Codul Muncii Actualizat 2016
= Prin Legea 12/2015 si Legea 97/2015 =
Titlul I: Dispoziţii generale
Cap. I: Domeniul de aplicare
Cap. II: Principii fundamentale
Titlul II: Contractul individual de muncă
Cap. I: Încheierea contractului individual de muncă
Cap. II: Executarea contractului individual de muncă
Cap. III: Modificarea contractului individual de muncă
Cap. IV: Suspendarea contractului individual de muncă
Cap. V: Încetarea contractului individual de muncă
Sect. 1: Încetarea de drept a contractului individual de muncă
Sect. 2: Concedierea
Sect. 3: Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului
Sect. 4: Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului
Sect. 5: Concedierea colectivă. Informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor
colective
Sect. 6: Dreptul la preaviz
Sect. 7: Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale
Sect. 8: Demisia
Cap. VI: Contractul individual de muncă pe durată determinată
Cap. VII: Munca prin agent de muncă temporară
Cap. VIII: Contractul individual de muncă cu timp parţial
Cap. IX: Munca la domiciliu
Titlul III: Timpul de muncă şi timpul de odihnă
Cap. I: Timpul de muncă
Sect. 1: Durata timpului de muncă
Sect. 2: Munca suplimentară
Sect. 3: Munca de noapte
Sect. 4: Norma de muncă
Cap. II: Repausuri periodice
Sect. 1: Pauza de masă şi repausul zilnic
Sect. 2: Repausul săptămânal
Sect. 3: Sărbătorile legale
Cap. III: Concediile
Sect. 1: Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Sect. 2: Concediile pentru formare profesională
Titlul IV: Salarizarea
Cap. I: Dispoziţii generale
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
2 | P a g .
Cap. II: Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată
Cap. III: Plata salariului
Cap. IV: Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale
Cap. V: Protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al
unor părţi ale acesteia
Titlul V: Sănătatea şi securitatea în muncă
Cap. I: Reguli generale
Cap. II: Comitetul de securitate şi sănătate în muncă
Cap. III: Protecţia salariaţilor prin servicii medicale
Titlul VI: Formarea profesională
Cap. I: Dispoziţii generale
Cap. II: Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Cap. III: Contractul de ucenicie la locul de muncă
Titlul VII: Dialogul social
Cap. I: Dispoziţii generale
Cap. II: Sindicatele
Cap. III: Reprezentanţii salariaţilor
Cap. IV: Patronatul
Titlul VIII: Contractele colective de muncă
Titlul IX: Conflictele de muncă
Cap. I: Dispoziţii generale
Cap. II: Greva
Titlul X: Inspecţia Muncii
Titlul XI: Răspunderea juridică
Cap. I: Regulamentul intern
Cap. II: Răspunderea disciplinară
Cap. III: Răspunderea patrimonială
Cap. IV: Răspunderea contravenţională
Cap. V: Răspunderea penală
Titlul XII: Jurisdicţia muncii
Cap. I: Dispoziţii generale
Cap. II: Competenţa materială şi teritorială
Cap. III: Reguli speciale de procedură
Titlul XIII: Dispoziţii tranzitorii şi final
TITLUL I: Dispoziţii generale
CAPITOLUL I: Domeniul de aplicare
Art. 1
(1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se
efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi
jurisdicţia muncii.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
3 | P a g .
(2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în
măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.
Art. 2
Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod se aplică:
a) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă în
România;
b) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi care prestează activitatea
în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în
care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai
favorabilă;
c) cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează
muncă pentru un angajator român pe teritoriul României;
d) persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu contract individual de
muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;
e) ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă;
f) angajatorilor, persoane fizice şi juridice;
g) organizaţiilor sindicale şi patronale.
CAPITOLUL II: Principii fundamentale
Art. 3
(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
(2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau
activităţii pe care urmează să o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de
muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) -(3) este nul de
drept.
Art. 4
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Termenul muncă forţată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub
ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber.
(3) Nu constituie muncă forţată munca sau activitatea impusă de autorităţile publice:
a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu
b) pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege;
c) în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă, în condiţiile legii;
d) în caz de forţă majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe
precum: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
4 | P a g .
insecte şi, în general, în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale
de existenţă ale ansamblului populaţiei ori ale unei părţi a acesteia.
Art. 5
(1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi
salariaţii şi angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex,
orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie,
religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială,
apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau
preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2) , care au ca
scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau
exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte
criterii decât cele prevăzute la alin. (2) , dar care produc efectele unei discriminări directe.
Art. 6
(1) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate
activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de
respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio discriminare.
(2) Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri
colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie
împotriva concedierilor nelegale.
(3) Pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe
criteriul de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare.
Art. 7
Salariaţii şi angajatorii se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor şi promovarea
intereselor lor profesionale, economice şi sociale.
Art. 8
(1) Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe.
(2) Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor
informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.
Art. 9
Cetăţenii români sunt liberi să se încadreze în muncă în statele membre ale Uniunii
Europene, precum şi în oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului internaţional al
muncii şi a tratatelor bilaterale la care România este parte.
TITLUL II: Contractul individual de muncă
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
5 | P a g .
CAPITOLUL I: Încheierea contractului individual de muncă
Art. 10
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită
salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică
sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Art. 11
Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub
nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Art. 12
(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată,
în condiţiile expres prevăzute de lege.
Art. 13
(1) Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.
(2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea
vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite
cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate
sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
(3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.
(4) Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă.
(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face
după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului.
Art. 14
(1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate,
potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.
(2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator,
din momentul dobândirii personalităţii juridice.
(3) Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în
calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.
Art. 15
Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă
în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale.
Art. 16
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
6 | P a g .
(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă
scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă
scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a
contractului.
(2) Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul
general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un
exemplar din contractul individual de muncă.
(4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în
muncă.
(5) Absentele nemotivate si concediile fara plata se scad din vechimea in munca.
(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (5) concediile pentru formare profesionala fara plata,
acordate in conditiile art. 155 si 156.
(Alineatele 5 si 6 introduse prin Legea 12/2015)
Art. 17
(1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are
obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu
privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.
(2) Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se
consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de
muncă sau a actului adiţional, după caz.
(3) Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la
cel puţin următoarele elemente:
a) identitatea părţilor;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească
în diverse locuri;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte
normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul
angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
h) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă
temporară, durata acestora;
i) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
j) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
k) salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi
periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
7 | P a g .
m) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale
salariatului;
n) durata perioadei de probă.
(4) Elementele din informarea prevăzută la alin. (3) trebuie să se regăsească şi în conţinutul
contractului individual de muncă.
(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării
contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un
termen de 20 de zile lucrătoare de la data apariţiei modificării, cu excepţia situaţiilor în care o
asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege.
(6) La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă, oricare dintre
părţi poate fi asistată de terţi, conform propriei opţiuni, cu respectarea prevederilor alin. (7) .
(7) Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual
de muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate.
Art. 18
(1) În cazul în care persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să
îşi desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp util,
înainte de plecare, informaţiile prevăzute la art. 17 alin. (3) , precum şi informaţii referitoare
la:
a) durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate;
b) moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată;
c) prestaţiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activităţii în străinătate;
d) condiţiile de climă;
e) reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară;
f) obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa
personală;
g) condiţiile de repatriere a lucrătorului, după caz.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) , b) şi c) trebuie să se regăsească şi în conţinutul
contractului individual de muncă.
(3) Dispoziţiile alin. (1) se completează prin legi speciale care reglementează condiţiile
specifice de muncă în străinătate.
Art. 19
În situaţia în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare prevăzută la art. 17 şi 18,
persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze, în
termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească
competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca
urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.
Art. 20
(1) În afara clauzelor esenţiale prevăzute la art. 17, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în
contractul individual de muncă şi alte clauze specifice.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
8 | P a g .
(2) Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă:
a) clauza cu privire la formarea profesională;
b) clauza de neconcurenţă;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidenţialitate.
Art. 21
(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia,
părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie
obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o
activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei
indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată
perioada de neconcurenţă.
(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului
individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la
data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada
pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice
prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu
angajatorul.
(3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se
negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din
ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care
durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor
salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este
deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară,
potrivit legii.
Art. 22
(1) Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani
de la data încetării contractului individual de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual
de muncă s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. c) , e) , f) ,
g) şi i) , ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana
salariatului.
Art. 23
(1) Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării
profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.
(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă instanţa competentă
poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
9 | P a g .
Art. 24
În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la
restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe
care l-a produs angajatorului.
Art. 25
(1) Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în
considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se
realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii
suplimentare în bani sau în natură.
(2) Cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani sau modalităţile prestaţiilor suplimentare în
natură sunt specificate în contractul individual de muncă.
Art. 26
(1) Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual
de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat
cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în
contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
(2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la
plata de daune-interese.
Art. 27
(1) O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care
constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de muncă.
(3) Competenţa şi procedura de eliberare a certificatului medical, precum şi sancţiunile
aplicabile angajatorului în cazul angajării sau schimbării locului ori felului muncii fără
certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.
(4) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisă.
(5) La angajarea în domeniile sănătate, alimentaţie publică, educaţie şi în alte domenii
stabilite prin acte normative se pot solicita şi teste medicale specifice.
Art. 28
Certificatul medical este obligatoriu şi în următoarele situaţii:
a) la reînceperea activităţii după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de muncă
având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an, în celelalte situaţii;
b) în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate, dacă se schimbă
condiţiile de muncă;
c) la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de muncă temporară;
d) în cazul ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia în care urmează să fie
instruiţi pe meserii şi profesii, precum şi în situaţia schimbării meseriei pe parcursul instruirii;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
10 | P a g .
e) periodic, în cazul celor care lucrează în condiţii de expunere la factori nocivi profesionali,
potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;
f) periodic, în cazul celor care desfăşoară activităţi cu risc de transmitere a unor boli şi care
lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile de aprovizionare cu apă potabilă, în
colectivităţi de copii, în unităţi sanitare, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;
g) periodic, în cazul celor care lucrează în unităţi fără factori de risc, prin examene medicale
diferenţiate în funcţie de vârstă, sex şi stare de sănătate, potrivit reglementărilor din
contractele colective de muncă.
Art. 29
(1) Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor
profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea.
(2) Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt stabilite
în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal – profesional sau disciplinar –
şi în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.
(3) Informaţiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea
cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia
capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum şi aptitudinile profesionale.
(4) Angajatorul poate cere informaţii în legătură cu persoana care solicită angajarea de la
foştii săi angajatori, dar numai cu privire la activităţile îndeplinite şi la durata angajării şi
numai cu încunoştinţarea prealabilă a celui în cauză.
Art. 30
(1) Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face
numai prin concurs sau examen, după caz.
(2) Posturile vacante existente în statul de funcţii vor fi scoase la concurs, în raport cu
necesităţile fiecărei unităţi prevăzute la alin. (1) .
(3) În cazul în care la concursul organizat în vederea ocupării unui post vacant nu s-au
prezentat mai mulţi candidaţi, încadrarea în muncă se face prin examen.
(4) Condiţiile de organizare şi modul de desfăşurare a concursului/examenului se stabilesc
prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Art. 31
(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă
se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de
execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.
(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează
exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.
(3) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta
exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi
necesară motivarea acesteia.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
11 | P a g .
(4) Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate
obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în
regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.
(5) Pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, primele 6 luni după debutul în
profesie se consideră perioadă de stagiu. Fac excepţie acele profesii în care stagiatura este
reglementată prin legi speciale. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul eliberează
obligatoriu o adeverinţă, care este vizată de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază
teritorială de competenţă acesta îşi are sediul.
(6) Modalitatea de efectuare a stagiului prevăzut la alin. (5) se reglementează prin lege
specială.
Art. 32
(1) Pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o
singură perioadă de probă.
(2) Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situaţia în care
acesta debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ori urmează să
presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.
(3) Perioada de probă constituie vechime în muncă.
Art. 33
Perioada în care se pot face angajări succesive de probă ale mai multor persoane pentru
acelaşi post este de maximum 12 luni.
Art. 34
(1) Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa un registru general de evidenţă a salariaţilor.
(2) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se va înregistra în prealabil la autoritatea
publică competentă, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se află domiciliul, respectiv sediul
angajatorului, dată de la care devine document oficial.
(3) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se completează şi se transmite inspectoratului
teritorial de muncă în ordinea angajării şi cuprinde elementele de identificare ale tuturor
salariaţilor, data angajării, funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din
România sau altor acte normative, tipul contractului individual de muncă, salariul, sporurile şi
cuantumul acestora, perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de muncă,
perioada detaşării şi data încetării contractului individual de muncă.
(4) Registrul general de evidenţă a salariaţilor este păstrat la domiciliul, respectiv sediul
angajatorului, urmând să fie pus la dispoziţie inspectorului de muncă sau oricărei alte
autorităţi care îl solicită, în condiţiile legii.
(5) La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un
document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul,
vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
12 | P a g .
(6) În cazul încetării activităţii angajatorului, registrul general de evidenţă a salariaţilor se
depune la autoritatea publică competentă, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se află
sediul sau domiciliul angajatorului, după caz.
(7) Metodologia de întocmire a registrului general de evidenţă a salariaţilor, înregistrările
care se efectuează, precum şi orice alte elemente în legătură cu întocmirea acestora se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 35
(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza
unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare
dintre acestea.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute
incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii.
Art. 36
Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncă în baza
autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă, eliberată/eliberat
potrivit legii.
CAPITOLUL II: Executarea contractului individual de muncă
Art. 37
Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc
potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor
individuale de muncă.
Art. 38
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin
care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea
acestor drepturi este lovită de nulitate.
Art. 39
(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
13 | P a g .
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de
muncă;
j) dreptul la protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;
l) dreptul de a participa la acţiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.
(2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin
conform fişei postului;
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv
de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu;
g) alte obligaţii prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.
Art. 40
(1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii;
c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare,
potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern;
f) să stabilească obiectivele de performanţă individuală, precum şi criteriile de evaluare a
realizării acestora.
(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc
desfăşurarea relaţiilor de muncă;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea
normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă
aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia
informaţiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze
activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul
colectiv de muncă aplicabil;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor
susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
14 | P a g .
f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să
vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;
g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările
prevăzute de lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.
CAPITOLUL III: Modificarea contractului individual de muncă
Art. 41
(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.
(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este
posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele
elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condiţiile de muncă;
e) salariul;
f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.
Art. 42
(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea
salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.
(2) Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte
drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.
Art. 43
Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a
unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă.
Art. 44
(1) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12
luni şi se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice,
numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegării nu poate constitui
motiv pentru sancţionarea disciplinară a acestuia.
(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o
indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă
aplicabil.
Art. 45
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
15 | P a g .
Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din
dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul
acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu
consimţământul scris al salariatului.
Art. 46
(1) Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an.
(2) În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective ce
impun prezenţa salariatului la angajatorul la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor
părţi, din 6 în 6 luni.
(3) Salariatul poate refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi
pentru motive personale temeinice.
(4) Salariatul detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o
indemnizaţie de detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă
aplicabil.
Art. 47
(1) Drepturile cuvenite salariatului detaşat se acordă de angajatorul la care s-a dispus
detaşarea.
(2) Pe durata detaşării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de
drepturile de la angajatorul care a dispus detaşarea, fie de drepturile de la angajatorul la care
este detaşat.
(3) Angajatorul care detaşează are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru ca
angajatorul la care s-a dispus detaşarea să îşi îndeplinească integral şi la timp toate obligaţiile
faţă de salariatul detaşat.
(4) Dacă angajatorul la care s-a dispus detaşarea nu îşi îndeplineşte integral şi la timp toate
obligaţiile faţă de salariatul detaşat, acestea vor fi îndeplinite de angajatorul care a dispus
detaşarea.
(5) În cazul în care există divergenţă între cei doi angajatori sau niciunul dintre ei nu îşi
îndeplineşte obligaţiile potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) , salariatul detaşat are dreptul de a
reveni la locul său de muncă de la angajatorul care l-a detaşat, de a se îndrepta împotriva
oricăruia dintre cei doi angajatori şi de a cere executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite.
Art. 48
Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, şi
în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de
protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
CAPITOLUL IV: Suspendarea contractului individual de muncă
Art. 49
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
16 | P a g .
(1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul
părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi.
(2) Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii
de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.
(3) Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele
prevăzute la alin. (2) , dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv
de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.
(4) În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile
salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de niciun drept care rezultă din
calitatea sa de salariat.
(5) De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză
de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept
prevalează.
(6) În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care
au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de
muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.
Art. 50
Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii:
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
c) carantină;
d) exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe
toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;
e) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
f) forţă majoră;
g) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală;
h) de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările
necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în termen de 6 luni salariatul nu şi-a reînnoit
avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual
de muncă încetează de drept;
i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Art. 51
(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului, în
următoarele situaţii:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu
handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului
cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
c) concediu paternal;
d) concediu pentru formare profesională;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
17 | P a g .
e) exercitarea unor funcţii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel
central sau local, pe toată durata mandatului;
f) participarea la grevă.
(2) Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale
salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul
individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern.
Art. 52
(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în
următoarele situaţii:
a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii;
b) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a
fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;
c
1
) în cazul în care împotriva salariatului s-a luat, în condiţiile Codului de procedură penală,
măsura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au
fost stabilite obligaţii care împiedică executarea contractului de muncă, precum şi în cazul în
care salariatul este arestat la domiciliu, iar conţinutul măsurii împiedică executarea
contractului de muncă;
d) pe durata detaşării;
e) pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau
atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) , dacă se constată nevinovăţia celui în cauză,
salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor
răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a
fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
(3) În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice,
structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare, angajatorul va avea
posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea
corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea
programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau
a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.
Art. 53
(1) Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare a activităţii, salariaţii implicaţi în
activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfăşoară activitate, beneficiază de o
indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază
corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 52 alin. (3) .
(2) Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare prevăzute la alin. (1) , salariaţii se vor
afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea
activităţii.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
18 | P a g .
Art. 54
Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor
fără plată pentru studii sau pentru interese personale.
CAPITOLUL V: Încetarea contractului individual de muncă
Art. 55
Contractul individual de muncă poate înceta astfel:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ
prevăzute de lege.
SECŢIUNEA 1: Încetarea de drept a contractului individual de muncă
Art. 56
(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept:
a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum şi în cazul
dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care angajatorul şi-a încetat existenţa
conform legii;
b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii
sub interdicţie a salariatului sau a angajatorului persoană fizică;
c) la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de
cotizare pentru pensionare; la data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei de
invaliditate de gradul III, pensiei anticipate partiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita
de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare; la data comunicarii deciziei medicale
asupra capacitatii de munca in cazul invaliditatii de gradul I sau II;
d) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la
care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească
definitivă;
e) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane
concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a
hotărârii judecătoreşti de reintegrare;
f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data
rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
g) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor,
autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;
h) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă
ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin
care s-a dispus interdicţia;
i) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată
determinată;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
19 | P a g .
j) retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta
cuprinsă între 15 şi 16 ani.
(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) – j) , constatarea cazului de încetare de drept a
contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea
acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, şi se comunică persoanelor aflate în situaţiile
respective în termen de 5 zile lucrătoare.
(Art. 56 alin. 1 lit. c modificat prin Legea 12/2015)
Art. 57
(1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a
contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a
condiţiilor impuse de lege.
(4) În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau
obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor
colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau
convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are
dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de
serviciu.
(6) Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul
părţilor.
(7) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească.
SECŢIUNEA 2: Concedierea
Art. 58
(1) Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa
angajatorului.
(2) Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru
motive care nu ţin de persoana salariatului.
Art. 59
Este interzisă concedierea salariaţilor:
a) pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională,
rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau
responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală;
b) pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale.
Art. 60
(1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
20 | P a g .
a) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;
b) pe durata suspendării activităţii ca urmare a instituirii carantinei;
c) pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat
cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
f) pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în
cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18
ani;
g) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în
care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri
disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;
h) pe durata efectuării concediului de odihnă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a
reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condiţiile legii.
SECŢIUNEA 3: Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului
Art. 61
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în
următoarele situaţii:
a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de
disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul
colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;
b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă
mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală;
c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată
inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi
îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Art. 62
(1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit.
b) -d) , angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile
calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
(2) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a) , angajatorul
poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 247-252.
(3) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt
şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la
instanţa judecătorească la care se contestă.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
21 | P a g .
Art. 63
(1) Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la
regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a
cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod.
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai
după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin
contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
Art. 64
(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d) ,
precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56
alin. (1) lit. e) , angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă
vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de
muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1) ,
acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în
vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz,
capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.
(3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului,
conform prevederilor alin. (1) , pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la
noul loc de muncă oferit.
(4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestă consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3)
, precum şi după notificarea cazului către agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă
conform alin. (2) , angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o
compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul
individual de muncă, după caz.
SECŢIUNEA 4: Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului
Art. 65
(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea
contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de
salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Art. 66
Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau
colectivă.
Art. 67
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
22 | P a g .
Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active
de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de
contractul colectiv de muncă aplicabil.
SECŢIUNEA 5: Concedierea colectivă. Informarea, consultarea salariaţilor şi procedura
concedierilor colective
Art. 68
(1) Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile
calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui
număr de:
a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20
de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;
b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin
100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;
c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300
de salariaţi.
(2) La stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv, potrivit alin. (1) , se iau în
calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa
angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu
condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri.
Art. 69
(1) În cazul în care angajatorul intenţionează să efectueze concedieri colective, acesta are
obligaţia de a iniţia, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile prevăzute de
lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, cu privire cel puţin
la:
a) metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de
salariaţi care vor fi concediaţi;
b) atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre
altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.
(2) În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1) , pentru a permite sindicatului sau
reprezentanţilor salariaţilor să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligaţia să
le furnizeze toate informaţiile relevante şi să le notifice, în scris, următoarele:
a) numărul total şi categoriile de salariaţi;
b) motivele care determină concedierea preconizată;
c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere;
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru
stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
23 | P a g .
f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie
acordate salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de
muncă aplicabil;
g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face
propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.
(3) Criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) se aplică pentru departajarea salariaţilor după
evaluarea realizării obiectivelor de performanţă.
(4) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se menţin indiferent dacă decizia care determină
concedierile colective este luată de către angajator sau de o întreprindere care deţine
controlul asupra angajatorului.
(5) În situaţia în care decizia care determină concedierile colective este luată de o
întreprindere care deţine controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, în
nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) , de faptul că întreprinderea respectivă
nu i-a furnizat informaţiile necesare.
Art. 70
Angajatorul are obligaţia să comunice o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2)
inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă la
aceeaşi dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.
Art. 71
(1) Sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în
vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediaţi, într-un termen
de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării.
(2) Angajatorul are obligaţia de a răspunde în scris şi motivat la propunerile formulate
potrivit prevederilor alin. (1) , în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.
Art. 72
(1) În situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor,
potrivit prevederilor art. 69 şi 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere
colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă şi agenţia
teritorială de ocupare a forţei de muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare
datei emiterii deciziilor de concediere.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă toate informaţiile relevante cu privire
la intenţia de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2) , precum şi rezultatele
consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, prevăzute la art. 69 alin. (1) şi art.
71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor, numărul salariaţilor afectaţi
de concediere şi data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri.
(3) Angajatorul are obligaţia să comunice o copie a notificării prevăzute la alin. (1) sindicatului
sau reprezentanţilor salariaţilor, la aceeaşi dată la care a comunicat-o inspectoratului
teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
24 | P a g .
(4) Sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor pot transmite eventuale puncte de vedere
inspectoratului teritorial de muncă.
(5) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul
agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune reducerea perioadei
prevăzute la alin. (1) , fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de
preaviz.
(6) Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia de a informa în termen de 3 zile lucrătoare
angajatorul şi sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra reducerii sau
prelungirii perioadei prevăzute la alin. (1) , precum şi cu privire la motivele care au stat la
baza acestei decizii.
Art. 73
(1) În perioada prevăzută la art. 72 alin. (1) , agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă
trebuie să caute soluţii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate şi să le
comunice în timp util angajatorului şi sindicatului ori, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.
(2) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu
consultarea agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune amânarea
momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în
care aspectele legate de concedierea colectivă avută în vedere nu pot fi soluţionate până la
data stabilită în notificarea de concediere colectivă prevăzută la art. 72 alin. (1) ca fiind data
emiterii deciziilor de concediere.
(3) Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia de a informa în scris angajatorul şi
sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra amânării momentului emiterii
deciziilor de concediere, precum şi despre motivele care au stat la baza acestei decizii,
înainte de expirarea perioadei iniţiale prevăzute la art. 72 alin. (1) .
Art. 74
(1) În termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin
concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînfiinţat în aceeaşi
activitate, fără examen, concurs sau perioadă de probă.
(2) În situaţia în care în perioada prevăzută la alin. (1) se reiau aceleaşi activităţi, angajatorul
va transmite salariaţilor care au fost concediaţi de pe posturile a căror activitate este reluată
în aceleaşi condiţii de competenţă profesională o comunicare scrisă, prin care sunt informaţi
asupra reluării activităţii.
(3) Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 5 zile calendaristice de la data
comunicării angajatorului, prevăzută la alin. (2) , pentru a-şi manifesta în scris
consimţământul cu privire la locul de muncă oferit.
(4) În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi reangajaţi potrivit alin. (2) nu îşi
manifestă în scris consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3) sau refuză locul de muncă
oferit, angajatorul poate face noi încadrări pe locurile de muncă rămase vacante.
(5) Prevederile art. 68-73 nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice şi autorităţile publice.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
25 | P a g .
(6) Prevederile art. 68-73 nu se aplică în cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe
durată determinată, cu excepţia cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data
expirării acestor contracte.
SECŢIUNEA 6: Dreptul la preaviz
Art. 75
(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d) , al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul
la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d) ,
care se află în perioada de probă.
(3) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat,
termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepţia cazului prevăzut la art. 51
alin. (2) .
Art. 76
Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod
obligatoriu:
a) motivele care determină concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d) , numai în cazul
concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează
să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.
Art. 77
Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
SECŢIUNEA 7: Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale
Art. 78
Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate
absolută.
Art. 79
În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt
sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Art. 80
(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va
dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile
indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
26 | P a g .
(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în
situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
(3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de
concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi
irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
SECŢIUNEA 8: Demisia
Art. 81
(1) Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare
scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea
unui termen de preaviz.
(2) Angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a
înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de
probă.
(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
(4) Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau,
după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de
20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv mai mare de 45 de zile
lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere.
(5) Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să îşi producă toate
efectele.
(6) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat,
termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
(7) Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la
data renunţării totale ori parţiale de către angajator la termenul respectiv.
(8) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile
asumate prin contractul individual de muncă.
CAPITOLUL VI: Contractul individual de muncă pe durată determinată
Art. 82
(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1) , angajatorii au posibilitatea de a
angaja, în cazurile şi în condiţiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de
muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă
scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condiţiile
prevăzute la art. 83, şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru
perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
(4) Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe
durată determinată.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
27 | P a g .
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de
la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte
succesive şi nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.
Art. 83
Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în
următoarele cazuri:
a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepţia situaţiei
în care acel salariat participă la grevă;
b) creşterea şi/sau modificarea temporară a structurii activităţii angajatorului;
c) desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;
d) în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a
favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
e) angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplineşte
condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă;
f) ocuparea unei funcţii eligibile în cadrul organizaţiilor sindicale, patronale sau al
organizaţiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
g) angajarea pensionarilor care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
h) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări,
proiecte sau programe.
Art. 84
(1) Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă
mai mare de 36 de luni.
(2) În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru
a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului
va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului
individual de muncă al salariatului titular.
Art. 85
Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei
perioade de probă, care nu va depăşi:
a) 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
b) 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6
luni;
c) 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6
luni;
d) 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată
a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.
Art. 86
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
28 | P a g .
(1) Angajatorii sunt obligaţi să informeze salariaţii angajaţi cu contract individual de muncă
pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante,
corespunzătoare pregătirii lor profesionale, şi să le asigure accesul la aceste locuri de muncă
în condiţii egale cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe perioadă
nedeterminată. Această informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
(2) O copie a anunţului prevăzut la alin. (1) se transmite de îndată sindicatului sau
reprezentanţilor salariaţilor.
Art. 87
(1) Referitor la condiţiile de angajare şi de muncă, salariaţii cu contract individual de muncă
pe durată determinată nu vor fi trataţi mai puţin favorabil decât salariaţii permanenţi
comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de muncă, cu excepţia cazurilor
în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
(2) În sensul alin. (1) , salariatul permanent comparabil reprezintă salariatul al cărui contract
individual de muncă este încheiat pe durată nedeterminată şi care desfăşoară aceeaşi
activitate sau una similară, în aceeaşi unitate, avându-se în vedere calificarea/aptitudinile
profesionale.
(3) Atunci când nu există un salariat cu contract individual de muncă încheiat pe durată
nedeterminată comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul
colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglementările legale în domeniu.
CAPITOLUL VII: Munca prin agent de muncă temporară
Art. 88
(1) Munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care
a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus
la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia
din urmă.
(2) Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un
agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra
temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.
(3) Agentul de muncă temporară este persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi
temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de
contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia. Condiţiile de
funcţionare a agentului de muncă temporară, precum şi procedura de autorizare se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului.
(4) Utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi
conducerea căreia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de
muncă temporară.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
29 | P a g .
(5) Misiunea de muncă temporară înseamnă acea perioadă în care salariatul temporar este
pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea
acestuia, pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar.
Art. 89
Un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară pentru executarea unei sarcini
precise şi cu caracter temporar, cu excepţia cazului prevăzut la art. 93.
Art. 90
(1) Misiunea de muncă temporară se stabileşte pentru un termen care nu poate fi mai mare
de 24 de luni.
(2) Durata misiunii de muncă temporară poate fi prelungită pe perioade succesive care,
adăugate la durata iniţială a misiunii, nu poate conduce la depăşirea unei perioade de 36 de
luni.
(3) Condiţiile în care durata unei misiuni de muncă temporară poate fi prelungită sunt
prevăzute în contractul de muncă temporară sau pot face obiectul unui act adiţional la acest
contract.
Art. 91
(1) Agentul de muncă temporară pune la dispoziţia utilizatorului un salariat angajat prin
contract de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în formă
scrisă.
(2) Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă:
a) durata misiunii;
b) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi
programul de lucru;
c) condiţiile concrete de muncă;
d) echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să
le utilizeze;
e) orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar;
f) valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi
remuneraţia la care are dreptul salariatul;
g) condiţiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziţie de un
agent de muncă temporară.
(3) Orice clauză prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar
după îndeplinirea misiunii este nulă.
Art. 92
(1) Salariaţii temporari au acces la toate serviciile şi facilităţile acordate de utilizator, în
aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi salariaţi ai acestuia.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
30 | P a g .
(2) Utilizatorul este obligat să asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente
individuale de protecţie şi de muncă, cu excepţia situaţiei în care prin contractul de punere la
dispoziţie dotarea este în sarcina agentului de muncă temporară.
(3) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe
care il primeste salariatul utilizatorului, care presteaza aceeasi munca sau una similara cu cea
a salariatului temporar.
(4) In masura in care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de
salariatul temporar va fi stabilit luandu-se in considerare salariul unei persoane angajate cu
contract individual de munca si care presteaza aceeasi munca sau una similara, astfel cum
este stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul utilizatorului.
(Alineatele 3 si 4 introduse prin Legea 12/2015)
Art. 93
Utilizatorul nu poate beneficia de serviciile salariatului temporar, dacă urmăreşte să
înlocuiască astfel un salariat al său al cărui contract de muncă este suspendat ca urmare a
participării la grevă.
Art. 94
(1) Contractul de muncă temporară este un contract individual de muncă ce se încheie în
scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar, pe durata unei misiuni.
(2) În contractul de muncă temporară se precizează, în afara elementelor prevăzute la art. 17
şi art. 18 alin. (1) , condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii,
identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi cuantumul şi modalităţile remuneraţiei
salariatului temporar.
Art. 95
(1) Contractul de muncă temporară se poate încheia şi pentru mai multe misiuni, cu
respectarea termenului prevăzut la art. 90 alin. (2) .
(2) Agentul de muncă temporară poate încheia cu salariatul temporar un contract de muncă
pe durată nedeterminată, situaţie în care în perioada dintre două misiuni salariatul temporar
se află la dispoziţia agentului de muncă temporară.
(3) Pentru fiecare nouă misiune între părţi se încheie un contract de muncă temporară, în
care vor fi precizate toate elementele prevăzute la art. 94 alin. (2) .
(4) Contractul de muncă temporară încetează la terminarea misiunii pentru care a fost
încheiat sau dacă utilizatorul renunţă la serviciile sale înainte de încheierea misiunii, în
condiţiile contractului de punere la dispoziţie.
Art. 96
(1) Pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de
muncă temporară.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
31 | P a g .
(2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileşte prin negociere
directă cu agentul de muncă temporară şi nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe
ţară garantat în plată.
(3) Agentul de muncă temporară este cel care reţine şi virează toate contribuţiile şi
impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului şi plăteşte pentru acesta
toate contribuţiile datorate în condiţiile legii.
(4) În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind
plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar
agentul de muncă temporară nu le execută, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării
salariatului temporar.
(5) Utilizatorul care a plătit sumele datorate potrivit alin. (4) se subrogă, pentru sumele
plătite, în drepturile salariatului temporar împotriva agentului de muncă temporară.
Art. 97
Prin contractul de muncă temporară se poate stabili o perioadă de probă pentru realizarea
misiunii, a cărei durată nu poate fi mai mare de:
a) două zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o
perioadă mai mică sau egală cu o lună;
b) 5 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o
perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni;
c) 15 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o
perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
d) 20 de zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru
o perioadă mai mare de 6 luni;
e) 30 de zile lucrătoare, în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată
a contractului de muncă temporară mai mare de 6 luni.
Art. 98
(1) Pe parcursul misiunii utilizatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de muncă pentru
salariatul temporar, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Utilizatorul va notifica de îndată agentului de muncă temporară orice accident de muncă
sau îmbolnăvire profesională de care a luat cunoştinţă şi a cărei victimă a fost un salariat
temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.
Art. 99
(1) La încetarea misiunii salariatul temporar poate încheia cu utilizatorul un contract
individual de muncă.
(2) În cazul în care utilizatorul angajează, după o misiune, un salariat temporar, durata
misiunii efectuate se ia în calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte
drepturi prevăzute de legislaţia muncii.
Art. 100
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
32 | P a g .
Agentul de muncă temporară care concediază salariatul temporar înainte de termenul
prevăzut în contractul de muncă temporară, pentru alte motive decât cele disciplinare, are
obligaţia de a respecta reglementările legale privind încetarea contractului individual de
muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Art. 101
Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale,
prevederile regulamentelor interne, precum şi cele ale contractelor colective de muncă
aplicabile salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la
utilizator se aplică în egală măsură şi salariaţilor temporari pe durata misiunii la acesta.
Art. 102
Agenţii de muncă temporară nu percep nicio taxă salariaţilor temporari în schimbul
demersurilor în vederea recrutării acestora de către utilizator sau pentru încheierea unui
contract de muncă temporară.
CAPITOLUL VIII: Contractul individual de muncă cu timp parţial
Art. 103
Salariatul cu fracţiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru,
calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al
unui salariat cu normă întreagă comparabil.
Art. 104
(1) Angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte individuale de
muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, denumite contracte individuale
de muncă cu timp parţial.
(2) Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie numai în formă scrisă.
(3) Salariatul comparabil este salariatul cu normă întreagă din aceeaşi unitate, care are
acelaşi tip de contract individual de muncă, prestează aceeaşi activitate sau una similară cu
cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial, avându-se în
vedere şi alte considerente, cum ar fi vechimea în muncă şi calificarea/aptitudinile
profesionale.
(4) Atunci când nu există un salariat comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile
din contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglementările legale în
domeniu.
Art. 105
(1) Contractul individual de muncă cu timp parţial cuprinde, în afara elementelor prevăzute la
art. 17 alin. (3) , următoarele:
a) durata muncii şi repartizarea programului de lucru;
b) condiţiile în care se poate modifica programul de lucru;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
33 | P a g .
c) interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru
alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor
acestora.
(2) În situaţia în care într-un contract individual de muncă cu timp parţial nu sunt precizate
elementele prevăzute la alin. (1) , contractul se consideră a fi încheiat pentru normă întreagă.
Art. 106
(1) Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile
salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de
muncă aplicabile.
(2) Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile
stabilite pentru programul normal de lucru.
Art. 107
(1) Angajatorul este obligat ca, în măsura în care este posibil, să ia în considerare cererile
salariaţilor de a se transfera fie de la un loc de muncă cu normă întreagă la unul cu fracţiune
de normă, fie de la un loc de muncă cu fracţiune de normă la un loc de muncă cu normă
întreagă sau de a-şi mări programul de lucru, în cazul în care apare această oportunitate.
(2) Angajatorul este obligat să informeze la timp cu privire la apariţia unor locuri de muncă cu
fracţiune de normă sau cu normă întreagă, pentru a facilita transferurile de la normă întreagă
la fracţiune de normă şi invers. Această informare se face printr-un anunţ afişat la sediul
angajatorului.
(3) O copie a anunţului prevăzut la alin. (2) se transmite de îndată sindicatului sau
reprezentanţilor salariaţilor.
(4) Angajatorul asigură, în măsura în care este posibil, accesul la locuri de muncă cu fracţiune
de normă la toate nivelurile.
CAPITOLUL IX: Munca la domiciliu
Art. 108
(1) Sunt consideraţi salariaţi cu munca la domiciliu acei salariaţi care îndeplinesc, la domiciliul
lor, atribuţiile specifice funcţiei pe care o deţin.
(2) În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariaţii cu munca la domiciliu îşi
stabilesc singuri programul de lucru.
(3) Angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în
condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă.
Art. 109
Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă şi conţine, în
afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3) , următoarele:
a) precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
34 | P a g .
b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului
său şi modalitatea concretă de realizare a controlului;
c) obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz,
al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor
finite pe care le realizează.
Art. 110
(1) Salariatul cu munca la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute prin lege şi
prin contractele colective de muncă aplicabile salariaţilor al căror loc de muncă este la sediul
angajatorului.
(2) Prin contractele colective de muncă şi/sau prin contractele individuale de muncă se pot
stabili şi alte condiţii specifice privind munca la domiciliu, în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
TITLUL III: Timpul de muncă şi timpul de odihnă
CAPITOLUL I: Timpul de muncă
SECŢIUNEA 1: Durata timpului de muncă
Art. 111
Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la
dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor
contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei
în vigoare.
Art. 112
(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8
ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi
de 30 de ore pe săptămână.
Art. 113
(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore
pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o
repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de
muncă de 40 de ore pe săptămână.
Art. 114
(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână,
inclusiv orele suplimentare.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
35 | P a g .
(2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi
prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe
o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
(3) Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil,
se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari
de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.
(4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a
salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele
colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă stabilite la alin.
(3) , dar pentru perioade de referinţă care în niciun caz să nu depăşească 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2) -(4) nu se iau în calcul durata
concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
(6) Prevederile alin. (1) -(4) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
Art. 115
(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri
colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de
muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24
de ore.
Art. 116
(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de
40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul
colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în
regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul
individual de muncă.
Art. 117
Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă
salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.
Art. 118
(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea
salariatului în cauză.
(2) Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului
de muncă.
(3) Durata zilnică a timpului de muncă este împărţită în două perioade: o perioadă fixă în care
personalul se află simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul
îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
36 | P a g .
(4) Programul individualizat de muncă poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art.
112 şi 114.
Art. 119
Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de
a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat.
SECŢIUNEA 2: Munca suplimentară
Art. 120
(1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la
art. 112, este considerată muncă suplimentară.
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de
forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori
înlăturării consecinţelor unui accident.
Art. 121
(1) La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea
prevederilor art. 114 sau 115, după caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 114 sau
115, după caz, este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări
urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui
accident.
Art. 122
(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile
calendaristice după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate
peste programul normal de lucru.
(3) În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere
plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12
luni.
Art. 123
(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut
de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin
adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1) , se
stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al
contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Art. 124
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
37 | P a g .
Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.
SECŢIUNEA 3: Munca de noapte
Art. 125
(1) Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte.
(2) Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul său
lunar de lucru.
(3) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de
8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu
respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
(4) Durata normală a timpului de lucru pentru salariaţii de noapte a căror activitate se
desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă nu va depăşi 8 ore pe parcursul
oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută
în contractul colectiv de muncă aplicabil şi numai în situaţia în care o astfel de prevedere nu
contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel
superior.
(5) În situaţia prevăzută la alin. (4) , angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus
compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata
de 8 ore.
(6) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze
despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.
Art. 126
Salariaţii de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru
zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la
scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă
timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
Art. 127
(1) Salariaţii care urmează să desfăşoare muncă de noapte în condiţiile art. 125 alin. (2) sunt
supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi, după aceea, periodic.
(2) Condiţiile de efectuare a examenului medical şi periodicitatea acestuia se stabilesc prin
regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al
ministrului sănătăţii.
(3) Salariaţii care desfăşoară muncă de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca
având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
38 | P a g .
Art. 128
(1) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.
(2) Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de
noapte.
SECŢIUNEA 4: Norma de muncă
Art. 129
Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiunilor sau
lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate
normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate. Norma de muncă
cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfăşurarea procesului
tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă.
Art. 130
Norma de muncă se exprimă, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau de alte
activităţi ce se normează, sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de
personal, sferă de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activităţi.
Art. 131
Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi.
Art. 132
Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform normativelor în vigoare, sau,
în cazul în care nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator
după consultarea sindicatului reprezentativ ori, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.
CAPITOLUL II: Repausuri periodice
Art. 133
Perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă.
SECŢIUNEA 1: Pauza de masă şi repausul zilnic
Art. 134
(1) În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au
dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de
muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2) Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de
minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi
jumătate.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
39 | P a g .
(3) Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din
regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă.
Art. 135
(1) Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12
ore consecutive.
(2) Prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între
schimburi.
Art. 136
(1) Muncă în schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit
căruia salariaţii se succed unul pe altul la acelaşi post de muncă, potrivit unui anumit
program, inclusiv program rotativ, şi care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicând
pentru salariat necesitatea realizării unei activităţi în intervale orare diferite în raport cu o
perioadă zilnică sau săptămânală, stabilită prin contractul individual de muncă.
(2) Salariat în schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se înscrie în cadrul
programului de muncă în schimburi.
SECŢIUNEA 2: Repausul săptămânal
Art. 137
(1) Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau
desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite
prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin
contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o
perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea
inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al
reprezentanţilor salariaţilor.
(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul
compensaţiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2) .
(Art. 137 alin. 1 modificat prin Legea 97/2015)
Art. 138
(1) În cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea
unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor
accidente iminente sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs
asupra materialelor, instalaţiilor sau clădirilor unităţii, repausul săptămânal poate fi
suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
40 | P a g .
(2) Salariaţii al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condiţiile alin. (1) au dreptul la
dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2) .
SECŢIUNEA 3: Sărbătorile legale
Art. 139
(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
– 1 şi 2 ianuarie;
– prima şi a doua zi de Paşti;
– 1 mai;
– prima şi a doua zi de Rusalii;
– Adormirea Maicii Domnului;
– 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;
– 1 decembrie;
– prima şi a doua zi de Crăciun;
– două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele
religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
Art. 140
Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare
şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al
aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este
obligatorie.
Art. 141
Prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă
datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii.
Art. 142
(1) Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art. 140, precum şi la locurile de muncă
prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30
de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază,
pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu
poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul
normal de lucru.
Art. 143
Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili şi alte zile libere.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
41 | P a g .
CAPITOLUL III: Concediile
SECŢIUNEA 1: Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 144
(1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.
(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări
sau limitări.
Art. 145
(1) Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare.
(2) Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de
munca, cu respectarea legii si a contractelor colective de munca aplicabile.
(3) Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele libere plătite stabilite prin
contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.
(Alineatul 2 modificat prin Legea 12/2015)
Art. 146
(1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) , efectuarea concediului în anul următor este
permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul
colectiv de muncă aplicabil.
(3) Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor
salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care
aveau dreptul.
(4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul
încetării contractului individual de muncă.
Art. 147
(1) Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte
persoane cu handicap şi tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de
odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.
(2) Numărul de zile lucrătoare aferent concediului de odihnă suplimentar pentru categoriile
de salariaţi prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi va
fi de cel puţin 3 zile lucrătoare.
Art. 148
(1) Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau
individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor
salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru
programările individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru
anul următor.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
42 | P a g .
(2) Prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3
luni pe categorii de personal sau locuri de muncă.
(3) Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz,
perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai
mare de 3 luni.
(4) În cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) şi (3) salariatul poate solicita
efectuarea concediului cu cel puţin 60 de zile anterioare efectuării acestuia.
(5) În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să
stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel
puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
Art. 149
Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost
programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive
obiective, concediul nu poate fi efectuat.
Art. 150
(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de
concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu
caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual
de muncă.
(2) Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale
prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul,
multiplicată cu numărul de zile de concediu.
(3) Indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către angajator cu cel puţin 5 zile
lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Art. 151
(1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forţă majoră sau
pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului la locul de muncă. În acest caz
angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale,
necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de
acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă.
Art. 152
(1) În cazul unor evenimente familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile libere plătite,
care nu se includ în durata concediului de odihnă.
(2) Evenimentele familiale deosebite şi numărul zilelor libere plătite sunt stabilite prin lege,
prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Art. 153
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
43 | P a g .
(1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără plată.
(2) Durata concediului fără plată se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau
prin regulamentul intern.
SECŢIUNEA 2: Concediile pentru formare profesională
Art. 154
(1) Salariaţii au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională.
(2) Concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plată.
Art. 155
(1) Concediile fără plată pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe
perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din iniţiativa sa.
(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai dacă absenţa salariatului ar
prejudicia grav desfăşurarea activităţii.
Art. 156
(1) Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată
angajatorului cu cel puţin o lună înainte de efectuarea acestuia şi trebuie să precizeze data
de începere a stagiului de formare profesională, domeniul şi durata acestuia, precum şi
denumirea instituţiei de formare profesională.
(2) Efectuarea concediului fără plată pentru formare profesională se poate realiza şi
fracţionat în cursul unui an calendaristic, pentru susţinerea examenelor de absolvire a unor
forme de învăţământ sau pentru susţinerea examenelor de promovare în anul următor în
cadrul instituţiilor de învăţământ superior, cu respectarea condiţiilor stabilite la alin. (1) .
Art. 157
(1) În cazul în care angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura pe cheltuiala sa
participarea unui salariat la formare profesională în condiţiile prevăzute de lege, salariatul
are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile
lucrătoare sau de până la 80 de ore.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) indemnizaţia de concediu va fi stabilită conform art. 150.
(3) Perioada în care salariatul beneficiază de concediul plătit prevăzut la alin. (1) se stabileşte
de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu plătit pentru formare profesională va fi
înaintată angajatorului în condiţiile prevăzute la art. 156 alin. (1) .
Art. 158
Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de
odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile
cuvenite salariatului, altele decât salariul.
TITLUL IV: Salarizarea
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
44 | P a g .
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 159
(1) Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului
individual de muncă.
(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are
dreptul la un salariu exprimat în bani.
(3) La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex,
orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie,
religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială,
apartenenţă ori activitate sindicală.
Art. 160
Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Art. 161
Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor.
Art. 162
(1) Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
(2) Salariul individual se stabileşte prin negocieri individuale între angajator şi salariat.
(3) Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate
integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor
sindicale reprezentative.
Art. 163
(1) Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru
asigurarea confidenţialităţii.
(2) În scopul promovării intereselor şi apărării drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea
salariilor nu poate fi opusă sindicatelor sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor, în strictă
legătură cu interesele acestora şi în relaţia lor directă cu angajatorul.
CAPITOLUL II: Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată
Art. 164
(1) Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal
de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a
patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8
ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază
minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru
aprobat. (a se vedea referinte de aplicare din Hotarirea 23/2013 si Hotarirea 871/2013)
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
45 | P a g .
(2) Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă
sub salariul de bază minim brut orar pe ţară.
(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu
salariul de bază minim brut pe ţară. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care salariatul este
prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să îşi desfăşoare activitatea din motive
neimputabile acestuia, cu excepţia grevei.
(4) Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este adus la cunoştinţa salariaţilor
prin grija angajatorului.
Art. 165
Pentru salariaţii cărora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de muncă, le
asigură hrană, cazare sau alte facilităţi, suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu
poate fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară prevăzut de lege.
CAPITOLUL III: Plata salariului
Art. 166
(1) Salariul se plăteşte în bani cel puţin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual
de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar.
(3) Plata în natură a unei părţi din salariu, în condiţiile stabilite la art. 165, este posibilă numai
dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul
individual de muncă.
(4) Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea
angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 167
(1) Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.
(2) În caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate până la data decesului sunt
plătite, în ordine, soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor acestuia.
Dacă nu există niciuna dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt plătite
altor moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
Art. 168
(1) Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte
documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.
(2) Statele de plată, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhivează
de către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.
Art. 169
(1) Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de
lege.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
46 | P a g .
(2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria
salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă.
(3) În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi respectată următoarea ordine:
a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;
b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.
(4) Reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net.
Art. 170
Acceptarea fără rezerve a unei părţi din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în
astfel de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţări din partea salariatului la
drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau
contractuale.
Art. 171
(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele
rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se
prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
(2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o
recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata
salariului.
CAPITOLUL IV: Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale
Art. 172
Constituirea şi utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale se vor
reglementa prin lege specială.
CAPITOLUL V: Protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii
sau al unor părţi ale acesteia
Art. 173
(1) Salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al
întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.
(2) Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă
existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
(3) Transferul întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia nu poate constitui motiv
de concediere individuală sau colectivă a salariaţilor de către cedent ori de către cesionar.
Art. 174
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
47 | P a g .
Cedentul şi cesionarul au obligaţia de a informa şi de a consulta, anterior transferului,
sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor cu privire la implicaţiile juridice,
economice şi sociale asupra salariaţilor, decurgând din transferul dreptului de proprietate.
TITLUL V: Sănătatea şi securitatea în muncă
CAPITOLUL I: Reguli generale
Art. 175
(1) Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele
legate de muncă.
(2) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează
de răspundere în acest domeniu.
(3) Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere
responsabilităţii angajatorului.
(4) Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz,
obligaţii financiare pentru salariaţi.
Art. 176
(1) Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile legii speciale, ale contractelor
colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de protecţie a muncii.
(2) Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili:
a) măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
b) măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;
c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a
securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art. 177
(1) În cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru
protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a
riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a
organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
(2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine seama de
următoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi
alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu
precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora
asupra sănătăţii;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
48 | P a g .
e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai
puţin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie
individuală;
i) aducerea la cunoştinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.
Art. 178
(1) Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în
muncă.
(2) În cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind
securitatea şi sănătatea în muncă.
(3) În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consultă cu
sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi
sănătate în muncă.
Art. 179
Angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli
profesionale, în condiţiile legii.
Art. 180
(1) Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.
(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de
către angajator împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul sau,
după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (2) se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor
care îşi schimbă locul de muncă sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o
întrerupere mai mare de 6 luni. În toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de
începerea efectivă a activităţii.
(4) Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în
domeniu.
Art. 181
(1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi
sănătatea salariaţilor.
(2) Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi
substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
(3) Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de
accidente de muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi
pentru evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
49 | P a g .
Art. 182
(1) Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia abilitată prin lege poate
dispune limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice
titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi.
(2) Inspectorul de muncă poate, cu avizul medicului de medicină a muncii, să impună
angajatorului să solicite organismelor competente, contra cost, analize şi expertize asupra
unor produse, substanţe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaşte
compoziţia acestora şi efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman.
CAPITOLUL II: Comitetul de securitate şi sănătate în muncă
Art. 183
(1) La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate şi sănătate în muncă,
cu scopul de a asigura implicarea salariaţilor în elaborarea şi aplicarea deciziilor în domeniul
protecţiei muncii.
(2) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în cadrul persoanelor juridice
din sectorul public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi
pe teritoriul României.
Art. 184
(1) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se organizează la angajatorii persoane
juridice la care sunt încadraţi cel puţin 50 de salariaţi.
(2) În cazul în care condiţiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, inspectorul
de muncă poate cere înfiinţarea acestor comitete şi pentru angajatorii la care sunt încadraţi
mai puţin de 50 de salariaţi.
(3) În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai
multe comitete de securitate şi sănătate în muncă. Numărul acestora se stabileşte prin
contractul colectiv de muncă aplicabil.
(4) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă coordonează măsurile de securitate şi
sănătate în muncă şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, cu o durată mai mare
de 3 luni.
(5) În situaţia în care nu se impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în
muncă, atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protecţia muncii
numit de angajator.
Art. 185
Componenţa, atribuţiile specifice şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în
muncă sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL III: Protecţia salariaţilor prin servicii medicale
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
50 | P a g .
Art. 186
Angajatorii au obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicină a
muncii.
Art. 187
(1) Serviciul medical de medicină a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de
angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie patronală.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicină a muncii se calculează în funcţie de
numărul de salariaţi ai angajatorului, potrivit legii.
Art. 188
(1) Medicul de medicină a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al
unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociaţie patronală.
(2) Medicul de medicină a muncii este independent în exercitarea profesiei sale.
Art. 189
(1) Sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii constau în:
a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectivă a condiţiilor de igienă şi sănătate în muncă;
c) asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în muncă, cât şi pe durata
executării contractului individual de muncă.
(2) În vederea realizării sarcinilor ce îi revin medicul de medicină a muncii poate propune
angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor salariaţi, determinată de
starea de sănătate a acestora.
(3) Medicul de medicină a muncii este membru de drept în comitetul de securitate şi
sănătate în muncă.
Art. 190
(1) Medicul de medicină a muncii stabileşte în fiecare an un program de activitate pentru
îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în muncă pentru fiecare
angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator şi sunt supuse avizării
comitetului de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 191
Prin lege specială vor fi reglementate atribuţiile specifice, modul de organizare a activităţii,
organismele de control, precum şi statutul profesional specific al medicilor de medicină a
muncii.
TITLUL VI: Formarea profesională
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
51 | P a g .
Art. 192
(1) Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
b) obţinerea unei calificări profesionale;
c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi
perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
d) reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;
e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare
pentru realizarea activităţilor profesionale;
f) prevenirea riscului şomajului;
g) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.
(2) Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor
ocupaţionale.
Art. 193
Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de
formare profesională din ţară ori din străinătate;
b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
d) ucenicie organizată la locul de muncă;
e) formare individualizată;
f) alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Art. 194
(1) Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională
pentru toţi salariaţii, după cum urmează:
a) cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;
b) cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.
(2) Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în condiţiile
alin. (1) , se suportă de către angajatori.
Art. 195
(1) Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi
aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a
reprezentanţilor salariaţilor.
(2) Planul de formare profesională elaborat conform prevederilor alin. (1) devine anexă la
contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
(3) Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare
profesională.
Art. 196
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
52 | P a g .
(1) Participarea la formarea profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la
iniţiativa salariatului.
(2) Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata
formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv
obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile
ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor
acte adiţionale la contractele individuale de muncă.
Art. 197
(1) În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată
de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către
acesta.
(2) Pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională conform alin. (1) ,
salariatul va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de toate drepturile salariale
deţinute.
(3) Pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională conform alin. (1) ,
salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată
stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Art. 198
(1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condiţiile
art. 197 alin. (1) , nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o
perioadă stabilită prin act adiţional.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat
cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu
obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la
contractul individual de muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. (1) determină obligarea
acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională,
proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la
contractul individual de muncă.
(4) Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada
stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de
muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a
condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu
munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a
profesiei, temporar sau definitiv.
Art. 199
(1) În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de pregătire
profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului
împreună cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
53 | P a g .
(2) Angajatorul va decide cu privire la cererea formulată de salariat potrivit alin. (1) , în
termen de 15 zile de la primirea solicitării. Totodată angajatorul va decide cu privire la
condiţiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională,
inclusiv dacă va suporta în totalitate sau în parte costul ocazionat de aceasta.
Art. 200
Salariaţii care au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă cu privire la
formarea profesională pot primi în afara salariului corespunzător locului de muncă şi alte
avantaje în natură pentru formarea profesională.
CAPITOLUL II: Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Art. 201
Sunt considerate contracte speciale de formare profesională contractul de calificare
profesională şi contractul de adaptare profesională.
Art. 202
(1) Contractul de calificare profesională este cel în baza căruia salariatul se obligă să urmeze
cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale.
(2) Pot încheia contracte de calificare profesională salariaţii cu vârsta minimă de 16 ani
împliniţi, care nu au dobândit o calificare sau au dobândit o calificare ce nu le permite
menţinerea locului de muncă la acel angajator.
(3) Contractul de calificare profesională se încheie pentru o durată cuprinsă între 6 luni şi 2
ani.
Art. 203
(1) Pot încheia contracte de calificare profesională numai angajatorii autorizaţi în acest sens
de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(2) Procedura de autorizare, precum şi modul de atestare a calificării profesionale se stabilesc
prin lege specială.
Art. 204
(1) Contractul de adaptare profesională se încheie în vederea adaptării salariaţilor debutanţi
la o funcţie nouă, la un loc de muncă nou sau în cadrul unui colectiv nou.
(2) Contractul de adaptare profesională se încheie odată cu încheierea contractului individual
de muncă sau, după caz, la debutul salariatului în funcţia nouă, la locul de muncă nou sau în
colectivul nou, în condiţiile legii.
Art. 205
(1) Contractul de adaptare profesională este un contract încheiat pe durată determinată, ce
nu poate fi mai mare de un an.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
54 | P a g .
(2) La expirarea termenului contractului de adaptare profesională salariatul poate fi supus
unei evaluări în vederea stabilirii măsurii în care acesta poate face faţă funcţiei noi, locului de
muncă nou sau colectivului nou în care urmează să presteze munca.
Art. 206
(1) Formarea profesională la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se
face de către un formator.
(2) Formatorul este numit de angajator dintre salariaţii calificaţi, cu o experienţă profesională
de cel puţin 2 ani în domeniul în care urmează să se realizeze formarea profesională.
(3) Un formator poate asigura formarea, în acelaşi timp, pentru cel mult 3 salariaţi.
(4) Exercitarea activităţii de formare profesională se include în programul normal de lucru al
formatorului.
Art. 207
(1) Formatorul are obligaţia de a primi, de a ajuta, de a informa şi de a îndruma salariatul pe
durata contractului special de formare profesională şi de a supraveghea îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu corespunzătoare postului ocupat de salariatul în formare.
(2) Formatorul asigură cooperarea cu alte organisme de formare şi participă la evaluarea
salariatului care a beneficiat de formare profesională.
CAPITOLUL III: Contractul de ucenicie la locul de muncă
Art. 208
(1) Ucenicia la locul de muncă se organizează în baza contractului de ucenicie.
(2) Contractul de ucenicie la locul de muncă este contractul individual de muncă de tip
particular, în temeiul căruia:
a) angajatorul persoană juridică sau persoană fizică se obligă ca, în afara plăţii unui salariu, să
asigure formarea profesională a ucenicului într-o meserie potrivit domeniului său de
activitate;
b) ucenicul se obligă să se formeze profesional şi să muncească în subordinea angajatorului
respectiv.
(3) Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie pe durată determinată.
Art. 209
(1) Persoana încadrată în muncă în baza unui contract de ucenicie are statut de ucenic.
(2) Ucenicul beneficiază de dispoziţiile aplicabile celorlalţi salariaţi, în măsura în care ele nu
sunt contrare celor specifice statutului său.
Art. 210
Organizarea, desfăşurarea şi controlul activităţii de ucenicie se reglementează prin lege
specială.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
55 | P a g .
TITLUL VII: Dialogul social
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 211
Pentru asigurarea climatului de stabilitate şi pace socială, prin lege sunt reglementate
modalităţile de consultări şi dialog permanent între partenerii sociali.
Art. 212
(1) Consiliul Economic şi Social este instituţie publică de interes naţional, tripartită,
autonomă, constituită în scopul realizării dialogului tripartit la nivel naţional.
(2) Organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social se stabilesc prin lege specială.
Art. 213
În cadrul ministerelor şi prefecturilor funcţionează, în condiţiile legii, comisii de dialog social,
cu caracter consultativ, între administraţia publică, sindicate şi patronat.
CAPITOLUL II: Sindicatele
Art. 214
(1) Sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale, denumite în continuare organizaţii
sindicale, sunt constituite de către salariaţi pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul
promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale, precum şi al apărării drepturilor
individuale şi colective ale acestora prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă
sau în acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu, precum şi în legislaţia
naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) Constituirea, organizarea şi funcţionarea sindicatelor se reglementează prin lege.
Art. 215
Sindicatele participă prin reprezentanţii proprii, în condiţiile legii, la negocierea şi încheierea
contractelor colective de muncă, la tratative sau acorduri cu autorităţile publice şi cu
patronatele, precum şi în structurile specifice dialogului social.
Art. 216
Sindicatele se pot asocia în mod liber, în condiţiile legii, în federaţii, confederaţii sau uniuni
teritoriale.
Art. 217
Exerciţiul dreptului sindical al salariaţilor este recunoscut la nivelul tuturor angajatorilor, cu
respectarea drepturilor şi libertăţilor garantate prin Constituţie şi în conformitate cu
dispoziţiile prezentului cod şi ale legilor speciale.
Art. 218
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
56 | P a g .
(1) Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natură a limita drepturile
sindicale sau a împiedica exercitarea lor legală.
(2) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinţă al patronilor sau al organizaţiilor
patronale, fie direct, fie prin reprezentanţii sau membrii lor, în constituirea organizaţiilor
sindicale sau în exercitarea drepturilor lor.
Art. 219
La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de
muncă, în condiţiile legii.
Art. 220
(1) Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecţia legii
contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor.
(2) Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale
sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au
primit de la salariaţii din unitate.
(3) Alte măsuri de protecţie a celor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor sunt
prevăzute în legi speciale şi în contractul colectiv de muncă aplicabil.
CAPITOLUL III: Reprezentanţii salariaţilor
Art. 221
(1) La angajatorii la care sunt încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi la care nu sunt
constituite organizaţii sindicale reprezentative conform legii, interesele salariaţilor pot fi
promovate şi apărate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop.
(2) Reprezentanţii salariaţilor sunt aleşi în cadrul adunării generale a salariaţilor, cu votul a
cel puţin jumătate din numărul total al salariaţilor.
(3) Reprezentanţii salariaţilor nu pot să desfăşoare activităţi ce sunt recunoscute prin lege
exclusiv sindicatelor.
Art. 222
(1) Pot fi aleşi ca reprezentanţi ai salariaţilor salariaţii care au capacitate deplină de exerciţiu.
(2) Numărul de reprezentanţi aleşi ai salariaţilor se stabileşte de comun acord cu angajatorul,
în raport cu numărul de salariaţi ai acestuia.
(3) Durata mandatului reprezentanţilor salariaţilor nu poate fi mai mare de 2 ani.
Art. 223
Reprezentanţii salariaţilor au următoarele atribuţii principale:
a) să urmărească respectarea drepturilor salariaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare,
cu contractul colectiv de muncă aplicabil, cu contractele individuale de muncă şi cu
regulamentul intern;
b) să participe la elaborarea regulamentului intern;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
57 | P a g .
c) să promoveze interesele salariaţilor referitoare la salariu, condiţii de muncă, timp de
muncă şi timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum şi orice alte interese profesionale,
economice şi sociale legate de relaţiile de muncă;
d) să sesizeze inspectoratul de muncă cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale şi ale
contractului colectiv de muncă aplicabil;
e) să negocieze contractul colectiv de muncă, în condiţiile legii.
Art. 224
Atribuţiile reprezentanţilor salariaţilor, modul de îndeplinire a acestora, precum şi durata şi
limitele mandatului lor se stabilesc în cadrul adunării generale a salariaţilor, în condiţiile legii.
Art. 225
Numărul de ore în cadrul programului normal de lucru pentru reprezentanţii salariaţilor
destinat în vederea îndeplinirii mandatului pe care l-au primit se stabileşte prin contractul
colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin negociere directă cu conducerea
unităţii.
Art. 226
Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii salariaţilor nu pot fi concediaţi pentru
motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţi.
CAPITOLUL IV: Patronatul
Art. 227
(1) Patronatele, denumite şi organizaţii de angajatori, constituite în condiţiile legii, sunt
organizaţii ale angajatorilor, autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice
de drept privat, fără scop patrimonial.
(2) Angajatorii se pot asocia în federaţii şi/sau confederaţii ori alte structuri asociative,
conform legii.
Art. 228
Constituirea, organizarea şi funcţionarea patronatelor, precum şi exercitarea drepturilor şi
obligaţiilor acestora sunt reglementate prin lege specială.
TITLUL VIII: Contractele colective de muncă
Art. 229
(1) Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau
organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod
prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă,
salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
58 | P a g .
(2) Negocierea colectivă la nivel de unitate este obligatorie, cu excepţia cazului în care
angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de salariaţi.
(3) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă părţile sunt egale
şi libere.
(4) Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie
legea părţilor.
Art. 230
Părţile, reprezentarea acestora, precum şi procedura de negociere şi de încheiere a
contractelor colective de muncă sunt stabilite potrivit legii.
TITLUL IX: Conflictele de muncă
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 231
Prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele
cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea
raporturilor de muncă.
Art. 232
Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte prin lege specială.
CAPITOLUL II: Greva
Art. 233
Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
Art. 234
(1) Greva reprezintă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi.
(2) Participarea salariaţilor la grevă este liberă. Niciun salariat nu poate fi constrâns să
participe sau să nu participe la o grevă.
(3) Limitarea sau interzicerea dreptului la grevă poate interveni numai în cazurile şi pentru
categoriile de salariaţi prevăzute expres de lege.
Art. 235
Participarea la grevă, precum şi organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezintă o
încălcare a obligaţiilor salariaţilor şi nu pot avea drept consecinţă sancţionarea disciplinară a
salariaţilor grevişti sau a organizatorilor grevei.
Art. 236
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
59 | P a g .
Modul de exercitare a dreptului de grevă, organizarea, declanşarea şi desfăşurarea grevei,
procedurile prealabile declanşării grevei, suspendarea şi încetarea grevei, precum şi orice
alte aspecte legate de grevă se reglementează prin lege specială.
TITLUL X: Inspecţia Muncii
Art. 237
Aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi
sănătăţii în muncă este supusă controlului Inspecţiei Muncii, ca organism specializat al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale.
Art. 238
Inspecţia Muncii are în subordine inspectoratele teritoriale de muncă, organizate în fiecare
judeţ şi în municipiul Bucureşti.
Art. 239
Înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii sunt reglementate prin lege specială.
Art. 240
Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de
control, în cazul controalelor care au ca obiectiv depistarea muncii fără forme legale,
inspectorii de muncă vor completa registrul unic de control după efectuarea controlului.
TITLUL XI: Răspunderea juridică
CAPITOLUL I: Regulamentul intern
Art. 241
Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a
reprezentanţilor salariaţilor, după caz.
Art. 242
Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:
a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de
încălcare a demnităţii;
c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;
d) procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
g) reguli referitoare la procedura disciplinară;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
60 | P a g .
h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;
i) criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.
Art. 243
(1) Regulamentul intern se aduce la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi
produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora.
(2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern trebuie
îndeplinită de angajator.
(3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului
intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul
regulamentului intern.
(4) Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.
Art. 244
Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului intern este supusă procedurilor de
informare prevăzute la art. 243.
Art. 245
(1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului
intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.
(2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa
instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării
de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate potrivit alin. (1) .
Art. 246
(1) Întocmirea regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de
60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(2) În cazul angajatorilor înfiinţaţi după intrarea în vigoare a prezentului cod, termenul de 60
de zile prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data dobândirii personalităţii juridice.
CAPITOLUL II: Răspunderea disciplinară
Art. 247
(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii,
sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere
disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau
inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,
regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă
aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Art. 248
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
61 | P a g .
(1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul
săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus
retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o
perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt
regim sancţionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă
salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Radierea sancţiunilor
disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.
Art. 249
(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.
Art. 250
Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii
disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Art. 251
(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin.
(1) lit. a) , nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris
de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul,
data, ora şi locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un
motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării
disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină
toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea
toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la
cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru
este.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
62 | P a g .
Art. 252
(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă,
în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii
disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual
de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării
disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3) ,
nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data
emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz
al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti
competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
CAPITOLUL III: Răspunderea patrimonială
Art. 253
(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale,
să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau
moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu
serviciul.
(2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa
cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.
(3) Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul
vinovat de producerea pagubei, în condiţiile art. 254 şi următoarele.
Art. 254
(1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile
contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu
munca lor.
(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze
neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul
normal al serviciului.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
63 | P a g .
(3) În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în
legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a
pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va
putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor, conform alin. (3) , nu poate fi
mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Art. 255
(1) Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se
stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
(2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată,
răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării
pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său
inventar.
Art. 256
(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în
natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să
suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte
potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Art. 257
(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale
care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună
cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul respectiv.
Art. 258
(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi
despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar
public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate
publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul
păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui
contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin
urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.
Art. 259
În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face întrun
termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri,
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
64 | P a g .
angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură
civilă.
CAPITOLUL IV: Răspunderea contravenţională
Art. 260
(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:
a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, cu
amendă de la 300 lei la 2.000 lei;
b) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5) , cu amendă de la 300 lei la
1.000 lei;
c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup
de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei, cu amendă de la 1.500 lei
la 3.000 lei;
d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu
amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;
e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă,
potrivit art. 16 alin. (1) , cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană
identificată;
f) prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu
amendă de la 500 lei la 1.000 lei;
g) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 139 şi 142, cu amendă de la 5.000 lei la
10.000 lei;
h) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 140, cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei;
i) nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000
lei;
j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de
la 1.500 lei la 3.000 lei;
k) neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1) , în cazul în care angajatorul îşi
întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 1.500
lei la 5.000 lei;
l) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amendă de la 1.500 lei la
3.000 lei;
m) încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art. 27 şi 119, cu amendă de la
1.500 lei la 3.000 lei;
n) nerespectarea prevederilor legale privind înregistrarea de către angajator a demisiei, cu
amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;
o) încălcarea de către agentul de muncă temporară a obligaţiei prevăzute la art. 102, cu
amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi
valoarea cumulată de 100.000 lei;
p) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (3) , cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
65 | P a g .
(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare.
CAPITOLUL V: Răspunderea penală
Art. 261
La data 01 februarie 2014 abrogat de Art. 127, punctul 1. din titlul II din Legea 187/2012
Art. 262
La data 01 februarie 2014 abrogat de Art. 127, punctul 1. din titlul II din Legea 187/2012
Art. 263
La data 01 februarie 2014 abrogat de Art. 127, punctul 1. din titlul II din Legea 187/2012
Art. 264
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă
penală fapta persoanei care, în mod repetat, stabileşte pentru salariaţii încadraţi în baza
contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în
plată, prevăzut de lege.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi infracţiunea constând în refuzul
nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în
scopul împiedicării verificărilor privitoare la aplicarea reglementărilor generale şi speciale în
domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, în termen de cel mult 15 zile
de la primirea celei de-a doua solicitări.
(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi infracţiunea constând în
împiedicarea sub orice formă a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de
lege, în sedii, incinte, spaţii, terenuri sau mijloace de transport pe care angajatorul le
foloseşte în realizarea activităţii lui profesionale, pentru a efectua verificări privitoare la
aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi
sănătăţii în muncă.
(4) Constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă
primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea
unui contract individual de muncă.
Art. 265
(1) Încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau
folosirea acestuia pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale
referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la art. 264 alin. (4) se sancţionează primirea la muncă a unei
persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, cunoscând că aceasta este victimă a
traficului de persoane.
(3) Dacă munca prestată de persoanele prevăzute la alin. (2) sau la art. 264 alin. (4) este de
natură să le pună în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea, pedeapsa este închisoarea de la
6 luni la 3 ani.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
66 | P a g .
(4) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (4),
instanţa de judecată poate dispune şi aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele
pedepse complementare:
a) pierderea totală sau parţială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare
ori subvenţii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române,
pentru o perioadă de până la 5 ani;
b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii
publice pentru o perioadă de până la 5 ani;
c) recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor ori subvenţiilor publice,
inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, atribuite
angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracţiunii;
d) închiderea temporară sau definitivă a punctului ori a punctelor de lucru în care s-a comis
infracţiunea sau retragerea temporară ori definitivă a unei licenţe de desfăşurare a activităţii
profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.
(5) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (4),
angajatorul va fi obligat să plătească sumele reprezentând:
a) orice remuneraţie restantă datorată persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneraţiei
se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excepţia cazului în care fie
angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;
b) cuantumul tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care
angajatorul le-ar fi plătit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalităţile de
întârziere şi amenzile administrative corespunzătoare;
c) cheltuielile determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care persoana angajată
ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii.
(6) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (4)
de către un subcontractant, atât contractantul principal, cât şi orice subcontractant
intermediar, dacă au avut cunoştinţă de faptul că subcontractantul angajator angaja străini
aflaţi în situaţie de şedere ilegală, pot fi obligaţi de către instanţă, în solidar cu angajatorul
sau în locul subcontractantului angajator ori al contractantului al cărui subcontractant direct
este angajatorul, la plata sumelor de bani prevăzute la alin. (5) lit. a) şi c).
TITLUL XII: Jurisdicţia muncii
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 266
Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,
executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz,
colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile
juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Art. 267
Pot fi părţi în conflictele de muncă:
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
67 | P a g .
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul
prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii – persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară,
utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în
condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al
Codului de procedură civilă.
Art. 268
(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia
unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea
sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de
sancţionare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul
conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor
despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de
angajator;
d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui
contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării
contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1) , termenul este de 3 ani de la data
naşterii dreptului.
CAPITOLUL II: Competenţa materială şi teritorială
Art. 269
(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite
potrivit legii.
(la data 15-feb-2013 Art. 269, alin. (1) din titlul XII, capitolul II modificat de Art. XX din
capitolul II, sectiunea 3 din Legea 2/2013 )
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a
cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
(la data 01-mar-2013 Art. 269, alin. (2) din titlul XII, capitolul II a se vedea recurs in interesul
legii Decizia 1/2013 )
(3) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru
coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru
oricare dintre reclamanţi.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
68 | P a g .
CAPITOLUL III: Reguli speciale de procedură
Art. 270
Cauzele prevăzute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar.
Art. 271
(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin
24 de ore înainte de termenul de judecată.
Art. 272
Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună
dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
Art. 273
Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să
decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea
acesteia.
Art. 274
Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept.
Art. 275
Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
TITLUL XIII: Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 276
Potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România, legislaţia muncii va fi armonizată
permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii.
Art. 277
(1) În sensul prezentului cod, funcţiile de conducere sunt cele definite prin lege sau prin
reglementări interne ale angajatorului.
(2) Prezenta lege transpune art. 16 lit. b) , art. 18 şi 19 din Directiva 2003/88/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale
organizării timpului de lucru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299
din 18 noiembrie 2003, şi art. 3, 4 şi 10 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 327 din 5 decembrie 2008.
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
69 | P a g .
Art. 278
(1) Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii
şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de
prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
(2) Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice
de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările
speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de
muncă respective.
Art. 279
(1) Vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul
de muncă.
(2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările
ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la
cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească
competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din
care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior
datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit
dispoziţiilor acestui act normativ.
(3) Angajatorii care păstrează şi completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor în
mod eşalonat, până la data de 30 iunie 2011, pe bază de proces-verbal individual de predareprimire.
(4) Inspectoratele teritoriale de muncă ce deţin carnetele de muncă ale salariaţilor le vor
elibera până la data prevăzută la alin. (3) , în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului
muncii, familiei şi protecţiei sociale.
(5) Anunţul privind pierderea carnetelor de muncă emise în temeiul Decretului nr. 92/1976,
cu modificările ulterioare, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
Art. 280
Pe data intrării în vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de muncă aflate pe rolul
tribunalelor se judecă în continuare potrivit dispoziţiilor procesuale aplicabile la data sesizării
instanţelor.
Art. 281
(1) Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:
– Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din
1 decembrie 1972, cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea nr. 1/1970 – Legea organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat,
publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificările şi
completările ulterioare;
Codul Muncii Actualizat 2016
Cabinet de Avocat “Predut Marius-Catalin” – Avocat specializat in litigii de munca
TEL: 0722.415.993 si 0737.043.144, EMAIL: avocatpredut@gmail.com, WEB www.cabinetonline.ro
70 | P a g .
– Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obştesc,
publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;
– Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariaţilor în funcţie de competenţă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;
– Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;
– Legea salarizării nr. 14/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9
februarie 1991, cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;
– Legea nr. 68/1993 privind garantarea în plată a salariului minim, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;
– Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificările
şi completările ulterioare;
– art. 34 şi 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.
(3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abrogă dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul
de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările
ulterioare.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCod de procedură fiscală
Articolul următorCodul familiei
Autor al cărţii „Drum printre ani – Istoria echipei de fotbal Gloria Buzău 1971 – 2011” şi al cărţii "50 de personaje marcante în istoria fotbalului buzoian". În prezent redactor Buzăul Sportiv şi realizator TV Buzău. Realizator TV şi moderator al emisiunilor „Fotbal Total”, „TV Sport”, „Eurofotbal”, „Sport Maxim”, „Arena sportivă” şi „Zona neutră”. Prezentator al emisiunilor „În spatele uşilor de restaurant”, „Tainele pensiunii” şi "Bilet de vacanţă". Realizator al DVD-urilor „Războinicii la Ciuta”, „Meciuri de poveste” şi „Palatul Comunal, simbol al Buzăului”. Peste 200 de evenimente sportive comentate (din fotbal, handbal şi futsal).

Lasă un răspuns