de minute, faţă de Stoian care a strâns 1530 de minute în tricolul roş-albastru. În retur, doar Daniel Petre a fost integralist în toate jocurile Gloriei. Graţie transferurilor efectuate în pauza competiţionala, Gloria s-a situat la sfârşitul stagiunii pe locul 10 (48 de puncte), deşi după prima parte a campionatului buzoienii erau pe locul 15, cu 17 puncte.
Organigrama clubului în 1998 – 1999
Preşedinte club: Dan Tulpan
Preşedinte de onoare: Vasile Moraru
Organizator de competiţii: Ion Neculce
Medic: Mircea Pătraşcu
Maseur: Dan Sarivan

Lotul Gloriei Buzău în stagiunea 1998 – 1999: Antonio Stoian, Mihai Caloian, Bogdan Pârvu, Cristian Stoicescu – Marius Coşoreanu, Vasile Tudose, Dumitru Coticiu, Cristian Lambă, Nicolescu, D. Pană, Călin, Anghelinei, Dorel Constantin, Fani Vrânceanu, Ţiu, Viorel Chicoş, Andronic, Enache, Buciumeanu, Spiridon, Apostol, Fulga, Marius Musceleanu, Măzărache, Costel Lambru, Ionuţ Neagu, Ancuţa Dumitru, Lacătuş Doru, Scaeteanu Claudiu, Ionuţ Enache, Călin Adrian Valentin, Constantin Secăreanu, Valeriu Petrescu, Cristian Niţă, Emanoil Onuţ, Adrian Paraschivescu, Bogdan Petre, Florin Cramer, Radu Chiriac, Daniel Petre (Berca), Poenaru Ilie (Fulgerul Bragadiru), Gabriel Maftei (Viitorul Mizil), Valentin Stan (Oţelul Galaţi), Elisei Cosmin (Berca), Marius Ardeleanu (Dinamo B) şi Radu Ion (Rocar Bucureşti). Antrenor principal: Valentin Cramer şi Leonida Nedelcu (în ultimele etape), antrenori secunzi: Constantin Stan şi Gheorghe Linţă. Au plecat: Stan, Drăgulin, Paveliuc, Savu şi Kaizăr.
Au venit: Chicoş, Andronic, Buciumeanu, Spiridon, Apostol, Fulga, Musceleanu, Măzărache şi Enache. Notă: jucători scrişi înclinat au venit la Gloria Buzău în pauza de iarnă. În paranteză sunt notate echipele la care au evoluat înainte de a veni la Buzău.


CAPITOLUL X
RETROGRADAREA ÎN DIVIZIA C

Clasamentul ediţiei 1999-2000 al Seriei I din Divizia B.

Buzoienii debutau în sezonul 1999 – 2000 cu un obiectiv vag: clasarea în primele opt echipe. Înainte de prima rundă a stagiunii, Gloria a disputat mai multe meciuri de pregătire în care a arătat că nu este gata de campionat, rezultatul din ultimul amical 1 la 4 împotriva divizionarei „C” Concas din Buzău confirmând acest lucru. Parcursul slab a făcut ca Gloria să retrogradeze la finele campionatului în Divizia „C”.
Ultimul sezon şi singurul petrecut de buzoieni în Divizia C, până la această ruşinoasă retrogradare a fost ediţia 1971 – 1972. După cum se poate observa, lupta pentru evitarea retrogradării a fost una destul de încinsă deoarece foarte multe echipe, excepţie făcând Gloria şi Chindia, au alergat după puncte până în ultima rundă. Trebuie remarcat faptul că echipa noastră deţina câteva “recorduri” după disputarea celor 34 de jocuri: cele mai puţine puncte acumulate (14) şi cel mai slab atac (21 goluri). De asemenea, gruparea din Crâng nu a reuşit nici o victorie în deplasare.

Pe aici a trecut “Goe”…

Ce legătură este într-un tânăr moldovean blond şi fotbalul buzoian? Gloria Buzău. Pe tânăr îl cheamă Dorin Goian şi a popsit în curtea grupării din Crâng timp de un sezon. Se întâmpla în toamna anului 1999, când după o discuţie între Dan Tulpan, preşedintele Gloriei şi Huţu, omologul său de la Foresta Fălticeni, “tânărul blond” a fost împrumutat la Buzău, alături de alţi doi jucători ai moldovenilor, fundaşul Berezovski şi atacantul Mihăilă. “Goe” a ajuns la Buzău, la doar un an după ce terminase junioratul. Oricine l-a văzut s-a convins de calităţile sale şi nu s-a îndoit niciodată că nu va ajunge un “mare”. Lui Goian i s-a oferit un contract de doar 500 de dolari, cum echipa nu bătea pe nimeni, nici prime nu a putut lua şi doar după un an s-a întors înapoi la Suceava. Primul joc oficial a lui Goian în tricoul Gloriei a fost pe 23.10.1999, în cadrul etapei a XIII-a, împotriva formaţiei Callatis Mangalia (joc pierdut de Gloria cu 1 la 0, în deplasare). A jucat 85 de minute, fiind înlocuit de Berezovschi. Între timp, „Goe” a mai trecut pe la Ceahlăul Piatra Neamţ (2003-2004, 45 meciuri, 2 goluri), FCM Bacău (2004 – 2005, 26 meciuri, 2 goluri) şi Steaua Bucureşti (104 meciuri, 6 goluri). În prezent evoluează în Seria A, prima divizie din Italia, la echipa Palermo. Goian a adunat 35 de prezenţe în tricoul tricolor, în care a înscris de cinci ori.

Lotul Gloriei Buzău din sezonul 1999 – 2000: Antonio Stoian, Cristian Stoicescu, Bogdan Pârvu, Vasile Tudose, Dumitru Coticiu, Severică Dima, George Sava, Dorel Constantin, Cristian Lambă, George Cristea, Constantin Lambru, Dan Pană, Cristian Niţă, Cosmin Elisei, T. Medrea, Vali Bănuţă, Mihai Tarcoci, Marc Ovidiu, Ionescu Cezar, Alin Cimpoieru, Marius Lăcătuş, Costel Preda, Radu Alexandru, Mihăilă, Cristian Lupu, Soare, Adrian Kaizăr, Niculescu, Sevastiţa, Silviu Popescu, Constantin Secăreanu, Mihai Mazarache, L. Berezovschi, Vali Roşu, Cristian Constantin şi Dorin Goian. Antrenori: Leonida Nedelcu (etapele 1-6), Mircea Constantin (etapele 7-10) şi Marian Bucurescu (etapele 11-34).

Orgoliul glorioşilor

Clasamentul ediţiei 2000-2001 al Seriei I din Divizia C.

Retrogradarea în eşalonul trei a reprezentat “cea mai mare lovitură” primită de buzoieni. Imediat, în stagiunea 2000 – 2001, a fost propus ca obiectiv revenirea în liga secundă. Din păcate, fotbaliştii din Crâng nu au reuşit decât să ocupe locul doi, la opt puncte de Dacia Unirea Brăila. Decisiv, în ecuaţia luptei pentru primul loc au fost meciurile în compania brăilenilor (0 – 1 la Buzău şi 1 – 1 la Brăila cu Dacia şi 0 – 2 la Buzău şi 2 – 2 la Ianca, cu Petrolul).
Organigrama clubului în sezonul 2000 – 2001:
Preşedinte de onoare: V. Moraru Preşedinte executiv: Dan Tulpan

Promovarea în divizia B din sezonul 2001-2002.
Promovarea în divizia B din sezonul 2001-2002.

Lotul de jucători al Gloriei Buzău, sezonul 2000-2001: Bogdan Pârvu, Marius Mindileac, Ştefan Leu, Ion Popescu, Gabriel Ibriş, Costel Petre, Adrian Epure, Sorin Pană, Adrian Săndulescu, Gabriel Martac, Gheorghe Baran, Daniel Gae, Valentin Calafantea, Valentin Ioviţă, Alin Bitiş, Lucian Balaban, Constantin Lambă, Valentin Untaru, Dan Pană, Sandu Beca, Robert Parasca şi Cotolan. Antrenor principal: Vasile Aelenei, antrenori secunzi: Nicolae Anton şi Constantin Mircea. Medic: Mircea Pătraşcu Maseur: Dănuţ Boboc
Golgheterii grupării buzoiene: Gae (11 goluri), Baran (10), Săndulescu (6), Popescu (6), Pană (6) Parasca (5), Bitiş (4), Petre (3) şi Calafantea (3).

„Descălecarea” lui Vioară

Clasamentul ediţiei 2001-2002 al Seriei I din Divizia C.

Ratarea revenirii în divizia secundă în sezonul 2000 – 2001 a dus la demiterea tehnicianului Vasile Alenei şi la instalarea pe banca tehnică a lui Ion Viorel. Jocul buzoienilor a capătat culoare, mai ales că antrenorul Ion Viorel şi-a ajutat elevii şi din teren. În 25 din cele 28 de jocuri disputate, “Vioară” a intrat pe teren încă din primul minut. “Glorioşii” reuşesc la sfârşitul turului să ocupe locul trei, cu 30 de puncte, la egalitate cu ocupanta locului secund Conpet Ploieşti şi la cinci puncte de liderul turului Petrolistul Boldeşti. În retur, fotbaliştii buzoieni au fost neînvinşi. Din 14 partide, doar două le-au încheiat la egalitate (etapa 28, Gloria Buzău – Petrolistul Boldeşti: 0 – 0 şi etapa 29, “U” Târgovişte – Gloria Buzău: 0 – 0).Gloria Buzău promovează “en fanfare” în al doilea eşalon cu 68 de puncte (din 84 posibile), la doar patru puncte de locul doi, Petrolistul Boldeşti.

2001 – 2002, Parcursul din Cupa României:
Faza a IV-a: Olimpia – Gloria: 0 – 1
Faza a IIIV-a: Ambianţa Slobozia – Gloria: 0 – 3
Faza a II-a: Gloria – Diplomatic Focşani: 1 – 0
Faza I: Gloria – Tractoru Bv.: 1 – 0
Şaisprezecimi: Gloria – FC Argeş: 0 – 2

Gloria Buzău în stagiunea 2001 – 2002: Marius Mindileac, Bogdan Pârvu, Costel Petre, Gabriel Ibriş, Sandu Beca, Sorin Pană, Gabriel Martac, Ioviţă Valentin, Spirea Emil, Robert Parasca, Romică Bunică, Ion Viorel, Daniel Gae, Cristian Niţu, Ionuţ Opriţa, Tudorel Medrea, Valentin Calafantea, Bogdan Cotolan, Leu Ştefan, Cristinel Stănescu, Valentin Bănuţă, Georgian Apostu, Dan Pană şi Adrian Oancia. Antrenor principal: Ion Viorel Antrenori secunzi: Mircea Constantin şi Constantin Stan. Din etapa a VII-a, s-a alăturat staff-ului tehnic şi Ion Profir, fostul coechipier a lui Ion Viorel de la Oţelul Galaţi.


CAPITOLUL XI
RENAŞTEREA

Clasamentul ediţiei 2002-2003 al Seriei I din Divizia B.

Cu Ion Viorel revenit la Gloria Buzău într-o nouă postură de antrenor – jucător, buzoienii au legat victorie după victorie pe stadioanele diviziei B. Apropierea lui „Vioară” faţă de jucători şi faptul că nu de puţine ori i-a ajutat în mod direct chiar din teren au fost atuurile „glorioşilor” la capătul unui sezon în care au obţinut dreptul de a participa la barajul de retrogradare/promovare în Divizia A. Adversara buzoienilor a fost nimeni alta decât Politehnica AEK Timişoara, echipă puternică din punct de vedere financiar şi cu obiective europene, care printr-o conjunctură nefavorabilă a ajuns să dispute barajul. La sfârşitul turului, bănăţenii ocupau locul şase în clasament şi nici cel mai pesimist suporter „viola” nu credea că Poli va ajunge la retrogradare. În urma tragerii la sorţi manşa tur s-a disputat în Banat. Timişorenii abordau partida cu încredere, datorită suporterilor care meci de meci umpleau arena „Dan Păltinişanu” dar şi cu experienţa de prim-divizionară. În schimb buzoienii avea de partea lor dorinţa de afirmare, omogenitatea şi spiritul de luptă, dar şi o mare problemă: clubul datora jucătorilor şi antrenorilor peste 1,2 miliarde de lei vechi, sumă care reprezenta ratele contractuale şi primele pentru rezultatele din divizia B. Chiar şi aşa „Vioară” şi-a montat jucătorii pentru meciurile cu timişorenii. A urmat o deplasare de 12 ore, cu autocarul până la Timişoara. Deplasare cu peripeţii după cum îşi aduc aminte şi jucătorii. Autocarul buzoienilor s-a defectat şi aceştia au fost nevoiţi să petreacă o noapte în Bucureşti din cauza şoferului care în timp ce a pornit aerul rece a dat drumul şi instalaţiei de căldură, atmosfera devenind irespirabilă. Trecând peste acest mic incident, „glorioşii” au ajuns în cele din urmă în oraşul de pe Bega, unde s-au cazat la Hotelul Continental. A urmat apoi partida. Atmosfera era incendiară creată de cei peste 20.000 de timişoreni. Stadionul era colorat tot în alb – vişiniu. Tobe, fulare, steaguri şi trompete… Timişoara fierbea înaintea jocului cu Gloria.

Politehnica AEK Timişoara – FC Gloria Buzău: 5-3 (1-2),14 iunie 2003
BARAJUL DE PROMOVARE / RETROGRADARE PENTRU DIVIZIA „A” 2002 – 2003

Au marcat: 0-1 min.13 D. Gheorghe, 0-2 min.26 C. Petre, 1-2 min.28 Zanc, 2-2 min.54 Silvăşan, 3-2 min.59 Bătrânu, 3-3 min.68 I. Apostol, 4-3 min.71 C. Prodan, 5-3 min. 93 M.Oprea
Stadion: “Dan Păltinişanu” – Timişoara
Spectatori: 20.000
Politehnica AEK Timişoara: 1. A. Bogdan, 2. A. Dumitru, 4. Zanc, 5. M. Nicolae (min. 64 25. Şuleap), 6. Constantinovici (c), 7. Poenaru, 10. Buia (min.70 13.Oprea), 16. C. Prodan, 18. Fl. Bătrânu (min. 75 15. Şoltuz), 20, Silvăşan, 21. R. Stancu. REZERVE: 12. T. Stanciu, 8. Ionilă, 9. Balauru, 14. Ir. Voicu. ANTRENOR: GHEORGHE MULŢESCU
FC Gloria Buzău: 1. Şt. Leu, 2. S. Bălan, 3. C. Petre, 4. Ad. Oancia (c), 6. R. Stan, 8. Dobozi (min. 77 15. Cr. Niţu), 11. I. Apostol, 14. R. Bunică (min. 57 9. Cl. Bătrânu), 18. Gae, 19. D. Gheorghe, 20. Coşoreanu (min. 67 16. Cotolan). REZERVE: 12. A, Ionescu, 7. V. Ion, 10. Fl. Anghel, 17. S. Pană. ANTRENOR: ION VIOREL
Arbitrii: Viorel Anghelini (centru), M. Beudean şi E. Pîrvulescu (asistenţi).

 

FC Gloria Buzău – Politehnica AEK Timişoara: 1-3 (0-1)
BARAJUL DE PROMOVARE / RETROGRADARE PENTRU DIVIZIA „A” 2002 – 2003

Au marcat: 0-1 min. 13 6. Constantinovici, 0-2 min. 48 10. Buia, 0-3 min. 69 4. Zanc, 1-3 min. 93 19. D. Gheorghe
18 iunie 2003
Stadion: “Municipal” – Buzău
Spectatori: 15.000
FC Gloria Buzău: 12. A. Ionescu (min. 75 1. Leu), 2. S. Bălan, 3. C. Petre, 4. Oancea (c), 6. R. Stan (min. 46 7. V. Ion), 8. Dobozi, 9. Cl. Bătrânu, 11. Apostol (min. 57 17. S. Pană), 14. Bunică, 16. Cotolan, 19. D. Gheorghe. REZERVE: 5. Niţu, 10. Fl. Anghel, 18. Gae, 20. Cosoreanu. ANTRENOR: ION VIOREL.
Politehnica AEK Timişoara: 1. A. Bogdan, 2. A. Dumitru (min. 45 10. Buia), 4. Zanc, 5. M. Nicolae (min. 54 18. Fl. Bătrânu), 6. Constantinovici, 7. Poenaru, 8. Ionilă, 13. M. Oprea, 15. Şoltuz, 16. C. Prodan, 21. R. Stancu (min. 60 20. Silvăşan). REZERVE: 22. T. Stanciu, 9. Balauru, 14. Ir. Voicu. ANTRENOR: GHEORGHE MULŢESCU.
Arbitrii: S. Corpodean (centru), C. Fecioru şi Fl. Hincu (asistenţi).

Antrenorul pleacă după baraj

În urma meciurilor de baraj, Gloria ratează promovarea în Divizia A. La doar 12 zile de la returul cu Politehnica Timişoara, „Vioară” părăseşte echipa din Crâng ajungând la Rulmentul Alexandria. În mod sigur ceva a fost putred în jocurile cu timişorenii. Asta, poate din cauza faptului că municipalitatea nu putea susţine financiar la aceea vreme o echipă în Divizia A.
Lotul de jucători
Lotul Gloriei Buzău din sezonul 2002 – 2003: Aurel Ionescu, Marius Coşoreanu, Costel Petre, Romeo Stan (Petrolul Ploieşti), Adrian Oancia, Sorin Bălan (Dunărea Galaţi), Gabriel Martac, Aurelian Pojer, Florin Beraru (Astra Ploieşti), Ion Viorel, Iulian Apostol (Astra Ploieşti), Romică Bunică, Sorin Pană, Dumitru Gheorghe, Leu Ştefan, Stoicescu Cristian, Dan Pană, Claudiu Bătrânu (Astra Ploieşti), Daniel Gae, Levente Dobozi, Cristian Niţu, Bogdan Cotolan, Tudorel Nedrea, Ioniţă Paul (Electrica Timişoara) şi Ionuţ Cramer.
Notă: în paranteză este ultima echipă pentru care au evoluat înainte de a ajunge în Crâng.
Antrenor principal: Ion Viorel; Antrenori secunzi: Valentin Cramer (etapele 1 – 10) şi Vasile Lazăr.

Prăbuşirea după visul neîmplinit

Clasamentul ediţiei 2003-2004 al Seriei I din Divizia B.

La doar un an după ce au disputat barajul pentru Divizia A, Gloria ajunge în subsolul diviziei secunde. Problemele interne, financiare dar şi cele cu suporterii care aproape abandonaseră stadionul din Crâng au făcut ca Gloria să încheie stagiunea pe locul 13.
Lotul de jucători din sezonul 2003 – 2004: Aurel Ionescu, Leu Ştefan, Cristi Stoicescu, Bogdan Cotolan, Morea Tudore, Stan Romeo, Vlaicu Cătălin, Tatto Michael, Sorin Bălan, Costică Gheorghe, Costel Petre, Laurenţiu Neagu, Ionuţ Ilie, Cristian Niţu, Sorin Pană, Gabriel Martac, Remus Marta, Cristian Teacă, Ionuţ Crânguşi, Marius Dorobanţu, Remus Safta, Adrian Oprea, Dan Pană, Andrei Petrescu, Florin Mazarache şi Zaibert.
Au plecat: Bunică, Oancia, Ion Viorel, Gheorghe, Cosoreanu, Dobozi şi Bătrânu.
Au venit: Laurenţiu Neagu (Petrolul Ploieşti), Ionuţ Ilie (Aro Câmpulung), Remus Marta (Minerul Lupeni), Cristian Teacă (Brăila), Marius Dorobanţu (FC Oneşti), Remus Safta (Juventus Bucureşti) şi Andrei Petrescu (Dinamo).
Antrenor principal: etapele 1 – 6 Ionel Augustin, etapele 7 – 15 Leonida Nedelcu, etapele 16 – 30 Vasile Grossu. Antrenori secunzi: etapele 1 – 6 Gabriel Marcu şi Lică Movilă, etapele 1 – 30 Vasile Lazăr, etapele 7 – 30 Nicolae Anton. Medic: Ovidiu Vasiloiu Maseur: Dan Boboc.

Alt sezon ratat

Clasamentul ediţiei 2004-2005 al Seriei I din Divizia B.

Încă un sezon ratat. „Glorioşii” dau semne de revenire şi termină stagiunea pe locul nouă. Problemele financiare persistă, însă sprijinul municipalităţii se face simţit. Rezultatele slabe înregistrate în primele etape au reprezentat primul semnal de alarmă pentru Gloria. Drept urmare, Radu Troi, tehnicianul care a început sezonul pe banca tehnică a buzoienilor a fost demis. În locul său s-a apelat încă o dată la serviciile lui Leonida Nedelcu. Alături de sprijinul financiar al municipalităţii, Nedelcu reuşeşte rederesarea echipei, care încheie sezonul pe locul nouă.

Banca de la centrala termică, „locul de relaxare” al jucătorilor buzoieni

Lotul de jucători al Gloriei Buzău în stagiunea 2004 – 2005: Aurel Ionescu, Leu Ştefan, Cristian Stoicescu, Costel Petre, Bogdan Cotolan, Iulian Zaibert, Coman Constantin, Ciprian Ciobănescu, Costin Pintilie, Romeo Stan, Velicu Ştefan, Ionuţ Ilie, Cristian Niţu, Răzvan Huzuneanu, Stoica Gheorghe, Adrian Mîrşanu, Marcel Otvoş, Florin Grigore, Mihaly Zoltan, Dan Pană, Costică Gherghe, Cosmin Drăgulin, Nicu Creţu, Petrea şi Humelinicu.

Radu Troi – antrenorul Gloriei în primele şapte etape(2004)

Antrenor principal: etapele 1 – 7 Radu Troi, etapele 8 – 30, Leonida Nedelcu. Antrenori secunzi: etapele 1 – 3 Nicolae Anton, 1 – 30 Vasile Lazăr, etapele 8 – 30 Constantin Stan, etapele 13 – 30 Cristi Lupu.
Preşedinte: Dan Tulpan, Vice-preşedinte: Emil Sandu
Medic: Ovidiu Vasiloiu

Adio, rummy table şi poker!

Clasamentul ediţiei 2005-2006 al Seriei I din Divizia B.

Stagiul de pregătire pentru noul sezon (2005 – 2006) a fost făcut sub comanda tehnicianului Leonida Nedelcu. „Nea Loni” a interzis în cantonament jocurile „de societate”, precum rummy, table sau poker. În locul „clasicelor” mijloace de amuzament, antrenorul buzoian şi-a trimis elevii în faţa calculatorului. Cei care au fost surprinşi în „off-side” nu au avut de suferit, în schimb piesele de rummy, pulurile de la table şi cărţile de joc au sfârşit în… toalete.

Ion Viorel, din nou la “timonă”

Cu Ion Viorel, din nou la “timonă”, buzoienii pornesc încrezători în noua stagiune. Clasarea în primele locuri prin construcţia unei echipe care în sezonul următor să ţintească promovarea în Liga I au fost sarcinile pe care „Vioară” le-a dus la bun sfârşit la capătul stagiunii. Schimbările de la club nu s-au făcut doar la nivel tehnic. În luna iulie a anului 2005, fostul arbitru internaţional buzoian Cristian Teodorescu a fost numit director de marketing la clubul din Crâng, alături de cel mai bun arbitru buzoian din toate timpurile, Pompiliu Coşconea care a fost numit director general.
Organigrama clubului în stagiunea 2005 – 2006
Preşedinte executiv: Dan Tulpan
Director general: Pompiliu Coşconea

Gloria Buzău, lotul de jucători din stagiunea 2005 – 2006: Aurel Ionescu, Adrian Oancia, Costel Petre, Bogdan Cotolan, Ionuţ Ilie, Romeo Stan, Marcel Mitrea, Adrian Albinaru, Constantin Muţiu, Romeo Buteseacă, Fane Vrânceanu, Cristian Niţu, Ion Viorel, Silviu Popescu, Leu Ştefan, Răzvan Dumitrescu, Răzvan Sava, Ciprian Ciobanu, Marcel Otvoş, Răzvan Sorin, Ştefăniţă Banu, Adrian Mârşanu, Aurel Iliunciu, Constantin Doicaru, Cătălin Vlaicu, Marius Stancu, Stere Ştefan, Octavian Gheorghiţă, Dorin Popa, Emilian Hulubei, Ciprian Brighiu, Mărculescu, Nelu Popliacă, Alin Lungu, Florin Cramer şi Adrian Mihu.
Antrenor principal: etapele 1 – 30 Ion Viorel. Antrenori secunzi: etapele 1 – 30 Ion Basalâc, etapele 1 – 30 Vasile Lazăr, etapele 1 – 30 George Timiş, etapele 12 – 30 Nicolae Burcea.
Medic: Ovidiu Vasiloiu Maseur: Dan Boboc.


CAPITOLUL XII
A TREIA PROMOVARE ÎN LIGA I

Clasamentul ediţiei 2006-2007 al Seriei I din Divizia B.

Gloria Buzău pleca în stagiunea 2006-2007 cu un obiectiv cert: promovarea în Liga I. Sprijinită financiar de un consiliu de administraţie potent din punct de vedere financiar, condus de Aurel Brebeanu, buzoienii vroiau să ajungă pe prima scenă a fotbalului românesc, după ce pierduseră barajul cu Politehnica Timişoara (2002-2003), vis împlinit la finele stagiunii. Înainte de debutul în sezonul 2006 – 2007, buzoienii au efectuat trei stagii de pregătire centralizată la Târgu Neamţ (29 iunie – 08 iulie), pe litoral (15 iulie – 20 iulie) şi la Predeal (24 – 29 iulie). La Târgul Neamţ, buzoienii au jucat trei jocuri amicale în compania echipelor: Poli Iaşi II, Ceahlăul Piatra Neamţ şi Politehnica Iaşi. Primul joc, disputat în compania echipei secunde a Politehnicii Iaşi a reprezentat şi singura victorie din cantonamentul desfăşurat în Moldova (1 – 0, gol marcat de Bunică în minutul 78). În a doua partidă, Gloria a remizat, scor alb 0 la 0 cu Ceahlăul Piatra Neamţ, iar în ultima partidă au fost învinşi cu 4 la 0 de Politehnica Iaşi. La Predeal, scenariu identic: Gloria obţine o victorie (2 la 1 cu Israel Bhesakne), înregistrează un rezultat de egalitate (0 – 0, cu Precizia Săcele) şi o înfrângere cu Minerul Motru (2-5). Fotbaliştii buzoieni au mai jucat, până la primul fluier al campionatului cu FCM Bacău (victorie 2-0), Vulturul Energia (victorie 1-0), C.A. Rosetti (victorie, 3-10), Chimia Brazi (victorie, 4-3), Rocar Bucureşti (victorie, 6-0), Ceahlăul Piatra Neamţ (egal, 1-1) şi Steaua II Bucureşti (înfrângere, 0-1).

Tur nereuşit

Gloria Buzău nu a avut parte de un debut reuşit, în ciuda deznodământului. Buzoienii au pierdut cu la 0 în minutul 93 prima etapă disputată chiar în faţa propriilor suporteri, împotriva echipei FCM Bacău, proaspăt retrogradată din Liga I. Victoria a venit pe teren propriu în etapa a treia: 2 la 1 cu Forex Braşov, după ce elevii lui Viorel pierduseră runda a doua cu 1 – 0, la Botoşani. În etapa a patra, buzoieni au remizat 0 – 0, în deplasare cu FCM Câmpina, pentru ca în următoare etapă să depăşească la scor, 6 la 0 Sportul Studenţesc. Până la finele turului, fotbaliştii buzoieni au mai acumulat 20 de puncte, drept urmare după 17 jocuri Gloria se afla pe locul şase, cu 27 de puncte, la patru puncte de ocupanta locului doi Forex Braşov.

Retur fără cusur

Locul şapte, la doar patru puncte de promovare le-a dat aripi buzoienilor. În iarnă, gruparea din Crâng renunţase la Marcel Otvoş, Cosmin Gheroghiţă (ambii plecaţi la Farul Constanţa) şi la Muţiu (Plecat la Petrolul Ploieşti), dar chiar şi aşa Gloria a reuşit un retur excelent cu zece victorii (1-0 cu FCM Bacău, 2-0 cu FC Botoşani, 3-2 cu FCM Câmpina, 3-2 cu Sportul Studenţesc, 1-0 cu Dunărea Giurgiu, 3-2 cu Chimia Brazi, 2-1 cu Petrolul Ploieşti, 1-0 cu FC Snagov, 4-1 cu FC Săcele, 2-1 cu Dunărea Galaţi şi 3-0 cu Cetate Suceava), cinci rezultate de egalitate (0-0 cu Forex Braşov, Dacia Unirea Brăila şi FC Braşov, 1-1 cu Prefab Modelu şi CS Otopeni) şi doar două înfrângeri (0-1 cu FC Snagov şi 7-1 la Delta Tulcea). Rezultate care au i-au dus pe buzoieni pentru a treia oară pe prima scenă a fotbalului românesc.

Lotul Gloriei Buzău înainte de debutul sezonului 2006 – 2007:
Mihai Barbu, Ştefan Leu, Romeo Constantin Stan, Constantin Iulian Muţiu, Ciprian Emil Ciobanu, Cătălin Costel Petre, Petruţ Cătălin Vlaicu, Dan Pană, Cristian Marcel Otvoş, Dorinel Popa, Andrei Eduard Nicola, Ionuţ Florin Cramer, Octavian Cosmin Gheorghiţă, Michael Andreas Popescu, Sorin Chirciu, Daniel Nelu Popliacă, Ciprian Brighiu, Nicolae Mărculescu, Romică Bunică, Ivan George, Cătălin Anghel, Daniel Nica, Eduard Şotrocan, Ştefan Stere, Mihai Dragomir, Costel Ilie, Valentin Ioviţă şi Ion Viorel. Antrenor principal: Ion Viorel Antrenori secunzi: Ion Basalâc şi Vasile Lazăr. Preşedinte: Aurel Brebeanu; Director sportiv: Dan Tulpan

Obiectiv îndeplinit


Revenirea pe prima scenă a fotbalului românesc, după o absenţa de mai bine de două decenii a reprezentat un nou început pentru buzoieni, care erau pregătiţi din toate punctele de vedere pentru a găzdui onorabil meciuri de Liga I. Primul meci (28 iulie 2007, ora 19.00) a adus şi primul adversar de calibru, formaţia Dinamo Bucureşti. Din păcate, “glorioşii” au pierdut la limită cu 2 la 1, deşi deschiseseră scorul în minutul 24 prin Ioviţă. Golurile “câinilor” au fost marcate de Cristea (min. 35) şi de Niculescu (min. 48).

Gloria Buzău, echipa din prima etapă: Barbu, Nejneru, Vlaicu, Petre, Tudose, Paleacu (min. 53 Dino Eze), Ionescu (min. 53 Ion Viorel), Şuleap (Bunică), Ioviţă, Guriţă şi Simion. Antrenori: Ion Viorel şi Ilie Stan.
Prima victorie a venit abia în etapa a doua, când Gloria s-a impus cu 1 la 0 (gol Claudiu Ionescu) în faţa echipei Farul din Constanţa, după ce în runda a două suferise o înfrângere necruţătoare: 4 la 0, în deplasare la Piatra Neamţ. Până la meciul remiza albă cu Unirea Urziceni (etapa a VII-a), buzoienii mai pierd trei jocuri (deplasare: 0 la 3 cu Poli Iaşi, acasă: 1 la 2 cu CFR Cluj şi în deplasare la Pandurii Târgu Jiu: 3 la 0). Egalul cu ialomiţenii le-a priit “glorioşilor” care mai obţin un punct şi în Giuleşti, contra Rapidului şi apoi o victorie “acasă” cu UTA. În ultimele şapte etape ale turului, Gloria a câştigat trei partide (acasă: 3 la 2 cu “U” Cluj, deplasare: 2 la 3 cu Oţelul Galaţi şi acasă: 2 la 1 cu Politehnica Timişoara), a pierdut patru (deplasare: 4 la 1 cu FC Vaslui, acasă: 0 la 1 cu Dacia Mioveni, deplasare: 3 la 2 cu Gloria Bistriţa şi în deplasare la Craiova: 3 la 1 cu Universitatea) şi a încheiat una la egalitate (acasă: 1 la 1 cu Steaua).

Povestea unui meci… Gloria Buzău – Steaua Bucureşti: 1-1

Bucuria lui Bunică.
Bucuria lui Bunică.


Nu există suporter al sportului rege din România care să nu fi auzit de memorabila partidă dintre Gloria Buzău şi Steaua Bucureşti din cadrul ultimei etape a turului Ligii I, sezonul 2007/2008. La fel de bine, cum nu este suporter al roş-albaştrilor care să îl uite vreodată pe Bunică. Se întâmpla pe 30 noiembrie 2007, pe stadionul din Crâng. Gloria Buzău întâlnea una din pretendentele la titlu, formaţia Steaua Bucureşti antrenată de Marius Lăcătuş, cel mai valoros fotbalist din istoria roş-albaştrilor. Bănuit de blat, meciul s-a dezvoltat apoteotic la ambele porţi. În minutul 20, Ioviţă scapă singur cu Zapata. E gol!!! … Nu. Vali trimite dintr-o poziţie ideală în stâlpul din stânga porţii steliste. 0 – 0 la pauză. Din tribune se auzea murmurul cârcotaşilor: “E aşa de ochii lumii. Dă gol Dică în a doua”. Prima ocazie a reprizei secunde, ne-a aparţinut tot nouă. Guda, se fereşte din faţa unui balon centrat perfect de un coechipier, ocazie care ar fi trebuit transformată în gol. În minutul 65, Fane Stoica îl schimbă pe Guda, cu Bunică. Se spune că în timp ce se pregătea să între în teren, Bunică l-a întrebat pe antrenor: “Nea Fane, ce fac? Dacă o am, o dau?”, iar replica tehnicianului a venit scurt: “Dă-o mă!”.

Minutul 78. Corner Steaua. Mingea ajunge în colţul careului mic, Lovin prelungeşte cu o lovitură de cap, până mai în spate la Dică, care înscrie relaxat cu latul din patru metri. 0 la 1, şi lucrurile par să fi intrat pe făgaşul normal. Surpriză! Suporterii stelişti prezenţi pe arena buzoiană încep să strige: “Fără blaturi! Fără blaturi!”. Pe undeva normal, având în vedere faptul că favoriţii lor nu legaseră două pase până la deschiderea scorului. Spectatorii încep să părăsească stadionul. Cei mai optimişti au rămas lângă gardurile ce împrejmuiesc terenul, doar doar terminăm la egalitate. Deja minutul 80. “E prea târziu…”.

Lovitura liberă din care Bunică a marcat golul egalizator.
Lovitura liberă din care Bunică a marcat golul egalizator.

Acţiune bună a buzoienilor pe axul central al defensivei bucureştene, soldată cu o lovitură liberă de la 25 de metri. Minutul 87. Execută Bunică. Îşi ia elan doar doi paşi. Priveşte spre balon. Calcă o dată, mai face un pas…. Gooooolllll!!! Îl are în faţă pe Dică, care priveşte în pământ, aude ţipete din tribună şi se vede năpusit de coechipieri. Nu a realizat ce a făcut. Priveşte tabela, e 1 la 1. Îşi face cruce şi ridică un deget în aer. El egalase.
Gloria Buzău: Mincă – Nejneru, Jozici, Vlaicu, Filip – Doicaru, Eze – Paleacu, Cl. Ionescu (min. 84 Gheorghe), Ioviţă – Guda (min. 65 Bunică).
Steaua Bucureşti: Zapata – Golanski, E. Baciu, I. Rada, P. Marin – Bădoi, Lovin, Croitoru (min. 62 Cristocea), Neaga (min. 86 Bicfalvi) – N. Dică, V. Badea (min.70 Zaharia).

Bunică, înger sau demon?

Bunică, alături de tehnicianul Ilie Stan.
Bunică, alături de tehnicianul Ilie Stan.

Isprava vârfului buzoian nu a rămas fără urmări. Şi ca la orice rană, rămâne cicatricea. Pentru o parte a iubitorii sportului rege din Buzău, Bunică este “vinovat” pentru situaţia actuală a grupării din Crâng. Mulţi spun că a “muşcat” mâna care l-a hrănit. A se înţelege: a furat titlul Stelei, echipă patronată de Gheorghe Becali, acelaşi Gheorghe Becali care sprijinea din umbră Gloria încă din 2000. Pentru cealaltă parte a microbiştilor buzoieni, reuşita lui Bunică rămâne dovada prin care Buzăul a arătat că nu se subjugă nici unei echipe, indiferent de numele ei, de tradiţie sau de cine este condusă. A fost dovada de moment că Gloria este egala unei formaţii cu pretenţii la titlu. Golul antologic a dat naştere multor poveşti mai mult sau mai puţin adevărate. Spre exemplu, se zice că după marcarea golului, coechipierii i-au strigat: “Romi, ce ne-ai făcut?!”, sau că Bunică ar fi fost bătut în vestiar, ştire care a apărut într-un cotidian central. Prostii. Singurul zvon, care capătă contur de credibilitate, ar fi acela potrivit căruia la două-trei zile după partidă, Gigi Becali ar fi fost în cantonamentul buzoienilor e la Ciuta (judeţul Buzău) şi i-ar fi cerut lui Bunică să plece. Vă întrebaţi probabil dacă a fost meciul aranajat, de ce Bunică nu a ştiut? Nu pot spune că a fost aranajat, nici că Bunică n-a vrut să dea gol. Însă mă hazardez în a spune că Bunică nu era titular de drept, ba chiar căpătase statutul de rezervă şi că la meciul cu Steaua a fost inclus pe foaia de joc (unde pot fi trecuţi maxim 18 jucători!) ultimul, pentru că un coechipier se accidentase în ultimul moment.

Retur dificil…

În prima etapă a returului buzoienii pierd în “groapă”, contra lui Dinamo cu 2 la 0. Răzbunarea vine în runda 19. După ce în tur au fost învinşi cu 4 la 0, “glorioşii” se impun cu 4 la 1 în faţa Ceahlăului din Piatra Neamţ. Evoluţia oscilantă din partea a doua a sezonului a făcut ca soarta fotbaliştiilor din Crâng să se decidă în ultimele 90 de minute ale campionatului.

Destin “croit” în Oltenia

Clasamentul Ligii I, ediţia 2007-2008.

Gloria Buzău a trecut prin emoţii mari la primul sezon în Liga I, după mai bine de douăzeci de ani. Soarta buzoienilor nu s-a decis ca în trecut la Arad, ci la Piatra Neamţ. În ultima etapă, trei din cele patru echipe ce urmau să retrogradeze se ştiau. Gloria Buzău întâlnea în ultima rundă Steaua, chiar în infernul din Ghencea. Steliştii erau montaţi pentru victorie la scor, mai ales că dacă nu pierdeau două puncte cu buzoienii în tur erau campioni. Ceahlăul Piatra Neamţ, contracandidata buzoienilor la evitarea retrogradării juca cu Universitatea Craiova în deplasare. Jucătorii Universităţii erau deja cu gândul la vacanţa, o victorie pe “Ion Oblemenco” contând doar pentru moral. Pentru a îndepărta orice bănuială asupra unor eventuale aranjamente, Liga Profesionistă de Fotbal programase toate meciurile din ultima rundă să înceapă la aceaşi oră: 17.00. Buzoienii aveau nevoie de trei puncte pentru a fi siguri de participarea lor şi sezonul următor în Liga I, în timp ce moldovenii puteau respira liniştiţi şi cu un rezultat de egalitate. În timp ce Steaua făcea demonstraţie de forţă cu Gloria în Ghencea chiar în ziua când se împlineau 22 de ani de la cucerirea Cupei Campionilor Europeni, Rusmir deschidea scorul pentru Ceahlăul. Dina a adus egalarea în minutul 26, când deja la Bucureşti, Pepe Moreno adusese Steaua în avantaj. Gloria pica, Ceahlăul rămânea. Cu doar trei minute înainte de pauză, Dina reuşea dubla: 2 la 1 şi Gloria tragea speranţe pentru încă un sezon în Liga I. Lui Rusmir nu i-a convenit rezultatul de pe tabelă şi mai înfipt o dată mingea între aţe: 2 la 2 şi suntem iarăşi în B. Pe Ghencea, Steaua conducea deja cu 4 la 0. Salvarea buzoienilor a venit de la Pecha. Jucătorul grupării nemţene a marcat în propria poartă când mai erau doar cinci minute până la finalul campionatului. Fluier final al ultimei runde. Steaua – Gloria: 5 la 0 şi Universitatea Craiova – Ceahlăul Piatra Neamţ: 3 la 2. Când a fost anunţat la staţia de amplificare de pe Ghencea rezultatul de la Craiova, jucătorii Gloriei Buzău au fost cei mai fericiţi învinşi din istoria fotbalului românesc. Se spune că la meciul Craiovei ar fi fost prezent un emisar al clubului din Crâng, care ar fi avut “pregătită” pentru olteni o sacoşă de bani care să îi motiveze pentru un succes în dauna Ceahlăului. Până la proba contrarie, rândurile de mai sus rămân doar simple speculaţii.

Participarea în Cupa României 2007 – 2008:

16-zecimi: Tricolorul Breaza – Gloria Buzău: 0-1
optimi: Gloria Buzău – Poli. Timişoara: 5-4 d.p.7-5 final
Sferturi: Pandurii Tg. Jiu – Gloria Buzău: 3-3 d.p.
Semi-finale: Unirea Urziceni – Gloria Buzău: 1-0

Aproape de o minune

Pe lângă evitarea retrogradării, Gloria lui „Mourinhio” Stoica a reuşit cea mai bună performanţa din istoria clubului în Cupa României. „Glorioşii” au reuşit accederea în semi-finalele Cupei României, fiind la un pas de finală şi la doi paşi de participarea în Cupa UEFA.

Cupa României 2007-2008, 16-zecimi
26 septembrie 2007, ora 15.30, Breaza: Tricolorul Breaza – Gloria Buzău: 0 – 1
Marcator: min. Stere Guda.
Gloria Buzău: Stoicescu, Dârvaru, Iacob, Vlaicu, Filip, Paleacu, Moraru, Tudose, Stanciu, Bunică şi Guda. Schimbări: min. 46 Honciu (Stanciu), min. 46 Untaru (Bunică) şi min. 70 Popescu (Moraru).

Cupa României 2007-2008, optimi
05 decembrie 2007, ora 12.00, Buzău: Gloria Buzău – Politehnica Timişoara: 5-3 d.p
Marcatori: min. 93 Liţu/ min. 75 Stancu (în timp regulamentar), min. 107 Bunică/ 119 Stancu (în minutele de prelungire), Gheorghiţa, Bunică, C. Petre, Jozici, Guda/ Alexa, Raţiu, S. Rădoi (la penalty-uri). A ratat pentru oaspeţi Gigel Bucur.
Gloria Buzău: Mincă, Doicaru, Tudose, Petre, Jozici, Gheorghiţă, Filip, Gheorghe, Liţu, Ioviţă şi Simion. Schimbari: min. 51 Iacob (Tudose),min. 51 Bunică (Simion) şi min. 80 Guda (Ioviţă).

Cupa României 2007-2008 , sferturi
28 septembrie 2008, ora 16.15, Mogoşoaia: Pandurii Târgu Jiu – Gloria Buzău: 2-3 d.p.
Marcatori: Tudose, Simion, Eze/ Stângă, Anilton (la lovituri de departajare). Au ratat: Liţu/ Orac, Cardozo şi Jessui.
Gloria Buzău: Mincă, Nejneru, Vlaicu, Tudose, Vigariu, Filip, Bicfalvi, Liţu, Ionescu, Eze şi Simion. Schimbări: Ioviţă (Vigariu), Şuleap (Ionescu) şi Jozici (Bicfalvi).

Cupa României 2007-2008, semi-finale
17 aprilie 2008, ora 20.45, Stadion: Cotroceni, Bucureşti: Unirea Urziceni – Gloria Buzău: 1-0.
Marcator: min. 88 Răzvan Pădureţu.
Gloria Buzău: Mincă, Ninu, Tudose, Jozici, Eze, Stoica, Doicaru, Bicfalvi, Liţu, Guda şi Simion. Schimbări: min. 55 Ionescu (Guda), min. 58 Nunez (Simion) şi min. 60 Nejneru (Stoica).

La timpuri noi… echipei noi…

Promovarea în Liga I i-a determinat pe conducătorii grupării buzoiene să alineze clubul la standardele celorlalte divizionare A. Astfel, odată cu promovarea în primul eşalon a luat fiinţă şi Gloria II Buzău, o echipă menită să crească jucători tineri pentru prima formaţie, şi totodată un loc unde rezervele seniorilor să nu îşi iasă din mână.

Timp de două sezoane, Gloria 2 Buzău a evoluat în Liga a IV-a buzoiană şi fost pregătită de Nicolae Anton. Pe la formaţia secundă au trecut atât jucătorii străini, “pasageri” pe meleagurile buzoiene, cât şi fotbalisţi importanţi ai Gloriei, precum Claudiu Ionescu. A doua echipă s-a desfiinţat o dată cu retrogradarea Gloriei în divizia secundă.

Gloria II Buzău înainte de meciul disputat în deplasare cu Amicii Berca (Valea Nucului) 2007
Echipa de juniori a Gloriei II Buzău, înainte de meciul cu Amicii Berca (Valea Nucului) – 2007
Rezultatele Gloriei Buzău în sezonul 2007 – 2008

Gloria Buzău, câştigătoarea turneului de la Oudenaarde

În 2007, grupa de copii `89-`90 a buzoieniilor, pregătită de şeful centrului de copii şi juniori, Nicolae Anton a reuşit o performanţă unică în istoria grupării din Crâng: câştigarea turneului internaţional de la Oudenaarde (Belgia). Alături de formaţia buzoiană au mai fost participat echipe din Belgia, Olanda, Franţa şi Anglia.

Grupa `89 – `90 care a reprezentat Gloria Buzău la turneul internaţional de la Oudenaarde: Iulian Sava, Marian Oprea, Cosmin Renţea, Marian Botea, Cristian Ursu, Ionuţ Sima, Cristi Stanciu, Valentin Liscănoiu, Auraş Moraru, Valentin Creţu, Leonard Cârneci, Cătălin Surlaru, Alexandru Honciu, George Stănescu şi Cătălin Moşescu.

Buzoienii “au căzut” în grupă cu Sparta Beveren (Belgia), Oudenaard (Belgia), Eine (Belgia) şi Hasting (Anglia). Anton rememorează: “Când am aflat echipele din grupa noastră, m-a apucat durerea de cap. Toate formaţiile aveau jucători masivi, un staff alcătuit din medici, preparatori fizici şi doi – trei antrenori. Mi-a zis că nu trebuie să ne facem de râs”. Şi nu s-au făcut. Gloria a câştigat toate cele patru partide din grupă, şi a disputat finala cu o altă echipă belgiană, Olsa Brakel. “Pentru copii a fost ceva extraordinar de emoţionant. S-au cântat imn-urile, am avut toate condiţiile, totul a fost perfect. Le-am zis că dacă tot am ajuns până aici trebuie să câştigăm trofeul” sunt spusele unui antrenor prin mâinile căruia a trecut şi Claudiu Ionescu. “Glorioşii” s-au impus cu 1 la 0, graţie reuşitei semnate de Surlaru în prima repriză. A fost cea de-a doua participare a grupării buzoiene la turneul flamand. În urmă cu doi ani, fotbaliştii pregătiţi de Titi Mircea au încheiat competiţia pe ultimul loc, primind trofeul pentru Fair-Play.

Rezultatele din grupă:
Gloria Buzău – Eine: 8 – 2 Au marcat: Honciu x 3, Surlaru x 2, Sima, Creţu şi Stanciu.
Oudenaard – Gloria Buzău: 0 – 1 A marcat Surlaru.
Gloria Buzău – Hastings: 1 – 0 A marcat Creţu
Sparta Beveren – Gloria Buzău: 1 – 7 Au marcat: Honciu x 3, Cârneci x 2, Surlaru şi Stănescu.
Finala: Olsa Brakel – Gloria Buzău: 0 – 1 A marcat Surlaru.

Lotul buzoienilor în sezonul 2007 – 2008: Mihai Barbu, Costel Petre, Alexandru Tudose, Cătălin Vlaicu, Marius Şuleap, Marius Nejneru, Alin Paleacu, Claudiu Ionescu, Valentin Ioviţă, Guriţă, Valentin Simion, Romică Bunică, Dino Eze, Ion Viorel, Cristian Stoicescu, Eduard Şotrocan, Andreas Popescu, Cosmin Gheorghiţă, Constantin Doicaru, Alin Liţu, Alexandru Iacob, Salih Jaber, Alexandru Filip, Chirciu, Răzvan Ochiroşii, Dos Santos, Mihai Mincă, Stere Guda şi Nikola Jozici.
– Conducerea executivă –
Finanţator: Constantin Bucur
Preşedinte C.A.: Aurel Brebeanu
Director sportiv: Dan Tulpan
Director marketing: Cristian Teodorescu
Secretar general: Emil Sandu
– Conducerea tehnică –
Antrenor principal: etapele 1 şi 2 Ion Viorel, etapele 1 – 4 Ilie Stan, etapele 5 – 34 Ştefan Stoica. Antrenori secunzi: etapele 1 – 2 Ion Basalâc, 5 – 34 Vasile Mănăilă, 1 – 34 Vasile Lazăr. Spre sfârşitul campionatului, buzoienii s-au bazat, din postura de antrenor cu portarii şi pe Silviu Lung.


CAPITOLUL XIII
RETROGRADAREA (2)

Debut de coşmar

Clasamentul Ligii I, ediţia 2009-2010.

Buzoienii au început doilea sezon în prima ligă tot în faţa propriilor suporteri. Primul adversar: Farul Constanţa. La prima vedere un oponent accesibil pentru un debut reuşit. Nu a fost aşa. În soarele torid al sfârşitului iulie, Florin Maxim a înscris unicul gol al partidei, 0 – 1 pentru Farul şi cele trei puncte dădeau Buzăul pentru litoral. A doua etapă la Cluj, chiar pe terenul CFR-ului. 2 la 0 pentru clujeni. Buzoienii au reuşit să marcheze de două ori, prin Diogo Silva şi Tudose, din păcate în propria poartă. Până la egalul cu FC Argeş (etapa a VIII-a), “glorioşii” au mai pierdut cinci jocuri, trei acasă (Gloria Buzău – Oţelul Galaţi: 0 – 2, Gloria Buzău – FC Timişoara: 1 – 2 şi Gloria Buzău – FC Braşov: 0 – 2) şi două în deplasare (Dinamo Bucureşti – Gloria Buzău: 4 – 1 şi Unirea Urziceni – Gloria Buzău: 2 – 1).
Rezultatele slabe din primele trei etape au dus la apariţia pe banca tehnică a Gloriei a primul tehnician străin: Alvaro Magalhaes.

“Seis dedos”

Alvaro Magalhaes
Alvaro Magalhaes

Alvaro Magalhaes s-a născut pe 3 ianuarie 1961, la Lamego în Portugalia. Cea mai cunoscută echipă la care a evoluat în cariera de jucător a fost Benfica, grupare pentru care a jucat nu mai puţin de nouă sezoane (1981 – 1990), unde a câştigat cinci tituluri de campion al Portugaliei, de patru ori cupa şi de două ori Super Cupa. Totodată, “Seis dedos” a fost şi dublu finalist al Cupei Campionilor Europeni cu lusitanii, în 1988 şi 1990 şi finalist al Cupei UEFA în 1983. Tricolul naţionalei l-am îmbrăcat de 20 de ori, chiar la EURO 1984 şi la Campionatul Mondial din 1986. Din cauza faptului că suferă de polidactilsm, cunoscută şi sub numele de boala “celor şase degete”, portughezul a primit porecla: “seis dedos” (n.r. portugheză şase degete). Magalhaes nu a rezistat pe banca Gloriei decât până la înfrângerea cu Gaz Metan Mediaş (deplasare: 2 – 0, etapa a X-a), adică şapte meciuri, partide în care a obţinut un singur punct (egalul cu FC Argeş, 1 – 1).

De la fetele “tunarilor” la străinii Crângului

Mario Marinică.

Al treilea antrenor al Gloriei în stagiunea 2008 – 2009 a fost Marian “Mario” Marinică. Tehnicianul român şi-a început cariera pe banca celor de la Haringey Borough FC, un club semi-profesionist din Anglia (1998 – 1999). Cea mai mare performanţă a fost câştigarea campionatului, a Cupei şi a Cupei Ligii din Anglia… cu grupa de fete sub 15 ani a grupării Arsenal Londra. Între timp, Marinică a fost angajat al Comisiei Tehnice, atât la Federaţia Română de Fotbal cât şi la cea engleză (FA).
Gloria Buzău a fost singura echipă pe care Mario a antrenat-o la nivelul primei ligi, din postura de principal. Problemele disciplinare de la formaţia buzoiană au făcut ca Marinică să nu aibă rezultatele scontate şi să părăsească echipa la finele turului. Faţă de predecesorul său a reuşit cu un punct mai mult (Steaua Bucureşti – Gloria Buzău: 1 – 1 şi Gloria Buzău – Politehnica Iaşi: 1 – 1). Aşadar, după 17 meciuri Gloria ocupa ruşinos ultima treaptă a clasamentului, cu trei puncte obţinute din trei meciuri încheiate la egalitate.

Retur cu Cârstea şi Balaur

În retur, conducerea clubului a încercat să redreseze situaţia dramatică în care se afla gruparea din Crâng. Experimentele nereuşite cu lusitanul Magalhaes şi cu Marinică au făcut ca Gloria să fie în situaţia în care să nu îndeplinească nici măcar baremul impus de Federaţie. Au urmat transferuri “în masă” şi instalarea pe banca tehnică a doi antrenori români, cu ştate vechi: Constantin Cârstea şi Ioan Balaur. Din păcate, erorile managementul defectuos al conducerii din Crâng nu au putut fi îndreptate. Balaur şi Cârstea au reuşit totuşi să câştige 14 puncte. Gloria Buzău a retrogradat în divizia secundă cu o penalizare de opt puncte pentru neîndeplinirea baremului.

Au venit: Eduard Zimmermann (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Ionuţ Mera (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Alin Raţiu (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Fabian Teuşan (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Marian Chiţu (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Florin Sandu (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Ionuţ Matei (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Ademar (CS Buftea), Sebastian Cojocnean (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Arthur Pătraş (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Adrian Popa (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), David Sanchez (FC Timişoara, împrumut), Jose Luis Garcia (FC Timişoara, împrumut), Mircea Axente (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Mansour Gueye (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Adrian Poparadu (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Alexandru Popovici (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea), Eder Bonfim (FC Timişoara, împrumut), Gabriel Siminic (FC Timişoara, împrumut, via CS Buftea).
Au plecat: Nikola Jozic (reziliere contract), Filip Stankovic (reziliere contract), Jean Prunescu (Steaua, revenit după împrumut), Alexandru Tudose (Steaua, revenit după împrumut), Eric Bicfalvi (Steaua, revenit după împrumut), Alin Liţu (Steaua, revenit după împrumut), Alexandru Filip (reziliere contract),  Christian Sagna (Chimia Brazi), Dino Eze (Chimia Brazi), Russiano (reziliere contract), Salih Jaber (trimis la echipa a doua), Tiago Felipe (reziliere contract), Mihai Nejneru (reziliere contract), Mihai Barbu (reziliere contract).
Lotul Gloriei Buzău în stagiunea 2008 – 2009:
Portari: Mihai Mincă, Tomislav Arcaba, Eduard Zimmermann, Cristian Stoicescu.
Fundaşi: Ionuţ Mera, Alin Raţiu, Fabian Teuşan, Marian Chiţu, Florin Sandu, Luis Dias, Diogo da Silva, Gabriel Siminic.
Mijlocaşi: Ionuţ Matei, Ademar, Cătălin Vlaicu, Sebastian Cojocnean, Arthur Pătraş, Pedro Moreira, Claudiu Ionescu, Aziz Tafer, Adrian Popa, David Sanchez, Jose Luis Garcia, Valentin Creţu, Miguel Fallardo, Adrian Poparadu.
Atacanţi: Alin Vigariu, Mircea Axente, Mansour Gueye, Alexandru Popovici, Manuel Ribeiro, Junior Ademar, Pinto Tavares.
Antrenori: Ştefan Stoica (etapele 1 – 3), Alvaro Magalhaes (etapele 4 – 10), Marian Marinică (etapele 11 – 17), Ioan Balaur şi Constantin Cârstea (etapele 18 – 34).
Din 157 de jucători străini care au activat pe prima scenă a fotbalului românesc în sezonul 2008 – 2009, 23 au îmbrăcat tricolul Gloriei. Guyene Mansour a fost golgheterul echipei buzoiene cu şapte reuşite.

Revenirea în Liga I. Gloria Buzău - Dinamo Buc.
Revenirea în Liga I. Gloria Buzău – Dinamo Buc.

An de cumpănă

 
 Clasamentul ediţiei 2009-2010 al Seriei I din Liga a II-a. *Clasamentul Ligii a II-a, 2009 – 2010 cu penalizarea Gloriei Buzău (8 puncte)
Clasamentul ediţiei 2009-2010 al Seriei I din Liga a II-a. *Clasamentul Ligii a II-a, 2009 – 2010 cu penalizarea Gloriei Buzău (8 puncte)

Stagiunea 2009 – 2010 a însemnat un adevărat moment de cumpănă pentru gruparea buzoiană. Buzoienii s-au văzut loviţi din toate părţile. Costel Bucur, patronul S.C. F.C. Gloria Buzău S.A., titulatură sub care evoluase echipa din Buzău în Liga I, anunţase Federaţia că doreşte retragerea echipei din campionatului ligii secunde. Retrogradarea în divizia secundă şi lipsa banilor l-au determinat pe Bucur, considerat „mâna dreaptă” a lui Gigi Becali să renunţe la Gloria. Pe 10 august 2009, Bucur a înaintat Secretariatului General de la Departamentul Competiţii al F.R.F. următoarea scrisoare:

„Prin prezenta va informăm că în urma solicitării de lichidare a societăţii S.C. F.C.Gloria Buzău S.A., de către Administraţia Financiară Buzău, începând cu data de 01.09.2009, echipa de fotbal de seniori şi grupele de juniori A şi B nu mai pot fi înscrise în Campionatul Ligii a II-a din ediţia 2009 – 2010. Hotărârea a fost luată de acţionarul majoritar Costel Bucur, din motive financiare”. Documentul are ştampila S.C. F.C. Gloria Buzău S.A. şi este semnat de Mihai Marin, preşedintele consiliului de administraţie. În aceeaşi zi, 10 august 2009, Dan Tulpan preşedintele F.C. Gloria Buzău, a înştiinţat Federaţia Română de Fotbal de următoarele: „Vă informăm cu deosebit respect că pe rolul Tribunalului Buzău – secţia comerciale de la data de 23.06.2009 s-a înregistrat cererea creditoarei Administraţiei Finanţelor Publice Buzău prin care a solicitat falimentul S.C. F.C. Gloria Buzău S.A. care este în evidenţele F.R.F. şi a funcţionat cu echipa de seniori până la sfârşitul anului competiţional 2008 – 2009 în prima ligă. Deoarece prin adresa cu nr. 1191 din 10.08.2009 patronul acestei societăţi fără nici o informare a comunicat: prejudiciind grav tradiţia şi renumele clubului Gloria Buzău şi al fotbalului buzoian. Comitetul Director al F.C. Gloria Buzău a întrunit în regim de urgenţă pentru a evita declanşarea unor conflicte la nivelul autorităţilor locale şi al suporterilor de fotbal, a hotărât să vă solicite să ne sprijiniţi în condiţiile art. 4 din Regulamentul F.R.F. aprobat pentru anul competiţional 2008-2009 şi să atribuiţi dreptul de a participa în anul competiţional 2009 – 2010 in Liga II-a F.C. Gloria Buzău. Anexăm următoarele acte: adresa nr. 1191/10.08.2009 înaintată de F.R.F. prin care acţionarul majoritar Bucur Constantin recunoaşte starea de faliment a societăţii sale sportive, copie a contractului de cesiune acţiunii dintre F.C. Gloria Buzău şi S.C. F.C. Gloria Buzău S.A. autentificată prin hotărârea nr. 2494 din 1 august 2006 de notarul public Vergu Ştefan şi certificatul cu nr. 2571/114/2008 al Tribunalului Buzău – secţia comercială. Cu deosebit respect, PREŞEDINTE prof. TULPAN DAN”. Datorită ultimei scrisori, Gloria Buzău încă mai există. Buzoienii au început stagiunea depunctaţi din cauza neîndeplinirii baremului sezonul trecut, dar şi al faptului că societatea pe acţiuni a lui Bucur şi Fotbal Club Gloria Buzău erau catalogate ca fiind una şi aceeaşi. Totul până la decizia Federaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA). Forul mondial a luat o hotărâre unică în fotbalul românesc şi care va constitui un precedent pentru multe grupării din spaţiul mioritic.

Deciza care schimbă fotbalul

Totul până la decizia Federaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA). Forul mondial a luat o hotărâre unică în fotbalul românesc, care va constitui un precedent pentru multe grupării din spaţiul mioritic. Pe 21 octombrie 2010, FIFA a hotărât că FC Gloria Buzău şi SC FC Gloria Buzău SA sunt două entităţi diferite din punct de vedere sportive, juridic şi administrative şi ca prin urmare nici un nu poate suferii consecinţele de nici o natură din partea celeilalte. Vă prezint şi documentul care va reprezentat pentru mult timp de acum înainte un precedent în istoria fotbalului românesc. Este vorba de răspunsul Federaţiei Internaţionale de fotbal la memoriul depus de fostul jucător al SC FC Gloria Buzău SA, Mohamed Abdelaziz Tafer, pentru neplata drepturilor salariale în ediţia 2009 – 2010.

Zurich, 21 Octombrie 2010

Jucătorul Mohamed Abdelaziz Tafer, Franţa/ Clubul FC Gloria Buzău

Domnilor,
Ne referim la problema dintre cele două părţi citate mai sus, şi în special la deciziile Federaţiei Române de Fotbal din 14 şi 29 septembrie 2010.
Potrivit conţinutului corespondenţelor anterioare, cluburile SC FC Gloria Buzău SA şi FC Gloria Buzău – care a preluat dreptul de la SC FC Gloria Buzău SA de a participa în competiţiile din sezonul 2010/2011 – se vor considera două entităţi legale diferite şi clubul FC Gloria Buzău nu are nici o legătură pe cale juridică cu SC FC Gloria Buzău SA. Mai mult, Secţia Comercială şi Administrativă a Tribunalului Buzău au demarat pe 23 septembrie 2010 dizolvarea clubului SC FC Gloria Buzău SA.
În această privinţă, după o analiză amănunţită a tuturor documentelor din această anchetă, dorim să îl informăm din partea preşedintelui Comitetului Disciplinar al FIFA pe domnul Mohamed Abdelaziz Tafer că clubul considerat debitor în această problemă este clubul SC FC Gloria Buzau SA. Mai departe, FC Gloria Buzău nu poate fi considerat succesorul legal al SC FC Gloria Buzău SA.
În ciuda tuturor întâmplate, punctele deduse clubului FC Gloria Buzău, care activează în Liga a II-a din România, în sezonul 2010/2011 vor fi realocate, de asemenea cerem Federaţiei Române de Fotbal să redea imediat cele şase (6) puncte cu care a fost penalizată echipa de seniori a FC Gloria Buzău.
Ca o consecinţă următoare, dorim să îl informăm pe domnul Mohamed Abdelaziz Tafer şi clubul SC FC Gloria Buzău ca FIFA nu mai este în măsură să judece această problemă, iar ca prin urmare declară procedurile disciplinare închise (potrivit articolului 107 b din Codul Disciplinar FIFA).
În final, rugăm pe cale amiabilă Federaţia Română de Fotbal să înainteze această scrisoare imediat, cluburilor SC FC Gloria Buzău SA şi FC Gloria Buzău.
Vă mulţumim că aţi luat la cunoştiinţa cele scrise mai sus, şi vă mulţumim pentru colaborarea în această problemă.

Cu respect,
FEDERTION INTERNATIONAL
DE FOOTBALL ASSOCIATION
Christine Farina,
Secretarul Comitetului Disciplinar

Documente făcute publice pe site-ul oficial al clubului din Crâng, cu litigiile achitate în sezonul 2009 – 2010, către foştii jucători ai grupării buzoiene

Sergiu Băhăian

Ca în orice poveste, nu putea lipsi personajul controversat. Pata care nu se şterge niciodată. Sezonul 2009-2010. Gloria Buzău. Liga a II-a. Buzoienii începeau stagiunea cu minus opt puncte, pentru neîndeplinirea baremului sezonul anterior în Liga I. Colac peste pupăză, din cauza problemelor financiare, “glorioşii” au pierdut la masa verde confruntarea programată în prima rundă cu FC Botoşani. În schimb situaţia financiară a buzoienilor dădea semne de îmbunătăţire. Rămasă fără acţionar majoritar după “debarcarea” lui Costel Bucur, şi cu datorii peste tot, Gloria Buzău era în pericol de desfiinţare. Se spune ca la doar două săptămâni după ce eşuase varianta Rednic, Ionel Turturică, membru în Consiliul de Administraţie al clubului, a primit un telefon misteros. Un amic, proprietar al unei societăţi comerciale i-a propus să preia pachetul majoritar al grupării buzoiene. Tranzacţia s-a perfectat şi misterul asupra adevăratului proprietar continua să domnească în Parcul Crâng. Din articolele presei de la aceea vreme, aflăm că proprietarul societăţii era Eduard Marian Mărculescu, nimeni altul decât mâna dreaptă a lui Sergiu Băhăian, cunoscut în lume, în anumite medii sub denumirea de “Ţeparu”. Ionel Turturică nu a confirmat, dar nici nu a infirmat articolele vremii. Tot ce e cert este că dacă ar fi fost într-adevăr contactat de Mărculescu, Turturică nu ar fi avut de unde să ştie cine este în spatele omului de afaceri. A doua variantă, cum că Turturică ar fi ştiut este greu de crezut, având în vedere trecutul „glorios” al omului de afaceri din Movila Banului.

Costel Bucur, alături de finanţatorul Mihai Marin.
Costel Bucur, alături de finanţatorul Mihai Marin.

În plan îndepărtat se află Aurel Brebeanu, fostul patron al Gloriei Buzău, Emil Sandu, pe atunci vice-preşedinte al buzoieniilor şi Costel Boeru, preşedintele formatiei Petrolul Berca
De trei luni, patron cu acte în regulă la Gloria Buzău, Sergiu Băhăian asista la meciul dintre Gloria şi Dunărea Galaţi (12 septembrie 2009, 2-1 în favoarea gazdelor). O lună mai târziu, pe 6 octombrie, în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor, Sergiu Băhăian s-a prezentat în faţa Consiliului de Administraţie. Între timp, Băhăian a achitat câteva salarii jucătorilor buzoieni, fără să pretindă nimic în schimb. Subit, Băhăian se îmbolnăveşte şi când este contactat de oficialii clubului spune că este internat în spital, suspect de ciroză. Întâmplarea face ca în luna octombrie să fie văzut într-un renumit local din Ciuta, alături de Gheorghe Neţoiu, fostul acţionar al echipei Dinamo Bucureşti. Se bănuie că “Ţeparu” ar fi încercat să îi vândă lui Neţoiu acţiunile de la club.

Sergiu Băhăian, alături de o "nepoată".
Sergiu Băhăian, alături de o „nepoată”.

Situaţia pare plauzibilă, având în vedere că Neţoiu aflase de la Rednic de problemele buzoienilor şi că cea mai importantă societate buzoiană de producţii viticole este în stare de insolvenţă. Se ştia că Neţoiu, proprietarul celei mai importante firme de producţie “bahică” din România, îşi doreşte să se extindă. Întâlnirea cu fostul acţionar al “câinilor roşii” a fost ultimul prilej când Băhăian a fost zărit în Buzău. După aceea, Băhăian a fost reţinut alături de alţi complici, printre care şi Eduard Mărculescu pentru constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, înşelăciune în convenţii prin emiterea de cecuri sau alte instrumente de plată fără acoperire, omor calificat şi instigare la omor calificat, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi fals privind identitatea, conform informărilor oficiale ale Biroului de presă al Poliţiei. Totuşi, în ciuda faptelor sale extra sportive, Băhăian a încercat şi a sprijinit pentru o scurtă perioadă gruparea din Crâng, cu 24.000 de euro.
Costel Bucur (finanţator FC Gloria SA), alături de Mihai Marin (preşedinte C.A. FC Gloria Buzău SA)

Mantaua de vreme rea

Pe plan sportiv, Gloria Buzău a încheiat stagiunea pe locul 14. Cu un lot îngropit în ultimele două săptămâni dinaintea debutului de campionat, tehnicianul Nicolae Anton a reuşit să obţină 12 puncte din primele cinci etape. Având în vedere faptul că disputa cu FC Botoşani, programată în cadrul primei etape a fost pierdută la “masa verde”, putem spune că au fost obţinut maximum de puncte. Buzoienii au avut un parcurs bun, comparativ cu situaţia financiară extrem de gravă a clubului. Cei din “primul rând” au fost, bineînţeles, jucătorii. La partida din meciul tur cu Delta, fotbaliştii buzoienii nu vrut să urce în autocare pentru a face deplasare la Tulcea, din cauza faptului că nu îşi primiseră ratele contractuale şi primele de joc. Atunci Raul Marincău a împrumutat gruparea din Crâng cu 700 de milioane de lei vechi. În mod ironic, la meciul retur cu tulcenii, jucătorii buzoieni au ieşit de la vestiare însoţit de un banner inscripţionat cu următorul mesaj: “Promisiuni nerespectate, salarii, prime neachitate. Până când să mai răbdăm???”.  Participarea în Cupa României, 2009 – 2010, eliminată înainte de 16-zecimi.

Lotul de jucători al Gloriei Buzău în stagiunea 2009 – 2010: Andrei Berceanu, Marius Nicodim, Marius Lazăr, Marin Călin, Raul Marincău, Otinel Sighartău, Ionel Boghiţoi, Sergiu Mândrean, Joszef Lorencz, Valentin Mocanu, Marcel Otvoş, Marius Drăguţ, Ciprian Ursu, Bogdan Rădulescu, Ştefan Leu, Bogdan Chimir, Cătălin Vlaicu, Valentin Creţu, Alin Toma, Răzvan Tudor, Sorin Dinu, Dorinel Popa, Tiberiu Stan, Luis Dias, Florin Priescu şi Răzvan Radu. Notă: Valentin Creţu şi Cătălin Vlaicu au jucat doar un meci pentru Gloria în sezonul 2009 – 2010.

Cel mai bătrân jucător al buzoienilor a fost Ştefan Leu (32 de ani, 7 luni şi 29 de zile), totodată Fane Leu a fost şi sigurul integralist în turul campionatului la Buzău, jucând 1440 de minute. Valentin Mocanu a fost cel mai tânăr jucător al Gloriei, 18 ani, 3 luni şi 17 zile.

Gelu Linţă, o viaţă pentru Gloria

Banner-ul afişat de jucătorii Gloriei Buzău în memoria fostului antrenor Gheorghe Constantin şi a medicului Mircea Pătraşcu

Gherorghe Linţă, sursă foto: şansabuzoiana.ro
Gherorghe Linţă, sursă foto: şansabuzoiana.ro

Gheorghe Linţă a fost printre cei mai buni antrenori la nivel juvenil din judeţ. “Profesorul”, cum i se spunea s-a aflat în slujba clubului din Crâng aproape 33 de ani. Mai precis de pe 29 aprilie 1974, când în urma unui concurs a câştigat postul de antrenor la copii şi junori în cadrul echipei de fotbal Gloria Buzău. Timp de 27 de ani a fost şeful centrului de copii şi juniori “Jean Luca”, prin mâna sa trecând cele mai iscusite talente fotbalistice buzoiene.
Jucători promovaţi de Gheorghe Linţă:
Generaţia 1963 – 1964: Ursea, Potîrniche, Răchiţeanu, Ioniţă.
Generaţia 1965 – 1966: fraţii Stanciu, Stănciulescu.
Generaţia 1967 – 1968: Ion Viorel, Ilie Stan, George Timiş, Adrian Teodorescu.
Generaţia 1969 – 1970: Caragea, Rafira.
Generaţia 1972 – 1973: D. Constantin, Coticiu, Ibriş, Stănişor, Petrescu, Zevedei.
Generaţia 1974 – 1975: Dăniţă, Musceleanu, D. Bratu, C. Cighir, Lăcătuş.
Generaţia 1976 – 1977: Pompiliu Stoica, Stoicescu, Pârvu, Marian Lupu, Măzărache, G. Cristea.
Generaţia 1980 – 1981: Secăreanu, Chiorcău, Medrea.
Generaţia 1983 – 1984: Claudiu Ionescu.
Generaţia 1986 – 1987: Borda, Stancu.
Generaţia 1988 – 1989: Georgian Marcu, Marian Scarlat.

“Generalul” unei noi generaţii

Claudiu Ionescu, „Generalul”.

Claudiu Ionescu, cel mai bun jucător buzoian din ultimii 15 ani a ajuns să joace fotbal în Republica Moldova. Inevitabil în lucrarea de faţă nu putea lipsi un portret al celui pe care galeria buzoiană l-a botezat, sugestiv: “Generalul”. Pentru a ieşi din tiparele prezentării celor mai marcanţi jucători din istoria grupării buzoiene am ales ca portretul său să fie descoperit printr-un interviu pe care l-am realizat în luna aprilie a anului curent.

„Gloria a fost şi va rămâne în sufletul meu”

Andrei Piţigoi: Unde ai început fotbalul şi sub comanda cărui antrenor?
Claudiu Ionescu: De mic mi-am dorit să joc pentru Gloria Buzău. M-am prezentat la antrenamente şi de acolo am fost trimis la grupa pregătită de Nicolae Anton.
A.P.: Când ai debutat pentru echipa mare a Gloriei şi care a fost primul şi ultimul tău meci în culoriile grupării din Crâng?
C.I.: În 2006, în returul campionatului când am venit de la Iaşi, sub formă de împrumut. Până la urmă am rămas definitiv, reuşind promovarea cu Gloria Buzău în Liga 1. Ultimul meci a fost cu Poli Iaşi în deplasare, în 2009.
A.P.: Cum a evoluat cariera ta? Unde ai început, pe unde ai trecut şi unde eşti acum?
C.I.: Fotbalul l-am început la Gloria Buzău, iar la 15 ani m-am transferat la Rapid, acolo unde m-am simţit foarte bine, gruparea din Giuleşti fiind echipa mea de suflet. Am jucat două partide în tricoul alb-vişiniu şi tot în Giuleşti mi-am făcut şi debutul în Divizia A, împotriva celor de la Politehica Iaşi. După perioada Rapid am evoluat în ligile inferioare, pe la Rocar şi Cimentul Fieni. Am ajuns la Politehnica Iaşi, iar din Moldova am fost împrumutat şi pe urmă cedat definitiv la Gloria Buzău. De la Gloria, ştie toată lumea ce s-a întâmplat: am ajuns la Steaua, unde am făcut doar stagiul de pregătire, la Timişoara, echipă pentru care am jucat în Europa League şi pentru care am marcat şi un gol (n.r. Liga I, Poli Timişoara – Apulum Alba Iulia: 3 – 3). Am revenit la Iaşi, unde am jucat doar în prima parte a campionatului, iar de acolo am ajuns la Milsami Orhei (Liga I Moldova), actuala mea echipă.
A.P.: Ce au însemnat pentru tine Gloria Buzău şi Steaua Bucureşti?
C.I.: Gloria a fost şi va rămâne în sufletul meu, pentru că este echipa unde m-am format ca jucător, şi echipa unde am trăit cele mai mari satisfacţii. Despre Steaua, ce pot să zic? Rămâne cea mai urâtă experienţă din toată viaţa mea, pe care am să o regret mult timp de acum înainte.
A.P.: Care este cea mai frumoasă amintire din fotbal?
C.I.: În 1995, când am câştigat turneul “Cupa Speranţelor” de la Iaşi ca junior al Gloriei Buzău. La acel turneu am ieşit golgheterul competiţiei şi am câştigat titlul de cel mai tehnic jucător. Mai este şi promovarea cu Gloria Buzău în Liga I, şi dubla cu Ceahlăul Piatra Neamţ când am făcut cel mai bun meci din cariera mea.
A.P.: Ce poţi să ne spui despre meciurile aranjate? Ce s-a întâmplat la Tulcea (7 – 1 pentru Tulcea, în sezonul în care am promovat)?
C.I: În meciul acela aşa a fost. Asta e. S-a întâmplat. Eram bucuroşi că suntem cu un picior în Liga 1 şi am petrecut prea mult în seara aceea. Despre alte meciuri aranjate nu cunosc nimic, în afară de partida cu Steaua când a reuşit Bunică să egaleze.
A.P.: Care este relaţia ta cu cei de la Buzău?
C.I.: Mă înţeleg destul de bine cu toţi de acolo. Am o relaţie foarte bună cu Dan Tulpan (n.r. preşedintele Gloriei), dar şi cu Ion Viorel (n.r. fostul jucător şi antrenor al Gloriei).

Nume şi prenume: Ionescu Mircea Claudiu
Data naşterii: 20.03.1983
Locul naşterii: Buzău
Meciul de debut: Politehnica Iaşi – Rapid Bucureşti: 1 – 2 (31.07.2004)
Liga I: 69 de meciuri şi a marcat 10 goluri.
Liga a II-a: 38 de meciuri şi a marcat 11 goluri.
A evoluat în preliminariile Ligii Campionilor cu FC Timişoara, şi apoi în Europa League.

Abil în teren, dar şi în afara lui…

Dan Tulpan, preşedinte FC Gloria Buzău.

Dan Tulpan s-a născut pe 10 iunie 1957 la Bucureşti. A absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din Buzău şi apoi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii din Piteşti. Fotbalul l-a început la grupele de juniori ale Clubului Sportiv Steaua Bucureşti, pentru ca în 1975 să ajungă în curtea Gloriei Buzău la schimb cu Zahiu. În 1978 şi-a făcut debutul în prima ligă la Gloria, pentru ca doi ani mai târziu să ajungă la FC Argeş Piteşti. A revenit la Buzău în 1984, unde a mai jucat şase ani, până în 1990. Între 1991 şi 1993 a fost antrenor la Centrul de Copii şi Juniori de la Gloria Buzău, pentru ca la sfârşitul anului 1993 să ajungă în Parlamentul României, unde a ocupat funcţia de membru al Comisiei Sănătate, Ecologie şi Sport, şi al Comisiei Muncă şi Protecţie Socială. După perioada petrecută ca politician, Tulpan se întoarce în funcţia de preşedinte al Gloriei Buzău. Între 1997 şi 2001, Tulpan a fost profesor de educaţie fizică şi sport la şcoala din comuna Merei (judeţul Buzău), iar 162
între 2000 şi 2004 a fost membru executiv în Comitetul Executiv al Federaţiei Române de Fotbal, fiind printre puţini oameni de fotbal din ţară cu două mandate consecutive: 2000 – 2002 şi 2002 – 2004.

Michel Platini, preşedintele UEFA, alături de Dan Tulpan, preşedintele FC Gloria Buzău.
Michel Platini, preşedintele UEFA, alături de Dan Tulpan, preşedintele FC Gloria Buzău.

Tulpan a jucat peste 250 de jocuri la nivelul primei divizii, partide în care a marcat de 10 ori. Printre cele mai mari performanţe se numără participarea cu Gloria în Cupa Balcanică (1985) şi clasarea pe locul cinci la finele sezonului 1084 – 1985, tot cu echipa buzoiană. La FC Argeş, actualul preşedinte al buzoieniilor a jucat 12 partide în Cupa UEFA şi a terminat pe locul trei cu echipa piteşteană stagiunea 1980- 1981.
Pe lângă activitatea sportivă, Tulpan a făcut parte din corpul de iniţiativă al Legii Sponsorizării, a introdus în nomenclatorul de meserii funcţia de fotbalist profesionist şi a iniţiat proiectul de lege pentru declararea Buzăului oraş martir. Iscusit în teren datorită capacităţilor sale fizice şi tehnice, Tulpan nu a dezamăgit nici în afara „dreptunghiului verde”. Şi-a legat numele de Gloria Buzău de aproape treizeci de ani, dintre care în ultimii douăzeci în funcţia de preşedinte. Alături de Gheorghe Pană, fostul preşedinte al Tribunalului Buzău, dar şi de actualul primar Constantin Boşcodeală, Tulpan a condus Gloria Buzău atât la cea de-a treia promovare în Liga I, cât şi în vremurile grele din Divizia C.


CAPITOLUL XIV
STADIONUL „MUNICIPAL” – BUZĂU


Stadionul din Crâng apare pentru prima dată în înscrisuri oficiale în anul 1904. În acel an Buzăul a organizat Concursul General (Campionatul Naţional) de Oină, competiţie la care au participat şcolile generale din Bucureşti, Buzău, Brăila, Iaşi şi Galaţi. Din documente reiese că întrecerea a avut loc „pe o poieniţă de la marginea Crângului”, mai exact pe locul actualului stadion. „Poieniţa” a fost folosită în continuare pentru întreceri sportive şi serbări câmpeneşti, până într-o noapte de vară a anului 1923, când nişte elevi practicanţi ai sportului rege au tăiat stejarii din poieniţă pentru a face loc unui teren de fotbal de dimensiuni regulamentare. În aceea perioadă, primarul oraşului nu a fost de acord cu o defrişare oficială. De-a lungul vremii, prin iniţiativa mai multor iubitori de fotbal, stadionul a fost împrejumuit, însă lemnul, cel mai accesibil material la aceea vreme se degrada rapid, ba chiar în timpul celui de-al doilea Război Mondial se furau ţambre din gard pentru a fi puse pe foc. În 1943, Comandantul Stănculescu, mare iubitor al sportului a reuşit construirea unei tribune din lemn masiv, sub care era vestiarele. S-a reuşit tuşarea şi împrejmuirea suprafeţei de joc, totul foarte rapid în doar 35 de zile. După finalizarea lucrărilor, tribuna putea adăposti în cele mai bune condiţii 1.500 de spectatori. Inaugurarea stadionului a avut loc într-un cadru festiv, ocazie propice pentru un joc amical între selecţionata Buzăului (Avântul ICAR şi Vulturii Buzău) şi FC Craiova. Datorită eforturilor făcute de Comandatul de Aviaţie Stănescu, lovitura de start a fost dată din avion, conform obiceiului. Prima gazonare a suprafeţei de joc a avut loc în sezonul 1952-1953, după care a urmat şi modernizarea stadionului. S-a construit pista de atletism, care avea 6 culoare de alergare, vestiarele şi cabine de duşuri. 24 august 1962 a fost ziua în care tribuna din lemn masiv a fost mistuită de flăcări. Motivele incendiului nu se cunosc nici în ziua de astăzi. Spre sfârşitul anilor `60, cu ocazia unei vizite la Buzău a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, fostul secretar judeţean de atunci, Tudor Postelnicu a dispus să fie construite tribune de metal pentru că Ceauşescu, care urma să aterizeze cu elicopterul pe stadionul din Crâng să fie întâmpinat de foartă multă lume. Astfel, fiecare întreprindere a primit sarcina să construiască câte o tribună de metal. Lucru foarte bun la aceea vreme, stadionul rămând cu o tribune metalice care puteau găzdui aproximativ 5000 de spectatori. La începutul anilor `70, a fost demarată construcţia tribunelor actuale, din ciment. Prima dată au fost ridicate peluzele, şi tribuna dinspre oraş, actuala tribună a II-a. Între 1979 şi 1980 au fost unită tribuna cu peluzele, iar după 1980, odată cu instalarea lui Vasile Carolică în funcţia de prim secretar al judeţului s-a ridicat tribuna I, cea dinspre Crâng. Lucrările au fost finalizate abia în 1984, când s-a construit şi acoperişul tribunei I, şi au fost amenajate spaţiile de cazare pentru fotbalişti, cantina, dar şi sălile de sport destinate sportivilor de la C.S.M. Buzău. Din 1989, la etajul I al arenei se află sediul Gloriei Buzău, iar la parter cel al Clubului Sportiv Municipal. Timp de aproape 15 ani nu s-a mai adus nici o îmbunătăţire stadionului municipal, ba mai mult arena a început să se degradeze. Promovarea în Liga I a reprezentat motivul primelor investiţii în stadion după Revoluţie. Cu sprijinul autorităţilor locale, „Municipalul” buzoian a fost renovat. Au fost montate 14.000 de scaune, s-au modernizate vestiarele, a fost construită sauna şi sala de forţă. Un an mai târziu, tot cu sprijinul municipalităţii a fost inaugurat stadionul „Cornel Negoescu”, fostul „Metalul”. Actualmente, a doua arenă a buzoienilor dispune de 4.000 de locuri în tribune metalice, tabelă electronică şi o suprafaţă de joc sintetică, care permite desfăşurarea jocurilor indiferent de condiţiile meteorologice. În ultimul an de Liga I, a fost montată instalaţia de nocturnă, punând Buzăul pe lista selectă a oraşelor din România, care pot organiza meciuri la lumina reflectoarelor. Totodată, de-a lungul anilor, stadionul din Buzău a organizat gale de box, meciuri internaţionale de rugby şi fotbal, demonstraţii ale forţelor militare şi concerte.

Postfaţă

Ne-am întâlnit mereu pe marile şi micile stadioane ale ţării, din Buzău, Bucureşti şi Craiova, din Iaşi şi Timişoara, din Cluj şi Constanţa, Arad, Hunedoara, Sighişoara, sau Suceava şi Târgu-Jiu… De cele mai multe ori, ne-am înţeles sau dacă nu ne-am înţeles, ne-am acceptat reciproc; iar dacă nici nu ne-am înţeles şi nici nu ne-am acceptat, ne-am trecut cu vederea greşelile.
Domnul Andrei Piţigoi, prin lucrarea sa, a scris istoria unei echipe de fotbal, care acum a devenit legendă – Gloria Buzău. O echipă de aur, cu jucători de elită şi cu îndrumători minunaţi.
Fotbalul este un joc mirific. Un adevărat teatru. Gazonul este scena, iar jucătorii sunt actori.
Fotbalul, fără spectatori şi arbitri (cavalerii în negru) n-ar avea farmec. Şi dacă dorim ca acest mirific joc, să răzbată prin veacuri aşa cum a făcut-o până acum Gloria Buzău, trebuie să ne înţelegem mai bine şi să ne susţinem. Mingea, inofensiva sferă de piele sau plastic şi cauciuc, umflată cu aer, este obiectul indispensabil al jocului de fotbal, dar în stare de atâtea şi atâtea ghiduşii. Mişcările, acţiunile şi comportarea jucătorilor pe teren, sunt de o nemărginită complexitate. Dar pentru ca jocul să-şi păstreze farmecul său, s-au creat numeroase reguli, pe care şi autorul acestei frumoase treceri prin istoria sportului şi le-a însuşit. A fost un bun jucător…sau mai bine zis un bun artist. Are multe vorbe să ne spună fiindcă de acolo din teren, lumea se vede altfel. Cât de plăcută, cât de admirabilă este, ne-o va destăinui chiar domnia sa prin următoarele scrieri.

Prof. de istorie, Gabriela Boboc

BIBLIOGRAFIE
Anuarul Fotbalului Românesc, vol. 6, (1974 – 1990), Editura Top-Sport, Bucureşti, 1993.
Anuarul Fotbalului Românesc, vol. 7, (1990 – 1996), Editura Kamart
Fotbalul buzoian – Istorie şi performanţe 1907 – 2007, Nicolae Dragu, Editura Edithgraph, Buzău, 2008.
Publicaţiile: Sportul, Scânteia, Gazeta Sporturilor, Prosport, Viaţa Buzăului, Vocea Buzăului, Şansa buzoiană, Strada, Arena buzoiană şi Opinia.
Note personale 2006 – 2011 Andrei Piţigoi
Note personale 1993 – 2007 Mircea Chisling
S-au folosit fotografii din următoarele surse: arhiva clubului Gloria Buzău; arhiva personală Dan Tulpan, Stan Constantin, Ionel Turturică, Andrei Piţigoi şi Romică Bunică.
Această lucrare nu ar fi văzut lumina tiparului fără sprijinul următorilor: Adrian Neagu, Dan Tulpan, Stan Constantin, Gabriel Ibriş, Mircea Chisling, Marius Tănase, Silvia Bunică şi Gabriel Costianu.

Lasă un răspuns

error: De ce eşti măgar?