Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Partea Partea
GENERALĂ
Titlu 1
Legea penală și limitele ei de aplicare
Capitol 1
Principii generale
Art. 1
(1) – Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni.
(2) – Nicio persoană nu poate fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală
la data când a fost săvârșită.
Art. 2
(1) – Legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua față de persoanele
care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot lua față de persoanele care au
comis fapte prevăzute de legea penală.
(2) – Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranță
dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită.
(3) – Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită și aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.
Capitol 2
Aplicarea legii penale
Sectiune 1
Aplicarea legii penale în timp
Art. 3 – Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.
Art. 4 – Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de
legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță,
pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești
privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Art. 5
(1) – În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una
sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) – Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate
neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau
completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai
favorabile.
Art. 6
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a
pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea
aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se
reduce la acest maxim.
(2) – Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la
executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa
detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.
(3) – Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se
înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama
de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
(4) – Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au
corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai
favorabilă.
(5) – Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile
de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent
în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
(6) – Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor
de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
(7) – Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul
pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită
potrivit dispozițiilor alin. (1)-(6).
Art. 7
(1) – Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în vigoare, chiar dacă
fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.
(2) – Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieșirii ei din vigoare sau a cărei
aplicare este limitată prin natura temporară a situației care a impus adoptarea sa.
Sectiune 2
Aplicarea legii penale în spațiu
Art. 8
(1) – Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.
(2) – Prin teritoriul României se înțelege întinderea de pământ, marea teritorială și apele cu solul,
subsolul și spațiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
(3) – Prin infracțiune săvârșită pe teritoriul României se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul
arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România.
(4) – Infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când pe acest teritoriu ori pe o
navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un act de
executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracțiunii.
Art. 9
(1) – Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean
român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea
pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de
către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracțiune și
de legea penală a țării unde a fost săvârșită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus
jurisdicției niciunui stat.
(3) – Punerea în mișcarea a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al
parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau,
după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Termenul în
care procurorul poate emite autorizarea este de până la 30 de zile de la data solicitării autorizării și
poate fi prelungit, în condițiile legii, fără ca durata totală să depășească 180 de zile.
Art. 10
(1) – Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean
străin sau o persoană fără cetățenie, contra statului român, contra unui cetățean român ori a unei
persoane juridice române.
(2) – Punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și numai dacă fapta nu face obiectul unei
proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis.
Art. 11
(1) – Legea penală română se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârșite în afara
teritoriului țării de un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, care se află de bunăvoie pe
teritoriul României, în următoarele cazuri:
a. s-a săvârșit o infracțiune pe care statul român și-a asumat obligația să o reprime în temeiul unui tratat
internațional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost
comisă;
b. s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului și aceasta a fost refuzată.
(2) – Dispozițiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârșit
infracțiunea, există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea
procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca
executată.
(3) – Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit
dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea hotărârilor străine.
Art. 12 – Dispozițiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internațional la care
România este parte.
Art. 13 – Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvârșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor
străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaționale, nu sunt supuse
jurisdicției penale a statului român.
Art. 14
(1) – Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internațional la care România este
parte ori pe bază de reciprocitate, în condițiile legii.
(2) – Predarea sau extrădarea unei persoane în relația cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă
sau se solicită în condițiile legii.
(3) – Predarea unei persoane către un tribunal penal internațional se acordă în condițiile legii.
Titlu 2
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Infracțiunea
Capitol 1
Dispoziții generale
Art. 15
(1) – Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă
persoanei care a săvârșit-o.
(2) – Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Art. 16
(1) – Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea
penală.
(2) – Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită.
(3) – Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte;
b. prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
(4) – Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b. nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.
(5) – Există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un
rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) – Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție.
Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres.
Art. 17 – Infracțiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârșită și prin
omisiune, când:
a. există o obligație legală sau contractuală de a acționa;
b. autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată
o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
Capitol 2
Cauzele justificative
Art. 18
(1) – Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele
justificative prevăzute de lege.
(2) – Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților.
Art. 19
(1) – Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare.
(2) – Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct,
imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general,
dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(3) – Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge
pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta,
fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții.
Art. 20
(1) – Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate.
(2) – Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și
care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un
bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai
grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
Art. 21
(1) – Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de
lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de
aceasta.
(2) – Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligații
impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit
ilegală.
Art. 22
(1) – Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu consimțământul persoanei vătămate,
dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
(2) – Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții, precum
și atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.
Capitol 3
Cauzele de neimputabilitate
Art. 23
(1) – Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condițiile vreuneia
dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) – Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit.
Art. 24 – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri fizice
căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
Art. 25 – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri
morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care
nu putea fi înlăturat în alt mod.
Art. 26
(1) – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de legitimă
apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea
atacului.
(2) – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de
necesitate, care nu și-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuiește urmări vădit mai grave
decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 27 – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un minor, care la data comiterii
acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.
Art. 28 – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul
comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le
controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
Art. 29 – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul
comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le
controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive.
Art. 30
(1) – Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul
comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul
penal al faptei.
(2) – Dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește,
numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei.
(3) – Nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea, situația ori
împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii.
(4) – Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii unei dispoziții legale
extrapenale.
(5) – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau
cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel
evitată.
Art. 31 – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei
împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Capitol 4
Tentativa
Art. 32
(1) – Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost
însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.
(2) – Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este consecința modului
cum a fost concepută executarea.
Art. 33
(1) – Tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta.
(2) – Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei
limite se reduc la jumătate. Când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe
viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la
20 de ani.
Art. 34
(1) – Nu se pedepsește autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoștințat
autoritățile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el
însuși consumarea infracțiunii.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului
constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru această infracțiune.
Capitol 5
Unitatea și pluralitatea de infracțiuni
Art. 35
(1) – Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în
realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă,
fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
(2) – Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element constitutiv sau ca element
circumstanțial agravant, o acțiune sau o inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de
legea penală.
Art. 36
(1) – Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel
mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
(2) – Infracțiunea complexă se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.
(3) – Infracțiunea complexă săvârșită cu intenție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al
acțiunii secundare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea complexă
consumată.
Art. 37 – Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat
ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama
de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai
ușoară decât cea pronunțată anterior.
Art. 38
(1) – Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași
persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau
ascunderea altei infracțiuni.
(2) – Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din
cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai
multor infracțiuni.
Art. 39
(1) – În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se
aplică pedeapsa, după cum urmează:
a. când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu
amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață;
b. când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un
spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c. când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un
spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
d. când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la
care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;
e. când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă se aplică
pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
(2) – Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai
mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăși cu 10 ani
sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile
concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica
pedeapsa detențiunii pe viață.
Art. 40
(1) – Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică
dispozițiile art. 39.
(2) – Dispozițiile art. 39 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă,
se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.
(3) – Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce
s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.
(4) – Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în
care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
(5) – În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1)-(4) se ține seama și de pedeapsa aplicată printr-o
hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o infracțiune concurentă, dacă hotărârea de
condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Art. 41
(1) – Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa
închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul
săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) – Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe
viață.
(3) – Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în
străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost
recunoscută potrivit legii.
Art. 42 – La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la:
a. faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
b. infracțiunile amnistiate;
c. infracțiunile săvârșite din culpă.
Art. 43
(1) – Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește
o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa
anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
(2) – Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite
mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată
se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
(3) – Dacă prin însumarea pedepselor în condițiile alin. (1) și alin. (2) s-ar depăși cu mai mult de 10 ani
maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa
prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se
poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață.
(4) – Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă
este detențiunea pe viață, se va executa pedeapsa detențiunii pe viață.
(5) – Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o
nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua
infracțiune se majorează cu jumătate.
(6) – Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune și mai înainte
ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în
stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile alin. (1)-(5).
(7) – Dispozițiile alin. (6) se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost
comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
Art. 44
(1) – Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul
săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de
recidivă.
(2) – În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se
contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.
Art. 45
(1) – Dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se
aplică alături de pedeapsa principală.
(2) – Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeași natură,
dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.
(3) – Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut:
a. în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;
b. în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la
pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune.
(4) – În cazul condamnărilor succesive pentru infracțiuni concurente, partea din pedeapsa
complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei
complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.
(5) – Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică
dispozițiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale.
(6) – Măsurile de siguranță de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate
în cazul infracțiunilor săvârșite, se cumulează.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(7) – Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate
diferite, se aplică măsura de siguranță cu durata cea mai mare. Măsurile de siguranță luate conform art.
112 se cumulează.
Capitol 6
Autorul și participanții
Art. 46
(1) – Autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.
(2) – Coautori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală.
Art. 47 – Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă
prevăzută de legea penală.
Art. 48
(1) – Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală.
(2) – Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va
tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei
promisiunea nu este îndeplinită.
Art. 49 – Coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la
săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 74.
Art. 50
(1) – Circumstanțele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrâng asupra
celorlalți.
(2) – Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului și a participanților numai în măsura
în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Art. 51
(1) – Participantul nu se pedepsește dacă, înainte de descoperirea faptei, denunță săvârșirea infracțiunii,
astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă împiedică el însuși consumarea
infracțiunii.
(2) – Dacă actele îndeplinite până în momentul denunțării sau împiedicării constituie o altă infracțiune,
participantului i se aplică pedeapsa pentru această infracțiune.
Art. 52
(1) – Săvârșirea nemijlocită, cu intenție, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la
care, din culpă sau fără vinovăție, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancționează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție.
(2) – Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o
altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru fapta comisă cu intenție.
(3) – Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute
de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracțiune.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(4) – Dispozițiile art. 50 și art. 51 se aplică în mod corespunzător.
Titlu 3
Pedepsele
Capitol 1
Categoriile pedepselor
Art. 53 – Pedepsele principale sunt:
a. detențiunea pe viață;
b. închisoarea;
c. amenda.
Art. 54 – Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
privative de libertate.
Art. 55 – Pedepsele complementare sunt:
a. interzicerea exercitării unor drepturi;
b. degradarea militară;
c. publicarea hotărârii de condamnare.
Capitol 2
Pedepsele principale
Sectiune 1
Detențiunea pe viață
Art. 56 – Detențiunea pe viață constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată și se execută
potrivit legii privind executarea pedepselor.
Art. 57 – Dacă la data pronunțării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, în
locul detențiunii pe viață i se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii
exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.
Art. 58 – În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 65 de ani în
timpul executării pedepsei, pedeapsa detențiunii pe viață poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii pe
timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă, dacă a avut o
bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le
îndeplinească, și a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale.
Art. 59 – În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, perioada
de detențiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii.
Sectiune 2
Închisoarea
Art. 60 – Închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile și 30 de
ani, și se execută potrivit legii privind executarea pedepselor.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Sectiune 3
Amenda
Art. 61
(1) – Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.
(2) – Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zileamendă,
cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între
30 de zile și 400 de zile.
(3) – Instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei.
Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama și de obligațiile legale
ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
(4) – Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:
a. 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii;
b. 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de
cel mult doi ani;
c. 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai
mare de 2 ani.
(5) – Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa
prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele
speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.
(6) – Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor
speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) și alin. (5).
Art. 62
(1) – Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa
închisorii, se poate aplica și pedeapsa amenzii.
(2) – Limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) și lit. c) se determină în raport
de durata pedepsei închisorii stabilite de instanță și nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de
atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) – La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ține seama de valoarea
folosului patrimonial obținut sau urmărit.
Art. 63
(1) – Dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte,
numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
(2) – Dacă amenda neexecutată a însoțit pedeapsa închisorii, numărul zilelor-amendă neexecutate se
înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, care se adaugă la pedeapsa închisorii,
pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă.
(3) – În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în condițiile alin. (1) și alin. (2), unei zileamendă
îi corespunde o zi de închisoare.
Art. 64
(1) – În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile
persoanei condamnate, cu consimțământul acesteia, instanța înlocuiește obligația de plată a amenzii
neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, afară de cazul în
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi
corespunde o zi de muncă în folosul comunității.
(2) – Dacă amenda înlocuită conform dispozițiilor alin. (1) a însoțit pedeapsa închisorii, obligația de
muncă în folosul comunității se execută după executarea pedepsei închisorii.
(3) – Coordonarea executării obligației de muncă în folosul comunității se face de serviciul de probațiune.
(4) – Executarea muncii în folosul comunității dispusă în condițiile alin. (1) încetează prin plata amenzii
corespunzătoare zilelor-amendă rămase neexecutate.
(5) – Instanța înlocuiește zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunității cu un număr
corespunzător de zile cu închisoare, dacă:
a. persoana condamnată nu execută obligația de muncă în folosul comunității în condițiile stabilite de
instanță;
b. persoana condamnată săvârșește o nouă infracțiune descoperită înainte de executarea integrală a
obligației de muncă în folosul comunității. Zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunității
la data condamnării definitive pentru noua infracțiune, înlocuite cu închisoarea, se adaugă la pedeapsa
pentru noua infracțiune.
(6) – Dacă persoana condamnată, aflată în situația prevăzută în alin. (1), nu își dă consimțământul la
prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, amenda neexecutată se înlocuiește cu
pedeapsa închisorii conform art. 63.
Capitol 3
Pedeapsa accesorie și pedepsele complementare
Sectiune 1
Pedeapsa accesorie
Art. 65
(1) – Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a),
b) și d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
(2) – În cazul detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de către instanță a exercitării
drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a)-o) sau a unora dintre acestea.
a. dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b. dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c. dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d. dreptul de a alege;
e. drepturile părintești;
f. dreptul de a fi tutore sau curator.
(3) – Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost
executată sau considerată ca executată.
(4) – În cazul detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie având conținutul prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. c)
se pune în executare la data liberării condiționate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.
Sectiune 2
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Pedepsele complementare
Art. 66
(1) – Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe
o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a. dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b. dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c. dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d. dreptul de a alege;
e. drepturile părintești;
f. dreptul de a fi tutore sau curator;
g. dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a
folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h. dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i. dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j. dreptul de a părăsi teritoriul României;
k. dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l. dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m. dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări
publice, stabilite de instanță;
n. dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis
infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
o. dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară
activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
(2) – Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, instanța dispune
interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b).
(3) – Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b) se dispune cumulativ.
(4) – Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a
crede că viața persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte
tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.
(5) – Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) și lit. o), instanța
individualizează în concret conținutul acestei pedepse, ținând seama de împrejurările cauzei.
Art. 67
(1) – Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa
principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea
infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
(2) – Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această
pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.
(3) – Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică în cazul în care s-a
dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Art. 68
(1) – Executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe:
a. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
b. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere;
c. după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea
termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a
liberării condiționate.
(2) – În cazul în care s-a dispus liberarea condiționată, interzicerea dreptului străinului de a se afla pe
teritoriul României se execută la data liberării.
(3) – Dacă se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau înlocuirea
pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât săvârșirea unei noi infracțiuni, partea din
durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data revocării sau
înlocuirii se va executa după executarea pedepsei închisorii.
Art. 69
(1) – Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta
uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
(2) – Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaților militari în activitate, în rezervă sau
în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe
viață.
(3) – Degradarea militară poate fi aplicată condamnaților militari în activitate, în rezervă sau în retragere
pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea de cel puțin 5
ani și de cel mult 10 ani.
Art. 70
(1) – Publicarea hotărârii definitive de condamnare se poate dispune când, ținând seama de natura și
gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana condamnatului, instanța apreciază că publicarea
va contribui la prevenirea săvârșirii altor asemenea infracțiuni.
(2) – Hotărârea de condamnare se publică în extras, în forma stabilită de instanță, într-un cotidian local
sau național, o singură dată.
(3) – Publicarea hotărârii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fără a se
dezvălui identitatea altor persoane.
Capitol 4
Calculul duratei pedepselor
Art. 71
(1) – Durata executării pedepsei privative de libertate se socotește din ziua în care condamnatul a
început executarea hotărârii definitive de condamnare.
(2) – Ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în durata executării.
(3) – Perioada în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în spital intră în durata
executării, în afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în
cursul executării pedepsei.
(4) – Permisiunile de ieșire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a
pedepselor, intră în durata executării pedepsei.
Art. 72
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din
durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau
judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost
condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.
(2) – Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade și
în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă.
(3) – În cazul amenzii care însoțește pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei
măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.
Art. 73
(1) – În cazul infracțiunilor săvârșite în condițiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsă,
precum și durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului țării se scad
din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune în România.
(2) – Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care pedeapsa executată în afara
țării este amenda.
Capitol 5
Individualizarea pedepselor
Sectiune 1
Dispoziții generale
Art. 74
(1) – Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și
cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a. împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b. starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c. natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d. motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e. natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f. conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g. nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
(2) – Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile
prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.
Sectiune 2
Circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante
Art. 75
(1) – Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale:
a. săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare
din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau
printr-o altă acțiune ilicită gravă;
b. depășirea limitelor legitimei apărări;
c. depășirea limitelor stării de necesitate.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
d. acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al
judecății, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această
circumstanță într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanța atenuantă nu se aplică în
cazul săvârșirii următoarelor infracțiuni: contra persoanei, de furt calificat, tâlhărie, piraterie, fraude
comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuzivă,
infracțiuni contra siguranței publice, infracțiuni contra sănătății publice, infracțiuni contra libertății
religioase și respectului datorat persoanelor decedate, contra securității naționale, contra capacității de
luptă a forțelor armate, infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, a infracțiunilor privind
frontiera de stat a României, a infracțiunilor la legislația privind prevenirea și combaterea terorismului, a
infracțiunilor de corupție, infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, a celor împotriva intereselor
financiare ale Uniunii Europene, a infracțiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor
explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor,
privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spălarea banilor, privind activitățile
aeronautice civile și cele care pot pune în pericol siguranța zborurilor și securitatea aeronautică, privind
protecția martorilor, privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau
xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și
omenirii, a celor privind traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană, privind prevenirea și
combaterea pornografiei și a celor la regimul adopțiilor.
(2) – Pot constitui circumstanțe atenuante judiciare:
a. eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii;
b. împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea
infractorului.
Art. 76
(1) – În cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege
pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.
(2) – Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, în cazul reținerii circumstanțelor
atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
(3) – Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul
circumstanțelor atenuante reținute.
Art. 77 – Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:
a. săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b. săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c. săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri;
d. săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;
e. săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată
vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze;
f. săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive, când
a fost provocată în vederea comiterii infracțiunii;
g. săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o calamitate, de
starea de asediu sau de starea de urgență;
h. săvârșirea infracțiunii pentru motive legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare
sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de același fel, considerate de făptuitor
drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte.
Art. 78
(1) – În cazul în care există circumstanțe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special.
Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care
nu poate depăși o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o
treime din maximul special.
(2) – Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul
circumstanțelor agravante reținute.
Art. 79
(1) – Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect
reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se
reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri
speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.
(2) – Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale,
pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante,
infracțiune continuată, concurs sau recidivă.
(3) – Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și
una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege
pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se
majorează conform alin. (2).
Sectiune 3
Renunțarea la aplicarea pedepsei
Art. 80
(1) – Instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a. infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor
produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;
b. în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile
depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile
sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor
pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) – Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă:
a. infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit.
b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
b. față de același infractor s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei
comiterii infracțiunii pentru care este judecat;
c. infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului
ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților;
d. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.
(3) – În caz de concurs de infracțiuni, renunțarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru
fiecare infracțiune concurentă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2).
Art. 81
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Când dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța aplică infractorului un avertisment.
(2) – Avertismentul constă în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renunțarea la aplicarea
pedepsei și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune
dacă va mai comite infracțiuni.
(3) – În caz de concurs de infracțiuni se aplică un singur avertisment.
Art. 82
(1) – Persoana față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi,
interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită.
(2) – Renunțarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranță și a
obligațiilor civile prevăzute în hotărâre.
(3) – Dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunțarea la
aplicarea pedepsei se descoperă că persoana față de care s-a luat această măsură săvârșise anterior
rămânerii definitive a hotărârii o altă infracțiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsă chiar după
expirarea acestui termen, renunțarea la aplicarea pedepsei se anulează și se stabilește pedeapsa pentru
infracțiunea care a atras inițial renunțarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, după caz, dispozițiile
privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
Sectiune 4
Amânarea aplicării pedepsei
Art. 83
(1) – Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă
sunt întrunite următoarele condiții:
a. pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel
mult 2 ani;
b. infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în
art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c. infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d. în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile
depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile
sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se
impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
(2) – Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală
ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală
a autorului sau a participanților.
(3) – Amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage și amânarea aplicării amenzii care însoțește pedeapsa
închisorii în condițiile art. 62.
(4) – Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicării pedepsei și
atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai
comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe
durata termenului de supraveghere.
Art. 84
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Termenul de supraveghere este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii
prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
(2) – Pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării
pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile
stabilite de instanță.
Art. 85
(1) – Pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării
pedepsei trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și
întoarcerea;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
(2) – Instanța poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute
una sau mai multe dintre următoarele obligații:
a. să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de
zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu
poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor;
c. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de
probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
d. să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
e. să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis
infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se apropie de acestea;
f. să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice,
stabilite de instanță;
g. să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță;
h. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
i. să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței;
j. să nu ocupe sau să nu exercite funcția, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru
săvârșirea infracțiunii.
(3) – Pentru stabilirea obligației prevăzute la alin. (2) lit. b), instanța va consulta informațiile puse la
dispoziție periodic de către serviciul de probațiune cu privire la posibilitățile concrete de executare
existente la nivelul serviciului de probațiune și la nivelul instituțiilor din comunitate.
(4) – Când stabilește obligația prevăzută la alin. (2) lit. e)—g), instanța individualizează, în concret,
conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei.
(5) – Persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel
mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Art. 86
(1) – Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică
serviciului de probațiune.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. a)-c) și alin. (5) se face de
serviciul de probațiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit.
d)-j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice încălcare a
acestora.
(3) – Serviciul de probațiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute
în art. 85 alin. (2) lit. a)-d), într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
(4) – Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța,
dacă:
a. au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea
executării unora dintre acestea;
b. persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite,
obligațiile ce îi revin;
c. persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni
înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Art. 87
(1) – Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea
unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune
modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate șanse sporite
de îndreptare.
(2) – Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, atunci când
apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.
Art. 88
(1) – Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu
respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și
dispune aplicarea și executarea pedepsei.
(2) – În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu
îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă amânarea și dispune
aplicarea și executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate
să le îndeplinească.
(3) – Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu
intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o
condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și
executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și pedeapsa pentru noua
infracțiune se calculează conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni.
(4) – Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține sau revoca amânarea
aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Art. 89
(1) – Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai
săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru
care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează,
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate
intermediară.
(2) – În caz de concurs de infracțiuni, instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei rezultante dacă
sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 83. Dacă se dispune amânarea aplicării pedepsei, termenul
de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior
amânarea aplicării pedepsei.
Art. 90
(1) – Persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este
supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă
nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus
revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.
(2) – Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranță și a
obligațiilor civile prevăzute în hotărâre.
Sectiune 5
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Art. 91
(1) – Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite
următoarele condiții:
a. pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b. infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția
cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de
reabilitare;
c. infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d. în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile
depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile
sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea
acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei
sale pentru o perioadă determinată.
(2) – Când pedeapsa închisorii este însoțită de pedeapsa amenzii aplicate în condițiile art. 62, amenda se
execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere.
(3) – Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:
a. pedeapsa aplicată este numai amenda;
b. aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;
c. infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului
ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
(4) – Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum și a celor ce au
determinat suspendarea executării pedepsei și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale
viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile
de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Art. 92
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere
pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei
aplicate.
(2) – Termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
(3) – Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere
și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță.
Art. 93
(1) – Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de
supraveghere:
a. să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
(2) – Instanța impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații:
a. să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de
probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
c. să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
d. să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
(3) – Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul
comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul
în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabilește
prin legea de executare a pedepselor.
(4) – Pentru stabilirea conținutului obligației prevăzute la alin. (3), instanța va consulta informațiile puse
la dispoziție periodic de către serviciul de probațiune cu privire la posibilitățile concrete de executare
existente la nivelul serviciului de probațiune și la nivelul instituțiilor din comunitate.
(5) – Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Art. 94
(1) – Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică
serviciului de probațiune.
(2) – Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) și lit. b), alin. (3) și alin. (5) se
face de serviciul de probațiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute în art. 93 alin.
(2) lit. c) și lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice
încălcare a acestora.
(3) – Serviciul de probațiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute
în art. 93 alin. (2) lit. a) și lit. b), precum și alin. (3) într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare.
(4) – Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța,
dacă:
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
a. au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea
executării unora dintre acestea;
b. persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite,
obligațiile care îi revin;
c. persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni
înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Art. 95
(1) – Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea
unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune
modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de
îndreptare.
(2) – Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că
menținerea acestora nu mai este necesară.
Art. 96
(1) – Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu
respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța
revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
(2) – Dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește
integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea
pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
(3) – Dacă pedeapsa amenzii care a însoțit pedeapsa închisorii în condițiile art. 62 nu a fost executată și a
fost înlocuită cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) și alin. (6), instanța revocă
suspendarea și dispune executarea pedepsei, la care se adaugă pedeapsa închisorii care a înlocuit
amenda.
(4) – Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune,
descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa
închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea
pedepsei.
(5) – Pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit
dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.
(6) – Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține sau revoca
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În cazul revocării, dispozițiile alin. (1), alin. (4) și alin.
(5) se aplică în mod corespunzător.
Art. 97
(1) – Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai
săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru
care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează,
aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate
intermediară.
(2) – În caz de concurs de infracțiuni sau pluralitate intermediară, instanța poate dispune suspendarea
executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 91. Dacă se dispune
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere.
Art. 98
(1) – În cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea
termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
și nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.
(2) – Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra măsurilor de
siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
Sectiune 6
Liberarea condiționată
Art. 99
(1) – Liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață poate fi dispusă, dacă:
a. cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune;
b. cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;
c. cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de
cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d. instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
(2) – Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate și
atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va
mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori dacă nu va executa obligațiile ce
îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(3) – De la data liberării condiționate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
Art. 100
(1) – Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a. cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu
depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul
închisorii mai mari de 10 ani;
b. cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c. cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de
cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d. instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
(2) – În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată,
după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau
a cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) – În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata
pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz,
liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata
pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai
mare de 10 ani.
(4) – În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata
pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz,
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata
pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai
mare de 10 ani.
(5) – Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate și
atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va
mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi
revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) – Intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie
termen de supraveghere pentru condamnat.
Art. 101
(1) – Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare,
condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b. să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c. să anunțe, în prealabil, orice schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
(2) – În cazul prevăzut în alin. (1), instanța poate impune condamnatului să execute una sau mai multe
dintre următoarele obligații:
a. să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de
probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
c. să nu părăsească teritoriul României;
d. să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări
publice, stabilite de instanță;
e. să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanții la săvârșirea
infracțiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori să nu se apropie de acestea;
f. să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță;
g. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
(3) – Obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. c)-g) pot fi impuse în măsura în care nu au fost aplicate în
conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
(4) – Când stabilește obligația prevăzută la alin. (2) lit. d)—f), instanța individualizează, în concret,
conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei.
(5) – Măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. a) și lit. b) se execută din momentul
acordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai
mult de 2 ani, iar obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. c)-g) se execută pe toată durata termenului de
supraveghere.
(6)
Art. 102
(1) – Pe durata supravegherii, datele prevăzute în art. 101 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de
probațiune.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. a) și lit. b) se face de serviciul
de probațiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. c)-g) se
face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice încălcare a acestora.
(3) – Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. d) și lit. e) poate fi realizată și
printr-un sistem electronic de supraveghere, în condițiile prevăzute de legea specială.
(4) – Pe durata supravegherii, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța, dacă:
a. au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea
executării unora dintre acestea;
b. persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite,
obligațiile ce îi revin.
Art. 103
(1) – Dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie
sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea
obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de reintegrare
socială.
(2) – Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că
menținerea acestora nu mai este necesară.
Art. 104
(1) – Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de
supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului
de pedeapsă.
(2) – Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în
termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după
expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă.
Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă
sau pluralitate intermediară.
(3) – Dispozițiile alin. (1) și alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul liberării condiționate din
executarea pedepsei detențiunii pe viață.
Art. 105
(1) – Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai
săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după
expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la
concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
(2) – În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultată, sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 99 sau
art. 100, instanța poate acorda liberarea condiționată. Dacă s-a dispus liberarea, termenul de
supraveghere se calculează de la data acordării primei liberări.
(3) – Când, după anulare, instanța dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei
complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data anulării liberării se va executa
după executarea pedepsei închisorii.
Art. 106 – În cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea
termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberării condiționate și nu s-a descoperit o cauză
de anulare, pedeapsa se consideră executată.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Titlu 4
Măsurile de siguranță
Capitol 1
Dispoziții generale
Art. 107
(1) – Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii
faptelor prevăzute de legea penală.
(2) – Măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală,
nejustificată.
(3) – Măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
Art. 108 – Măsurile de siguranță sunt:
a. obligarea la tratament medical;
b. internarea medicală;
c. interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii;
d. confiscarea specială.
e. confiscarea extinsă.
Capitol 2
Regimul măsurilor de siguranță
Art. 109
(1) – Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de
alte substanțe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament
medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
(2) – Când persoana față de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul, se poate dispune
internarea medicală.
(3) – Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate,
tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei.
Art. 110 – Când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanțe psihoactive sau suferă de
o boală infectocontagioasă și prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o
unitate sanitară de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să
înlăture starea de pericol.
Art. 111
(1) – Când făptuitorul a săvârșit fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care îl fac inapt
pentru ocuparea unei anumite funcții, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru
desfășurarea unei alte activități, se poate lua măsura interzicerii exercitării dreptului de a ocupa acea
funcție ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.
(2) – Măsura de siguranță poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dacă
se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după
trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 112
(1) – Sunt supuse confiscării speciale:
a. bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală;
b. bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a
cunoscut scopul folosirii lor;
c. bunurile folosite, imediat după săvârșirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea
folosului ori a produsului obținut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane,
aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d. bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau
pentru a răsplăti pe făptuitor;
e. bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei
vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f. bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală.
(2) – În cazul prevăzut în alin. (1) lit. b) și lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit
disproporționată față de natura și gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent
bănesc, ținând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și de contribuția bunului la
aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii faptei prevăzute de
legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime.
(3) – În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) și lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu aparțin
infractorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul
în bani al acestora, cu aplicarea dispozițiilor alin. (2).
(4) – Dispozițiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârșite prin presă.
(5) – Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și
bunuri până la concurența valorii acestora.
(6) – Se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea bunurilor supuse confiscării,
precum și bunurile produse de acestea, cu excepția bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) și lit. c).
Art. 1121
(1) – Sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 112, în cazul în care persoana
este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracțiuni, dacă fapta este susceptibilă să
îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare:
a. infracțiuni privind traficul de droguri și de precursori;
b. infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile;
c. infracțiuni privind frontiera de stat a României;
d. infracțiunea de spălare a banilor;
e. infracțiuni din legislația privind prevenirea și combaterea pornografiei;
f. infracțiuni din legislația privind combaterea terorismului;
g. constituirea unui grup infracțional organizat;
h. infracțiuni contra patrimoniului;
i. nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive;
j. falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
k. divulgarea secretului economic, concurența neloială, nerespectarea dispozițiilor privind operații de
import sau export, deturnarea de fonduri, infracțiuni privind regimul importului și al exportului, precum
și al introducerii și scoaterii din țară de deșeuri și reziduuri;
l. infracțiuni privind jocurile de noroc;
m. infracțiuni de corupție, infracțiunile asimilate acestora, precum și infracțiunile împotriva intereselor
financiare ale Uniunii Europene;
n. infracțiuni de evaziune fiscală;
o. infracțiuni privind regimul vamal;
p. infracțiuni de fraudă comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice;
q. traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană.
(2) – Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a. valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este
cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței,
depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;
b. instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale de natura celor
prevăzute la alin. (1).
(3) – Pentru aplicarea dispozițiilor alin. (2) se va ține seama și de valoarea bunurilor transferate de către
persoana condamnată ori de un terț unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia
persoana condamnată deține controlul.
(4) – Prin bunuri, conform prezentului articol, se înțelege și sumele de bani.
(5) – La stabilirea diferenței dintre veniturile licite și valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere
valoarea bunurilor la data dobândirii lor și cheltuielile făcute de persoana condamnată, membrii familiei
acesteia.
(6) – Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și bunuri până la
concurența valorii acestora.
(7) – Se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse
confiscării, precum și bunurile produse de acestea.
(8) – Confiscarea nu poate depăși valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2), care
excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
Titlu 5
Minoritatea
Capitol 1
Regimul răspunderii penale a minorului Limitele răspunderii penale
Art. 113
(1) – Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
(2) – Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit
fapta cu discernământ.
(3) – Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.
Art. 114
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o
măsură educativă neprivativă de libertate.
(2) – Față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în
următoarele cazuri:
a. dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a
cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat;
b. atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau
mai mare ori detențiunea pe viață.
Art. 115
(1) – Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate. Măsurile educative
neprivative de libertate sunt:
a. stagiul de formare civică;
b. supravegherea;
c. consemnarea la sfârșit de săptămână;
d. asistarea zilnică. Măsurile educative privative de libertate sunt:
a. internarea într-un centru educativ;
b. internarea într-un centru de detenție.
(2) – Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile art. 114,
potrivit criteriilor prevăzute în art. 74.
Art. 116
(1) – În vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74, instanța va solicita
serviciului de probațiune întocmirea unui referat care va cuprinde și propuneri motivate referitoare la
natura și durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum și la
alte obligații ce pot fi impuse acestuia de către instanță.
(2) – Referatul de evaluare privind respectarea condițiilor de executare a măsurii educative sau a
obligațiilor impuse se întocmește de către serviciul de probațiune în toate cazurile în care instanța
dispune asupra măsurii educative ori asupra modificării sau încetării executării obligațiilor impuse, cu
excepția situației prevăzute la art. 126, când acesta va fi întocmit de către centrul educativ ori de
detenție.
Capitol 2
Regimul măsurilor educative neprivative de libertate Stagiul de formare civică
Art. 117
(1) – Măsura educativă a stagiului de formare civică constă în obligația minorului de a participa la un
program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta să înțeleagă consecințele legale și sociale la care
se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său
viitor.
(2) – Organizarea, asigurarea participării și supravegherea minorului, pe durata cursului de formare
civică, se fac sub coordonarea serviciului de probațiune, fără a afecta programul școlar sau profesional al
minorului.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 118 – Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea și îndrumarea minorului în cadrul
programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două și 6 luni, sub coordonarea serviciului de
probațiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau de formare profesională și prevenirea
desfășurării unor activități sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de
îndreptare a acestuia.
Art. 119
(1) – Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână constă în obligația minorului de a nu părăsi
locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o durată cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, afară de cazul în
care, în această perioadă, are obligația de a participa la anumite programe ori de a desfășura anumite
activități impuse de instanță.
(2) – Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune.
Art. 120
(1) – Măsura educativă a asistării zilnice constă în obligația minorului de a respecta un program stabilit
de serviciul de probațiune, care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților, precum și
interdicțiile impuse minorului.
(2) – Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni, iar supravegherea se
face sub coordonarea serviciului de probațiune.
Art. 121
(1) – Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanța poate impune minorului
una sau mai multe dintre următoarele obligații:
a. să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională;
b. să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială stabilită de instanță;
c. să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice,
stabilite de instanță;
d. să nu se apropie și să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanții la
săvârșirea infracțiunii ori cu alte persoane stabilite de instanță;
e. să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;
f. să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
(2) – Când stabilește obligația prevăzută în alin. (1) lit. d), instanța individualizează, în concret, conținutul
acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei.
(3) – Supravegherea executării obligațiilor impuse de instanță se face sub coordonarea serviciului de
probațiune.
(4) – Pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de probațiune are obligația
să sesizeze instanța, dacă:
a. au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea
executării unora dintre acestea;
b. persoana supravegheată nu respectă condițiile de executare a măsurii educative sau nu execută, în
condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin.
Art. 122
(1) – Dacă, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi
obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate șanse mai mari
de îndreptare.
(2) – Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că
menținerea acestora nu mai este necesară.
Art. 123
(1) – Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii educative sau a
obligațiilor impuse, instanța dispune:
a. prelungirea măsurii educative, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta;
b. înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;
c. înlocuirea măsurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, inițial, s-a luat măsura
educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă.
(2) – În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b), dacă nici de această dată nu sunt respectate condițiile
de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse, instanța înlocuiește măsura educativă
neprivativă de libertate cu măsura internării într-un centru educativ.
(3) – Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvârșește o nouă
infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța dispune:
a. prelungirea măsurii educative luate inițial, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru
aceasta;
b. înlocuirea măsurii luate inițial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;
c. înlocuirea măsurii luate inițial cu o măsură educativă privativă de libertate.
(4) – În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b), precum și în alin. (3) lit. a) și lit. b), instanța poate
impune noi obligații în sarcina minorului ori sporește condițiile de executare a celor existente.
Capitol 3
Regimul măsurilor educative privative de libertate
Art. 124
(1) – Măsura educativă a internării într-un centru educativ constă în internarea minorului într-o instituție
specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire școlară și formare
profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare socială.
(2) – Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu și 3 ani.
(3) – Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o
infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța poate menține măsura internării într-un centru
educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăși maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu
măsura internării într-un centru de detenție.
(4) – În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea
cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după
executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune:
a. înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării
neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b. liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(5) – Odată cu înlocuirea sau liberarea instanța impune respectarea uneia sau mai multora dintre
obligațiile prevăzute în art. 121 până la împlinirea duratei măsurii internării.
(6) – Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii asistării zilnice sau
obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării și dispune executarea restului rămas
neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.
(7) – În cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană
care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru
educativ cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii și dispune:
a. executarea restului rămas din durata măsurii internării inițiale, cu posibilitatea prelungirii duratei
acesteia până la maximul prevăzut de lege;
b. internarea într-un centru de detenție.
Art. 125
(1) – Măsura educativă a internării într-un centru de detenție constă în internarea minorului într-o
instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere, unde va urma
programe intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare
profesională potrivit aptitudinilor sale.
(2) – Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori
detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.
(3) – Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o
infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul
prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru
infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.
(4) – În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea
cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după
executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune:
a. înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării
neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b. liberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) – Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanța impune respectarea uneia sau mai multora dintre
obligațiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării.
(6) – Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii asistării zilnice sau
obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării și dispune executarea restului rămas
neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenție.
(7) – În cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană
care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru de
detenție cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii și dispune:
a. executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenție;
b. prelungirea duratei acestei internări în condițiile prevăzute în alin. (3).
Art. 126 – Dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată, care
a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influențează negativ sau împiedică procesul
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate, instanța poate dispune continuarea
executării măsurii educative într-un penitenciar.
Art. 127 – În cazul măsurilor educative privative de libertate, dispozițiile art. 71-73 se aplică în mod
corespunzător.
Capitol 4
Dispoziții comune
Art. 128 – În cazul infracțiunilor săvârșite în timpul minorității, cauzele de atenuare și agravare sunt
avute în vedere la alegerea măsurii educative și produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru
fiecare măsură educativă.
Art. 129
(1) – În caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură
educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74.
(2) – În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat,
pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea
săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care:
a. dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;
b. dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa
închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din
restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat;
c. dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită după majorat este detențiunea pe viață, se
execută numai această pedeapsă;
d. dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura
educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru
aceasta.
(3) – În cazul prevăzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din
momentul săvârșirii infracțiunii comise după majorat până la data judecării.
(4) – În cazul săvârșirii după majorat a două sau mai multor infracțiuni concurente se aplică mai întâi
regulile referitoare la concursul de infracțiuni, după care se face aplicarea dispozițiilor alin. (2).
(5) – Pedeapsa stabilită potrivit dispozițiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânării aplicării
pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.
Art. 130 – Dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al suspendării sub
supraveghere ori al liberării condiționate se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o
infracțiune în timpul minorității pentru care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură
educativă privativă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându-se în mod
corespunzător dispozițiile art. 129 alin. (2)-(4).
Art. 131 – Termenele de prescripție a răspunderii penale, prevăzute în art. 154, se reduc la jumătate
pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori și se întrerup sau se suspendă în condițiile
prevăzute de lege pentru majori.
Art. 132
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data rămânerii
definitive a hotărârii prin care au fost luate.
(2) – Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii
educative luate, dar nu mai puțin de 2 ani.
(3) – Termenele de prescripție a executării măsurilor educative se întrerup și se suspendă în condițiile
prevăzute de lege pentru majori.
(4) – În cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai
grea și curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea.
Art. 133 – Măsurile educative nu atrag interdicții, decăderi sau incapacități.
Art. 134
(1) – Dispozițiile prezentului titlu se aplică și majorilor care, la data săvârșirii infracțiunii, aveau vârsta
cuprinsă între 14 și 18 ani.
(2) – Când, la data pronunțării hotărârii prin care s-a luat o măsură educativă privativă de libertate,
infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanța, ținând seama de posibilitățile sale de îndreptare, de
vârsta acestuia, precum și de celelalte criterii prevăzute în art. 74, poate dispune executarea măsurii
educative într-un penitenciar.
Titlu 6
Răspunderea penală a persoanei juridice
Capitol 1
Dispoziții generale
Art. 135
(1) – Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile
săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
(2) – Instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea unei activități ce nu
poate face obiectul domeniului privat.
(3) – Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a
contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.
Art. 136
(1) – Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale și complementare.
(2) – Pedeapsa principală este amenda.
(3) – Pedepsele complementare sunt:
a. dizolvarea persoanei juridice;
b. suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3
ani;
c. închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
d. interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată de la unu la 3 ani;
e. plasarea sub supraveghere judiciară;
f. afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare.
Art. 137
(1) – Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zileamendă,
cuprinsă între 100 și 5.000 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între
30 de zile și 600 de zile.
(3) – Instanța stabilește numărul zilelor-amendă ținând cont de criteriile generale de individualizare a
pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină ținând seama de cifra de
afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul
altor persoane juridice, precum și de celelalte obligații ale persoanei juridice.
(4) – Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:
a. 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii;
b. 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, unică sau
alternativ cu pedeapsa amenzii;
c. 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani;
d. 240 și 420 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani;
e. 360 și 510 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau
detențiunea pe viață.
(5) – Când prin infracțiunea săvârșită persoana juridică a urmărit obținerea unui folos patrimonial,
limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă se pot majora cu o
treime, fără a se depăși maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va ține seama de valoarea
folosului patrimonial obținut sau urmărit.
Capitol 2
Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice
Art. 138
(1) – Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanța constată
că, față de natura și gravitatea infracțiunii, precum și de împrejurările cauzei, aceste pedepse sunt
necesare.
(2) – Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede
această pedeapsă.
(3) – Pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. b)-f) se pot aplica în mod cumulativ.
(4) – Executarea pedepselor complementare începe după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare.
Art. 139
(1) – Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când:
a. persoana juridică a fost constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni;
b. obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infracțiuni, iar pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 3 ani.
(2) – În caz de neexecutare, cu rea-credință, a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute în art.
136 alin. (3) lit. b)-e), instanța dispune dizolvarea persoanei juridice.
(3)
Art. 140
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice constă în interzicerea
desfășurării activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice în realizarea căreia a fost săvârșită
infracțiunea.
(2) – În caz de neexecutare, cu rea-credință, a pedepsei complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit.
f), instanța dispune suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice până la
punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.
(3) – Dacă până la împlinirea termenului prevăzut în alin. (2) pedeapsa complementară nu a fost pusă în
executare, instanța dispune dizolvarea persoanei juridice.
Art. 141
(1) – Pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. a) și lit. b) nu pot fi aplicate instituțiilor
publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor și organizațiilor religioase ori aparținând
minorităților naționale, constituite potrivit legii.
(2) – Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor juridice care își desfășoară activitatea în domeniul
presei.
Art. 142
(1) – Pedeapsa complementară a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice constă în
închiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru aparținând persoanei juridice cu scop
lucrativ, în care s-a desfășurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea.
(2) – Dispozițiile alin. (1) nu se aplică persoanelor juridice care își desfășoară activitatea în domeniul
presei.
Art. 143 – Pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziții publice constă
în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziții
publice, prevăzute de lege.
Art. 144
(1) – Pedeapsa complementară a plasării sub supraveghere judiciară presupune desfășurarea sub
supravegherea unui mandatar judiciar a activității care a ocazionat comiterea infracțiunii, pe o perioadă
de la un an la 3 ani.
(2) – Mandatarul judiciar are obligația de a sesiza instanța atunci când constată că persoana juridică nu a
luat măsurile necesare în vederea prevenirii comiterii de noi infracțiuni. În cazul în care instanța constată
că sesizarea este întemeiată, dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevăzută la art. 140.
(3) – Plasarea sub supraveghere judiciară nu se aplică în cazul persoanelor juridice menționate în art.
141.
Art. 145
(1) – Afișarea hotărârii definitive de condamnare sau publicarea acesteia se realizează pe cheltuiala
persoanei juridice condamnate.
(2) – Prin afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea altor
persoane.
(3) – Afișarea hotărârii de condamnare se realizează în extras, în forma și locul stabilite de instanță,
pentru o perioadă cuprinsă între o lună și 3 luni.
(4) – Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras și în forma stabilită de instanță, prin
intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală, desemnate
de instanță.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(5) – Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală, instanța stabilește numărul aparițiilor,
care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu
poate depăși 3 luni.
Capitol 3
Dispoziții comune
Art. 146
(1) – Există recidivă pentru persoana juridică atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare și până la reabilitare, persoana juridică săvârșește din nou o infracțiune, cu intenție sau cu
intenție depășită.
(2) – În caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se
majorează cu jumătate, fără a depăși maximul general al pedepsei amenzii.
(3) – Dacă amenda anterioară nu a fost executată, în tot sau în parte, amenda stabilită pentru noua
infracțiune, potrivit alin. (2), se adaugă la pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din
aceasta.
(4) – Dispozițiile art. 42 se aplică în mod corespunzător.
Art. 147
(1) – În caz de concurs de infracțiuni, de pluralitate intermediară sau de cauze de atenuare ori agravare a
răspunderii penale, persoanei juridice i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana
fizică.
(2) – În caz de pluralitate de infracțiuni, pedepsele complementare de natură diferită, cu excepția
dizolvării, sau cele de aceeași natură, dar cu conținut diferit, se cumulează, iar dintre pedepsele
complementare de aceeași natură și cu același conținut se aplică cea mai grea.
(3) – În caz de pluralitate de infracțiuni, măsurile de siguranță luate conform art. 112 se cumulează.
Art. 148 – Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în condițiile prevăzute de lege pentru
persoana fizică, dispozițiile art. 153-156 aplicându-se în mod corespunzător.
Art. 149
(1) – Termenul de prescripție a executării pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.
(2) – Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie într-un termen de 3
ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau considerată ca executată.
(3) – Dispozițiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 și art. 164 se aplică în mod corespunzător.
Art. 150 – Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacă, în decurs de 3 ani de la data la care
pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca executată, aceasta
nu a mai săvârșit nicio altă infracțiune.
Art. 151
(1) – În cazul pierderii personalității juridice prin fuziune, absorbție sau divizare intervenită după
comiterea infracțiunii, răspunderea penală și consecințele acesteia se vor angaja:
a. în sarcina persoanei juridice create prin fuziune;
b. în sarcina persoanei juridice absorbante;
c. în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au dobândit fracțiuni din
patrimoniul persoanei divizate.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – În cazul prevăzut la alin. (1), la individualizarea pedepsei se va ține seama de cifra de afaceri,
respectiv de valoarea activului patrimonial al persoanei juridice care a comis infracțiunea, precum și de
partea din patrimoniul acesteia care a fost transmisă fiecărei persoane juridice participante la
operațiune.
Titlu 7
Cauzele care înlătură răspunderea penală
Art. 152
(1) – Amnistia înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită. Dacă intervine după
condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale
condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.
(2) – Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate.
Art. 153
(1) – Prescripția înlătură răspunderea penală.
(2) – Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul:
a. infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, indiferent de data la care au fost comise;
b. infracțiunilor prevăzute la art. 188 și 189 și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei.
(3) – Prescripția nu înlătură răspunderea penală nici în cazul infracțiunilor prevăzute la alin. (2) lit. b)
pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, generală sau specială, la data intrării în vigoare a
acestei dispoziții.
Art. 154
(1) – Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:
a. 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa
închisorii mai mare de 20 de ani;
b. 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar
care nu depășește 20 de ani;
c. 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar
care nu depășește 10 ani;
d. 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar
care nu depășește 5 ani;
e. 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an
sau amenda.
(2) – Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul
infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor
continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la
data săvârșirii ultimului act.
(3) – În cazul infracțiunilor progresive, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la
data săvârșirii acțiunii sau inacțiunii și se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului
definitiv produs.
(4) – În cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, săvârșite față de un minor, termenul de
prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de
împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului.
Art. 155
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de
procedură în cauză.
(2) – După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
(3) – Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă
actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.
(4) – Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite
oricâte întreruperi ar interveni.
(5) – Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de
prescripție a răspunderii penale.
Art. 156
(1) – Cursul termenului prescripției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală
sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau
continuarea procesului penal.
(2) – Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Art. 157
(1) – În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de
introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură
răspunderea penală.
(2) – Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă
plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele.
(3) – Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la
săvârșirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.
(4) – În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitatea de
exercițiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acțiunea penală se poate
pune în mișcare și din oficiu.
(5) – Dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte
de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acțiunea penală poate fi pusă în
mișcare din oficiu.
Art. 158
(1) – Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul
infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei
plângeri prealabile.
(2) – Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea
a fost retrasă.
(3) – Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, retragerea plângerii prealabile se face numai
de reprezentanții lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă, retragerea se face
cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege.
(4) – În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de
introducerea unei plângeri prealabile, dar acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu în condițiile
legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însușită de procuror.
Art. 159
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu,
dacă legea o prevede în mod expres.
(2) – Împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.
(3) – Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până
la citirea actului de sesizare a instanței.
(4) – Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, împăcarea se face numai de reprezentanții lor
legali, iar persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împăca cu încuviințarea persoanelor
prevăzute de lege.
(5) – În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau convențional ori
de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea intervenită între persoana juridică ce a
săvârșit infracțiunea și persoana vătămată nu produce efecte față de persoanele fizice care au participat
la comiterea aceleiași fapte.
(6) – În cazul în care infracțiunea este săvârșită de reprezentantul persoanei juridice vătămate,
dispozițiile art. 158 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
Titlu 8
Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei
Art. 160
(1) – Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia
în alta mai ușoară.
(2) – Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complementare și măsurilor educative neprivative de
libertate, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de grațiere.
(3) – Grațierea nu are efect asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate.
(4) – Grațierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, în
afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de grațiere.
Art. 161
(1) – Prescripția înlătură executarea pedepsei principale.
(2) – Prescripția nu înlătură executarea pedepselor principale în cazul:
a. infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, indiferent de data la care au fost comise;
b. infracțiunilor prevăzute la art. 188 și 189 și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei.
(3) – Prescripția nu înlătură executarea pedepselor principale nici în cazul infracțiunilor prevăzute la alin.
(2) lit. b) pentru care, la data intrării în vigoare a acestei dispoziții, nu s-a împlinit termenul de prescripție
a executării.
Art. 162
(1) – Termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt:
a. 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detențiunea pe viață sau închisoarea mai
mare de 15 ani;
b. 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte
pedepse cu închisoarea;
c. 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) – Termenele prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas
definitivă.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(3) – În cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării executării pedepsei sub
supraveghere ori liberării condiționate, termenul de prescripție începe să curgă de la data când
hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă.
(4) – În cazul revocării liberării condiționate, în condițiile art. 104 alin. (1), termenul de prescripție începe
să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă și se calculează în raport cu restul de
pedeapsă neexecutat.
(5) – În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescripție curge de la data
când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă și se calculează în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) – Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice și măsurile de siguranță nu se prescriu.
(7) – Prin pedeapsa ce se execută se înțelege pedeapsa stabilită de instanță, ținându-se cont de cauzele
ulterioare de modificare a acesteia.
Art. 163
(1) – Cursul termenului de prescripție a executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării
pedepsei. Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen
de prescripție de la data sustragerii.
(2) – Cursul termenului de prescripție a executării se întrerupe și prin săvârșirea din nou a unei
infracțiuni.
(3) – Cursul termenului de prescripție a executării pedepsei amenzii se întrerupe și prin înlocuirea
obligației de plată a amenzii cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Art. 164
(1) – Cursul termenului prescripției executării pedepsei este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute
în Codul de procedură penală.
(2) – Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Titlu 9
Cauzele care înlătură consecințele condamnării
Art. 165 – Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii
care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere,
dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune.
Art. 166
(1) – Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea următoarelor termene:
a. 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani;
b. 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;
c. 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii
pe viață, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii;
d. 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață, considerată executată ca urmare a
grațierii, a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei sau a liberării condiționate.
(2) – Condamnatul decedat până la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanța,
evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.
Art. 167
(1) – Termenele prevăzute în art. 165 și art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea
pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Pentru cei condamnați la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost
achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.
(3) – În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de
grațiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă, sau de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare, dacă actul de grațiere se referă la infracțiuni în curs de judecată.
(4) – În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii
termenului de supraveghere.
(5) – În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea
mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.
Art. 168 – Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele
condiții:
a. nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;
b. a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau
când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Art. 169
(1) – Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din
condamnare.
(2) – Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care condamnatul a fost scos în
urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut.
(3) – Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță.
Art. 170
(1) – În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un
termen de un an, care se socotește de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă.
(2) – Condițiile prevăzute în art. 168 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat
noua cerere.
(3) – Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor condiții de formă poate fi reînnoită potrivit Codului
de procedură penală.
Art. 171 – Reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea ei, s-a descoperit că cel
reabilitat mai săvârșise o infracțiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de
reabilitare.
Titlu 10
Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală
Art. 172 – Ori de câte ori legea penală folosește un termen sau o expresie dintre cele arătate în prezentul
titlu, înțelesul acesteia este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul când legea penală
dispune altfel.
Art. 173 – Prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice,
ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege.
Art. 174 – Prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia
dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și
participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.
Art. 175
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu
sau fără o remunerație:
a. exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii
legislative, executive sau judecătorești;
b. exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;
c. exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator
economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de
realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) – De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un
serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă
controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Art. 176 – Prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte
persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.
Art. 177
(1) – Prin membru de familie se înțelege:
a. ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin
adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b. soțul;
c. persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul
în care conviețuiesc.
(2) – Dispozițiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a),
se aplică, în caz de adopție, și persoanei adoptate ori descendenților acesteia în raport cu rudele firești.
Art. 178
(1) – Informații secrete de stat sunt informațiile clasificate astfel, potrivit legii.
(2) – Înscris oficial este orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art.
176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparține unor asemenea persoane.
Art. 179
(1) – Arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziții legale.
(2) – Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost
întrebuințate pentru atac.
Art. 180 – Prin instrument de plată electronică se înțelege un instrument care permite titularului să
efectueze retrageri de numerar, încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică,
precum și transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare.
Art. 181
(1) – Prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau
aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu
ajutorul unui program informatic.
(2) – Prin date informatice se înțelege orice reprezentare a unor fapte, informații sau concepte într-o
formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.
Art. 182 – Prin exploatarea unei persoane se înțelege:
a. supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat;
b. ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
c. obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de
materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
d. obligarea la practicarea cerșetoriei;
e. prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.
Art. 183 – Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.
Art. 184 – Fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă:
a. într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este
prezentă nicio persoană;
b. în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;
c. într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat
s-a produs față de două sau mai multe persoane;
d. într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că
au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.
Art. 185 – Prin timp de război se înțelege durata stării de mobilizare a forțelor armate sau durata stării
de război.
Art. 186
(1) – La calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore, săptămâna de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna
și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.
(2) – Dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este divizibil cu fracția de
majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracția se va aplica asupra termenului transformat în zile,
după care durata obținută se transformă în luni. În acest caz, luna se socotește de 30 de zile și se iau în
calcul doar zilele întregi rezultate din aplicarea fracției.
(3) – În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani se aplică în mod corespunzător dispozițiile alin. (2),
transformarea făcându-se între ani și luni.
Art. 187 – Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care
incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau
de majorare a pedepsei.
Partea Partea
SPECIALĂ
Titlu 1
Infracțiuni contra persoanei
Capitol 1
Infracțiuni contra vieții
Art. 188
(1) – Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) – Tentativa se pedepsește.
Art. 189
(1) – Omorul săvârșit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
a. cu premeditare;
b. din interes material;
c. pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la
executarea unei pedepse;
d. pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
e. de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de
omor;
f. asupra a două sau mai multor persoane;
g. asupra unei femei gravide;
h. prin cruzimi, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) – Tentativa se pedepsește.
Art. 190 – Uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă, conștientă și repetată a victimei care suferea
de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferințe permanente și
greu de suportat, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 191
(1) – Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se
pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) – Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârșit față de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani
sau față de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) – Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârșită față de un minor care nu a împlinit vârsta de 13
ani sau față de o persoană care nu a putut să-și dea seama de consecințele acțiunilor sau inacțiunilor
sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la
20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute în alin. (1)-(3) au fost urmate de o încercare de
sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
Art. 192
(1) – Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru
exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie
prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(3) – Dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale
pedepsei prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se majorează cu jumătate.
Capitol 2
Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății
Art. 193
(1) – Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei
gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare
de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
(3) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 194
(1) – Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecințe:
a. o infirmitate;
b. leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai
mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c. un prejudiciu estetic grav și permanent;
d. avortul;
e. punerea în primejdie a vieții persoanei, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) – Când fapta a fost săvârșită în scopul producerii uneia dintre consecințele prevăzute în alin. (1) lit. a),
lit. b) și lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) – Tentativa la infracțiunea prevăzută în alin. (2) se pedepsește.
Art. 195 – Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193 și art. 194 a avut ca urmare moartea victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani.
Art. 196
(1) – Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența
băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin
ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) – Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2
ani sau cu amendă.
(3) – Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a
măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite
activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) – Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs față de două sau mai multe persoane, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(5) – Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității care
a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (3) constituie prin ea însăși o infracțiune se
aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(6) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 197 – Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice,
intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul,
se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 198
(1) – Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
(2) – Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare corporală uneia sau mai multor persoane și nu se
cunoaște care dintre participanți a produs urmările, se aplică tuturor pedeapsa închisorii de la unu la 5
ani, cu excepția victimei, care răspunde potrivit alin. (1).
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(3) – Când prin fapta săvârșită în condițiile alin. (2) s-a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa este
închisoarea de la 6 la 12 ani, iar dacă s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(4) – Nu se pedepsește cel care a fost prins în încăierare împotriva voinței sale sau care a încercat să-i
despartă pe alții.
Capitol 3
Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie
Art. 199
(1) – Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de
familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
(2) – În cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193 și art. 196 săvârșite asupra unui membru de familie,
acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Art. 200
(1) – Uciderea copilului nou-născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârșită de
către mama aflată în stare de tulburare psihică se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Dacă faptele prevăzute în art. 193-195 sunt săvârșite asupra copilului nou-născut imediat după
naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare psihică, limitele
speciale ale pedepsei sunt de o lună și, respectiv, 3 ani.
Capitol 4
Agresiuni asupra fătului
Art. 201
(1) – Întreruperea cursului sarcinii săvârșită în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a. în afara instituțiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b. de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică-ginecologie și drept de
liberă practică medicală în această specialitate;
c. dacă vârsta sarcinii a depășit paisprezece săptămâni, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Întreruperea cursului sarcinii, săvârșită în orice condiții, fără consimțământul femeii însărcinate, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) s-a cauzat femeii însărcinate o vătămare corporală,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă fapta a avut
ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(4) – Când faptele au fost săvârșite de un medic, pe lângă pedeapsa închisorii, se va aplica și interzicerea
exercitării profesiei de medic.
(5) – Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(6) – Nu constituie infracțiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuată de un medic de
specialitate obstetrică-ginecologie, până la vârsta sarcinii de douăzeci și patru de săptămâni, sau
întreruperea ulterioară a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului.
(7) – Nu se pedepsește femeia însărcinată care își întrerupe cursul sarcinii.
Art. 202
(1) – Vătămarea fătului, în timpul nașterii, care a împiedicat instalarea vieții extrauterine se pedepsește
cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) – Vătămarea fătului, în timpul nașterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se
pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) – Vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se
pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa
este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) – Vătămarea fătului săvârșită în timpul nașterii de către mama aflată în stare de tulburare psihică se
sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) și alin. (2), ale cărei limite se reduc la jumătate.
(5) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(4) au fost săvârșite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se
reduc la jumătate.
(6) – Nu constituie infracțiune faptele prevăzute în alin. (1)-(3) săvârșite de un medic sau de persoana
autorizată să asiste nașterea sau să urmărească sarcina, dacă acestea au fost săvârșite în cursul actului
medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei și au fost făcute în interesul femeii gravide sau al
fătului, ca urmare a riscului inerent exercitării actului medical.
(7) – Vătămarea fătului în perioada sarcinii de către femeia însărcinată nu se pedepsește.
Capitol 5
Infracțiuni privind obligația de asistență a celor în primejdie
Art. 203
(1) – Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunța de îndată autoritățile de către cel care a găsit o
persoană a cărei viață, integritate corporală sau sănătate este în pericol și nu are putința de a se salva se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) – Fapta nu constituie infracțiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav
cu privire la viața, integritatea corporală sau sănătatea sa.
Art. 204 – Împiedicarea intervenției ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent și
grav pentru viața, integritatea corporală sau sănătatea acesteia se pedepsește cu închisoare de la unu la
3 ani sau cu amendă.
Capitol 6
Infracțiuni contra libertății persoanei
Art. 205
(1) – Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoarea de la unu la 7 ani.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Se consideră lipsire de libertate și răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima
voința ori de a se apăra.
(3) – Dacă fapta este săvârșită:
a. de către o persoană înarmată;
b. asupra unui minor;
c. punând în pericol sănătatea sau viața victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 și 10 ani.
(4) – Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) – Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepsește.
Art. 206
(1) – Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare
îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la unan sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși
sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.
(2) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 207
(1) – Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi
în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la unu
la 5 ani.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau
imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia,
în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un
folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 208
(1) – Fapta celui care, în mod repetat, urmărește, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi
supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o
stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
(2) – Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care, prin
frecvență sau conținut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3
luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
(3) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Capitol 7
Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile
Art. 209 – Punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi se pedepsesc
cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 210
(1) – Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul
exploatării acesteia, săvârșită:
a. prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
b. profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită
vulnerabilitate a acelei persoane;
c. prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului
persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu se
pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) – Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
Art. 211
(1) – Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării
acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în
exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
(3) – Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
Art. 212 – Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispozițiile legale, la
prestarea unei munci împotriva voinței sale sau la o muncă obligatorie se pedepsește cu închisoarea de
la unu la 3 ani.
Art. 213
(1) – Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe
urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la
7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s-a realizat prin
constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Dacă faptele sunt săvârșite față de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu
jumătate.
(4) – Prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul
obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
Art. 214
(1) – Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilități fizice ori psihice să apeleze
în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiază de foloase patrimoniale
de pe urma acestei activități se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Dacă fapta este săvârșită în următoarele împrejurări:
a. de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire persoana care cerșește;
b. prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 215 – Fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila
publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezența unui minor, se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 216 – Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care
beneficiarul știe că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
Art. 217 – Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 209-211 și art. 213 alin. (2) se pedepsește.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Capitol 8
Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale
Art. 218
(1) – Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în
imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în
condițiile alin. (1).
(3) – Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a. victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b. victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c. victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d. fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e. fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f. fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.
(4) – Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) – Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) și alin. (2) se pune în mișcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
(6) – Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepsește.
Art. 219
(1) – Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârșit prin
constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința ori profitând de această
stare, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a. victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b. victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c. victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d. fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e. fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f. fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.
(3) – Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârșirea actelor sexuale
prevăzute în art. 218 alin. (1) și alin. (2), fapta constituie viol.
(5) – Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
(6) – Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.
Art. 220
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală
comise cu un minor cu vârsta între 13 și 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13 și 18 ani, când
majorul a abuzat de autoritatea ori influența sa asupra victimei, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – Fapta prevăzută în alin. (1)-(3) se sancționează cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi, atunci când:
a. minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b. minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
c. a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(5) – Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) nu se sancționează dacă diferența de vârstă nu depășește 3
ani.
Art. 221
(1) – Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care
nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum și determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de
act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a. minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b. minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
c. fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) – Actul sexual de orice natură săvârșit de un major în prezența unui minor care nu a împlinit vârsta de
13 ani se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) – Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la
comiterea unor acte cu caracter exhibiționist ori la spectacole sau reprezentații în cadrul cărora se comit
acte sexuale de orice natură, precum și punerea la dispoziția acestuia de materiale cu caracter
pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(5) – Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sancționează dacă diferența de vârstă nu depășește 3 ani.
Art. 222 – Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să se
întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art. 220 sau art. 221, inclusiv atunci
când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanță, se pedepsește cu închisoare de
la o lună la un an sau cu amendă.
Art. 223
(1) – Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei
relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Capitol 9
Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 224
(1) – Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit
ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea
acesteia se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) – În cazul în care fapta este săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopții ori prin folosire de
calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 225
(1) – Pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică își
desfășoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptățite se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) – În cazul în care fapta este săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopții ori prin folosire de
calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 226
(1) – Atingerea adusă vieții private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini,
ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere
ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepsește cu închisoare de la o lună
la 6 luni sau cu amendă.
(2) – Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a
imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepsește cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) – Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:
a. de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse
sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
b. dacă persoana vătămată a acționat explicit cu intenția de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
c. dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei
infracțiuni;
d. dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror
divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(5) – Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârșirii faptelor
prevăzute în alin. (1) și alin. (2), se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 227
(1) – Divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viața privată a unei persoane, de natură să
aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoștință despre acestea în virtutea
profesiei ori funcției și care are obligația păstrării confidențialității cu privire la aceste date, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Titlu 2
Infracțiuni contra patrimoniului
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Capitol 1
Furtul
Art. 228
(1) – Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a
și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul
săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane.
(3) – Se consideră bunuri mobile și înscrisurile, energia electrică, precum și orice alt fel de energie care
are valoare economică.
Art. 229
(1) – Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:
a. într-un mijloc de transport în comun;
b. în timpul nopții;
c. de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d. prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;
e. prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepsește cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
(2) – Dacă furtul a fost săvârșit în următoarele împrejurări:
a. asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b. prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c. de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) – Furtul privind următoarele categorii de bunuri:
a. țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din
conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
b. componente ale sistemelor de irigații;
c. componente ale rețelelor electrice;
d. un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de
urgență publică;
e. un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată,
rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
f. instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora,
precum și componente ale mijloacelor de transport aferente;
g. bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile
publice;
h. cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de
comunicații, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Art. 230
(1) – Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârșit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancționează cu
pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancționează folosirea fără drept a unui terminal de
comunicații al altuia sau folosirea unui terminal de comunicații racordat fără drept la o rețea, dacă s-a
produs o pagubă.
Art. 231
(1) – Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârșite între membrii de familie de către un minor în
paguba tutorelui ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de
aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(2) – În cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împăcarea
înlătură răspunderea penală.
Art. 232 – Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepsește.
Capitol 2
Tâlhăria și pirateria
Art. 233 – Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare
de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de
mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca
făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
Art. 234
(1) – Tâlhăria săvârșită în următoarele împrejurări:
a. prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante;
b. prin simularea de calități oficiale;
c. de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d. în timpul nopții;
e. într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f. prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Tâlhăria săvârșită în condițiile art. 229 alin. (3) se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani și
interzicerea unor drepturi.
(3) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală.
Art. 235
(1) – Furtul comis, prin violență sau amenințare, de către o persoană care face parte din echipajul sau din
pasagerii unei nave aflate în marea liberă, al bunurilor ce se găsesc pe acel vas sau pe o altă navă, se
pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancționează și capturarea unei nave aflate în marea liberă sau
faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori eșuarea acesteia, în scopul de a-și însuși încărcătura
ei sau de a tâlhări persoanele aflate la bord.
(3) – Dacă pirateria a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – Există piraterie și dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave și nave.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 236 – Dacă faptele prevăzute în art. 233-235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 237 – Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 233-235 se pedepsește.
Capitol 3
Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii
Art. 238
(1) – Însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a
fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 239
(1) – Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri
din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepsește
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei care, știind că nu va putea plăti,
achiziționează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.
(3) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 240
(1) – Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul
legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, într-un termen care
depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariția stării de insolvență, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 241
(1) – Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a. falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b. înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situația financiară
sume nedatorate;
c. înstrăinează, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active se pedepsește cu închisoarea de la 6
luni la 5 ani.
(2) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 242
(1) – Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de
către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii
debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) – Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) săvârșite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se
pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 243
(1) – Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a pierdut sau de a
dispune de acel bun ca de al său se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează și însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia,
ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile
din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparține.
(3) – Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Art. 244
(1) – Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca
mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos
patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) – Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace
frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el
însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(3) – Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Art. 245
(1) – Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuințare, ascunderea sau înstrăinarea unui
bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obține, pentru
sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, își cauzează sau agravează leziuni
sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(3) – Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Art. 246 – Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitație publică
ori înțelegerea între participanți pentru a denatura prețul de adjudecare se pedepsește cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
Art. 247
(1) – Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de
vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității ori relației de
dependență în care debitorul se află față de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau
pentru altul, un drept real ori de creanță de valoare vădit disproporționată față de această prestație se
pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicații cu alcool
sau cu substanțe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea
unui drept real ori de creanță sau să renunțe la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 248 – Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 239 alin. (1), art. 241 și art. 244-247 se pedepsește.
Capitol 4
Fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 249 – Introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, restricționarea accesului la
aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un
beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepsește
cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 250
(1) – Efectuarea unei operațiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de
monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimțământul titularului, a unui
instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute în alin. (1),
prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare
fictive.
(3) – Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării
uneia dintre operațiunile prevăzute în alin. (1), se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 251
(1) – Acceptarea unei operațiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de
monedă electronică ori de transfer de fonduri, cunoscând că este efectuată prin folosirea unui
instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimțământul titularului său, se pedepsește
cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează acceptarea uneia dintre operațiunile prevăzute în alin. (1),
cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea
de date de identificare fictive.
Art. 252 – Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepsește.
Capitol 5
Distrugerea și tulburarea de posesie
Art. 253
(1) – Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia ori
împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea
măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) – Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparține în tot sau în parte altei persoane și
servește la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) – Dacă fapta prevăzută în alin. (1) privește bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa
este închisoarea de la unu la 5 ani.
(4) – Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun, săvârșită prin
incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă este de natură să pună în pericol alte
persoane sau bunuri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) – Dispozițiile prevăzute în alin. (3) și alin. (4) se aplică chiar dacă bunul aparține făptuitorului.
(6) – Pentru faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(7) – Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) și alin. (4) se pedepsește.
Art. 254
(1) – Dacă faptele prevăzute în art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 7
la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente,
instalații sau componente ale acestora și care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două
sau mai multor persoane.
Art. 255
(1) – Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpă, a unui bun, chiar dacă
acesta aparține făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice
alt asemenea mijloc și dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) – Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Art. 256
(1) – Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare ori prin desființarea
sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepsește cu închisoare de
la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Titlu 3
Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat
Capitol 1
Infracțiuni contra autorității
Art. 257
(1) – Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe,
vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui
funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(2) – Săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică
exercițiul autorității de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în
legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(3) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele comise în condițiile alin. (2), dacă privesc un membru
de familie al funcționarului public.
(4) – Faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.
Art. 258
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Folosirea fără drept a unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoțită sau
urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta funcționarului public care continuă să exercite o funcție
ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii.
(3) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost săvârșite de o persoană care poartă, fără
drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorități publice, pedeapsa este închisoarea de la unu la
5 ani.
Art. 259
(1) – Sustragerea ori distrugerea unui înscris care se află în păstrarea ori în deținerea unei persoane
dintre cele prevăzute în art. 176 sau art. 175 alin. (2) se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Dacă fapta este săvârșită de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(3) – Tentativa se pedepsește.
Art. 260
(1) – Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an
sau cu amendă.
(2) – Dacă fapta a fost săvârșită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
Art. 261
(1) – Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amendă.
(2) – Dacă fapta a fost săvârșită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
Capitol 2
Infracțiuni privind frontiera de stat
Art. 262
(1) – Intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită:
a. în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei
măsuri educative, privative de libertate;
b. de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de
ședere în țară, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) – Tentativa se pedepsește.
(4) – Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de o victimă a traficului de persoane sau de minori, nu se
pedepsește.
Art. 263
(1) – Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în
scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) – Când fapta a fost săvârșită:
a. în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial;
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
b. prin mijloace care pun în pericol viața, integritatea sau sănătatea migrantului;
c. prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa este închisoarea de la 3
la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Tentativa se pedepsește.
Art. 264
(1) – Fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea ilegală pe teritoriul României a unei
persoane, victimă a unei infracțiuni de trafic de persoane, de minori sau de migranți, care nu are
cetățenia română și nici domiciliul în România, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă mijlocul folosit constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică
regulile privind concursul de infracțiuni.
(2) – Când fapta a fost săvârșită:
a. în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b. de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de
la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Când faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) sunt săvârșite cu privire la un alt străin aflat ilegal pe
teritoriul României, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
Art. 265 – Sustragerea de la executarea obligațiilor instituite de autoritățile competente, de către
străinul față de care s-a dispus măsura îndepărtării de pe teritoriul României ori a fost dispusă
interzicerea dreptului de ședere, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Titlu 4
Infracțiuni contra înfăptuirii justiției
Art. 266
(1) – Fapta persoanei care, luând cunoștință de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra
vieții sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înștiințează de îndată autoritățile se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) – Nedenunțarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.
(3) – Nu se pedepsește persoana care, înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva unei
persoane pentru săvârșirea faptei nedenunțate, încunoștințează autoritățile competente despre aceasta
sau care, chiar după punerea în mișcare a acțiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a
autorului sau a participanților.
Art. 267
(1) – Funcționarul public care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în
legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de
urmărire penală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Când fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.
Art. 268
(1) – Sesizarea penală, făcută prin denunț sau plângere, cu privire la existența unei fapte prevăzute de
legea penală ori în legătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând
că aceasta este nereală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existența unei fapte prevăzute de
legea penală ori săvârșirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepsește cu închisoarea de la
unu la 5 ani.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(3) – Nu se pedepsește persoana care a săvârșit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară,
înainte de reținerea, arestarea sau de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celui față de care sa
făcut denunțul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunțul, plângerea sau probele sunt
nereale.
Art. 269
(1) – Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală,
tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) – Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru
fapta săvârșită de autor.
(3) – Favorizarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.
Art. 270
(1) – Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care
fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia, se pedepsește cu închisoare de la unu
la 5 ani sau cu amendă.
(2) – Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru
fapta săvârșită de autor.
(3) – Tăinuirea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.
Art. 271
(1) – Persoana care, fiind avertizată asupra consecințelor faptei sale:
a. împiedică, fără drept, organul de urmărire sau instanța să efectueze, în condițiile legii, un act
procedural;
b. refuză să pună la dispoziția organului de urmărire penală, instanței sau judecătorului sindic, în tot sau
în parte, datele, informațiile, înscrisurile sau bunurile deținute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în
condițiile legii, în vederea soluționării unei cauze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
(2) – Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul persoanei urmărite sau judecate pentru infracțiunea care
formează obiectul procesului penal.
Art. 272
(1) – Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin
corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra
unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să
își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă
sau în orice altă procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de
intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de
infracțiuni.
(2) – Nu constituie infracțiune înțelegerea patrimonială dintre infractor și persoana vătămată, intervenită
în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă sau pentru
care intervine împăcarea.
Art. 273
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă
martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările
esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Mărturia mincinoasă săvârșită:
a. de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecție a martorilor;
b. de un investigator sub acoperire;
c. de o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret;
d. în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10
ani sau mai mare se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) – Autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare
sau de punerea în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau
de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.
Art. 274 – Săvârșirea unei infracțiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia,
pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declarații ori a prezentat probe într-o cauză
penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art. 273, se sancționează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Art. 275
(1) – Sustragerea, distrugerea, reținerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de
înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepsește cu
închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar
soluționării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar.
Art. 276 – Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declarații publice nereale
referitoare la săvârșirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracțiuni sau a
unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influența sau
intimida, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Art. 277
(1) – Divulgarea, fără drept, de informații confidențiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele
prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcționar public care a
luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată
urmărirea penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) – Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte
de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către un
funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, se pedepsește cu închisoare de la
o lună la un an sau cu amendă.
(3) – Dezvăluirea, fără drept, de informații dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret,
atunci când această interdicție este impusă de legea de procedură penală, se pedepsește cu închisoare
de la o lună la un an sau cu amendă.
(4) – Nu constituie infracțiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activități vădit ilegale
comise de autorități într-o cauză penală.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 278 – Întrebuințarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe activitatea
instanței, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața
instanței, se pedepsește cu închisoare de la olună la 3 luni sau cu amendă.
Art. 279
(1) – Amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de
moarte ori omorul, săvârșite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale
se majorează cu jumătate.
(2) – Săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în
scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează
cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu
jumătate.
(3) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele comise în condițiile alin. (2), dacă privesc un membru
de familie al judecătorului sau al procurorului.
(4) – Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și faptelor comise împotriva unui avocat în
legătură cu exercitarea profesiei.
Art. 280
(1) – Întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane urmărite sau
judecate într-o cauză penală, de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător,
pentru a o determina să dea ori să nu dea declarații, să dea declarații mincinoase ori să își retragă
declarațiile, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcție publică.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către
un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător.
Art. 281
(1) – Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranță sau educative în alt mod
decât cel prevăzut de dispozițiile legale se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) – Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de reținere,
deținere ori în executarea unei măsuri de siguranță sau educative, privative de libertate, se pedepsește
cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Art. 282
(1) – Fapta funcționarului public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat sau a
altei persoane care acționează la instigarea sau cu consimțământul expres ori tacit al acestuia de a
provoca unei persoane puternice suferințe fizice ori psihice:
a. în scopul obținerii de la această persoană sau de la o terță persoană informații sau declarații;
b. în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că
l-a comis;
c. în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra
unei terțe persoane;
d. pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare o vătămare corporală, pedeapsa este închisoarea
de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – Tentativa la infracțiunea prevăzută în alin. (1) se pedepsește.
(5) – Nicio împrejurare excepțională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de
amenințări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepție, nu poate fi
invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei
autorități publice.
(6) – Nu constituie tortură durerea sau suferințele ce rezultă exclusiv din sancțiuni legale și care sunt
inerente acestor sancțiuni sau sunt ocazionate de ele.
Art. 283
(1) – Fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate
ori de a trimite în judecată o persoană, știind că este nevinovată, se pedepsește cu închisoarea de la 3
luni la 3 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) – Reținerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, știind că este nevinovată, se pedepsește
cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Art. 284
(1) – Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înțelegere frauduloasă cu o persoană
cu interese contrare în aceeași cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă interesele
clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează înțelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei
persoane și un terț interesat de soluția ce se va pronunța în cauză, în scopul vătămării intereselor
clientului sau ale persoanei reprezentate.
(3) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 285
(1) – Evadarea din starea legală de reținere sau de deținere se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3
ani.
(2) – Când evadarea este săvârșită prin folosire de violențe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Se consideră evadare:
a. neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deținere, la expirarea perioadei în
care s-a aflat legal în stare de libertate;
b. părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul
locului de deținere.
(4) – Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din
pedeapsă la data evadării.
(5) – Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.
Art. 286
(1) – Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Înlesnirea evadării:
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
a. săvârșită prin folosire de violențe, arme, substanțe narcotice sau paralizante;
b. a două sau mai multor persoane în aceeași împrejurare;
c. unei persoane reținute sau arestate pentru o infracțiune sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii
pe viață ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsă se
sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) sunt săvârșite de o persoană care avea îndatorirea de
a-l păzi pe cel reținut sau deținut, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(4) – Înlesnirea evadării, săvârșită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel
care a evadat, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
(5) – Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepsește.
Art. 287
(1) – Nerespectarea unei hotărâri judecătorești săvârșită prin:
a. împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistență față de organul de executare;
b. refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat
să îndeplinească un anumit act;
c. refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care
au această obligație conform legii;
d. neexecutarea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
e. neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de
executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f. nerespectarea hotărârilor judecătorești privind stabilirea, plata, actualizarea și recalcularea pensiilor;
g. împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deținut în baza unei hotărâri
judecătorești, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă.
(2) – În cazul faptelor prevăzute în lit. d)-g), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
Art. 288
(1) – Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori
accesorii sau a măsurii de siguranță prevăzute în art. 108 lit. b) și lit. c), de către persoana fizică față de
care s-au dispus aceste sancțiuni, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă
fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
(2) – Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a
centrului educativ sau a centrului de detenție ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în care sa
aflat legal în stare de libertate se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) – Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei
persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141 se pedepsește cu amendă.
Titlu 5
Infracțiuni de corupție și de serviciu
Capitol 1
Infracțiuni de corupție
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 289
(1) – Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori
primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în
legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se
pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție
publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) – Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2),
constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui
act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) – Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Art. 290
(1) – Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) – Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin
orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) – Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost
sesizat cu privire la aceasta.
(4) – Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost
date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunțul prevăzut în alin. (3).
(5) – Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se
mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Art. 291
(1) – Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru
sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are
influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să
nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu
sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) – Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Art. 292
(1) – Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori
indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar
public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie
îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor
îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi
fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) – Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după
denunțul prevăzut în alin. (2).
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(4) – Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se
mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Art. 293 – Dispozițiile art. 289 și art. 290 se aplică în mod corespunzător și persoanelor care, pe baza
unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre
soluționare de către părțile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfășoară în baza legii
române ori în baza unei alte legi.
Art. 294 – Prevederile prezentului capitol se aplică în privința următoarelor persoane, dacă, prin tratatele
internaționale la care România este parte, nu se dispune altfel:
a. funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor
persoane care exercită atribuții similare în cadrul unei organizații publice internaționale la care România
este parte;
b. membrilor adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale la care România este parte;
c. funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor
persoane care exercită atribuții similare, în cadrul Uniunii Europene;
d. persoanelor care exercită funcții juridice în cadrul instanțelor internaționale a căror competență este
acceptată de România, precum și funcționarilor de la grefele acestor instanțe;
e. funcționarilor unui stat străin;
f. membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
g. juraților din cadrul unor instanțe străine.
Capitol 2
Infracțiuni de serviciu
Art. 295
(1) – Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de
bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de
la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) – Tentativa se pedepsește.
Art. 296
(1) – Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor
de serviciu se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) – Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Art. 297
(1) – Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl
îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau
intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea
de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor
de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de
inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală,
apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 298 – Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori
o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice,
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Art. 299
(1) – Fapta funcționarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri, pretinde ori obține favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect
de efectele acelui act de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea
căreia a săvârșit fapta.
(2) – Pretinderea sau obținerea de favoruri de natură sexuală de către un funcționar public care se
prevalează sau profită de o situație de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din
funcția deținută, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea
căreia a săvârșit fapta.
Art. 300 – Fapta funcționarului public care, în timpul serviciului, îndeplinește un act ce nu intră în
atribuțiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepsește cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Art. 301
(1) – Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a
participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru
sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă
persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a
beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) – Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
Art. 302
(1) – Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept, a unei corespondențe adresate
altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe, chiar atunci când
aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greșeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la
un an sau cu amendă.
(2) – Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin
orice mijloc electronic de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost săvârșite de un funcționar public care are
obligația legală de a respecta secretul profesional și confidențialitatea informațiilor la care are acces,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
(4) – Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără
drept, a conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat
cunoștință de aceasta din greșeală sau din întâmplare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
(5) – Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
a. dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei
infracțiuni;
b. dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror
divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(6) – Deținerea sau confecționarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a
comunicațiilor se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(7) – Pentru faptele prevăzute la alin. (1), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
Art. 303
(1) – Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de stat, de către cel care le cunoaște datorită
atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele
prevăzute în art. 176, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) – Deținerea, fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce conține informații
secrete de stat, dacă poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) – Persoana care deține un document ce conține informații secrete de stat, care poate afecta
activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, nu se pedepsește dacă predă de îndată
documentul la organul sau instituția emitentă.
Art. 304
(1) – Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității,
de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele
sau activitatea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității,
de către cel care ia cunoștință de acestea, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu
amendă.
(3) – Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) și alin. (2), s-a săvârșit o infracțiune împotriva
investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecție a
martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenție o infracțiune contra
vieții, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Art. 305
(1) – Neglijența care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document
ce conține informații secrete de stat, precum și neglijența care a prilejuit altei persoane aflarea unei
asemenea informații se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în art. 303 alin. (1) și art. 304, dacă au fost
săvârșite din culpă.
Art. 306
(1) – Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea
aprobărilor sau garanțiilor necesare acordării finanțărilor obținute sau garantate din fonduri publice,
dacă are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7
ani.
(2) – Tentativa se pedepsește.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 307
(1) – Schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități publice
sau instituții publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5
ani.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează și schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a
destinației fondurilor provenite din finanțările obținute sau garantate din fonduri publice.
(3) – Tentativa se pedepsește.
Art. 308
(1) – Dispozițiile art. 289—292, 295, 297—301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod
corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori
temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre
cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
(2) – În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
Art. 309 – Dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau
art. 307 au produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se
majorează cu jumătate.
Titlu 6
Infracțiuni de fals
Capitol 1
Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori Falsificarea de monede
Art. 310
(1) – Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează falsificarea unei monede, emise de către autoritățile
competente, înainte de punerea oficială în circulație a acesteia.
(3) – Tentativa se pedepsește.
Art. 311
(1) – Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăților sau a oricăror altor
titluri ori valori asemănătoare se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) – Dacă fapta prevăzută în alin. (1) privește un instrument de plată electronică, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Tentativa se pedepsește.
Art. 312
(1) – Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poștale, plicuri poștale, cărți poștale sau cupoane răspuns
internațional se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Tentativa se pedepsește.
Art. 313
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Punerea în circulație a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, precum și primirea, deținerea
sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulație, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse.
(2) – Punerea în circulație a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, săvârșită de către autor sau un
participant la infracțiunea de falsificare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea de falsificare prin care au fost produse.
(3) – Repunerea în circulație a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o persoană care a
constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancționează cu pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la
jumătate.
(4) – Tentativa se pedepsește.
Art. 314
(1) – Fabricarea, primirea, deținerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi
la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) și art. 312 se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Fabricarea, primirea, deținerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software,
cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepsește cu închisoarea de
la 2 la 7 ani.
(3) – Nu se pedepsește persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau
alin. (2), înainte de descoperirea acestora și înainte de a se fi trecut la săvârșirea faptei de falsificare,
predă instrumentele sau materialele deținute autorităților judiciare ori încunoștințează aceste autorități
despre existența lor.
Art. 315
(1) – Confecționarea de monedă autentică prin folosirea de instalații sau materiale destinate acestui
scop, cu încălcarea condițiilor stabilite de autoritățile competente sau fără acordul acestora, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație a monedei confecționate în condițiile
alin. (1), precum și primirea, deținerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulație.
Art. 316 – Dispozițiile cuprinse în prezentul capitol se aplică și în cazul când infracțiunea privește
monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate.
Capitol 2
Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare
Art. 317
(1) – Falsificarea unui sigiliu, a unei ștampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc
persoanele prevăzute în art. 176 sau persoanele fizice menționate în art. 175 alin. (2) se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Falsificarea unui sigiliu, a unei ștampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc alte
persoane decât cele prevăzute în alin. (1) se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
(3) – Tentativa se pedepsește.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 318 – Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la
3 ani sau cu amendă.
Art. 319 – Dispozițiile cuprinse în prezentul capitol se aplică și atunci când fapta privește instrumente de
autentificare sau de marcare folosite de autoritățile unui stat străin.
Capitol 3
Falsuri în înscrisuri
Art. 320
(1) – Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în
orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) – Falsul prevăzut în alin. (1), săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se
pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de
consecințe juridice.
(4) – Tentativa se pedepsește.
Art. 321
(1) – Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Tentativa se pedepsește.
Art. 322
(1) – Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320
sau art. 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire,
în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) – Tentativa se pedepsește.
Art. 323 – Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea
producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când
înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub
semnătură privată.
Art. 324
(1) – Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea atestării unor
împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a
fost urmată de folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de încredințarea acesteia unei alte persoane
spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în vederea
producerii unei consecințe juridice.
(3) – Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înțelege atestarea unei valori, greutăți,
măsuri ori a desfășurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod automat, prin intermediul
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
unui dispozitiv tehnic omologat și care este destinată a proba un anumit fapt, în vederea producerii de
consecințe juridice.
Art. 325 – Fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa,
fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi
utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie infracțiune și se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 326 – Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art.
175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe
juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută
servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Art. 327
(1) – Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, făcută unei
persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară
activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea
stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar
public, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) – Când prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei persoane, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) – Încredințarea unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi
folosit fără drept se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 328 – Dispozițiile cuprinse în prezentul capitol se aplică și atunci când fapta privește acte emise de o
autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizație internațională instituită printr-un tratat la
care România este parte sau declarații ori o identitate asumate în fața acesteia.
Titlu 7
Infracțiuni contra siguranței publice
Capitol 1
Infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate
Art. 329
(1) – Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă de către angajații care
gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenție sau manevră, dacă prin
aceasta se pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport, intervenție sau manevră pe
calea ferată, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Dacă fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Art. 330
(1) – Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, de către angajații
care gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenție sau manevră, dacă
prin aceasta se pune în pericol siguranța mijloacelor de transport, intervenție sau manevră pe calea
ferată, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Când fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5
ani.
Art. 331
(1) – Părăsirea postului, în orice mod și sub orice formă, de angajații cu atribuții privind siguranța
circulației mijloacelor de transport, intervenție sau manevră pe calea ferată, dacă prin aceasta se pune
în pericol siguranța circulației acestor mijloace, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către un angajat având
atribuții privind siguranța circulației mijloacelor de transport, intervenție sau manevră pe calea ferată,
care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge ori se află sub influența unor
substanțe psihoactive.
(3) – Când faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 332
(1) – Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei de cale ferată, a
materialului rulant, a instalațiilor de cale ferată ori a celor de comunicații feroviare, precum și a oricăror
altor bunuri sau dotări aferente infrastructurii feroviare ori așezarea de obstacole pe linia ferată, dacă
prin aceasta se pune în pericol siguranța mijloacelor de transport, manevră sau intervenție pe calea
ferată, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează săvârșirea de acte de semnalizare falsă sau săvârșirea oricăror
acte care pot induce în eroare personalul care asigură circulația mijloacelor de transport, manevră sau
intervenție pe calea ferată în timpul executării serviciului, dacă prin aceste fapte se creează un pericol
de accident de cale ferată.
(3) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – Când faptele prevăzute în alin. (1)-(3) sunt săvârșite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se
reduc la jumătate.
(5) – Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.
Art. 333 – Accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea adusă mijloacelor de transport,
materialului rulant sau instalațiilor de cale ferată în cursul circulației sau manevrei mijloacelor de
transport, manevră, întreținere sau intervenție pe calea ferată.
Capitol 2
Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice
Art. 334
(1) – Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai
neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu
amendă.
(2) – Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu
număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu
amendă.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(3) – Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau
înregistrare se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) – Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuțe cu
numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat,
care nu are drept de circulație în România, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Art. 335
(1) – Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu
posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii
permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător
categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau
anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a
conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana care încredințează un vehicul pentru care legea
prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei
persoane despre care știe că se află în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub
influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive.
Art. 336
(1) – Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii
permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o
îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani
sau cu amendă.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive,
care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
(3) – Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) efectuează transport
public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire
practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor
practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la
7 ani.
Art. 337 – Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea
deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a
examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului
pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în
vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive se pedepsește cu închisoarea de
la unu la 5 ani.
Art. 338
(1) – Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează
cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în
procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării
probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de
circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a
șterge urmele accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale
ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la fața locului.
(3) – Nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când:
a. în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
b. conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuși persoanele rănite la
cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistență medicală necesară și la care a declarat
datele personale de identitate și numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus,
consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;
c. conducătorul autovehiculului cu regim de circulație prioritară anunță de îndată poliția, iar după
terminarea misiunii se prezintă la sediul unității de poliție pe a cărei rază de competență s-a produs
accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;
d. victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat evenimentul la cea mai
apropiată unitate de poliție.
Art. 339
(1) – Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea pozițiilor acestora, fără autorizație
eliberată de autoritățile competente, de natură să inducă în eroare participanții la trafic ori să
îngreuneze circulația pe drumul public se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) – Participarea în calitate de conducător de vehicul la întreceri neautorizate pe drumurile publice se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează așezarea de obstacole care îngreunează sau împiedică
circulația pe drumul public, dacă se pune în pericol siguranța circulației ori se aduce atingere dreptului la
libera circulație a celorlalți participanți la trafic.
(4) – Lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui vehicul care transportă
produse sau substanțe periculoase se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
Art. 340
(1) – Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuțiilor de verificare tehnică ori inspecție tehnică
periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor
reparații sau intervenții tehnice de către persoanele care au asemenea atribuții, dacă din cauza stării
tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) – Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1), s-a produs un accident de circulație care a avut ca
urmare vătămarea integrității corporale sau a sănătății uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost săvârșite din culpă, limitele speciale ale
pedepsei se reduc cu o treime.
(4) – Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi
îndeplinite condițiile prevăzute de lege, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 341
(1) – Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public ori
de amenajare a accesului rutier la drumul public, fără autorizație de construcție eliberată în condițiile
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
legii ori cu încălcarea condițiilor stabilite în autorizație, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă.
(2) – Amplasarea unor construcții, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără autorizație de
construcție eliberată în condițiile legii ori cu încălcarea condițiilor stabilite în autorizație, dacă prin
aceasta se creează un pericol pentru siguranța circulației, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
(3) – Persoana autorizată de administratorul căii ferate care nu ia măsurile corespunzătoare pentru
semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(4) – Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancționează și persoana autorizată de către administratorul
unui drum public sau executantul unei lucrări pe partea carosabilă, care nu ia măsurile corespunzătoare
pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor pe drumurile publice, dacă prin aceasta s-a produs un
accident de circulație.
Capitol 3
Nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive
Art. 342
(1) – Deținerea, portul, confecționarea, precum și orice operațiune privind circulația armelor letale, a
munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de reparare a armelor
letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Deținerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) – Sustragerea armelor sau munițiilor prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește cu închisoarea de
la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – Portul armelor prevăzute în alin. (1) și alin. (2), fără drept, în sediul autorităților publice, instituțiilor
publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului
electoral, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
(5) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (3) au ca obiect arme interzise sau muniții, mecanisme ori
dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(6) – Nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea
perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la
6 luni la 3 ani.
(7) – Fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de muniție pentru acestea:
a. din orice componente esențiale traficate ilicit;
b. fără o autorizație eliberată de către o autoritate competentă a statului membru în care are loc
fabricarea sau asamblarea;
c. fără marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, în conformitate cu prevederile legale, se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Art. 343
(1) – Uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 3 ani.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, se pedepsește cu
închisoarea de la 6 luni la 2 ani.
Art. 344 – Falsificarea sau ștergerea, înlăturarea ori modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme
letale se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Art. 345
(1) – Primirea, deținerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea, expunerea,
producția, procesarea, manipularea, depozitarea intermediară, importul, exportul ori depozitarea finală,
transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum și orice operație
privind circulația acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) – Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepsește cu închisoarea de la
5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au pus în pericol alte persoane sau bunuri, au produs
vătămarea corporală a uneia ori mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor
persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) – Dacă faptele prevăzute la alin. (1), (3) și (4) au fost săvârșite din culpă, limitele speciale ale pedepsei
se reduc la jumătate.
Art. 346
(1) – Producerea, experimentarea, prelucrarea, deținerea, transportul ori folosirea materiilor explozive
sau orice alte operațiuni privind circulația acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7
ani.
(2) – Sustragerea materiilor explozive se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) – Când faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil
sau când cantitatea explozivă este însoțită de materiale de inițiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la
12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor
persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 347 – Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 342 alin. (1) și alin. (3), art. 345 alin. (1) și alin. (2),
precum și în art. 346 alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.
Capitol 4
Infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activități reglementate de lege
Art. 348 – Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori
exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor
astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amendă.
Art. 349
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care
avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident
de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) – Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amendă.
Art. 350
(1) – Nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea
și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de
muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează repunerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor și utilajelor,
anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a luat măsura opririi lor.
(3) – Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) săvârșite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la
un an sau cu amendă.
Art. 351 – Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepsește
cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Capitol 5
Infracțiuni contra sănătății publice
Art. 352
(1) – Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a
avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(2) – Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la o lună la 6
luni sau amenda.
Art. 353
(1) – Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de către o persoană care
știe că suferă de o astfel de boală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Instanța de judecată va dispune măsura de siguranță a obligării la tratament medical.
Art. 354
(1) – Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA – de către o
persoană care știe că suferă de această boală se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(2) – T ransmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA – de către o altă
persoană decât cea prevăzută în alin. (1) se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani.
(3) – Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani.
(4) – Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la
3 ani, iar dacă a cauzat moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) – Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.
Art. 355
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase la
animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a
dăunătorilor, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Dacă fapta este săvârșită din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
Art. 356
(1) – Infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătății
oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Tentativa se pedepsește.
Art. 357
(1) – Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte produse falsificate
sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătății, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente contrafăcute sau substituite care
sunt vătămătoare sănătății se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
Art. 358
(1) – Vânzarea de alimente, băuturi sau alte produse cunoscând că sunt alterate ori cu perioada de
valabilitate depășită, dacă sunt vătămătoare sănătății, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în consum de carne sau produse din carne, provenite
din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă sunt vătămătoare sănătății.
(3) – Vânzarea de medicamente cunoscând că sunt contrafăcute, alterate ori cu perioada de valabilitate
depășită, dacă sunt vătămătoare sănătății ori și-au pierdut în tot sau în parte eficiența terapeutică, se
pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 359
(1) – Producerea, deținerea, precum și orice operațiune privind circulația produselor ori substanțelor
toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe ori experimentarea
produselor sau substanțelor toxice, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) – Tentativa se pedepsește.
Capitol 6
Infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice
Art. 360
(1) – Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) – Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită în scopul obținerii de date informatice, se pedepsește cu
închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(3) – Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită cu privire la un sistem informatic la care, prin
intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricționat sau interzis
pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 361
(1) – Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care este
destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui
sistem informatic se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează și interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice
provenite dintr-un sistem informatic, ce conține date informatice care nu sunt publice.
Art. 362 – Fapta de a modifica, șterge sau deteriora date informatice ori de a restricționa accesul la
aceste date, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 363 – Fapta de a perturba grav, fără drept, funcționarea unui sistem informatic, prin introducerea,
transmiterea, modificarea, ștergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricționarea
accesului la date informatice, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 364 – Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a
datelor informatice se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 365
(1) – Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziție sub orice
formă:
a. dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre
infracțiunile prevăzute în art. 360-364;
b. parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un
sistem informatic, în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepsește
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Deținerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de
acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârșirii uneia dintre
infracțiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 366 – Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepsește.
Titlu 8
Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială
Capitol 1
Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice
Art. 367
(1) – Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă,
a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) – Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu
pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3
la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică
regulile privind concursul de infracțiuni.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(4) – Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2), dacă denunță
autorităților grupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început
săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.
(5) – Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesnește, în cursul
urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai
unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(6) – Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe
persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul
comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.
Art. 368
(1) – Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârșească infracțiuni
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăși pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat.
(2) – Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un funcționar public, pedeapsa este închisoarea de
la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat.
(3) – Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa este
cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune.
Art. 369 – Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de
persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Art. 370 – Încercarea de a determina o persoană, prin constrângere sau corupere, să comită o infracțiune
pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Art. 371 – Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori
prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 372
(1) – Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special
amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun:
a. cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere,
înțepare sau lovire;
b. arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri electrice;
c. substanțe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an
sau cu amendă.
(2) – Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracție ori
agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. (1) se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) – Portul, fără drept, al obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. (1) în sediul autorităților publice,
instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării
procesului electoral se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
Art. 373 – Împiedicarea, prin orice mijloace, a desfășurării unei adunări publice care a fost autorizată
potrivit legii se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 374
(1) – Producerea, deținerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziționarea, stocarea, expunerea,
promovarea, distribuirea, precum și punerea la dispoziție, în orice mod, de materiale pornografice cu
minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.
(2) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârșite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de
stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) – Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice
sau altor mijloace de comunicații electronice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(4) – Prin materiale pornografice cu minori se înțelege orice material care prezintă un minor având un
comportament sexual explicit sau care, deși nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un
minor având un astfel de comportament.
(5) – Tentativa se pedepsește.
Art. 375 – Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o
activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârșește acte de exhibiționism sau alte
acte sexuale explicite se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Capitol 2
Infracțiuni contra familiei
Art. 376
(1) – Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepsește cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă.
(2) – Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o știe căsătorită se
pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Art. 377 – Raportul sexual consimțit, săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori, se
pedepsește cu închisoarea de la un an la 5 ani.
Art. 378
(1) – Săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la
întreținere, a uneia dintre următoarele fapte:
a. părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale;
b. neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzute de lege;
c. neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează neexecutarea, cu rea-credință, de către cel condamnat a
prestațiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptățite la
întreținere din partea victimei infracțiunii.
(3) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) – Fapta nu se pedepsește dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește
obligațiile.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(5) – Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul își îndeplinește obligațiile,
instanța dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta.
Art. 379
(1) – Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al
persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3
luni sau cu amendă.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre
judecătorească spre creștere și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinți să aibă
legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent.
(3) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 380
(1) – Părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat, potrivit legii, un minor și care, în mod nejustificat,
îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) – Fapta nu se pedepsește dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea
frecventării cursurilor de către minor.
(3) – Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură reluarea
frecventării cursurilor de către minor, instanța dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de lege pentru aceasta.
Capitol 3
Infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor decedate
Art. 381
(1) – Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat și
funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) – Obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale unui cult ori să
îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani
sau cu amendă.
(3) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează obligarea unei persoane, prin violență sau amenințare, să
îndeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, căruia îi aparține.
(4) – Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 382 – Profanarea unui lăcaș sau a unui obiect de cult, aparținând unui cult religios care este
organizat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 383
(1) – Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru ori a cenușii rezultate din incinerarea
acestuia se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) – Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unei urne funerare sau a unui monument funerar
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 384 – Prelevarea de țesuturi sau organe de la un cadavru, fără drept, se pedepsește cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Titlu 9
Infracțiuni electorale
Art. 385
(1) – Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercițiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se
pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) – Atacul, prin orice mijloace, asupra localului secției de votare se pedepsește cu închisoarea de la 2 la
7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 386
(1) – Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să
voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidați ori un anumit candidat se pedepsește cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Nu intră în categoria bunurilor prevăzute în alin. (1) bunurile cu valoare simbolică, inscripționate cu
însemnele unei formațiuni politice.
Art. 387
(1) – Fapta persoanei care votează:
a. fără a avea acest drept;
b. de două sau mai multe ori;
c. prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează utilizarea unei cărți de alegător sau a unui act de identitate
nul ori fals sau a unui buletin de vot fals.
Art. 388 – Tipărirea și utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot
electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic se pedepsesc cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 389
(1) – Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepsește cu amendă.
(2) – Dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al secției de votare, pedeapsa este
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 390
(1) – Deschiderea urnelor, înainte de ora stabilită pentru închiderea votării, se pedepsește cu închisoare
de la unu la 3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Încredințarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al secției de votare
ori transportarea acesteia de către alte persoane sau în alte condiții decât cele prevăzute de lege se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 391
(1) – Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepsește cu închisoarea
de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează și înscrierea în copia de pe lista electorală permanentă ori de
pe lista electorală complementară a unor persoane care nu figurează în această listă.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(3) – Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea ori
însumarea rezultatelor obținute în secțiile de votare sau determină repartizarea mandatelor în afara
prevederilor legii se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează introducerea de date, informații sau proceduri care duc la
alterarea sistemului informațional național necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.
Art. 392 – Dispozițiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător și în cazul faptelor săvârșite cu prilejul
unui referendum.
Art. 393 – Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 385 și art. 387-391 se pedepsește.
Titlu 10
Infracțiuni contra securității naționale
Art. 394 – Fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu
agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau
independența statului, prin:
a. provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine;
b. subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului;
c. aservire față de o putere sau organizație străină;
d. ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva
securității naționale, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
Art. 395 – Transmiterea de informații secrete de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților
acestora, precum și procurarea ori deținerea de documente sau date ce constituie informații secrete de
stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul transmiterii lor unei puteri sau
organizații străine ori agenților acestora, săvârșite de un cetățean român, se pedepsesc cu închisoarea
de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 396 – Fapta cetățeanului român care, în timp de război:
a. predă teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale forțelor armate române sau care
servesc apărării;
b. predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării
războiului;
c. procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;
d. trece de partea inamicului sau efectuează alte acțiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea
inamicului ori să slăbească puterea de luptă a forțelor armate române sau a armatelor aliate;
e. luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau a aliaților săi se pedepsește cu
detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 397
(1) – Acțiunea armată întreprinsă în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau
împiedicării exercitării puterii de stat se pedepsește cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) – Întreprinderea de acțiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârșite de mai multe
persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau împiedicării
exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de
la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
Art. 398 – Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârșite de către Președintele României sau de către un alt
membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, constituie infracțiunea de înaltă trădare și se
pedepsesc cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
Art. 399 – Faptele prevăzute în art. 394 și art. 396, săvârșite de un cetățean străin sau apatrid, se
pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 400 – Faptele prevăzute în art. 395, săvârșite de un cetățean străin sau apatrid, se pedepsesc cu
închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 401 – Atentatul contra vieții săvârșit împotriva unei persoane care deține o funcție de demnitate
publică, dacă fapta pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu detențiune pe viață sau
închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 402 – Atentatul săvârșit contra unei colectivități prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin
orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, se pedepsește cu
detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 403 – Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, în întregime sau în parte,
prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a instalațiilor industriale, a căilor de comunicație, a
mijloacelor de transport, a mijloacelor de telecomunicație, a construcțiilor, a produselor industriale sau
agricole ori a altor bunuri, dacă fapta pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea
de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 404 – Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de
documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol
securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 405
(1) – Propaganda pentru război de agresiune, precum și răspândirea de știri tendențioase sau inventate,
în scopul provocării unui război de agresiune, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în alin. (1), săvârșite în scopul provocării
unui război de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.
Art. 406 – Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi
ale statului român în raport cu o putere străină, dacă prin aceasta sunt puse în pericol sau vătămate
interesele de stat, se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 407
(1) – Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informații secrete de stat, de către cel
care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta pune în pericol securitatea națională, se
pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce conține informații secrete de stat,
dacă fapta pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) – Divulgarea, fără drept, a unor documente sau date care constituie informații secrete de stat, de
către cel care ia cunoștință de acestea în afara îndatoririlor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la
un an la 5 ani.
Art. 408
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Atentatul contra vieții săvârșit împotriva reprezentantului unui stat străin sau altei persoane care se
bucură de protecție în conformitate cu convențiile internaționale, aflată în misiune oficială în România,
se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) – Infracțiunile intenționate contra integrității corporale, sănătății sau libertății, săvârșite împotriva
unei persoane dintre cele menționate în alin. (1), se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
fapta săvârșită, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
Art. 409 – Inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative în
scopul culegerii de informații secrete de stat ori desfășurarea de către acestea a unei activități de
culegere sau prelucrare de asemenea informații, în afara cadrului legal, se pedepsește cu închisoarea de
la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 410
(1) – Fapta persoanei care, luând cunoștință despre pregătirea sau comiterea vreuneia dintre
infracțiunile prevăzute în art. 394-397, art. 399-403 și art. 406-409, nu înștiințează de îndată autoritățile
se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) – Nedenunțarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.
(3) – Nu se pedepsește persoana care, înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva unei
persoane pentru săvârșirea faptei nedenunțate, încunoștințează autoritățile competente despre aceasta
sau care, chiar după punerea în mișcare a acțiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a
autorului și a participanților.
Art. 411 – Dacă persoana care a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute în prezentul titlu înlesnește, în
cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a autorului sau a
participanților, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
Art. 412
(1) – Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.
(2) – Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și
luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute în art. 395-397, art. 401-403, art. 408 și
art. 399 raportat la infracțiunea de trădare prin ajutarea inamicului.
Titlu 11
Infracțiuni contra capacității de luptă a forțelor armate
Capitol 1
Infracțiuni săvârșite de militari
Art. 413 – Absența nejustificată a oricărui militar de la unitate sau de la serviciu, care a depășit 4 ore, dar
nu mai mult de 24 de ore, în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, se
pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
Art. 414
(1) – Absența nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depășește 3 zile, a oricărui militar se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) – Dezertarea săvârșită în următoarele împrejurări:
a. de doi sau mai mulți militari împreună;
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
b. având asupra sa o armă militară;
c. în timpul misiunilor la care participă în afara teritoriului statului român, se pedepseștecu închisoarea
de la 3 la 10 ani.
(3) – În timp de război sau pe un teritoriu pe care a fost proclamată starea de asediu sau de urgență,
dezertarea oricărui militar de la unitate sau serviciu care a depășit 24 de ore se pedepsește cu
închisoarea de la 3 la 10 ani.
Art. 415
(1) – Încălcarea regulilor serviciului de pază, intervenție, însoțire sau de securitate se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Încălcarea consemnului de către santinela aflată în post la depozitele de armament, muniții sau alte
materiale explozive ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) – Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) săvârșite în timp de război, pe durata stării de asediu sau a
stării de urgență se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Art. 416
(1) – Părăsirea de către militar a postului, a serviciului sau a oricărui alt loc în care acesta trebuia să se
afle se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la unan.
(2) – Părăsirea comenzii sau a serviciului de permanență de către orice militar se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) – Faptele prevăzute la alin. (1) și (2) săvârșite pe durata stării de asediu sau a stării de urgență se
pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar dacă au fost săvârșite în timp de război, se pedepsesc cu
închisoare de la 3 la 10 ani.
Art. 417
(1) – Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepsește cu închisoare de la
3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) – În timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, pedeapsa pentru fapta
prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 418
(1) – Constrângerea, prin orice mijloace, a superiorului de către inferior sau a șefului de către
subordonat, la încălcarea îndatoririlor de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) – Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită de 2 sau mai mulți militari împreună ori în fața trupei adunate
sau prin folosirea unei arme se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) – În timp de război fapta prevăzută în alin. (1) se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar fapta
prevăzută în alin. (2) se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
Art. 419 – Fapta superiorului sau a șefului care, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, cauzează o
vătămare gravă a intereselor legale ale inferiorului sau subordonatului ori îl obligă să încalce îndatoririle
de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la unu la 3 ani.
Art. 420
(1) – Lovirea superiorului de către inferior sau a șefului de către subordonat, atunci când superiorul sau
șeful se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste
atribuții, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează și lovirea săvârșită de către superior sau șef împotriva
inferiorului sau a subordonatului, atunci când inferiorul sau subordonatul se află în exercitarea
atribuțiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atribuții.
(3) – Când faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost comise în timp de război, pe durata stării de
asediu sau a stării de urgență, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
Art. 421 – Predarea în mâinile inamicului de către comandant a forțelor armate pe care le comandă,
lăsarea în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuințare de către comandant a
mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca vreuna dintre
acestea să fi fost determinată de condițiile de luptă, se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu
închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 422 – Părăsirea câmpului de luptă sau refuzul de a acționa, săvârșite în timpul luptei, ori predarea în
captivitate sau săvârșirea altor asemenea fapte de natură a servi cauzei inamicului se pedepsește cu
detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 423
(1) – Zborul cu o aeronavă aparținând forțelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare,
precum și nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în
spațiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) – Dacă fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei, pedeapsa este închisoarea de la
5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 424
(1) – Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu de către comandant, înainte de a-și fi exercitat până
la capăt îndatoririle de serviciu, precum și de către orice alte persoane ce fac parte din echipajul navei,
fără ordinul comandantului, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) – Dacă fapta este săvârșită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, se
pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 425
(1) – Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, în
situații care ar fi putut periclita nava militară sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) – În cazul în care părăsirea comenzii s-a săvârșit în timpul luptei, de către comandantul unei nave
militare sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 426 – Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care, fără a fi fost oprit
prin vreun ordin sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială pe care o avea:
a. nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva inamicului, să ajute o navă a statului român sau a
unei țări aliate, urmărită de inamic ori angajată în luptă;
b. nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic;
c. nu urmărește navele de război sau comerciale ale inamicului se pedepsește cu închisoarea de la 10 la
20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 427 – Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului, săvârșită de către
comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum și de către orice altă
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
persoană ambarcată, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
Art. 428
(1) – Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, care a produs
o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea gravă a acesteia, se
pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – În cazul în care fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la
6 luni la 3 ani.
(3) – Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de
urgență, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 429 – Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 421-425, art. 427 și art. 428 alin. (1) se pedepsește.
Art. 430 – Dispozițiile art. 424—426, 428 și 429 se aplică în mod corespunzător și în cazul aeronavelor
militare.
Art. 431 – Acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute în art. 413-417 se pune în mișcare numai la
sesizarea comandantului.
Capitol 2
Infracțiuni săvârșite de militari sau de civili
Art. 432 – Fapta persoanei care, în timp de război sau pe durata stării de asediu, își provoacă vătămări
integrității corporale sau sănătății, simulează o boală sau o infirmitate, folosește înscrisuri false sau orice
alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7
ani.
Art. 433
(1) – Fapta persoanei care amenință sau lovește santinela sau militarul aflat în serviciu de intervenție,
însoțire sau de securitate se pedepsește cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) – Dacă fapta este săvârșită prin folosirea unei arme sau de două sau mai multe persoane împreună,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 434
(1) – Sustragerea de la luarea în evidența militară, selecția, stabilirea aptitudinilor și a opțiunilor privind
modul de îndeplinire a îndatoririlor militare, în timp de pace, se pedepsește cu amendă.
(2) – Dacă fapta este săvârșită în timp de război sau pe durata stării de asediu, pedeapsa este închisoarea
de la unu la 5 ani.
Art. 435
(1) – Neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp de război sau pe durata stării de
asediu, în termenul prevăzut în ordinul de chemare, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează și neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea la
care a fost repartizat, precum și a celui care, executând potrivit legii serviciul alternativ, nu se prezintă în
termen la angajator.
(3) – Termenele de prezentare prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se prelungesc cu 10 zile, în cazul în care cel
chemat se află în străinătate.
Art. 436
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Jefuirea pe câmpul de luptă a morților sau răniților se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta prevăzută în alin. (1) care, fără să fie săvârșită pe câmpul
de luptă, este urmarea unor operații de război.
Art. 437 – Folosirea, fără drept, în timp de război sau pe durata stării de asediu, în legătură cu
operațiunile militare, a emblemei ori denumirii de „Crucea Roșie” sau a celor asimilate acesteia se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Titlu 12
Infracțiuni de genocid, contra umanității și de război
Capitol 1
Infracțiuni de genocid și contra umanității
Art. 438
(1) – Săvârșirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau
religios, a uneia dintre următoarele fapte:
a. uciderea de membri ai grupului;
b. vătămarea integrității fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
c. supunerea grupului la condiții de existență de natură să ducă la distrugerea fizică, totală sau parțială, a
acestuia;
d. impunerea de măsuri vizând împiedicarea nașterilor în cadrul grupului;
e. transferul forțat de copii aparținând unui grup în alt grup, se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu
închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sunt săvârșite în timp de război, pedeapsa este detențiunea pe
viață.
(3) – Înțelegerea în vederea săvârșirii infracțiunii de genocid se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 10
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) – Incitarea la săvârșirea infracțiunii de genocid, comisă în mod direct, în public, se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 439
(1) – Săvârșirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populații civile, a
uneia dintre următoarele fapte:
a. uciderea unor persoane;
b. supunerea unei populații sau părți a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la condiții
de viață menite să determine distrugerea fizică, totală sau parțială, a acesteia;
c. sclavia sau traficul de ființe umane, în special de femei sau copii;
d. deportarea sau transferarea forțată, cu încălcarea regulilor generale de drept internațional, a unor
persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un
alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;
e. torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită controlul în
orice alt mod, cauzându-i vătămări fizice sau psihice, ori suferințe fizice sau psihice grave, ce depășesc
consecințele sancțiunilor admise de către dreptul internațional;
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
f. violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituție, sterilizarea forțată sau detenția ilegală a
unei femei rămase gravidă în mod forțat, în scopul modificării compoziției etnice a unei populații;
g. vătămarea integrității fizice sau psihice a unor persoane;
h. provocarea dispariției forțate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protecția legii pentru
o perioadă îndelungată, prin răpire, arestare sau deținere, la ordinul unui stat sau al unei organizații
politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite că această
persoană este privată de libertate sau de a furniza informații reale privind soarta care îi este rezervată
ori locul unde se află, de îndată ce aceste informații au fost solicitate;
i. întemnițarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor generale de drept
internațional;
j. persecutarea unui grup sau a unei colectivități determinate, prin privare de drepturile fundamentale
ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial,
național, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcție de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în
dreptul internațional;
k. alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferințe mari sau vătămări ale integrității fizice sau
psihice, se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în alin. (1), săvârșite în cadrul unui regim
instituționalizat de oprimare sistematică și de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intenția de a
menține acest regim.
Capitol 2
Infracțiuni de război
Art. 440
(1) – Săvârșirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internațional, asupra uneia sau mai
multor persoane protejate de dreptul internațional umanitar, a uneia dintre următoarele fapte:
a. uciderea;
b. luarea de ostatici;
c. aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vătămări ale integrității fizice sau psihice
ori suferințe fizice sau psihice grave, în special prin tortură sau mutilare;
d. violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituție, sterilizarea forțată sau detenția ilegală a
unei femei rămase gravidă în mod forțat, în scopul modificării compoziției etnice a unei populații;
e. deportarea sau transferarea forțată, cu încălcarea regulilor generale de drept internațional, a unor
persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt
teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;
f. aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsă
privativă de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecată în cadrul unei proceduri legale și
imparțiale, care să ofere garanțiile impuse de dreptul internațional;
g. expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere gravă adusă sănătății prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiențe cu privire la care ea nu a consimțit în mod voluntar, expres
și prealabil sau care nu sunt necesare pentru sănătatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul său;
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
2. prelevarea de țesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu excepția prelevării de
sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute
și cu consimțământul voluntar, expres și prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fără ca acestea să fie necesare
pentru sănătatea persoanei și fără ca ea să fi consimțit, în mod voluntar, expres și prealabil;
h. supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu
închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Cu aceeași pedeapsă se sancționează recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit
vârsta de 15 ani în forțele armate sau în grupuri armate, precum și determinarea acestora, prin orice
mijloace, să participe activ la ostilități.
(3) – Rănirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internațional, a unui membru al forțelor
armate inamice sau a unui combatant al părții inamice, după ce acesta s-a predat fără condiții sau care a
fost scos din luptă în orice mod, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
(4) – Săvârșirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internațional, a uneia dintre următoarele fapte:
a. menținerea ilegală în detenție sau întârzierea nejustificată a repatrierii uneia sau mai multor persoane
dintre cele prevăzute în alin. (5) lit. a);
b. transferarea, în mod direct sau indirect, de către un agent al puterii ocupante, a unei părți a
populației civile căreia el îi aparține, în teritoriul ocupat;
c. constrângerea, prin violență sau amenințare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevăzute
în alin. (5) lit. a) să servească în forțele armate ale inamicului;
d. constrângerea resortisanților puterii inamice să ia parte la operațiunile de război îndreptate împotriva
țării lor, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) – Persoanele protejate de dreptul internațional umanitar sunt:
a. într-un conflict armat cu caracter internațional: persoanele protejate în sensul Convențiilor de la
Geneva din 12 august 1949 și al Protocolului Adițional I din 8 iunie 1977, în special răniții, bolnavii,
naufragiații, prizonierii de război și civilii;
b. într-un conflict armat fără caracter internațional: răniții, bolnavii, naufragiații și persoanele care nu
participă direct la ostilități și care se găsesc sub puterea părții inamice;
c. într-un conflict armat cu sau fără caracter internațional: membrii forțelor armate și combatanții părții
inamice, care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai pot apăra și care nu se află sub
puterea părții inamice.
Art. 441
(1) – Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internațional, jefuiește sau,
cu încălcarea dreptului internațional și fără ca aceasta să fie justificată de necesități militare, distruge, își
însușește sau rechiziționează bunuri ale părții inamice, aflate sub puterea părții căreia îi aparține
făptuitorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) – Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internațional, ca fiind stinse, suspendate sau
inadmisibile în justiție drepturile și acțiunile tuturor resortisanților părții inamice sau ale unei părți
importante a acestora se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
Art. 442
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(1) – Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internațional:
a. declanșează un atac împotriva personalului, instalațiilor, materialului, unităților sau vehiculelor care
participă la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de menținere a păcii, conform Cartei Națiunilor
Unite, și care se bucură de protecția pe care dreptul internațional umanitar o garantează civililor sau
bunurilor cu caracter civil;
b. declanșează un atac împotriva personalului, clădirilor, unităților sanitare sau mijloacelor de transport
sanitare, care utilizează semnele distinctive prevăzute de Convențiile de la Geneva, în conformitate cu
dispozițiile dreptului internațional umanitar, se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) – Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internațional, utilizează fără
drept semnele distinctive prevăzute de Convențiile de la Geneva, steagul de parlamentare, drapelul,
insignele militare sau uniforma inamicului ori ale Organizației Națiunilor Unite, cauzând astfel moartea
sau vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani
și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 443
(1) – Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internațional:
a. declanșează un atac prin mijloace militare împotriva populației civile sau a unor civili care nu participă
direct la ostilități;
b. declanșează un atac prin mijloace militare împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul
internațional umanitar, în special clădiri consacrate cultului religios, învățământului, artei, științei,
acțiunilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor, locurilor unde bolnavii sau răniții sunt adunați,
precum și împotriva orașelor, satelor, locuințelor sau clădirilor neapărate ori zonelor demilitarizate sau
asupra instalațiilor ori echipamentelor ce conțin substanțe periculoase, în măsura în care acestea nu
sunt folosite ca obiective militare;
c. desfășoară un atac prin mijloace militare, știind că el va cauza pierderi de vieți omenești în rândul
populației civile, răniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vădit
disproporționate în raport cu ansamblul avantajului militar concret și direct așteptat;
d. utilizează o persoană protejată de dispozițiile dreptului internațional umanitar pentru a evita ca
anumite puncte, zone sau forțe militare să devină țintă a operațiunilor militare ale părții inamice;
Această lege a fost adoptată la data de 25 iunie 2009, în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din
Constituția României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților
și a Senatului, în ședința comună din data de 22 iunie 2009.
e. utilizează, ca metodă de purtare a războiului, înfometarea deliberată a civililor, privându-i de bunurile
indispensabile supraviețuirii sau împiedicând, cu încălcarea dispozițiilor dreptului internațional
umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora;
f. declară sau ordonă că nu va exista îndurare pentru învinși;
g. ucide sau rănește, prin viclenie, un membru al forțelor armate inamice sau un combatant al forțelor
inamice se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
h. utilizează bunurile culturale protejate ca atare de dreptul internațional umanitar, în special
monumente istorice, clădiri consacrate cultului religios, învățământului, artei sau științei, pentru
declanșarea unui atac prin mijloace militare împotriva părții inamice.
Noul Cod Penal. Text preluat din www.superlege.ro.
(2) – Desfășurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter internațional,
știind că el va cauza mediului înconjurător daune extinse, de durată și grave, care ar fi vădit
disproporționate în raport cu ansamblul avantajului militar concret și direct așteptat, se pedepsește cu
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 444 – Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internațional:
a. utilizează otravă sau arme cu substanțe otrăvitoare;
b. utilizează gaze asfixiante, toxice sau asimilate și orice lichide, materii sau procedee similare;
c. utilizează arme care cauzează suferințe fizice inutile se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 445 – Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.
Titlu 13
Dispoziții finale
Art. 446
(1) – Prezentul cod intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru punerea în aplicare a
acestuia, cu excepția dispozițiilor alin. (2) și alin. (3), care intră în vigoare la 4 zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod.
(2) – Legea nr. 301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29
iunie 2004, cu modificările ulterioare, și Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se abrogă.
(3) – În termen de 12 luni de la data publicării prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Partea I,
Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului
penal.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR ROBERTA ALMA ANASTASE
PREȘEDINTELE SENATULUI MIRCEA-DAN GEOANĂ
București, 17 iulie 2009. Nr. 286.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCodul de procedură civilă
Articolul următorCodul civil
Autor al cărţii „Drum printre ani – Istoria echipei de fotbal Gloria Buzău 1971 – 2011” şi al cărţii "50 de personaje marcante în istoria fotbalului buzoian". În prezent redactor Buzăul Sportiv şi realizator TV Buzău. Realizator TV şi moderator al emisiunilor „Fotbal Total”, „TV Sport”, „Eurofotbal”, „Sport Maxim”, „Arena sportivă” şi „Zona neutră”. Prezentator al emisiunilor „În spatele uşilor de restaurant”, „Tainele pensiunii” şi "Bilet de vacanţă". Realizator al DVD-urilor „Războinicii la Ciuta”, „Meciuri de poveste” şi „Palatul Comunal, simbol al Buzăului”. Peste 200 de evenimente sportive comentate (din fotbal, handbal şi futsal).

Lasă un răspuns