1
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ AL ROMÂNIEI *** Republicat
Text în vigoare începând cu data de 28 martie 2008
Textul Codului de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial nr. 78 din 30 aprilie 1997, a
fost actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative
modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 25 martie 2008:
– OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 207/2000;
– Legea nr. 296/2001, abrogată prin Legea nr. 302/2004;
– Legea nr. 456/2001;
– Legea nr. 704/2001, abrogată prin Legea nr. 302/2004;
– Legea nr. 756/2001, abrogată prin Legea nr. 302/2004;
– Legea nr. 169/2002;
– OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 58/2002*;
– Legea nr. 281/2003;
– OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 66/2003;
– OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 109/2003;
– Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 29 octombrie
2003;
– Legea nr. 159/2004;
– OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 55/2004;
– Legea nr. 302/2004;
– OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 72/2004;
– Legea nr. 480/2004;
– Legea nr. 576/2004;
– Legea nr. 160/2005;
– OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 190/2005;
– Legea nr. 356/2006;
– OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 60/2006;
– Legea nr. 79/2007;
– Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 610/2007;
– Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1058/2007;
– Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1086/2007;
– Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 190/2008;
– OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 31/2008;
– Legea nr. 57/2008.
Actele normative marcate cu asterisc (*) sunt în prezent modificate, abrogate sau respinse şi
modificările efectuate prin aceste acte normative asupra Codului de procedură penală, republicat,
nu mai sunt de actualitate.

2
PARTEA GENERALĂ
TITLUL I
REGULILE DE BAZĂ ŞI ACłIUNILE ÎN PROCESUL PENAL
CAP. 1
SCOPUL ŞI REGULILE DE BAZĂ ALE PROCESULUI PENAL
ART. 1
Scopul procesului penal
Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie
infracŃiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie pedepsită potrivit vinovăŃiei
sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor
şi libertăŃilor acesteia, la prevenirea infracŃiunilor, precum şi la educarea cetăŃenilor în spiritul
respectării legilor.
ART. 2
Legalitatea şi oficialitatea procesului penal
Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăŃii, potrivit
dispoziŃiilor prevăzute de lege.
Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin
lege se dispune altfel.
ART. 3
Aflarea adevărului
În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi
împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.
ART. 4
Rolul activ
Organele de urmărire penală şi instanŃele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea
procesului penal.
ART. 5
Garantarea libertăŃii persoanei
În tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei.
Nici o persoană nu poate fi reŃinută, arestată sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi
supusă vreunei forme de restrângere a libertăŃii decât în cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege.
Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau s-a dispus internarea medicală
ori o măsură de restrângere a libertăŃii consideră că aceasta este ilegală, are dreptul, în tot cursul
procesului penal, să se adreseze instanŃei competente, potrivit legii.
Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau căreia i s-a
restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiŃiile
prevăzute de lege.
În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în
libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauŃiune.
ART. 5^1
Respectarea demnităŃii umane
Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea
demnităŃii umane. Supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante
este pedepsită prin lege.
ART. 5^2
PrezumŃia de nevinovăŃie
Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăŃiei sale printr-o hotărâre
penală definitivă.
3
ART. 6
Garantarea dreptului de apărare
Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părŃi în tot cursul procesului
penal.
În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părŃilor deplina exercitare a
drepturilor procesuale în condiŃiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare.
Organele judiciare au obligaŃia să-l încunoştinŃeze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe
învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i
asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.
Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.
Organele judiciare au obligaŃia să încunoştinŃeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua
prima declaraŃie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesulverbal
de ascultare. În condiŃiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate să ia
măsuri pentru asigurarea asistenŃei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător
ales.
ART. 7
Limba în care se desfăşoară procesul penal
În procesul penal procedura judiciară se desfăşoară în limba română.
În faŃa organelor judiciare se asigură părŃilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii
materne, actele procedurale întocmindu-se în limba română.
ART. 8
Folosirea limbii oficiale prin interpret
PărŃilor care nu vorbesc sau nu înŃeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod
gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinŃă de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul
de a pune concluzii în instanŃă, prin interpret.
CAP. 2
ACłIUNEA PENALĂ ŞI ACłIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL
SecŃiunea I
AcŃiunea penală
ART. 9
Obiectul şi exercitarea acŃiunii penale
AcŃiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit
infracŃiuni.
AcŃiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.
AcŃiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal.
ART. 10
Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acŃiunii penale este împiedicată
AcŃiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi
exercitată dacă:
a) fapta nu există;
b) fapta nu este prevăzută de legea penală;
b^1) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni;
c) fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;
d) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii;
e) există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;
f) lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent
ori altă condiŃie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale;
g) a intervenit amnistia, prescripŃia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei
juridice atunci când are calitatea de făptuitor;
4
h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părŃile s-au împăcat, în cazul infracŃiunilor pentru care
retragerea plângerii sau împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală;
i) s-a dispus înlocuirea răspunderii penale;
i^1) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
j) există autoritate de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate
i s-ar da o altă încadrare juridică.
În cazul prevăzut la lit. f), acŃiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior în condiŃii legale.
ART. 11
Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, achitarea şi încetarea procesului
penal
Când se constată existenŃa vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:
1. În cursul urmăririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penală sau din oficiu,
dispune:
a) clasarea, când nu există învinuit în cauză;
b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a) – e), când există învinuit sau
inculpat în cauză;
c) încetarea urmăririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f) – h), i^1) şi j), când există
învinuit sau inculpat în cauză.
2. În cursul judecăŃii instanŃa pronunŃă:
a) achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a) – e);
b) încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f) – j).
ART. 12
Sesizarea altor organe decât cele judiciare
În cazurile arătate în art. 10 lit. b), d) şi e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub
urmărire, ori instanŃa de judecată care pronunŃă achitarea, dacă apreciază că fapta ar putea atrage
măsuri ori sancŃiuni altele decât cele prevăzute de legea penală, sesizează organul competent.
ART. 13
Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripŃie sau retragere a plângerii prealabile
ori de existenŃă a unei cauze de nepedepsire
În caz de amnistie, prescripŃie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenŃei
unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.
Dacă se constată vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a) – e), procurorul dispune scoaterea
de sub urmărire, iar instanŃa de judecată pronunŃă achitarea.
Dacă nu se constată vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a) – e), procurorul
dispune încetarea urmăririi penale, cu excepŃia cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanŃa
de judecată pronunŃă încetarea procesului penal.
SecŃiunea II
AcŃiunea civilă
ART. 14
Obiectul şi exercitarea acŃiunii civile
AcŃiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părŃii
responsabile civilmente.
AcŃiunea civilă poate fi alăturată acŃiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea
persoanei vătămate ca parte civilă.
Repararea pagubei se face potrivit dispoziŃiilor legii civile:
a) în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii, prin
desfiinŃarea totală ori parŃială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu este cu putinŃă.
De asemenea, se acordă despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.
AcŃiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor
morale, potrivit legii civile.
5
ART. 15
Constituirea ca parte civilă
Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi persoanei
responsabile civilmente.
Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faŃa instanŃei de
judecată până la citirea actului de sesizare.
Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracŃiune nu înlătură dreptul
acestei persoane de a participa în calitate de parte vătămată în aceeaşi cauză.
AcŃiunea civilă este scutită de taxa de timbru.
ART. 16
Partea responsabilă civilmente
Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din
oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faŃa instanŃei de judecată până la citirea actului de sesizare.
Persoana responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării
judecătoreşti la prima instanŃă, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenŃiei.
Partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte acŃiunea civilă, toate drepturile pe care legea le
prevede pentru învinuit sau inculpat.
ART. 17
Exercitarea din oficiu a acŃiunii civile
AcŃiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de
capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă.
În acest scop, organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată va cere persoanei vătămate ca,
prin reprezentantul său legal, ori, după caz, persoanei care îi încuviinŃează actele, să prezinte
situaŃia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la
faptele prin care acestea au fost pricinuite.
InstanŃa este obligată să se pronunŃe din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale,
chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
ART. 18
SusŃinerea acŃiunii civile de către procuror
Procurorul poate susŃine în faŃa instanŃei acŃiunea civilă pornită de persoana vătămată.
Când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu
restrânsă, procurorul, când participă la judecată, este obligat să susŃină interesele civile ale
acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă.
ART. 19
AcŃiunea adresată instanŃei civile
Persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanŃa
civilă acŃiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infracŃiune.
Judecata în faŃa instanŃei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.
De asemenea, poate să pornească acŃiune în faŃa instanŃei civile persoana vătămată care s-a
constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acŃiunea civilă în procesul penal, dar acesta
a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acŃiunea introdusă la instanŃa civilă se
suspendă.
Persoana vătămată care a pornit acŃiunea în faŃa instanŃei civile poate să părăsească această instanŃă
şi să se adreseze organului de urmărire penală sau instanŃei de judecată, dacă punerea în mişcare a
acŃiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanŃei
civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunŃat o hotărâre chiar nedefinitivă.
ART. 20
Cazuri speciale de rezolvare a acŃiunii civile
Persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acŃiune în faŃa
instanŃei civile, dacă instanŃa penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesoluŃionată acŃiunea
civilă.
6
În cazurile în care acŃiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constată din probe noi că
paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenŃa poate fi cerută pe calea unei acŃiuni
la instanŃa civilă.
De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acŃiune la instanŃa civilă pentru repararea
pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunŃarea
hotărârii penale de prima instanŃă.
ART. 21
Exercitarea acŃiunii civile de către sau faŃă de succesori
AcŃiunea civilă rămâne în competenŃa instanŃei penale în caz de deces al uneia din părŃi,
introducându-se în cauză moştenitorii acesteia.
Dacă una dintre părŃi este o persoană juridică, în caz de reorganizare a acesteia se introduc în
cauză succesorii în drepturi, iar în caz de desfiinŃare sau de dizolvare se introduc în cauză
lichidatorii.
ART. 22
Autoritatea hotărârii penale în civil şi efectele hotărârii civile în penal
Hotărârea definitivă a instanŃei penale are autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei civile care
judecă acŃiunea civilă, cu privire la existenŃa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăŃiei
acesteia.
Hotărârea definitivă a instanŃei civile prin care a fost soluŃionată acŃiunea civilă nu are autoritate de
lucru judecat în faŃa organului de urmărire penală şi a instanŃei penale, cu privire la existenŃa faptei
penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăŃiei acesteia.
SecŃiunea III
PărŃile în procesul penal
ART. 23
Inculpatul
Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acŃiunea penală este parte în procesul penal şi se
numeşte inculpat.
ART. 24
Alte părŃi în procesul penal
Persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în
procesul penal, se numeşte parte vătămată.
Persoana vătămată care exercită acŃiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă.
Persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate
prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente.
TITLUL II
COMPETENłA
CAP. 1
FELURILE COMPETENłEI
SecŃiunea I
CompetenŃa după materie şi după calitatea persoanei
ART. 25
CompetenŃa judecătoriei
Judecătoria judecă în primă instanŃă toate infracŃiunile, cu excepŃia celor date prin lege în
competenŃa altor instanŃe.
Judecătoria soluŃionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege.
ART. 26
CompetenŃa tribunalului militar
7
Tribunalul militar:
1. judecă în primă instanŃă:
a) infracŃiunile prevăzute în art. 331 – 352 din Codul penal, precum şi alte infracŃiuni săvârşite în
legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepŃia
celor date în competenŃa altor instanŃe.
b) *** Abrogată
2. judecă şi soluŃionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.
ART. 27
CompetenŃa tribunalului
Tribunalul:
1. judecă în primă instanŃă:
a) infracŃiunile prevăzute de Codul penal în art. 174 – 177, art. 179, art. 189 alin. 3 – 5, art. 197
alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266 – 270,
art. 279^1, art. 312 şi art. 317, precum şi infracŃiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme,
muniŃii sau materii explozive ori radioactive;
b) infracŃiunile săvârşite cu intenŃie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;
c) *** Abrogată
d) infracŃiunea de spălare a banilor, precum şi infracŃiunile privind traficul şi consumul ilicit de
droguri;
e) infracŃiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta priveşte sistemul bancar;
e^1) infracŃiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială;
f) alte infracŃiuni date prin lege în competenŃa sa;
2. ca instanŃă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate de judecătorii în
primă instanŃă;
3. ca instanŃă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate de judecătorii
în cazurile anume prevăzute de lege;
4. soluŃionează conflictele de competenŃă ivite între judecătoriile din circumscripŃia sa, precum şi
alte cazuri anume prevăzute de lege.
ART. 28
CompetenŃa tribunalului militar teritorial
Tribunalul militar teritorial:
1. judecă în primă instanŃă:
a) infracŃiunile menŃionate în art. 27 pct. 1 lit. a) – e^1), săvârşite în legătură cu îndatoririle de
serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv;
b) alte infracŃiuni date prin lege în competenŃa sa;
2. ca instanŃă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunŃate în primă instanŃă de
tribunalele militare, cu excepŃia infracŃiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancŃionate de
lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
3. ca instanŃă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunŃate de tribunalele
militare în cazul infracŃiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancŃionate de lege cu pedeapsa
închisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;
4. soluŃionează conflictele de competenŃă ivite între tribunalele militare din circumscripŃia sa,
precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.
ART. 28^1
CompetenŃa CurŃii de Apel
Curtea de Apel:
1. judecă în primă instanŃă:
a) infracŃiunile prevăzute de Codul penal în art. 155 – 173 şi infracŃiunile privind siguranŃa
naŃională a României prevăzute în legi speciale;
a^1) infracŃiunile prevăzute de Codul penal în art. 253^1, art. 273 – 276 când s-a produs o
catastrofă de cale ferată şi art. 356 – 361;
8
b) infracŃiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la
parchetele care funcŃionează pe lângă aceste instanŃe, precum şi de avocaŃi, notari publici, executori
judecătoreşti şi de controlorii financiari ai CurŃii de Conturi;
c) *** Abrogată
d) alte infracŃiuni date prin lege în competenŃa sa;
e) *** Abrogată
f) *** Abrogată
2. ca instanŃă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate în primă instanŃă de
tribunale;
3. ca instanŃă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate de tribunale în
apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;
4. soluŃionează conflictele de competenŃă ivite între tribunale sau între judecătorii şi tribunale din
circumscripŃia sa ori între judecătorii din circumscripŃia unor tribunale diferite aflate în
circumscripŃia CurŃii, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege;
5. soluŃionează cererile prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate
în străinătate.
ART. 28^2
CompetenŃa CurŃii Militare de Apel
Curtea Militară de Apel:
1. judecă în primă instanŃă:
a) infracŃiunile prevăzute de Codul penal în art. 155 – 173 şi art. 356 – 361, săvârşite de militari;
b) infracŃiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale,
precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanŃe;
c) alte infracŃiuni date prin lege în competenŃa sa;
2. ca instanŃă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunŃate în primă instanŃă de
tribunalele militare teritoriale;
3. ca instanŃă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunŃate de tribunalele militare
teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;
4. soluŃionează conflictele de competenŃă ivite între tribunalele militare teritoriale sau între
tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de
competenŃă a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevăzute de
lege.
ART. 29
CompetenŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie:
1. judecă în primă instanŃă:
a) infracŃiunile săvârşite de senatori şi deputaŃi;
b) infracŃiunile săvârşite de membrii Guvernului;
c) infracŃiunile săvârşite de judecătorii CurŃii ConstituŃionale, de membrii CurŃii de Conturi, de
preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului;
d) infracŃiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori;
e) infracŃiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiŃiile legii şi de ceilalŃi
membri ai Înaltului Cler, care au cel puŃin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
e^1) infracŃiunile săvârşite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
f) infracŃiunile săvârşite de judecătorii şi magistraŃii asistenŃi de la Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie, de judecătorii de la curŃile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la
parchetele de pe lângă aceste instanŃe şi de procurorii Parchetului NaŃional AnticorupŃie;
g) alte cauze date prin lege în competenŃa sa;
2. ca instanŃă de recurs, judecă:
a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate, în primă instanŃă, de curŃile de apel şi Curtea
Militară de Apel;
b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate, ca instanŃe de apel, de curŃile de apel şi
Curtea Militară de Apel;
9
c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate, în primă instanŃă, de secŃia penală a
Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege;
3. judecă recursurile în interesul legii;
4. *** Abrogat
5. soluŃionează:
a) conflictele de competenŃă în cazurile în care Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie este instanŃa
superioară comună;
b) cazurile în care cursul justiŃiei este întrerupt;
c) cererile de strămutare.
d) alte cazuri anume prevăzute de lege.
SecŃiunea II
CompetenŃa teritorială
ART. 30
CompetenŃa pentru infracŃiunile săvârşite în Ńară
CompetenŃa după teritoriu este determinată de:
a) locul unde a fost săvârşită infracŃiunea;
b) locul unde a fost prins făptuitorul;
c) locul unde locuieşte făptuitorul;
d) locul unde locuieşte persoana vătămată.
Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanŃele competente potrivit alin. 1, în a cărei
circumscripŃie s-a efectuat urmărirea penală.
Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie sau de către parchetele de pe lângă curŃile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un
organ de cercetare central ori judeŃean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre
instanŃele prevăzute în alin. 1 îi revine competenŃa de a judeca, Ńinând seama ca, în raport cu
împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal.
Prin „locul săvârşirii infracŃiunii” se înŃelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracŃională, în
totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.
ART. 31
CompetenŃa pentru infracŃiunile săvârşite în străinătate
InfracŃiunile săvârşite în afara teritoriului Ńării se judecă, după caz, de către instanŃele civile sau
militare în a căror circumscripŃie îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul. Dacă acesta nu are
domiciliul şi nici nu locuieşte în România, iar fapta este de competenŃa judecătoriei, se judecă de
Judecătoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanŃa competentă după materie şi calitatea
persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
InfracŃiunea săvârşită pe o navă este de competenŃa instanŃei în a cărei circumscripŃie se află
primul port român în care ancorează nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
InfracŃiunea săvârşită pe o aeronavă este de competenŃa instanŃei în a cărei circumscripŃie se află
primul loc de aterizare pe teritoriul român.
Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român,
competenŃa este cea prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
SecŃiunea III
CompetenŃa în caz de indivizibilitate şi conexitate
ART. 32
Reunirea cauzelor
În caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în primă instanŃă, dacă are loc în acelaşi timp
pentru toate faptele şi pentru toŃi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanŃă.
ART. 33
Cazurile de indivizibilitate
10
Este indivizibilitate:
a) când la săvârşirea unei infracŃiuni au participat mai multe persoane;
b) când două sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite prin acelaşi act;
c) în cazul infracŃiunii continuate sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale
alcătuiesc o singură infracŃiune.
ART. 34
Cazurile de conexitate
Este conexitate:
a) când două sau mai multe infracŃiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau de mai multe
persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;
b) când două sau mai multe infracŃiuni sunt săvârşite în timp ori în loc diferit, după o prealabilă
înŃelegere între infractori;
c) când o infracŃiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei
infracŃiuni, ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigura sustragerea de la răspundere penală a
făptuitorului altei infracŃiuni;
d) când între două sau mai multe infracŃiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o
bună înfăptuire a justiŃiei.
ART. 35
CompetenŃa în caz de indivizibilitate sau conexitate
În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenŃa în raport cu diferiŃii făptuitori ori
diferitele fapte aparŃine, potrivit legii, mai multor instanŃe de grad egal, competenŃa de a judeca toate
faptele şi pe toŃi făptuitorii revine instanŃei mai întâi sesizate, iar dacă competenŃa după natura
faptelor sau după calitatea persoanelor aparŃine unor instanŃe de grad diferit, competenŃa de a judeca
toate cauzele reunite revine instanŃei superioare în grad.
Dacă dintre instanŃe una este civilă, iar alta militară, competenŃa revine instanŃei civile.
Dacă instanŃa militară este superioară în grad, competenŃa revine instanŃei civile echivalente în
grad cu instanŃa militară.
CompetenŃa de a judeca cauzele reunite rămâne dobândită instanŃei, chiar dacă pentru fapta sau
pentru făptuitorul care a determinat competenŃa acestei instanŃe s-a dispus disjungerea sau încetarea
procesului penal ori s-a pronunŃat achitarea.
Tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunŃarea unor infracŃiuni sunt de competenŃa instanŃei
care judecă infracŃiunea la care acestea se referă, iar dacă competenŃa după calitatea persoanelor
aparŃine unor instanŃe de grad diferit, competenŃa de a judeca toate cauzele reunite revine instanŃei
superioare în grad.
ART. 36
InstanŃa competentă a hotărî reunirea cauzelor
Reunirea cauzelor se hotărăşte de instanŃa căreia îi revine competenŃa de judecată, potrivit
dispoziŃiilor art. 35.
În cazul prevăzut în art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotărăşte de instanŃa militară, care trimite
dosarul instanŃei civile căreia îi revine competenŃa.
ART. 37
Cazuri speciale
În cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) şi b), precum şi în cele de conexitate,
cauzele sunt reunite dacă ele se află în faŃa primei instanŃe de judecată, chiar după desfiinŃarea
hotărârii cu trimitere de către instanŃa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanŃa de
recurs.
Cauzele se reunesc şi la instanŃele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelaşi grad, dacă se află
în acelaşi stadiu de judecată.
În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c) cauzele trebuie să fie reunite întotdeauna.
ART. 38
Disjungerea
11
În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate,
instanŃa poate dispune, în interesul unei bune judecăŃi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora
dintre infractori sau dintre infracŃiuni să se facă separat.
SecŃiunea IV
DispoziŃii comune
ART. 39
ExcepŃii de necompetenŃă
ExcepŃia de necompetenŃă materială şi cea de necompetenŃă după calitatea persoanei pot fi ridicate
în tot cursul procesului penal, până la pronunŃarea hotărârii definitive.
ExcepŃia de necompetenŃă teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în
faŃa primei instanŃe de judecată.
ExcepŃiile de necompetenŃă pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părŃi, sau puse în discuŃia
părŃilor din oficiu.
ART. 40
CompetenŃa în caz de schimbare a calităŃii inculpatului
Când competenŃa instanŃei este determinată de calitatea inculpatului, instanŃa rămâne competentă
să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracŃiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile
când:
a) fapta are legătură cu atribuŃiile de serviciu ale făptuitorului;
b) s-a dat o hotărâre în primă instanŃă.
Dobândirea calităŃii după săvârşirea infracŃiunii nu determină schimbarea competenŃei, cu
excepŃia infracŃiunilor săvârşite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1.
ART. 41
CompetenŃa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării
InstanŃa sesizată cu judecarea unei infracŃiuni rămâne competentă a o judeca chiar dacă constată,
după efectuarea cercetării judecătoreşti, că infracŃiunea este de competenŃa instanŃei inferioare.
Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită în cursul judecării cauzei, nu atrage
incompetenŃa instanŃei de judecată, afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.
ART. 42
Declinarea de competenŃă
InstanŃa de judecată care îşi declină competenŃa trimite dosarul instanŃei de judecată arătată ca
fiind competentă prin hotărârea de declinare.
Dacă declinarea a fost determinată de competenŃa materială sau după calitatea persoanei, instanŃa
căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menŃine măsurile dispuse de instanŃa
desesizată.
În cazul declinării pentru necompetenŃă teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse se
menŃin.
Hotărârea de declinare a competenŃei nu este supusă apelului şi nici recursului.
ART. 43
Conflictul de competenŃă
Când două sau mai multe instanŃe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină
competenŃa, conflictul pozitiv sau negativ de competenŃă se soluŃionează de instanŃa ierarhic
superioară comună.
Când conflictul de competenŃă se iveşte între o instanŃă civilă şi una militară, soluŃionarea
conflictului este de competenŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.
InstanŃa ierarhic superioară comună este sesizată în caz de conflict pozitiv, de către instanŃa care sa
declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanŃa care şi-a declinat
cea din urmă competenŃa.
În toate cazurile, sesizarea se poate face şi de procuror sau de părŃi.
Până la soluŃionarea conflictului pozitiv de competenŃă judecata se suspendă.
12
InstanŃa care şi-a declinat competenŃa ori s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile şi
efectuează actele ce reclamă urgenŃă.
InstanŃa ierarhic superioară comună hotărăşte asupra conflictului de competenŃă cu citarea părŃilor.
Când instanŃa sesizată cu soluŃionarea conflictului de competenŃă constată că acea cauză este de
competenŃa altei instanŃe decât cele între care a intervenit conflictul şi faŃă de care nu este instanŃă
superioară comună trimite dosarul instanŃei superioare comune.
InstanŃa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenŃei nu se mai poate declara
necompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situaŃii de fapt ce rezultă din completarea cercetării
judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracŃiune dată prin lege în competenŃa altei instanŃe.
InstanŃa căreia i s-a trimis cauza aplică în mod corespunzător dispoziŃiile art. 42 alin. 2.
ART. 44
Chestiuni prealabile
InstanŃa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluŃionarea
cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenŃa altei instanŃe.
Chestiunea prealabilă se judecă de către instanŃa penală, potrivit regulilor şi mijloacelor de probă
privitoare la materia căreia îi aparŃine acea chestiune.
Hotărârea definitivă a instanŃei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă
în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei penale.
ART. 45
DispoziŃii care se aplică la urmărirea penală
(1) DispoziŃiile cuprinse în art. 30 – 36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul
urmăririi penale.
(1^1) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în faza de urmărire penală.
(1^2) Declinarea de competenŃă se dispune prin ordonanŃă.
(2) Când nici unul din locurile arătate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenŃa revine
organului de urmărire penală care a fost mai întâi sesizat.
(3) În caz de sesizări simultane, precăderea se stabileşte în ordinea enumerării de la art. 30 alin. 1.
(4) Dacă în raport cu vreunul din criteriile arătate în art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe
organe de urmărire penală, competenŃa revine organului care a fost mai întâi sesizat.
(5) Urmărirea penală a infracŃiunilor săvârşite în condiŃiile prevăzute în art. 31 se efectuează de
către organul de urmărire penală din circumscripŃia instanŃei competente să judece cauza.
(6) Conflictul de competenŃă între doi sau mai mulŃi procurori se rezolvă de către procurorul
superior comun acestora. Când conflictul se iveşte între două sau mai multe organe de cercetare
penală, competenŃa se stabileşte de către procurorul care exercită supravegherea activităŃii de
cercetare penală a acestor organe.
CAP. 2
INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA
SecŃiunea I
Incompatibilitatea
ART. 46
Rudenia între judecători
Judecătorii care sunt soŃi, rude sau afini între ei, până la gradul al patrulea inclusiv, nu pot face
parte din acelaşi complet de judecată.
ART. 47
Judecător care s-a pronunŃat anterior
Judecătorul care a luat parte la soluŃionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea
aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinŃarea hotărârii cu trimitere în
apel sau după casarea cu trimitere în recurs.
De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior
părerea cu privire la soluŃia care ar putea fi dată în acea cauză.
13
ART. 48
Alte cauze de incompatibilitate
(1) Judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă:
a) a pus în mişcare acŃiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în
calitate de procuror la instanŃa de judecată, a soluŃionat propunerea de arestare preventivă ori de
prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale;
b) a fost reprezentant sau apărător al vreuneia din părŃi;
c) a fost expert sau martor;
d) există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soŃul sau vreo rudă
apropiată;
e) soŃul, ruda sau afinul său, până la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmărire
penală, a supravegheat urmărirea penală, a soluŃionat propunerea de arestare preventivă ori de
prelungire a arestării preventive, în cursul urmăririi penale;
f) este soŃ, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre părŃi sau cu avocatul
ori mandatarul acesteia;
g) există duşmănie între el, soŃul sau una dintre rudele sale până la gradul al patrulea inclusiv şi
una dintre părŃi, soŃul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv;
h) este tutore sau curator al uneia dintre părŃi;
i) a primit liberalităŃi de la una dintre părŃi, avocatul sau mandatarul acesteia.
(2) Judecătorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze în căile de atac, atunci
când soŃul, ruda ori afinul său până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau
procuror, la judecarea aceleiaşi cauze.
ART. 49
Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a
grefierului
DispoziŃiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de
şedinŃă, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre
membrii completului de judecată.
DispoziŃiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b) – i) şi alin. 2 se
aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent şi
grefierului de şedinŃă.
Procurorul care a participat ca judecător la soluŃionarea cauzei în primă instanŃă nu poate pune
concluzii la judecarea ei în căile de atac.
Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia,
când refacerea este dispusă de instanŃă.
ART. 50
AbŃinerea
Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanŃei, procurorului care
supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, că se abŃine de a participa la
procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abŃinerii.
DeclaraŃia de abŃinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinŃă de
existenŃa cazului de incompatibilitate.
ART. 51
Recuzarea
(1) În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraŃie de abŃinere, poate fi recuzată atât
în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăŃii, de oricare dintre părŃi, de îndată ce partea a aflat
despre existenŃa cazului de incompatibilitate.
(2) Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a
cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării.
Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.
(3) Nerespectarea condiŃiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi
caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare
14
de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constată de
completul în faŃa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat.
(4) Completul în faŃa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se
pronunŃă asupra măsurilor preventive.
ART. 52
Procedura de soluŃionare în cursul judecăŃii
(1) AbŃinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se
soluŃionează de un alt complet, în şedinŃă secretă, fără participarea celui ce declară că se abŃine sau
care este recuzat.
(2) Examinarea declaraŃiei de abŃinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se
procurorul când este prezent în instanŃă, iar dacă se găseşte necesar, şi părŃile, precum şi persoana
care se abŃine sau a cărei recuzare se cere.
(3) Când abŃinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanŃa, admiŃând
recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arătate în menŃionatele texte nu va lua parte la judecarea
cauzei.
(4) În caz de admitere a abŃinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori
măsurile dispuse se menŃin.
(5) Când pentru soluŃionarea abŃinerii sau a recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin.
1, abŃinerea sau recuzarea se soluŃionează de instanŃa ierarhic superioară. În cazul în care găseşte
întemeiată abŃinerea sau recuzarea şi, din cauza abŃinerii sau recuzării, nu se poate alcătui
completul de judecată la instanŃa competentă să soluŃioneze cauza, instanŃa ierarhic superioară
desemnează pentru judecarea cauzei o instanŃă egală în grad cu instanŃa în faŃa căreia s-a formulat
abŃinerea sau recuzarea.
(5^1) Este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să decidă asupra recuzării.
(6) Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abŃinerea, ca şi aceea prin care s-a admis
recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac.
Alineatul 7 *** Abrogat
ART. 53
Procedura de soluŃionare în cursul urmăririi penale
În cursul urmăririi penale, asupra abŃinerii sau recuzării persoanei care efectuează cercetarea
penală ori a procurorului se pronunŃă procurorul care supraveghează cercetarea penală sau
procurorul ierarhic superior.
Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală se adresează fie
acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează
cercetarea penală, aceasta este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de
24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale.
Procurorul este obligat să soluŃioneze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanŃă.
Cererea de recuzare care priveşte pe procuror se soluŃionează în acelaşi termen şi în aceleaşi
condiŃii de procurorul ierarhic superior.
AbŃinerea se soluŃionează potrivit dispoziŃiilor din alin. 3 şi 4, care se aplică în mod corespunzător.
ART. 54
Incompatibilitatea expertului şi interpretului
DispoziŃiile art. 48, 50, 51, 52 şi 53 se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului.
Calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeaşi cauză. Calitatea de martor are
întâietate.
Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeaşi cauză nu constituie un motiv de
recuzare.
SecŃiunea II
Strămutarea judecăŃii cauzei penale
ART. 55
Temeiul strămutării
15
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie strămută judecarea unei cauze de la instanŃa competentă la o
altă instanŃă egală în grad, în cazul în care imparŃialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită
împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităŃii părŃilor, când există pericolul de tulburare a
ordinii publice ori când una dintre părŃi are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv
printre judecători sau procurori, asistenŃii judiciari sau grefierii instanŃei.
În cursul judecăŃii strămutarea poate fi cerută de partea interesată, de procuror sau de ministrul
justiŃiei.
ART. 56
Cererea şi efectele ei
Cererea de strămutare se adresează Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi trebuie motivată.
Înscrisurile pe care se sprijină cererea se alătură la aceasta, când sunt deŃinute de partea care cere
strămutarea.
În cerere se face menŃiune dacă în cauză se găsesc arestaŃi.
Suspendarea judecării cauzei poate fi dispusă numai de către completul de judecată învestit cu
judecarea cererii de strămutare.
Alineatul 4 *** Abrogat
ART. 57
Procedura de informare
Preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie cere, pentru lămurirea instanŃei, informaŃii de la
preşedintele instanŃei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere,
comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare.
Când Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie este instanŃa ierarhic superioară, informaŃiile se cer
Ministerului JustiŃiei.
În cazul introducerii unei noi cereri de strămutare cu privire la aceeaşi cauză, cererea de informaŃii
este facultativă.
ART. 58
ÎnştiinŃarea părŃilor
Preşedintele instanŃei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru încunoştinŃarea
părŃilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluŃionarea acesteia,
cu menŃiunea că părŃile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluŃionarea
cererii.
În informaŃiile trimise Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie se face menŃiune expresă despre
efectuarea încunoştinŃărilor, ataşându-se şi dovezile de comunicare a acestora.
Când în cauza a cărei strămutare se cere sunt arestaŃi, preşedintele dispune desemnarea unui
apărător din oficiu.
ART. 59
Examinarea cererii
Examinarea cererii de strămutare se face în şedinŃă publică.
Când părŃile se înfăŃişează, se ascultă şi concluziile acestora.
ART. 60
SoluŃionarea cererii
(1) Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie dispune, prin încheiere motivată, admiterea sau respingerea
cererii.
(2) În cazul în care găseşte cererea întemeiată, dispune strămutarea judecării cauzei, hotărând
totodată în ce măsură actele îndeplinite în faŃa instanŃei de la care s-a strămutat cauza se menŃin.
(3) Această instanŃă va fi înştiinŃată de îndată despre admiterea cererii de strămutare.
(4) Dacă instanŃa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea
cauzei, hotărârea pronunŃată este desfiinŃată prin efectul admiterii cererii de strămutare.
(5) Încheierea prin care Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie dispune asupra strămutării nu este
supusă niciunei căi de atac.
ART. 61
Repetarea cererii
16
Strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou, afară de cazul când noua cerere se întemeiază pe
împrejurări necunoscute Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie la soluŃionarea cererii anterioare sau ivite
după aceasta.
ART. 61^1
Desemnarea altei instanŃe pentru judecarea cauzei
Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere Înaltei CurŃi de
CasaŃie şi JustiŃie să desemneze o instanŃă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenŃa să
judece cauza în primă instanŃă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.
DispoziŃiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi 2 şi art. 61 se aplică în mod corespunzător.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie soluŃionează cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cererii, fie
admiterea cererii şi desemnarea unei instanŃe egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenŃa să
judece cauza în primă instanŃă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.
Încheierea prin care Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie soluŃionează cererea nu este supusă
niciunei căi de atac.
TITLUL III
PROBELE ŞI MIJLOACELE DE PROBĂ
CAP. 1
DISPOZIłII GENERALE
ART. 62
Lămurirea cauzei prin probe
În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanŃa de judecată sunt obligate să
lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
ART. 63
Probele şi aprecierea lor
Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenŃei sau inexistenŃei unei
infracŃiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru
justa soluŃionare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de
urmărire penală sau de instanŃa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în
scopul aflării adevărului.
ART. 64
Mijloacele de probă
Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declaraŃiile
învinuitului sau ale inculpatului, declaraŃiile părŃii vătămate, ale părŃii civile şi ale părŃii responsabile
civilmente, declaraŃiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele
materiale de probă, constatările tehnico-ştiinŃifice, constatările medico-legale şi expertizele.
Mijloacele de probă obŃinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.
ART. 65
Sarcina administrării probelor
Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanŃei de
judecată.
La cererea organului de urmărire penală ori a instanŃei de judecată, orice persoană care cunoaşte
vreo probă sau deŃine vreun mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinŃă sau să le
înfăŃişeze.
ART. 66
Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor
Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumŃia de nevinovăŃie şi nu este obligat să-şi
dovedească nevinovăŃia.
17
În cazul când există probe de vinovăŃie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de
temeinicie.
ART. 67
ConcludenŃa şi utilitatea probei
În cursul procesului penal părŃile pot propune probe şi cere administrarea lor.
Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă.
Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.
ART. 68
Interzicerea mijloacelor de constrângere
Este oprit a se întrebuinŃa violenŃe, ameninŃări ori alte mijloace de constrângere, precum şi
promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obŃine probe.
De asemenea, este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei
fapte penale, în scopul obŃinerii unei probe.
ART. 68^1
Indicii temeinice
Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că
persoana faŃă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit
fapta.
CAP. 2
MIJLOACELE DE PROBĂ
SecŃiunea I
DeclaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului
ART. 69
DeclaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului
DeclaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea
adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul
probelor existente în cauză.
ART. 70
Întrebări şi lămuriri prealabile
(1) Învinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume,
poreclă, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinŃilor, cetăŃenie, studii, situaŃia militară, loc
de muncă, ocupaŃie, adresa la care locuieşte efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea
situaŃiei sale personale.
(2) Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinŃă fapta care formează obiectul cauzei,
încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nicio
declaraŃie, atrăgându-i-se totodată atenŃia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă
învinuitul sau inculpatul dă o declaraŃie, i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă
şi la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.
(3) Dacă învinuitul sau inculpatul consimte să dea o declaraŃie, organul de urmărire penală,
înainte de a-l asculta, îi cere să dea o declaraŃie, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se
aduce.
(4) Învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinŃă şi obligaŃia să anunŃe în scris, în termen
de 3 zile, orice schimbare a locuinŃei pe parcursul procesului penal.
ART. 71
Modul de ascultare
Fiecare învinuit sau inculpat este ascultat separat.
În cursul urmăririi penale, dacă sunt mai mulŃi învinuiŃi sau inculpaŃi, fiecare este ascultat fără să
fie de faŃă ceilalŃi.
Învinuitul sau inculpatul este mai întâi lăsat să declare tot ce ştie în cauză.
18
Ascultarea învinuitului sau inculpatului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraŃiilor pe
care acesta le-a dat anterior în cauză.
Învinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaraŃie scrisă de mai înainte, însă se poate
servi de însemnări asupra amănuntelor greu de reŃinut.
ART. 71^1
CondiŃii ale ascultării învinuitului sau inculpatului
Dacă, în timpul ascultării învinuitului sau inculpatului, acesta acuză simptomele unei boli care iar
putea pune viaŃa în pericol, ascultarea se întrerupe, iar organul judiciar ia măsuri pentru ca
acesta să fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide că viaŃa învinuitului
sau inculpatului nu este în pericol.
ART. 72
Întrebări cu privire la faptă
(1) După ce învinuitul sau inculpatul a făcut declaraŃia, i se pot pune întrebări cu privire la fapta
care formează obiectul cauzei şi la învinuirea ce i se aduce. De asemenea, este întrebat cu privire la
probele pe care înŃelege să le propună.
(2) În cursul judecăŃii dispoziŃiile art. 323 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.
ART. 73
Consemnarea declaraŃiilor
DeclaraŃiile învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris. În fiecare declaraŃie se vor
consemna, totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării învinuitului sau inculpatului. DeclaraŃia
scrisă se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se dă să o citească. Când este de acord cu conŃinutul ei, o
semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit.
Când învinuitul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, se face menŃiune în declaraŃia
scrisă.
DeclaraŃia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea
învinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de
interpret când declaraŃia a fost luată printr-un interpret.
Dacă învinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaraŃiile sale sau are de făcut
completări, rectificări sau precizări, acestea se consemnează şi se semnează în condiŃiile arătate în
prezentul articol.
ART. 74
Ascultarea învinuitului sau inculpatului la locul unde se află
Ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi
ascultat, organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată procedează la ascultarea acestuia la
locul unde se află, cu excepŃia cazurilor în care legea prevede altfel.
SecŃiunea II
DeclaraŃiile părŃii vătămate, părŃii civile şi ale părŃii responsabile civilmente
ART. 75
DeclaraŃiile celorlalte părŃi din proces
DeclaraŃiile părŃii vătămate, ale părŃii civile şi ale părŃii responsabile civilmente făcute în cursul
procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau
împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
ART. 76
ExplicaŃii prealabile
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată are obligaŃia să cheme, spre a fi ascultate,
persoana care a suferit o vătămare prin infracŃiune, precum şi persoana civilmente responsabilă.
Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte
vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună morală, că se poate constitui parte
civilă. De asemenea, i se atrage atenŃia că declaraŃia de participare în proces ca parte vătămată sau
de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în faŃa primei instanŃe
de judecată, până la citirea actului de sesizare.
19
ART. 77
Modul de ascultare
Ascultarea părŃii vătămate, a părŃii civile şi a părŃii responsabile civilmente se face potrivit
dispoziŃiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod
corespunzător.
ART. 77^1
ModalităŃi speciale de ascultare a părŃii vătămate şi a părŃii civile
În cazul în care poate fi periclitată viaŃa, integritatea corporală sau libertatea părŃii vătămate ori
a părŃii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, după caz, instanŃa de judecată
poate încuviinŃa ca aceasta să fie ascultată fără a fi prezentă fizic la locul unde se află organul care
efectuează urmărirea penală sau, după caz, în locul în care se desfăşoară şedinŃa de judecată, prin
intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.
La solicitarea organului judiciar sau a părŃii vătămate ori a părŃii civile ascultate în condiŃiile
prevăzute în alin. 1, la luarea declaraŃiei poate participa un consilier de protecŃie a victimelor şi
reintegrare socială a infractorilor, care are obligaŃia de a păstra secretul profesional cu privire la
datele de care a luat cunoştinŃă în timpul audierii. Organul judiciar are obligaŃia să aducă la
cunoştinŃa părŃii vătămate sau a părŃii civile dreptul de a solicita audierea în prezenŃa unui consilier
de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.
Partea vătămată sau partea civilă poate fi ascultată prin intermediul unei reŃele video şi audio.
În cursul judecăŃii, părŃile şi apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, părŃii
vătămate sau părŃii civile ascultate în condiŃiile alin. 1 – 3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în
art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile şi concludente
judecării cauzei.
DeclaraŃia părŃii vătămate sau a părŃii civile, ascultată în condiŃiile arătate în alin. 1 – 3, se
înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se redă integral în formă scrisă, fiind semnată
de organul judiciar, de partea vătămată sau partea civilă ascultată, precum şi de consilierul de
protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor prezent la ascultarea acesteia,
depunându-se la dosarul cauzei.
Suportul pe care a fost înregistrată declaraŃia părŃii vătămate sau a părŃii civile, în original,
sigilat cu sigiliul parchetului ori, după caz, al instanŃei de judecată, se păstrează la sediul acestora.
DispoziŃiile art. 75 – 77 şi ale art. 86^5 se aplică în mod corespunzător.
SecŃiunea III
DeclaraŃiile martorilor
ART. 78
Martorul
Persoana care are cunoştinŃă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească
la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor.
ART. 79
Ascultarea persoanei obligate a păstra secretul profesional
Persoana obligată a păstra secretul profesional nu poate fi ascultată ca martor cu privire la faptele
şi împrejurările de care a luat cunoştinŃă în exerciŃiul profesiei, fără încuviinŃarea persoanei sau a
unităŃii faŃă de care este obligată a păstra secretul.
Calitatea de martor are întâietate faŃă de calitatea de apărător, cu privire la faptele şi împrejurările
pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreuneia dintre părŃi.
ART. 80
Ascultarea soŃului şi a rudelor apropiate
SoŃul şi rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori.
Organele judiciare vor aduce aceasta la cunoştinŃă persoanelor arătate în alineatul precedent, de
îndată ce au fost îndeplinite dispoziŃiile alin. 3 din art. 84.
ART. 81
Martor minor
20
Minorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenŃa unuia
dintre părinŃi ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredinŃat minorul spre creştere şi educare.
ART. 82
Persoana vătămată
Persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă
în proces ca parte vătămată.
ART. 83
ObligaŃia de prezentare
Persoana chemată ca martor este obligată să se înfăŃişeze la locul, ziua şi ora arătate în citaŃie şi are
datoria să declare tot ce ştie cu privire la faptele cauzei.
ART. 84
Întrebări prealabile
Martorul este întrebat mai întâi despre nume, prenume, etate, adresă şi ocupaŃie.
În caz de îndoială asupra identităŃii martorului, aceasta se stabileşte prin orice mijloc de probă.
Martorul va fi apoi întrebat dacă este soŃ sau rudă a vreuneia dintre părŃi şi în ce raporturi se află cu
acestea, precum şi dacă a suferit vreo pagubă de pe urma infracŃiunii.
ART. 85
Jurământul martorului
Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: „Jur că voi spune adevărul şi că nu
voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
În timpul depunerii jurământului, martorul Ńine mâna pe cruce sau pe biblie.
Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinŃei religioase a
martorului.
Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără
confesiune va depune următorul jurământ: „Jur pe onoare şi conştiinŃă că voi spune adevărul şi că nu
voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”.
Martorii care din motive de conştiinŃă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faŃa
instanŃei următoarea formulă: „Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce
ştiu”.
SituaŃiile la care se referă alin. 3, 4 şi 5 se reŃin de organul judiciar pe baza afirmaŃiilor făcute de
martor.
După depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere
martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracŃiunea de mărturie mincinoasă.
Despre toate acestea se face menŃiune în declaraŃia scrisă.
Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământ; i se atrage însă atenŃia să spună adevărul.
ART. 86
Modul şi limitele ascultării martorului
Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arată care sunt faptele sau împrejurările pentru
dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerându-i-se să declare tot ce ştie cu privire la acestea.
După ce martorul a făcut declaraŃii, i se pot pune întrebări cu privire la faptele şi împrejurările care
trebuie constatate în cauză, cu privire la persoana părŃilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinŃă
despre cele declarate.
DispoziŃiile art. 71 – 74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului.
ART. 86^1
ProtecŃia datelor de identificare a martorului
Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identităŃii reale a martorului sau a
localităŃii acestuia de domiciliu ori de reşedinŃă ar fi periclitată viaŃa, integritatea corporală sau
libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinŃa să nu declare aceste date,
atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în faŃa organului judiciar.
Această măsură poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul
judecăŃii de instanŃă, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane
îndreptăŃite.
21
Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi
păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori,
după caz, la sediul instanŃei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiŃii de maximă siguranŃă.
Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura.
Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz,
completului de judecată, în condiŃii de strictă confidenŃialitate.
În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul
penal numai după ce procurorul, prin ordonanŃă sau, după caz, instanŃa, prin încheiere, a constatat
că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecŃie a martorului.
DeclaraŃiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul-verbal al
procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraŃia martorului, consemnată în cursul
judecăŃii şi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele
completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în
măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în
cauză.
Pot fi audiaŃi ca martori cărora li s-a atribuit o altă identitate şi investigatorii sub acoperire.
DispoziŃiile prevăzute în alin. 1 – 6 se aplică şi experŃilor.
ART. 86^2
ModalităŃi speciale de ascultare a martorului
(1) În situaŃiile prevăzute în art. 86^1, procurorul sau, după caz, instanŃa de judecată poate
încuviinŃa ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire
penală ori în sala în care se desfăşoară şedinŃa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice
prevăzute în alineatele următoare.
(2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condiŃiile alin. 1, la luarea
declaraŃiei poate participa un consilier de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor, care are obligaŃia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat
cunoştinŃă în timpul audierii. Organul judiciar are obligaŃia să aducă la cunoştinŃa martorului
dreptul de a solicita audierea în prezenŃa unui consilier de protecŃie a victimelor şi reintegrare
socială a infractorilor.
(3) Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reŃele de televiziune cu imaginea şi vocea
distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut.
(3^1) În cazul judecăŃii, părŃile şi apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit,
martorului ascultat în condiŃiile alin. 1 – 3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2.
Preşedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile şi concludente judecării cauzei sau
pot conduce la identificarea martorului.
(4) DeclaraŃia martorului ascultat, în condiŃiile arătate în alin. 1 – 3^1, se înregistrează prin
mijloace tehnice video şi audio şi se redă integral în formă scrisă.
(5) În cursul urmăririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se redă cu exactitate
declaraŃia martorului şi acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea
martorului şi de organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei. DeclaraŃia martorului,
transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special,
în plic sigilat, în condiŃii de maximă siguranŃă.
(6) În cursul judecăŃii, declaraŃia martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la
ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. DeclaraŃia martorului, transcrisă,
va fi semnată şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanŃă, în condiŃiile prevăzute în alin.
5.
(7) Suportul pe care a fost înregistrată declaraŃia martorului, în original, sigilat cu sigiliul
parchetului sau, după caz, al instanŃei de judecată în faŃa căreia s-a făcut declaraŃia, se păstrează în
condiŃiile prevăzute în alin. 5. Suportul care conŃine înregistrările efectuate în cursul urmăririi
penale va fi înaintat la terminarea urmăririi penale instanŃei competente, împreună cu dosarul
cauzei, şi va fi păstrat în aceleaşi condiŃii.
(8) DispoziŃiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.
ART. 86^3 *** Abrogat
22
Verificări privind mijloacele de ascultare a martorilor
ART. 86^4
Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze
În cauzele privind infracŃiunile de violenŃă între membrii aceleiaşi familii, instanŃa poate dispune
ca martorul sub 16 ani să nu fie audiat în şedinŃa de judecată, admiŃându-se prezentarea unei audieri
efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condiŃiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 şi 7.
ART. 86^5
Protejarea deplasărilor martorului
Procurorul care efectuează sau supraveghează cercetarea penală ori, după caz, instanŃa de
judecată poate dispune ca organele poliŃiei să supravegheze domiciliul sau reşedinŃa martorului ori
să-i asigure o reşedinŃă temporară supravegheată, precum şi să-l însoŃească la sediul parchetului
sau al instanŃei şi înapoi la domiciliu sau la reşedinŃă.
Măsurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanŃă, când se
constată că pericolul care a impus luarea lor a încetat.
SecŃiunea IV
Confruntarea
ART. 87
Obiectul confruntării
Când se constată că există contraziceri între declaraŃiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză, se
procedează la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.
ART. 88
Procedura confruntării
Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele şi împrejurările în privinŃa cărora
declaraŃiile date anterior se contrazic.
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată poate încuviinŃa ca persoanele confruntate să-
şi pună reciproc întrebări.
DeclaraŃiile date de persoanele confruntate se consemnează în proces-verbal.
SecŃiunea V
Înscrisurile
ART. 89
Mijloacele de probă scrise
Înscrisurile pot servi ca mijloace de probă, dacă în conŃinutul lor se arată fapte sau împrejurări de
natură să contribuie la aflarea adevărului.
ART. 89^1
Formularele în care urmează să se consemneze orice declaraŃie, în faza de urmărire penală, vor fi
în prealabil înregistrate şi înseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi
introduse în dosarul cauzei.
ART. 90
Procesul-verbal ca mijloc de probă
Procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanŃa de judecată sunt mijloace
de probă.
De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte
organe, dacă legea prevede aceasta.
ART. 91
Cuprinsul şi forma procesului-verbal
Procesul-verbal trebuie să cuprindă:
a) data şi locul unde este încheiat, ora la care a început şi ora la care s-a terminat încheierea
procesului-verbal;
b) numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;
23
c) numele, prenumele, ocupaŃia şi adresa martorilor asistenŃi, când există;
d) descrierea amănunŃită a celor constatate, precum şi a măsurilor luate;
e) numele, prenumele, ocupaŃia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiecŃiile şi
explicaŃiile acestora;
f) menŃiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl încheie, precum şi de
persoanele arătate la lit. c) şi e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze,
se face menŃiune despre aceasta.
SecŃiunea V^1
Interceptările şi înregistrările audio sau video
ART. 91^1
CondiŃiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate
prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice
mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea
procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiŃiile prevăzute de lege,
dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracŃiuni pentru care
urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru
stabilirea situaŃiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanŃilor nu poate fi
făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice
mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracŃiunilor contra siguranŃei naŃionale
prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracŃiunilor de trafic de
stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de
monede sau alte valori, în cazul infracŃiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul
unor alte infracŃiuni grave ori al infracŃiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare
electronică. DispoziŃiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător.
AutorizaŃia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de
30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanŃei căreia i-ar reveni competenŃa să judece
cauza în primă instanŃă sau de la instanŃa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei
circumscripŃie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală. În lipsa preşedintelui instanŃei autorizaŃia se dă de către
judecătorul desemnat de acesta.
AutorizaŃia poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiŃii,
pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoană şi
aceeaşi faptă, nu poate depăşi 120 de zile.
Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asistă în proces nu
poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaŃii
concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea de către avocat a unei infracŃiuni dintre
cele prevăzute la alin. 1 şi 2.
Procurorul dispune încetarea imediată a interceptărilor şi înregistrărilor înainte de expirarea
duratei autorizaŃiei dacă nu mai există motivele care le-au justificat, informând despre aceasta
instanŃa care a emis autorizaŃia.
La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea
interceptării şi înregistrării convorbirilor ori comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau
orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infracŃiunii ce formează obiectul
cercetării.
Autorizarea interceptării şi a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere
motivată, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifică măsura; motivele pentru care
24
stabilirea situaŃiei de fapt sau identificarea ori localizarea participanŃilor nu poate fi făcută prin alte
mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus
supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea.
ART. 91^2
Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea
(1) Procurorul procedează personal la interceptările şi înregistrările prevăzute în art. 91^1 sau
poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt
chemate să dea concurs tehnic la interceptări şi înregistrări sunt obligate să păstreze secretul
operaŃiunii efectuate, încălcarea acestei obligaŃii fiind pedepsită potrivit Codului penal.
(2) În caz de urgenŃă, când întârzierea obŃinerii autorizării prevăzute în art. 91^1 alin. 1, 2 şi 8 ar
aduce grave prejudicii activităŃii de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează
urmărirea penală poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanŃă motivată, înscrisă în registrul
special prevăzut în art. 228 alin. 1^1, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor,
pe o durată de cel mult 48 de ore.
(3) În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. 2, procurorul prezintă
ordonanŃa, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptările şi înregistrările efectuate şi un
proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, judecătorului de la instanŃa căreia i-ar reveni
competenŃa să judece cauza în primă instanŃă sau de la instanŃa corespunzătoare în grad acesteia în
a cărei circumscripŃie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală, în vederea confirmării. Judecătorul se pronunŃă asupra legalităŃii
şi temeiniciei ordonanŃei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. În
cazul în care ordonanŃa este confirmată, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizării,
judecătorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptării şi înregistrării, în condiŃiile art.
91^1 alin. 1 – 3 şi 8. Dacă judecătorul nu confirmă ordonanŃa procurorului, va dispune încetarea de
îndată a interceptărilor şi înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi şterse sau, după caz, distruse de
către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie instanŃei.
(4) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care nu privesc fapta ce formează
obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanŃilor se arhivează la
sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenŃialităŃii, şi pot fi
transmise judecătorului sau completului învestit cu soluŃionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La
soluŃionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror,
încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(5) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală
dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaŃii concludente şi utile privitoare la pregătirea
sau săvârşirea unei alte infracŃiuni dintre cele prevăzute la art. 91^1 alin. 1 şi 2.
ART. 91^3
Certificarea înregistrărilor
Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul
cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participanŃilor sunt redate integral într-un
proces-verbal de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliŃiei judiciare delegat de procuror, în care
se menŃionează autorizaŃia dată pentru efectuarea acestora, numărul ori numerele posturilor
telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între care s-au purtat convorbirile ori
comunicările, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei
convorbiri ori comunicări în parte şi numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.
Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală în cauză. Dacă săvârşirea unor infracŃiuni are loc prin convorbiri
sau comunicări care conŃin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar
dispoziŃiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. CorespondenŃele în altă limbă decât cea
română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret.
La procesul-verbal se ataşează, în plic sigilat, o copie a suportului care conŃine înregistrarea
convorbirii. Suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, şi
va fi pus la dispoziŃia instanŃei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanŃei, copia suportului
care conŃine înregistrarea convorbirii şi copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa
25
instanŃei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziŃia exclusivă a judecătorului sau completului
învestit cu soluŃionarea cauzei.
La prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul este obligat să prezinte învinuitului
sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate şi să asigure, la
cerere, ascultarea acestora.
Dacă în cauză s-a dispus o soluŃie de netrimitere în judecată, procurorul este obligat să înştiinŃeze
despre aceasta persoana ale cărei convorbiri sau comunicări au fost interceptate şi înregistrate.
Suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate se arhivează la sediul parchetului, în
locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenŃialităŃii, şi se păstrează până la împlinirea
termenului de prescripŃie a răspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, când se
distrug, încheindu-se proces-verbal în acest sens.
După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau
copiat în cazul reluării cercetărilor sau în condiŃiile prevăzute în art. 91^2 alin. 5 şi numai de către
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, iar în alte cazuri numai cu
autorizarea judecătorului.
Dacă în cauză instanŃa a pronunŃat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului
penal, rămasă definitivă, suportul original şi copia acestuia se arhivează odată cu dosarul cauzei la
sediul instanŃei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenŃialităŃii. După arhivare,
suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat numai în
condiŃiile prevăzute în art. 91^2 alin. 5, cu încuviinŃarea prealabilă a preşedintelui instanŃei.
ART. 91^4
Alte înregistrări
DispoziŃiile art. 91^1 – 91^3 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrărilor în mediul
ambiental, localizării sau urmăririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.
ART. 91^5
Înregistrările de imagini
DispoziŃiile art. 91^1 şi 91^2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării de imagini,
iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91^3, cu excepŃia redării în formă
scrisă, după caz.
ART. 91^6
Verificarea mijloacelor de probă
Mijloacele de probă prevăzute în prezenta secŃiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea
procurorului, a părŃilor sau din oficiu.
Înregistrările prevăzute în prezenta secŃiune, efectuate de părŃi sau de alte persoane, constituie
mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terŃii.
Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.
SecŃiunea VI
Martorii asistenŃi
ART. 92
PrezenŃa martorilor asistenŃi
Când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenŃa unor martori
asistenŃi, numărul acestora trebuie să fie de cel puŃin doi.
Nu pot fi martori asistenŃi minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauză şi cei ce fac parte din
aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural.
ART. 93
Stabilirea identităŃii martorilor asistenŃi
Organul care procedează la efectuarea unui act procedural în prezenŃa martorilor asistenŃi este
obligat să constate şi să consemneze în procesul-verbal pe care îl încheie date privind identitatea
martorilor asistenŃi, menŃionând şi observaŃiile pe care aceştia au fost invitaŃi să le facă cu privire la
cele constatate şi la desfăşurarea operaŃiilor la care asistă.
26
SecŃiunea VII
Mijloacele materiale de probă
ART. 94
Obiectele ca mijloc de probă
Obiectele care conŃin sau poartă o urmă a faptei săvârşite, precum şi orice alte obiecte care pot
servi la aflarea adevărului, sunt mijloace materiale de probă.
ART. 95
Corpuri delicte
Sunt de asemenea mijloace materiale de probă obiectele care au fost folosite sau au fost destinate
să servească la săvârşirea unei infracŃiuni, precum şi obiectele care sunt produsul infracŃiunii.
SecŃiunea VIII
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Efectuarea percheziŃiilor
ART. 96
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată are obligaŃia să ridice obiectele şi înscrisurile
ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.
ART. 97
Predarea obiectelor şi înscrisurilor
Orice persoană fizică sau persoană juridică, în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce
poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte şi să-l predea, sub luare de dovadă,
organului de urmărire penală sau instanŃei de judecată, la cererea acestora.
Dacă organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată apreciază că şi o copie de pe un înscris
poate servi ca mijloc de probă, reŃine numai copia.
Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidenŃial, prezentarea sau predarea se face
în condiŃii care să asigure păstrarea secretului ori a confidenŃialităŃii.
ART. 98
ReŃinerea şi predarea corespondenŃei şi a obiectelor
(1) InstanŃa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în
cursul judecăŃii, poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport să reŃină şi să predea
scrisorile, telegramele şi oricare altă corespondenŃă, ori obiectele trimise de învinuit sau inculpat,
ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.
(1^1) Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt întrunite condiŃiile arătate în art. 91^1
alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.
(1^2) ReŃinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondenŃe ori obiecte
la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror,
care este obligat să informeze de îndată despre aceasta instanŃa.
(2) CorespondenŃa şi obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.
ART. 99
Ridicarea silită de obiecte sau de înscrisuri
Dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală sau
instanŃa de judecată dispune ridicarea silită.
În cursul judecăŃii dispoziŃia de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică
procurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire prin organul de cercetare penală.
ART. 100
PercheziŃia
(1) Când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate
în art. 98 tăgăduieşte existenŃa sau deŃinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii
temeinice că efectuarea unei percheziŃii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor, se
poate dispune efectuarea acesteia.
(2) PercheziŃia poate fi domiciliară sau corporală.
27
(3) PercheziŃia domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul
urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecăŃii. În cursul urmăririi penale,
percheziŃia domiciliară se dispune de judecătorul de la instanŃa căreia i-ar reveni competenŃa să
judece cauza în primă instanŃă sau de la instanŃa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripŃie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală.
(4) PercheziŃia domiciliară se dispune în cursul urmăririi penale în camera de consiliu, fără
citarea părŃilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4^1) În baza încheierii, judecătorul emite de îndată autorizaŃia de percheziŃie, care trebuie să
cuprindă:
a) denumirea instanŃei;
b) data, ora şi locul emiterii;
c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis autorizaŃia de percheziŃie;
d) perioada pentru care s-a emis autorizaŃia;
e) locul unde urmează a se efectua percheziŃia;
f) numele persoanei la domiciliul sau reşedinŃa căreia se efectuează percheziŃia;
g) numele învinuitului sau inculpatului.
(4^2) AutorizaŃia poate fi folosită o singură dată.
(5) PercheziŃia corporală sau asupra vehiculelor poate fi dispusă, după caz, de organul de
cercetare penală, de procuror sau de judecător.
(6) PercheziŃia domiciliară nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale.
ART. 101
PercheziŃia domiciliară în cursul urmăririi penale
PercheziŃia dispusă în cursul urmăririi penale, potrivit art. 100, se efectuează de procuror sau de
organul de cercetare penală, însoŃit, după caz, de lucrători operativi.
ART. 102
PercheziŃia domiciliară în cursul judecăŃii
InstanŃa poate proceda la efectuarea percheziŃiei cu ocazia unei cercetări locale.
În celelalte cazuri, dispoziŃia instanŃei de judecată de a se efectua o percheziŃie se comunică
procurorului, în vederea efectuării acesteia.
ART. 103
Timpul de efectuare a percheziŃiei
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziŃia domiciliară se pot face între orele 6,00 –
20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infracŃiune flagrantă sau când percheziŃia urmează să se
efectueze într-un local public. PercheziŃia începută între orele 6,00 – 20,00 poate continua şi în
timpul nopŃii.
ART. 104
Procedura percheziŃiei
(1) Organul judiciar care urmează a efectua percheziŃia este obligat ca, în prealabil, să se
legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizaŃia dată de judecător.
(2) Ridicarea de obiecte şi înscrisuri precum şi percheziŃia domiciliară se fac în prezenŃa persoanei
de la care se ridică obiecte ori înscrisuri, sau la care se efectuează percheziŃia, iar în lipsa acesteia, în
prezenŃa unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, având capacitate de
exerciŃiu.
(3) Aceste operaŃiuni se efectuează de organul judiciar în prezenŃa unor martori asistenŃi.
(4) Când persoana la care se face percheziŃia este reŃinută ori arestată, va fi adusă la percheziŃie. În
cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziŃia domiciliară se
fac în prezenŃa unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora, a unui vecin,
având capacitate de exerciŃiu.
(5) Este interzisă efectuarea în acelaşi timp cu percheziŃia a oricăror acte procedurale în aceeaşi
cauză, care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziŃia să participe la percheziŃie.
ART. 105
Efectuarea percheziŃiei domiciliare
28
Organul judiciar care efectuează percheziŃia are dreptul să deschidă încăperile sau alte mijloace de
păstrare în care s-ar putea găsi obiectele sau înscrisurile căutate, dacă cel în măsură să le deschidă
refuză aceasta.
Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au
legătură cu fapta săvârşită; obiectele sau înscrisurile a căror circulaŃie sau deŃinere este interzisă se
ridică totdeauna.
Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele şi împrejurările din viaŃa personală a celui la care
se efectuează percheziŃia şi care nu au legătură cu cauza, să nu devină publice.
ART. 106
Efectuarea percheziŃiei corporale
PercheziŃia corporală se efectuează de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziŃiilor
art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnată de acest organ.
PercheziŃia corporală se face numai de o persoană de acelaşi sex cu cea percheziŃionată.
ART. 107
Identificarea şi păstrarea obiectelor
Obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asistă, pentru a
fi recunoscute şi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează şi se
sigilează.
Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii se împachetează
sau se închid, pe cât posibil laolaltă, după care se aplică sigilii.
Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestrează şi se lasă în păstrare fie celui la care se află, fie
unui custode.
Probele pentru analiză se iau cel puŃin în dublu şi se sigilează. Una din probe se lasă celui de la
care se ridică, iar în lipsa acestuia, uneia din persoanele arătate în art. 108 alin. final.
ART. 108
Procesul-verbal de percheziŃie şi de ridicare a obiectelor şi înscrisurilor
Despre efectuarea percheziŃiei şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri se întocmeşte proces-verbal.
Procesul-verbal trebuie să cuprindă, în afară de menŃiunile prevăzute în art. 91, şi următoarele
menŃiuni: locul, timpul şi condiŃiile în care înscrisurile şi obiectele au fost descoperite şi ridicate,
enumerarea şi descrierea lor amănunŃită, pentru a putea fi recunoscute.
În procesul-verbal se face menŃiune şi despre obiectele care nu au fost ridicate, precum şi de acelea
care au fost lăsate în păstrare.
Copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziŃia sau de la care s-au
ridicat obiectele şi înscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsă,
celor cu care locuieşte sau unui vecin şi, dacă este cazul, custodelui.
ART. 109
Măsuri privind obiectele ridicate
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată dispune ca obiectele ori înscrisurile ridicate
care constituie mijloace de probă să fie, după caz, ataşate la dosar sau păstrate în alt mod.
Obiectele şi înscrisurile ridicate, care nu sunt ataşate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz
fotografiile se vizează şi se ataşează la dosar.
Până la soluŃionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de
urmărire penală sau de instanŃa de judecată la care se găseşte dosarul.
Obiectele şi înscrisurile predate sau ridicate în urma percheziŃiei şi care nu au legătură cu cauza se
restituie persoanei căreia îi aparŃin. Obiectele supuse confiscării nu se restituie.
Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei
căreia îi aparŃin, chiar înainte de soluŃionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin această
restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată
pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele, că este obligată să le păstreze până la
soluŃionarea definitivă a cauzei.
ART. 110
Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate
29
Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt dintre acelea arătate în art. 165 alin. 2 şi dacă nu
este cazul a fi restituite, se conservă sau se valorifică potrivit dispoziŃiilor acelui articol.
ART. 111
DispoziŃii speciale privind unităŃile publice şi alte persoane juridice
DispoziŃiile din prezenta secŃiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele
procedurale se efectuează la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o
altă persoană juridică, dispoziŃii care se completează după cum urmează:
a) organul judiciar se legitimează şi, după caz, înfăŃişează reprezentantului unităŃii publice sau al
altei persoane juridice autorizaŃia dată;
b) ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziŃia se efectuează în prezenŃa
reprezentantului unităŃii;
c) atunci când este obligatorie prezenŃa martorilor asistenŃi, aceştia pot face parte din personalul
unităŃii;
d) copie de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului unităŃii.
SecŃiunea IX
Constatarea tehnico-ştiinŃifică şi constatarea medico-legală
ART. 112
Folosirea unor specialişti
Când există pericol de dispariŃie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaŃii de fapt
şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală
poate folosi cunoştinŃele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea
unei constatări tehnico-ştiinŃifice.
Constatarea tehnico-ştiinŃifică se efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni care
funcŃionează în cadrul ori pe lângă instituŃia de care aparŃine organul de urmărire penală. Ea poate fi
efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcŃionează în cadrul altor organe.
ART. 113
Obiectul şi materialul constatării tehnico-ştiinŃifice
Organul de urmărire penală care dispune efectuarea constatării tehnico-ştiinŃifice stabileşte
obiectul acesteia, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă şi termenul în care urmează a
fi efectuată lucrarea.
Constatarea tehnico-ştiinŃifică se efectuează asupra materialelor şi datelor puse la dispoziŃie sau
indicate de către organul de urmărire penală. Celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot
delega şi nici acesta nu-şi poate însuşi atribuŃii de organ de urmărire penală sau de organ de control.
Specialistul sau tehnicianul însărcinat cu efectuarea lucrării, dacă socoteşte că materialele puse la
dispoziŃie ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penală, în
vederea completării lor.
ART. 114
Constatarea medico-legală
În caz de moarte violentă, de moarte a cărei cauză nu se cunoaşte ori este suspectă, sau când este
necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul
acestora existenŃa urmelor infracŃiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări
medico-legale şi cere organului medico-legal, căruia îi revine competenŃa potrivit legii, să efectueze
această constatare.
Exhumarea în vederea constatării cauzelor morŃii se face numai cu încuviinŃarea procurorului.
ART. 115
Raportul de constatare tehnico-ştiinŃifică sau medico-legală
OperaŃiile şi concluziile constatării tehnico-ştiinŃifice sau medico-legale se consemnează într-un
raport.
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părŃi,
dacă apreciază că raportul tehnico-ştiinŃific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia
30
nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinŃifice ori medico-legale,
sau efectuarea unei expertize.
Când refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinŃifice ori medico-legale este dispusă de
instanŃa de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta să ia măsuri în vederea
completării sau refacerii lui.
SecŃiunea X
Expertizele
ART. 116
Ordonarea efectuării expertizei
Când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt
necesare cunoştinŃele unui expert, organul de urmărire penală ori instanŃa de judecată dispune, la
cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.
ART. 117
Expertiza obligatorie
Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracŃiunii de omor deosebit de grav,
precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată are îndoială asupra stării
psihice a învinuitului sau inculpatului.
Expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituŃii sanitare de specialitate. În vederea efectuării
expertizei, organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau instanŃa de judecată dispune
internarea învinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Această măsură este executorie şi se aduce
la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliŃie.
De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele morŃii, dacă nu
s-a întocmit un raport medico-legal.
ART. 118
Procedura expertizei
Expertiza se efectuează potrivit dispoziŃiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se
dispune altfel. DispoziŃiile art. 113 se aplică în mod corespunzător.
Expertul este numit de organul de urmărire penală sau de instanŃa de judecată, cu excepŃia
expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2.
Fiecare dintre părŃi are dreptul să ceară ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea
expertizei.
ART. 119
ExperŃi oficiali
Dacă există experŃi medico-legali sau experŃi oficiali în specialitatea respectivă, nu poate fi numit
expert o altă persoană, decât dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta.
Când expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiză
criminalistică sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penală ori instanŃa de judecată
se adresează acestora pentru efectuarea expertizei.
Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiză criminalistică sau institutul de specialitate
consideră necesar ca la efectuarea expertizei să participe sau să-şi dea părerea şi specialişti de la alte
instituŃii, poate folosi asistenŃa sau avizul acestora.
ART. 120
Lămuriri date expertului şi părŃilor
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize,
fixează un termen la care sunt chemate părŃile, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat de
organul de urmărire penală sau de instanŃă.
La termenul fixat se aduce la cunoştinŃă părŃilor şi expertului obiectul expertizei şi întrebările la
care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere că au dreptul să facă observaŃii cu privire la
aceste întrebări şi că pot cere modificarea sau completarea lor.
PărŃile mai sunt încunoştinŃate că au dreptul să ceară numirea şi a câte unui expert recomandat de
fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.
31
După examinarea obiecŃiilor şi cererilor făcute de părŃi şi expert, organul de urmărire penală sau
instanŃa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza,
încunoştinŃându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părŃile.
Alineatul 5 *** Abrogat
ART. 121
Drepturile expertului
Expertul are dreptul să ia cunoştinŃă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.
În cursul urmăririi penale cercetarea dosarului se face cu încuviinŃarea organului de urmărire.
Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanŃei de judecată cu privire la
anumite fapte ori împrejurări ale cauzei.
PărŃile, cu încuviinŃarea şi în condiŃiile stabilite de organul de urmărire penală sau de instanŃa de
judecată, pot da expertului explicaŃiile necesare.
ART. 122
Raportul de expertiză
După efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris.
Când sunt mai mulŃi experŃi se întocmeşte un singur raport de expertiză. Dacă sunt deosebiri de
păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexă.
Raportul de expertiză se depune la organul de urmărire penală sau la instanŃa de judecată care a
dispus efectuarea expertizei.
ART. 123
ConŃinutul raportului
Raportul de expertiză cuprinde:
a) partea introductivă, în care se arată organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată care a
dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi prenumele
expertului, data şi locul unde a fost efectuată, data întocmirii raportului de expertiză, obiectul acesteia
şi întrebările la care expertul urma să răspundă, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată şi
dacă părŃile care au participat la aceasta au dat explicaŃii în cursul expertizei;
b) descrierea în amănunt a operaŃiilor de efectuare a expertizei, obiecŃiile sau explicaŃiile părŃilor,
precum şi analiza acestor obiecŃii ori explicaŃii în lumina celor constatate de expert;
c) concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului asupra obiectului
expertizei.
ART. 124
Suplimentul de expertiză
Când organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată constată, la cerere sau din oficiu, că
expertiza nu este completă, dispune efectuarea unui supliment de expertiză fie de către acelaşi expert,
fie de către altul.
De asemenea, când se socoteşte necesar, se cer expertului lămuriri suplimentare în scris, ori se
dispune chemarea lui spre a da explicaŃii verbale asupra raportului de expertiză. În acest caz,
ascultarea expertului se face potrivit dispoziŃiilor privitoare la ascultarea martorilor.
Lămuririle suplimentare în scris pot fi cerute şi serviciului medico-legal, laboratorului de expertiză
criminalistică ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.
ART. 125
Efectuarea unei noi expertize
Dacă organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea
concluziilor raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize.
ART. 126
Lămuriri cerute la institutul de emisiune
În cazurile privitoare la infracŃiunea de falsificare de monedă sau de alte valori, organul de
urmărire penală sau instanŃa de judecată poate cere lămuriri institutului de emisiune.
ART. 127
Prezentarea scriptelor de comparaŃie
În cauzele privind infracŃiuni de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală sau instanŃa de
judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparaŃie.
32
Dacă scriptele se găsesc în depozite publice, autorităŃile în drept sunt obligate a le elibera.
Dacă scriptele se găsesc la un particular care nu este soŃ sau rudă apropiată cu învinuitul sau
inculpatul, organul de urmărire penală ori instanŃa de judecată îi pune în vedere să le prezinte.
Scriptele de comparaŃie trebuie vizate de organul de urmărire penală sau de preşedintele
completului de judecată şi semnate de acela care le prezintă.
Organul de urmărire penală ori instanŃa de judecată poate dispune ca învinuitul sau inculpatul să
prezinte o piesă scrisă cu mâna sa, ori să scrie după dictarea ce i s-ar face.
Dacă învinuitul sau inculpatul refuză, se face menŃiune în procesul-verbal.
SecŃiunea XI
Folosirea interpreŃilor
ART. 128
Cazurile şi procedura de folosire a interpreŃilor
Când una dintre părŃi sau o altă persoană care urmează să fie ascultată nu cunoaşte limba
română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată îi asigură în
mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părŃi; în acest din
urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii.
DispoziŃiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul când unele dintre
înscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanŃă sunt redactate într-o altă limbă decât cea
română.
DispoziŃiile art. 83, 84 şi 85 se aplică în mod corespunzător şi interpretului.
SecŃiunea XII
Cercetarea la faŃa locului şi reconstituirea
ART. 129
Cercetarea la faŃa locului
Cercetarea la faŃa locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la
situaŃia locului săvârşirii infracŃiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infracŃiunii, să se
stabilească poziŃia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care infracŃiunea a fost
săvârşită.
Organul de urmărire penală efectuează cercetarea la faŃa locului în prezenŃa martorilor asistenŃi,
afară de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea la faŃa locului se face în prezenŃa părŃilor,
atunci când este necesar. Neprezentarea părŃilor încunoştinŃate nu împiedică efectuarea cercetării.
Când învinuitul sau inculpatul este reŃinut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de
urmărire penală îi pune în vedere că are dreptul să fie reprezentat şi îi asigură, la cerere,
reprezentarea.
InstanŃa de judecată efectuează cercetarea la faŃa locului cu citarea părŃilor şi în prezenŃa
procurorului, când participarea acestuia la judecată este obligatorie.
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată poate interzice persoanelor care se află ori vin
la locul unde se efectuează cercetarea, să comunice între ele sau cu alte persoane, ori să plece înainte
de terminarea cercetării.
ART. 130
Reconstituirea
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată, dacă găseşte necesar pentru verificarea şi
precizarea unor date, poate să procedeze la reconstituirea la faŃa locului, în întregime sau în parte, a
modului şi a condiŃiilor în care a fost săvârşită fapta.
Reconstituirea se face în prezenŃa învinuitului sau inculpatului. DispoziŃiile art. 129 alin. 2 se
aplică în mod corespunzător.
ART. 131
Procesul-verbal de cercetare la faŃa locului
33
Despre efectuarea cercetării la faŃa locului se încheie proces-verbal, care trebuie să cuprindă, în
afara menŃiunilor arătate în art. 91, descrierea amănunŃită a situaŃiei locului, a urmelor găsite, a
obiectelor examinate şi a celor ridicate, a poziŃiei şi stării celorlalte mijloace materiale de probă,
astfel încât acestea să fie redate cu precizie şi pe cât posibil cu dimensiunile respective.
În caz de reconstituire a modului în care a fost săvârşită fapta, se consemnează amănunŃit şi
desfăşurarea reconstituirii.
În toate cazurile se pot face schiŃe, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrări, care se vizează
şi se anexează la procesul-verbal.
SecŃiunea XIII
Comisia rogatorie şi delegarea
ART. 132
CondiŃii pentru dispunerea comisiei rogatorii
Când un organ de urmărire penală sau instanŃa de judecată nu are posibilitatea să asculte un martor,
să facă o cercetare la faŃa locului, să procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act
procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instanŃe, care are
posibilitatea să le efectueze.
Punerea în mişcare a acŃiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinŃarea de probatorii,
precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei
rogatorii.
Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanŃe egale în grad.
ART. 133
ConŃinutul comisiei rogatorii
RezoluŃia sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conŃină toate lămuririle
referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată
o persoană, se vor arăta şi întrebările ce trebuie să i se pună.
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune
şi alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării.
ART. 134
Drepturile părŃilor în cazul comisiei rogatorii
Când comisia rogatorie s-a dispus de instanŃa de judecată, părŃile pot formula în faŃa acesteia
întrebări, care vor fi transmise instanŃei ce urmează a efectua comisia rogatorie.
Totodată, oricare dintre părŃi poate cere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii.
Când inculpatul este arestat, instanŃa care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea
unui apărător din oficiu, care îl va reprezenta.
ART. 135
Delegarea
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată poate dispune, în condiŃiile arătate în art. 132,
efectuarea unui act de procedură şi prin delegare. Delegarea poate fi dată numai unui organ sau unei
instanŃe de judecată ierarhic inferioare.
DispoziŃiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare.
TITLUL IV
MĂSURILE PREVENTIVE ŞI ALTE MĂSURI PROCESUALE
CAP. 1
MĂSURILE PREVENTIVE
SecŃiunea I
DispoziŃii generale
ART. 136
34
Scopul şi categoriile măsurilor preventive
În cauzele privitoare la infracŃiuni pedepsite cu detenŃiune pe viaŃă sau cu închisoare, pentru a se
asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau
inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faŃă
de acesta una dintre următoarele măsuri preventive:
a) reŃinerea;
b) obligarea de a nu părăsi localitatea;
c) obligarea de a nu părăsi Ńara;
d) arestarea preventivă.
Scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau
pe cauŃiune.
Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luată de organul de cercetare penală sau de procuror.
Măsurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror sau de judecător, în cursul
urmăririi penale, şi de instanŃa de judecată, în cursul judecăŃii.
Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luată de judecător.
Măsura arestării preventive nu poate fi dispusă în cazul infracŃiunilor pentru care legea prevede
alternativ pedeapsa amenzii.
Liberarea provizorie se dispune de instanŃa de judecată.
Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face Ńinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de
pericol social al infracŃiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaŃii privind persoana faŃă
de care se ia măsura.
ART. 137
Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventivă
Actul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate fapta care face obiectul învinuirii sau
inculpării, textul de lege în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracŃiunea săvârşită.
În cazul reŃinerii şi arestării preventive, actul prin care se iau aceste măsuri trebuie să indice
cazul prevăzut în art. 148, precum şi temeiurile concrete din care rezultă existenŃa acestuia.
În cazul obligării de a nu părăsi localitatea sau Ńara, actul prin care se ia această măsură trebuie
să indice temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii.
ART. 137^1
Aducerea la cunoştinŃă a motivelor luării măsurilor preventive şi a învinuirii
Persoanei reŃinute sau arestate i se aduc de îndată la cunoştinŃă, în limba pe care o înŃelege,
motivele reŃinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen. Învinuirea se aduce la
cunoştinŃă numai în prezenŃa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, judecătorul încunoştinŃează
despre măsura luată, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe
care o desemnează învinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal.
Cel reŃinut poate să ceară să fie încunoştinŃat despre măsura luată un membru de familie sau una
dintre persoanele arătate în alin. 2. Atât cererea celui reŃinut, cât şi încunoştinŃarea se consemnează
într-un proces-verbal. În mod excepŃional, dacă organul de cercetare penală apreciază că acest
lucru ar afecta urmărirea penală, îl informează pe procuror, care va decide cu privire la înştiinŃarea
solicitată de reŃinut.
ART. 138
Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive
Dacă organul de cercetare penală consideră că este cazul să se ia una dintre măsurile prevăzute
în art. 136 alin. 1 lit. b) – d), înaintează în acest sens un referat motivat procurorului.
În cazul măsurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat să se pronunŃe
în termen de 24 de ore.
În cazul măsurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciază că sunt întrunite
condiŃiile prevăzute de lege, procedează, după caz, potrivit art. 146 sau 149^1.
ART. 139
Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive
35
(1) Măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile
care au determinat luarea măsurii.
(2) Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun
temei care să justifice menŃinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la
cerere, dispunându-se, în cazul reŃinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului
sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
(3) În cazul în care măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de instanŃă sau de
procuror, organul de cercetare penală are obligaŃia să-l informeze de îndată pe procuror despre
schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii preventive.
(3^1) Când măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de procuror sau de instanŃă,
procurorul, dacă apreciază că informaŃiile primite de la organul de cercetare penală justifică
înlocuirea sau revocarea măsurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizează instanŃa.
(3^2) Procurorul este obligat să sesizeze şi din oficiu instanŃa, pentru înlocuirea sau revocarea
măsurii preventive luate de către aceasta, când constată el însuşi că nu mai există temeiul care a
justificat luarea măsurii.
Alineatul 3^3 *** Abrogat
Alineatul 3^4 *** Abrogat
(3^5) Măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136
alin. 1 lit. b) şi c).
(4) DispoziŃiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmează să-şi decline
competenŃa.
ART. 139^1
Tratamentul medical sub pază permanentă
În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală
care nu poate fi tratată în reŃeaua medicală a AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor,
administraŃia locului de deŃinere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reŃeaua
medicală a Ministerului SănătăŃii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt
comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, sau instanŃei de judecată, în cursul
judecăŃii.
ART. 140
Încetarea de drept a măsurilor preventive
Măsurile preventive încetează de drept:
a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea
termenului prevăzut în art. 160^b alin. 1, dacă instanŃa nu a procedat la verificarea legalităŃii şi
temeiniciei arestării preventive în acest termen;
b) în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmăririi penale sau de încetare a procesului
penal ori de achitare.
Măsura arestării preventive încetează de drept şi atunci când, înainte de pronunŃarea unei
hotărâri de condamnare în primă instanŃă, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei
prevăzute de lege pentru infracŃiunea care face obiectul învinuirii, fără a se putea depăşi, în cursul
urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute
de lege.
În cazurile arătate în alin. 1 şi 2, instanŃa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori
procurorul în cazul reŃinerii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are
obligaŃia să dispună punerea de îndată în libertate a celui reŃinut sau arestat, trimiŃând
administraŃiei locului de deŃinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanŃă ori un extras cuprinzând
următoarele menŃiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul
mandatului de arestare, numărul şi data ordonanŃei, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus
liberarea, precum şi temeiul legal al liberării.
ART. 140^1
Plângerea împotriva ordonanŃei organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura
reŃinerii
36
Împotriva ordonanŃei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a
reŃinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la
procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanŃei procurorului prin care
s-a luat această măsură se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul
parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiŃiile art. 278 alin. 1 şi 2.
Procurorul se pronunŃă prin ordonanŃă înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii
reŃinerii.
Când consideră că măsura reŃinerii este ilegală sau nu este justificată, procurorul dispune
revocarea ei.
ART. 140^2
Plângerea împotriva ordonanŃei procurorului privind măsurile preventive prevăzute în art. 136 lit.
b) şi c)
Împotriva ordonanŃei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi
localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi Ńara, învinuitul sau inculpatul poate face plângere
în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanŃa căreia i-ar reveni competenŃa să judece cauza în
primă instanŃă.
Plângerea se va soluŃiona în camera de consiliu.
Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedică
judecarea plângerii.
Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie.
Dosarul va fi înaintat instanŃei în termen de 24 de ore, iar plângerea se soluŃionează în termen de
3 zile.
InstanŃa se pronunŃă în aceeaşi zi, prin încheiere.
Când consideră că măsura preventivă este ilegală sau nu este justificată, instanŃa dispune
revocarea ei.
Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonanŃei procurorului, prin care s-a dispus
luarea măsurii preventive, nu este suspensivă de executare.
Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluŃionarea plângerii.
ART. 140^3
Calea de atac împotriva încheierii pronunŃate de judecător în cursul urmăririi penale privind
măsurile preventive
Împotriva încheierii prin care judecătorul dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei măsuri
preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, precum şi
împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi
procurorul pot face recurs la instanŃa superioară în termen de 24 de ore de la pronunŃare, pentru cei
prezenŃi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul
urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă
niciunei căi de atac.
Alineatul 2 *** Abrogat
Învinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faŃa instanŃei de recurs şi va fi ascultat în prezenŃa
apărătorului său. În cazul în care învinuitul sau inculpatul se află internat în spital şi, din cauza
stării sănătăŃii, nu poate fi adus în faŃa judecătorului sau când, din cauză de forŃă majoră sau stare
de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, recursul va fi examinat în lipsa acestuia, dar numai în
prezenŃa apărătorului său, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.
Dosarul va fi înaintat instanŃei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se soluŃionează în
termen de 48 de ore, în cazul arestării învinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestării inculpatului.
InstanŃa se pronunŃă în aceeaşi zi, prin încheiere.
Când apreciază că măsura preventivă este nelegală sau nu este justificată, instanŃa de recurs o
revocă, dispunând, în cazul arestării preventive, punerea de îndată în libertate a învinuitului sau
inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive sau prin care
s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare.
37
Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la soluŃionarea
recursului.
ART. 141
Calea de atac împotriva încheierii pronunŃate de instanŃă în cursul judecăŃii privind măsurile
preventive
Încheierea dată în primă instanŃă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive,
revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii
prin care se dispune menŃinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror
sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunŃare, pentru cei prezenŃi, şi de la comunicare,
pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanŃă sau instanŃa de apel respinge cererea de
revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Dosarul va fi înaintat instanŃei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile.
InstanŃa de recurs va restitui dosarul primei instanŃe în termen de 24 de ore de la soluŃionarea
recursului.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menŃinerea unei măsuri
preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de
executare.
ART. 142
łinerea separată a unor categorii de infractori
În timpul reŃinerii şi arestării, minorii se Ńin separat de majori, iar femeile separat de bărbaŃi.
SecŃiunea II
ReŃinerea
ART. 143
CondiŃiile reŃinerii
Măsura reŃinerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală faŃă de învinuit sau
inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenŃa apărătorului, dacă sunt probe sau indicii
temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
Organul de cercetare penală este obligat să îl încunoştinŃeze, de îndată, pe procuror cu privire la
luarea măsurii reŃinerii.
Procurorul sau organul de cercetare penală va aduce la cunoştinŃă învinuitului sau inculpatului
că are dreptul să-şi angajeze apărător. De asemenea, i se aduce la cunoştinŃă că are dreptul de a nu
face nicio declaraŃie, atrăgându-i-se atenŃia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Măsura reŃinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, precum şi în caz de infracŃiune flagrantă,
oricare ar fi limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
ART. 144
Durata reŃinerii
(1) Măsura reŃinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata măsurii reŃinerii se deduce timpul
cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul
poliŃiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcŃionarea
PoliŃiei Române.
(1^1) În situaŃia în care reŃinerea se dispune după audierea învinuitului citat de către organul de
urmărire penală, termenul de 24 de ore se calculează de la ora emiterii ordonanŃei.
(2) În ordonanŃa prin care s-a dispus reŃinerea trebuie să se menŃioneze ziua şi ora la care reŃinerea
a început, iar în ordonanŃa de punere în libertate, ziua şi ora la care reŃinerea a încetat.
(3) Când organul de cercetare penală consideră că este necesar a se lua măsura arestării
preventive, înaintează procurorului, în primele 10 ore de la reŃinerea învinuitului, o dată cu
încunoştinŃarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciază că
sunt întrunite condiŃiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, procedează,
înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146.
38
(4) Când măsura reŃinerii este luată de procuror, dacă acesta consideră că este necesar a se lua
măsura arestării preventive, procedează, în termen de 10 ore de la luarea măsurii reŃinerii, potrivit
art. 146.
SecŃiunea III
Obligarea de a nu părăsi localitatea
ART. 145*)
ConŃinutul măsurii
(1) Măsura obligării de a nu părăsi localitatea constă în îndatorirea impusă învinuitului sau
inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanŃa de judecată, în
cursul judecăŃii, de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinŃarea organului care a
dispus această măsură. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute în art.
143 alin. 1.
(1^1) Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, învinuitul sau inculpatul este obligat
să respecte următoarele obligaŃii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanŃa de judecată ori de câte
ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliŃie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a
dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliŃie sau ori de câte
ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinŃa fără încuviinŃarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu deŃină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
(1^2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe
durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte una sau mai multe dintre următoarele
obligaŃii:
a) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite;
c) să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a
comis fapta, martori, experŃi ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, şi să nu comunice cu
acestea direct sau indirect;
d) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) să nu se afle în locuinŃa persoanei vătămate;
f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit
fapta.
(2) În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăşi 30 de zile, afară
de cazul când ea este prelungită în condiŃiile legii. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate
fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune
de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, fiecare prelungire neputând să
depăşească 30 de zile. DispoziŃiile art. 140^2 se aplică în mod corespunzător. Durata maximă a
măsurii prevăzute în alin. 1 în cursul urmăririi penale este de un an. În mod excepŃional, când
pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata
maximă a obligării de a nu părăsi localitatea este de 2 ani.
(2^1) Copia ordonanŃei procurorului sau, după caz, a încheierii judecătorului ori a instanŃei de
judecată se comunică, în aceeaşi zi, învinuitului sau inculpatului, secŃiei de poliŃie în a cărei rază
teritorială locuieşte acesta, jandarmeriei, poliŃiei comunitare, organelor competente să elibereze
paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituŃii, în vederea asigurării respectării
obligaŃiilor care îi revin. Organele în drept refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, ridică
provizoriu paşaportul pe durata măsurii.
(2^2) În cuprinsul ordonanŃei sau încheierii sunt menŃionate expres obligaŃiile pe care învinuitul
sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenŃia acestuia că, în caz de încălcare cu reacredinŃă
a măsurii sau a obligaŃiilor care îi revin, se va lua faŃă de acesta măsura arestării
preventive.
39
(2^3) Dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifică fie
impunerea unor noi obligaŃii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanŃa
dispune aceasta prin ordonanŃă sau încheiere motivată. DispoziŃiile alin. 2^1 şi alin. 2^2 se aplică în
mod corespunzător.
(3) În caz de încălcare cu rea-credinŃă a măsurii aplicate sau a obligaŃiilor, măsura obligării de a
nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiŃiile prevăzute de lege.
Organul de poliŃie desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifică periodic respectarea
măsurii şi a obligaŃiilor de către învinuit sau inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale
acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, sau instanŃa, în cursul judecăŃii.
————
*) Conform art. III din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 60/2006, dispoziŃiile din Codul de
procedură penală privind obligaŃia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră
în vigoare la 1 iulie 2007.
SecŃiunea III^1
Obligarea de a nu părăsi Ńara
ART. 145^1
Obligarea de a nu părăsi Ńara
Măsura obligării de a nu părăsi Ńara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de
procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanŃa de judecată, în cursul judecăŃii,
de a nu părăsi Ńara fără încuviinŃarea organului care a dispus această măsură.
DispoziŃiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul obligării de a nu părăsi Ńara.
SecŃiunea IV
Arestarea preventivă
&1. Arestarea învinuitului
ART. 146
Arestarea învinuitului în cursul urmăririi penale
(1) Dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute
în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când consideră că
arestarea învinuitului este necesară în interesul urmăririi penale, numai după ascultarea acestuia în
prezenŃa apărătorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a
învinuitului.
(2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, se prezintă preşedintelui ori
judecătorului delegat de acesta de la instanŃa căreia i-ar reveni competenŃa să judece cauza în fond
sau de la instanŃa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripŃie se află locul de
deŃinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului
din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
(3) La prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanŃei sau judecătorul delegat de
acesta fixează ziua şi ora de soluŃionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea celor
24 de ore de reŃinere, în cazul în care învinuitul este reŃinut. Ziua şi ora se comunică atât
apărătorului ales sau numit din oficiu, cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure
prezenŃa în faŃa judecătorului a învinuitului reŃinut.
(4) Propunerea de arestare preventivă se soluŃionează în camera de consiliu de un singur
judecător, indiferent de natura infracŃiunii.
(5) Învinuitul este adus în faŃa judecătorului şi va fi asistat de apărător.
(6) DispoziŃiile art. 149^1 alin. 6 şi ale art. 150 se aplică în mod corespunzător.
(7) Participarea procurorului este obligatorie.
(8) După ascultarea învinuitului, judecătorul, de îndată, admite sau respinge propunerea de
arestare preventivă, prin încheiere motivată.
40
(9) Dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute în alin. 1, judecătorul dispune, prin încheiere
motivată, arestarea preventivă a învinuitului pe o durată ce nu poate depăşi 10 zile.
(10) Totodată, judecătorul, admiŃând propunerea, emite, de urgenŃă, mandatul de arestare a
învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menŃiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a) –
c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusă arestarea
preventivă a acestuia.
(11) DispoziŃiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.
(11^1) În caz de respingere a propunerii de arestare preventivă, dacă sunt întrunite condiŃiile
prevăzute de lege, judecătorul poate dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau aceea
de a nu părăsi Ńara.
(12) Împotriva încheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunŃare, pentru cei
prezenŃi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
ART. 147
Arestarea învinuitului la instanŃa de judecată
InstanŃa de judecată, în situaŃiile arătate în partea specială, titlul II, poate dispune arestarea
învinuitului în cazurile şi condiŃiile prevăzute în art. 146. Când s-a dispus arestarea, preşedintele
completului de judecată emite mandatul de arestare a învinuitului. Învinuitul arestat este trimis de
îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare.
&2. Arestarea inculpatului
ART. 148
CondiŃiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute în
art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată,
ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la
judecată ori de la executarea pedepsei;
a^1) inculpatul a încălcat, cu rea-credinŃă, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau Ńara ori
obligaŃiile care îi revin pe durata acestor măsuri;
b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea
adevărului prin influenŃarea unei părŃi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau
sustragerea mijloacelor materiale de probă;
c) există date că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracŃiuni;
d) inculpatul a săvârşit cu intenŃie o nouă infracŃiune;
e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o
înŃelegere frauduloasă cu aceasta;
f) inculpatul a săvârşit o infracŃiune pentru care legea prevede pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau
pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol
concret pentru ordinea publică.
În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) – e), măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată
numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea mai mare de 4 ani.
ART. 149
Durata arestării inculpatului
Durata arestării inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul
când ea este prelungită în condiŃiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când
arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în
lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare.
Când o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul,
mandatul de arestare emis anterior rămâne valabil. Durata arestării se calculează potrivit dispoziŃiilor
alineatului precedent.
Alineatul 3 *** Abrogat
ART. 149^1
Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale
41
Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite
condiŃiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când consideră
că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia
în prezenŃa apărătorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a
inculpatului.
Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul
care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, se prezintă preşedintelui ori judecătorului
delegat de acesta de la instanŃa căreia i-ar reveni competenŃa să judece cauza în fond sau de la
instanŃa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripŃie se află locul de deŃinere, locul
unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face
parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Cu ocazia prezentării dosarului de către procuror, preşedintele instanŃei sau judecătorul delegat
de acesta fixează ziua şi ora de soluŃionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea
mandatului de arestare preventivă a învinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este reŃinut, până
la expirarea celor 24 de ore de reŃinere. Ziua şi ora se comunică atât apărătorului ales sau numit din
oficiu cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenŃa în faŃa judecătorului a
inculpatului arestat sau reŃinut.
Propunerea de arestare preventivă se soluŃionează în camera de consiliu de un singur judecător,
indiferent de natura infracŃiunii.
Inculpatul este adus în faŃa judecătorului şi va fi asistat de apărător.
În cazul în care inculpatul se află în stare de reŃinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza
stării sănătăŃii ori din cauză de forŃă majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faŃa
judecătorului, propunerea de arestare va fi examinată în lipsa inculpatului, în prezenŃa apărătorului,
căruia i se dă cuvântul pentru a formula concluzii.
DispoziŃiile art. 150 se aplică în mod corespunzător.
Participarea procurorului este obligatorie.
Judecătorul admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, prin încheiere motivată.
Dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute în alin. 1, judecătorul dispune, prin încheiere motivată,
arestarea preventivă a inculpatului pe o durată care nu poate depăşi 30 de zile.
Arestarea inculpatului nu poate fi dispusă decât pentru zilele care au rămas după scăderea din 30
de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reŃinut sau arestat. Arestarea preventivă a
inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului.
DispoziŃiile art. 146 alin. 10 şi 11^1 şi ale art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.
Împotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunŃare, pentru cei
prezenŃi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
DispoziŃiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care procurorul pune în mişcare
acŃiunea penală înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a învinuitului. Mandatul de
arestare a învinuitului încetează la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.
ART. 150
Ascultarea inculpatului
Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror şi
de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage
de la urmărire sau de la judecată ori se află în una dintre situaŃiile prevăzute în art. 149^1 alin. 6.
În cazul în care inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de
la judecată, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a
fost prins ori s-a prezentat.
ART. 151
ConŃinutul mandatului de arestare
După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de
la prima instanŃă sau, după caz, preşedintele completului de la instanŃa de recurs emite de îndată
mandatul de arestare preventivă.
Dacă prin aceeaşi hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpaŃi, se emite mandat de arestare
separat pentru fiecare dintre ei.
42
În mandatul de arestare trebuie să se arate:
a) instanŃa care a dispus luarea măsurii arestării inculpatului;
b) data şi locul emiterii;
c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;
d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70, şi codul numeric personal;
e) arătarea faptei ce formează obiectul inculpării şi denumirea infracŃiunii;
f) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;
g) temeiurile concrete care determină arestarea;
h) ordinul de a fi arestat inculpatul;
i) indicarea locului unde urmează a fi deŃinut cel arestat;
j) semnătura judecătorului.
ART. 152
Executarea mandatului
(1) Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care a emis
mandatul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite
organului de poliŃie pentru a fi predat la locul de deŃinere o dată cu arestatul.
(2) Când măsura arestării a fost dispusă în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se
înaintează în dublu exemplar organului de poliŃie, pentru executare.
(3) Organul de poliŃie procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi predă un
exemplar al mandatului şi o conduce la judecătorul care a emis mandatul.
(3^1) În vederea executării mandatului de arestare preventivă, organul de poliŃie poate pătrunde
în domiciliul sau reşedinŃa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane
juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) Judecătorul procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridică obiecŃii care necesită
o rezolvare urgentă, fixează de îndată termen de judecată.
ART. 153
ObiecŃii în ceea ce priveşte identitatea
Dacă cel arestat ridică obiecŃii în contra executării mandatului numai în ceea ce priveşte
identitatea, este condus în faŃa instanŃei locului unde a fost găsit, care, dacă este necesar, cere relaŃii
judecătorului care a emis mandatul.
Până la rezolvarea obiecŃiilor, instanŃa, dacă apreciază că nu există pericol de dispariŃie, dispune
punerea în libertate a persoanei împotriva căreia s-a executat mandatul.
Dacă instanŃa constată că persoana adusă nu este cea arătată în mandat, o pune imediat în
libertate, iar dacă constată că obiecŃiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului,
procedându-se potrivit art. 152 alin. 3.
În cazurile prevăzute în alin. 1 – 3, instanŃa dispune prin încheiere, ce se trimite şi judecătorului
care a emis mandatul.
ART. 154
Negăsirea persoanei menŃionate în mandat
Când persoana menŃionată în mandat nu a fost găsită, organul însărcinat cu executarea încheie un
proces-verbal prin care constată aceasta şi înştiinŃează organul judiciar care a emis mandatul,
precum şi organele competente pentru darea în urmărire şi în consemn la punctele de trecere a
frontierei.
ART. 155
Prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penale
Arestarea inculpatului dispusă de instanŃă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat,
dacă temeiurile care au determinat arestarea iniŃială impun în continuare privarea de libertate sau
există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului poate fi dispusă
de instanŃa căreia i-ar reveni competenŃa să judece cauza în fond sau de instanŃa corespunzătoare în
grad acesteia în a cărei circumscripŃie se află locul de deŃinere, locul unde s-a constatat săvârşirea
faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
43
ART. 156
Propunerea pentru prelungirea arestării dispuse în cursul urmăririi penale
Prelungirea duratei arestării preventive prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii
motivate a procurorului care, după caz, efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
În cazul în care procurorul supraveghează urmărirea penală, acesta va fi sesizat motivat de către
organul de cercetare penală, în vederea formulării propunerii de prelungire, cu cel puŃin 8 zile
înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă arestarea a fost dispusă de o instanŃă inferioară celei competente să acorde prelungirea,
propunerea se înaintează instanŃei competente.
Alineatul 4 *** Abrogat
Când în aceeaşi cauză se găsesc mai mulŃi inculpaŃi arestaŃi pentru care durata arestării
preventive expiră la date diferite, procurorul care sesizează instanŃa pentru unul dintre inculpaŃi va
sesiza, totodată, instanŃa şi cu privire la ceilalŃi inculpaŃi.
ART. 157
Abrogat.
ART. 158
Abrogat.
ART. 159
Procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale
Dosarul cauzei va fi depus la instanŃă, împreună cu propunerea de prelungire a arestării
preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel
puŃin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, şi va putea fi consultat de apărător.
Propunerea de prelungire a arestării se soluŃionează în camera de consiliu, de un singur
judecător, indiferent de natura infracŃiunii.
Inculpatul este adus în faŃa judecătorului şi va fi asistat de apărător.
În cazul în care inculpatul arestat se află internat în spital şi din cauza stării sănătăŃii nu poate fi
adus în faŃa judecătorului sau când, din cauză de forŃă majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa
nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenŃa
apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
Participarea procurorului este obligatorie.
În cazul în care judecătorul acordă prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile.
Judecătorul soluŃionează propunerea şi se pronunŃă asupra prelungirii arestării preventive, în
termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică încheierea celor lipsă de la judecată în
acelaşi termen.
Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de
procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunŃare, pentru cei prezenŃi, sau de la
comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se soluŃionează înainte de expirarea duratei arestării
preventive dispuse anterior încheierii atacate.
Recursul, declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu
este suspensiv de executare.
DispoziŃiile art. 140^3 alin. 3 – 7 şi 9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului.
Măsura dispusă de judecător se comunică administraŃiei locului de deŃinere, care este obligată să
o aducă la cunoştinŃă inculpatului.
Dacă încheierea judecătorului de la prima instanŃă nu este atacată cu recurs, instanŃa este
obligată să restituie dosarul organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la expirarea
termenului de recurs.
Judecătorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. DispoziŃiile
alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totală a arestării preventive în cursul
urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
ART. 160
MenŃinerea arestării inculpatului la primirea dosarului
44
Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de
arest, dosarul se înaintează instanŃei competente cu cel puŃin 5 zile înainte de expirarea mandatului
de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării.
InstanŃa, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300^1.
ART. 160^a
Arestarea inculpatului în cursul judecăŃii
Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecăŃii, prin încheiere motivată,
dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art.
148.
Încheierea poate fi atacată separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la
pronunŃare, pentru cei prezenŃi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Dosarul va fi înaintat instanŃei
de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Recursul declarat împotriva
încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.
DispoziŃiile art. 151 se aplică şi în cazul arestării inculpatului în cursul judecăŃii.
FaŃă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale sau
al judecăŃii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac
necesară privarea sa de libertate.
ART. 160^b
Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăŃii
În cursul judecăŃii, instanŃa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi
temeinicia arestării preventive.
Dacă instanŃa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat
arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,
dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a
inculpatului.
Când instanŃa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea
de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanŃa dispune, prin
încheiere motivată, menŃinerea arestării preventive.
Încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicându-se în mod
corespunzător.
ART. 160^c *** Abrogat
Prelungirea arestării în cursul judecăŃii
ART. 160^d *** Abrogat
Arestarea şi prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanŃa de fond
SecŃiunea IV^1
DispoziŃii speciale pentru minori
ART. 160^e
DispoziŃii generale
(1) ReŃinerea şi arestarea preventivă a minorului se fac potrivit dispoziŃiilor prevăzute în
secŃiunile I, II şi IV, cu derogările şi completările din prezenta secŃiune.
(2) La stabilirea dispoziŃiilor aplicabile cu privire la măsura reŃinerii şi arestării preventive se are
în vedere vârsta învinuitului sau inculpatului de la data la care se dispune asupra luării, prelungirii
sau menŃinerii măsurii preventive.
ART. 160^f
Drepturile proprii şi regimul special pentru minori
Minorilor reŃinuŃi sau arestaŃi preventiv li se asigură, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru
deŃinuŃii preventiv ce au depăşit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detenŃie preventivă, în
raport cu particularităŃile vârstei lor, astfel încât măsurile privative de libertate, luate faŃă de minori
în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori al împiedicării sustragerii lor de la urmărirea
penală, judecată ori de la executarea pedepsei, să nu prejudicieze dezvoltarea fizică, psihică sau
morală a minorului.
45
ÎnvinuiŃilor sau inculpaŃilor minori, reŃinuŃi ori arestaŃi preventiv, li se asigură în toate cazurile
asistenŃă juridică obligatorie, organele judiciare fiind obligate să ia măsuri pentru desemnarea unui
apărător din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu
minorul arestat şi să comunice cu el.
Atunci când se dispune reŃinerea sau arestarea preventivă a unui învinuit ori inculpat minor se
încunoştinŃează despre aceasta imediat, în cazul reŃinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul
arestării, părinŃii, tutorele, persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul, alte
persoane pe care le desemnează acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare socială a
infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate de pe lângă
instanŃa căreia i-ar reveni să judece în primă instanŃă cauza, consemnându-se aceasta într-un
proces-verbal.
În timpul reŃinerii sau arestării preventive, minorii se Ńin separat de majori, în locuri anume
destinate minorilor arestaŃi preventiv.
Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii reŃinuŃi sau
arestaŃi preventiv este asigurată prin controlul unui judecător anume desemnat de preşedintele
instanŃei, prin vizitarea locurilor de deŃinere preventivă de către procuror, precum şi prin controlul
altor organisme abilitate de lege să viziteze deŃinuŃii preventiv.
ART. 160^g
ReŃinerea minorului la dispoziŃia organului de cercetare penală sau a procurorului
În mod cu totul excepŃional, minorul între 14 şi 16 ani, care răspunde penal, poate fi reŃinut la
dispoziŃia procurorului sau a organului de cercetare penală, cu înştiinŃarea şi sub controlul
procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă există date certe că minorul a comis o
infracŃiune pedepsită de lege cu detenŃiunea pe viaŃă sau închisoare de 10 ani ori mai mare.
ReŃinerea poate fi prelungită numai dacă se impune, prin ordonanŃă motivată, de procuror, pentru
o durată de cel mult 10 ore.
ART. 160^h
Arestarea preventivă a minorului
Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege
pentru fapta de care este învinuit este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi
o altă măsură preventivă nu este suficientă.
Durata arestării inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmăririi penale, de cel mult
15 zile, iar verificarea legalităŃii şi temeiniciei arestării preventive se efectuează în cursul judecăŃii
periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale sau
menŃinerea ei în cursul judecăŃii nu poate fi dispusă decât în mod excepŃional. Arestarea preventivă
a minorului în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu
mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputând depăşi 15 zile. În mod excepŃional, când
pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 20 de ani sau mai mare,
arestarea preventivă a inculpatului minor între 14 şi 16 ani în cursul urmăririi penale poate fi
prelungită până la 180 de zile.
Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale pe o
durată de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită în cursul urmăririi
penale, de fiecare dată cu 20 de zile. Arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi
penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 90 de zile. În mod
excepŃional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 10 ani ori
mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale poate fi prelungită
până la 180 de zile. Verificarea legalităŃii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor mai
mare de 16 ani în cursul judecăŃii se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile.
Durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile.
SecŃiunea V
Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauŃiune
ART. 160^1
46
ModalităŃile liberării provizorii
În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în
libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauŃiune.
&1. Liberarea provizorie sub control judiciar
ART. 160^2*)
CondiŃiile liberării
(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracŃiunilor săvârşite din
culpă, precum şi în cazul infracŃiunilor intenŃionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce
nu depăşeşte 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care
rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracŃiuni sau că
acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenŃarea unor părŃi, martori sau
experŃi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
(3) Pe timpul liberării provizorii învinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele
obligaŃii:
a) să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiŃiile stabilite de instanŃă;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanŃa de judecată ori de câte
ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliŃie desemnat cu supravegherea de instanŃă, conform
programului de supraveghere întocmit de organul de poliŃie sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu îşi schimbe locuinŃa fără încuviinŃarea instanŃei care a dispus măsura;
e) să nu deŃină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
(3^1) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe
timpul liberării provizorii să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaŃii:
a) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite;
c) să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a
comis fapta, martori, experŃi ori alte persoane, stabilite de instanŃă, şi să nu comunice cu acestea
direct sau indirect;
d) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) să nu se afle în locuinŃa persoanei vătămate;
f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit
fapta.
(3^2) În cuprinsul încheierii sunt menŃionate expres obligaŃiile pe care învinuitul sau inculpatul
trebuie să le respecte şi se atrage atenŃia acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credinŃă a
obligaŃiilor care îi revin, se va lua faŃă de acesta măsura arestării preventive.
(4) DispoziŃiile art. 145 alin. 2^1 se aplică în mod corespunzător.
————
*) Conform art. III din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 60/2006, dispoziŃiile din Codul de
procedură penală privind obligaŃia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră
în vigoare la 1 iulie 2007.
ART. 160^2a
Organul care dispune liberarea provizorie
Liberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în
cursul judecăŃii, de instanŃa de judecată.
ART. 160^2b
Organul care efectuează controlul respectării obligaŃiilor
Controlul modului în care învinuitul sau inculpatul respectă obligaŃiile stabilite de instanŃă revine
judecătorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de poliŃie.
ART. 160^3
Modificarea sau ridicarea controlului judiciar
47
Controlul judiciar instituit de instanŃă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total
sau în parte, pentru motive temeinice.
&2. Liberarea provizorie pe cauŃiune
ART. 160^4
CondiŃiile liberării
(1) Liberarea provizorie pe cauŃiune se poate acorda de instanŃa de judecată, atât în cursul
urmăririi penale, cât şi al judecăŃii, la cerere, când s-a depus cauŃiunea şi sunt îndeplinite condiŃiile
prevăzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2.
(2) Pe timpul liberării provizorii, învinuitul sau inculpatul este obligat să respecte obligaŃiile care
îi revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1. DispoziŃiile art. 160^2 alin. 3^2 se aplică în mod
corespunzător.
(3) DispoziŃiile art. 160^2 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.
ART. 160^5
CauŃiunea
CauŃiunea garantează respectarea de către învinuit sau inculpat a obligaŃiilor care îi revin în
timpul liberării provizorii.
Cuantumul cauŃiunii este de cel puŃin 1.000 lei şi consemnarea sa se poate face fie prin depunerea
sumei de bani stabilită de către instanŃă, fie prin constituirea unei garanŃii reale imobiliare la
dispoziŃia instanŃei care a stabilit cauŃiunea.
Consemnarea cauŃiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului şi la dispoziŃia instanŃei
care a stabilit cuantumul cauŃiunii.
CauŃiunea se restituie când:
a) se revocă liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160^10 alin. 1 lit. a);
b) se constată de instanŃă, prin încheiere, că nu mai există temeiurile care au justificat măsura
arestării preventive;
c) se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea
procesului penal;
d) se pronunŃă pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiŃionată a executării
ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă;
e) se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii.
f) cererea de liberare provizorie a fost respinsă potrivit art. 160^8a alin. 6.
CauŃiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit
dispoziŃiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). CauŃiunea se face venit la bugetul de stat, la rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare.
În cazurile prevăzute la lit. b) – e) se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie.
&3. DispoziŃii comune
ART. 160^6
Cererea de liberare provizorie şi organul competent să o rezolve
Cererea de liberare provizorie poate fi făcută, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul
judecăŃii, de către învinuit sau inculpat, soŃul ori rudele apropiate ale acestuia.
Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face,
precum şi menŃiunea cunoaşterii dispoziŃiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării
provizorii.
În cazul liberării provizorii pe cauŃiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaŃia depunerii
cauŃiunii şi menŃiunea cunoaşterii dispoziŃiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauŃiunii.
Rezolvarea cererii, în cursul urmăririi penale, revine instanŃei căreia i-ar reveni competenŃa să
judece cauza în fond, iar în cursul judecăŃii, instanŃei sesizate cu judecarea cauzei.
Cererea depusă la organul de cercetare penală, la procuror ori la administraŃia locului de
deŃinere se înaintează, în termen de 24 de ore, instanŃei competente.
ART. 160^7*)
Măsurile premergătoare examinării cererii
48
InstanŃa verifică dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menŃiunile prevăzute în art. 160^6
alin. 2 şi 3 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusă la
instanŃă înaintea termenului de judecată, aceste obligaŃii revin preşedintelui, care procedează şi la
încunoştinŃarea persoanei care a făcut cererea despre termenul de judecare a cererii.
Când cererea este făcută de o altă persoană decât învinuitul sau inculpatul, din cele arătate în art.
160^6 alin. 1, instanŃa îl întreabă pe învinuit sau pe inculpat dacă îşi însuşeşte cererea, iar
declaraŃia acestuia se consemnează pe cerere.
————
*) Conform art. I pct. 94 din Legea nr. 356/2006, la articolul 160^7, teza finală a alineatului 1 se
abrogă.
ART. 160^8
Examinarea şi admiterea în principiu a cererii
InstanŃa examinează, de urgenŃă, cererea, verificând dacă sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de
lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.
În cazul cererii de liberare pe cauŃiune, dacă instanŃa constată că sunt îndeplinite condiŃiile
prevăzute de lege, stabileşte cuantumul cauŃiunii şi termenul în care cauŃiunea trebuie depusă,
încunoştinŃând despre aceasta persoana care a făcut cererea. După depunerea dovezii de
consemnare a cauŃiunii, instanŃa admite în principiu cererea şi fixează termenul pentru soluŃionarea
ei.
Dacă nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de lege şi dovada de consemnare a cauŃiunii nu a
fost depusă, cererea se respinge.
ART. 160^8a
SoluŃionarea cererii
SoluŃionarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor
apărătorului, precum şi ale procurorului.
În cazul în care se constată că sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de lege şi cererea este
întemeiată, instanŃa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau
inculpatului.
InstanŃa, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileşte şi obligaŃiile ce urmează a fi
respectate de învinuit sau inculpat.
Copia dispozitivului încheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraŃiei
locului de deŃinere şi organului de poliŃie în a cărui rază teritorială locuieşte învinuitul sau
inculpatul. Persoanele interesate se încunoştinŃează.
AdministraŃia locului de deŃinere este obligată să ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a
învinuitului sau inculpatului.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată
sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană şi nu a fost însuşită de învinuit sau de
inculpat, instanŃa respinge cererea.
ART. 160^9
Recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie
Împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate
face recurs de către învinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanŃa superioară.
Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunŃare, pentru cei prezenŃi, şi de la
comunicare, pentru cei lipsă.
Dosarul va fi înaintat instanŃei de recurs în termen de 24 de ore.
Recursul se judecă în termen de două zile.
Alineatul 5 *** Abrogat
Învinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este
obligatorie.
InstanŃa se pronunŃă în aceeaşi zi asupra admiterii sau respingerii recursului.
Recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este
suspensiv de executare.
49
Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la soluŃionarea recursului.
DispoziŃiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificării sau
ridicării controlului judiciar.
ART. 160^10
Revocarea liberării
Liberarea provizorie poate fi revocată dacă:
a) se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare
provizorie şi care justifică arestarea învinuitului sau inculpatului;
b) învinuitul sau inculpatul nu respectă, cu rea-credinŃă, obligaŃiile ce-i revin potrivit art. 160^2
alin. 3 şi 3^1 şi art. 160^4 alin. 2 sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârşeşte
din nou, cu intenŃie, o infracŃiune pentru care este urmărit sau judecat.
Revocarea liberării provizorii se dispune de instanŃă, prin încheiere, cu ascultarea învinuitului sau
inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune şi în lipsa învinuitului sau inculpatului, când
acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea făcută.
În caz de revocare a liberării provizorii, instanŃa dispune arestarea preventivă a învinuitului sau
inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.
Împotriva încheierii instanŃei prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii se poate face
recurs.
DispoziŃiile art. 160^9 se aplică în mod corespunzător.
CAP. 2
ALTE MĂSURI PROCESUALE
SecŃiunea I
Luarea măsurilor de ocrotire şi de siguranŃă
ART. 161
Măsurile de ocrotire în caz de reŃinere sau de arestare preventivă
Când măsura reŃinerii sau a arestării preventive a fost luată faŃă de un învinuit sau inculpat în a
cărui ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicŃie, o persoană căreia i s-a instituit
curatela, ori o persoană care datorită vârstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie să fie
înştiinŃată autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire. ObligaŃia de încunoştinŃare
revine organului judiciar care a luat măsura reŃinerii ori a arestării preventive.
ART. 162
Luarea măsurilor de siguranŃă
(1) Dacă procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală constată, în cursul
urmăririi penale, că învinuitul sau inculpatul se află în vreuna dintre situaŃiile arătate în art. 113 sau
114 din Codul penal, sesizează instanŃa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a
măsurii de siguranŃă corespunzătoare. În cursul urmăririi penale, măsura de siguranŃă poate fi
dispusă pe o durată ce nu poate depăşi 180 de zile. În cursul judecăŃii, măsura de siguranŃă
corespunzătoare este dispusă, de asemenea, în mod provizoriu de instanŃa de judecată.
(1^1) InstanŃa dispune luarea măsurilor de siguranŃă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea
învinuitului ori inculpatului şi în prezenŃa apărătorului şi a procurorului.
(2) InstanŃa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii şi, totodată,
sesizează comisia medicală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor
periculoşi.
(3) Măsura internării provizorii durează până la confirmarea acesteia de către instanŃa de judecată.
(4) Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instanŃei în
termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Nerespectarea acestui termen constituie abatere
judiciară şi se sancŃionează conform art. 198 alin. 3.
(5) În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua şi măsurile prevăzute în art. 161.
(6) Hotărârea instanŃei de judecată prin care s-a confirmat măsura internării poate fi atacată separat
cu recurs. Recursul nu suspendă executarea.
50
SecŃiunea II
Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii
ART. 163
Măsurile asigurătorii
Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanŃa de judecată şi
constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în
vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracŃiune, precum şi pentru
garantarea executării pedepsei amenzii.
Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau
inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenŃa valorii probabile a pagubei.
Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor
învinuitului sau inculpatului.
Nu pot fi sechestrate bunuri care aparŃin unei unităŃi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul
penal, precum şi cele exceptate de lege.
Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua la cererea părŃii civile sau din oficiu.
Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie:
a) *** Abrogată
b) în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de
exerciŃiu restrânsă.
ART. 164
Organele care aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii
OrdonanŃa de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organul de urmărire
penală care a luat măsura.
Încheierea instanŃei judecătoreşti prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii se aduce la
îndeplinire prin executorul judecătoresc.
Măsurile asigurătorii dispuse de procuror sau de instanŃa de judecată pot fi aduse la îndeplinire şi
prin organele proprii de executare ale unităŃii păgubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele
la care se referă art. 145 din Codul penal.
În cazurile în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca
măsura asigurătorie luată să fie adusă la îndeplinire de către secretarul parchetului.
ART. 165
Procedura sechestrului
Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile
sechestrate, putând recurge în caz de necesitate şi la experŃi.
Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preŃioase, mijloacele de plată străine, titlurile
de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecŃiile de valoare, precum şi sumele de bani care
fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu.
Bunurile perisabile se predau unităŃilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului
activităŃii, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată.
Metalele sau pietrele preŃioase ori obiectele confecŃionate cu acestea şi mijloacele de plată străine
se depun la cea mai apropiată instituŃie bancară competentă.
Titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu şi colecŃiile de valoare se predau spre
păstrare instituŃiilor de specialitate.
Obiectele prevăzute în alin. 4 şi 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele
sunt strict necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la
rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmăririi penale.
Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului.
Sumele de bani rezultate din valorificarea făcută potrivit alin. 3 şi 7, precum şi sumele de bani
ridicate potrivit alin. 2, se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, inculpatului sau persoanei
responsabile civilmente, la dispoziŃia organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă
51
recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la
valorificarea bunurilor.
Dacă există pericol de înstrăinare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau
ridicate, putându-se numi un custode.
ART. 166
Procesul-verbal de sechestru şi inscripŃia ipotecară
Organul care aplică sechestrul încheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165,
descriind amănunŃit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arată bunurile
exceptate de lege de la urmărire, găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se
consemnează obiecŃiile părŃilor sau ale altor persoane interesate.
Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei căreia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsă,
celor cu care locuieşte, administratorului, portarului, ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte sau
unui vecin. În cazul când parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă
acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înaintează şi organului care a dispus luarea
măsurii asigurătorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal.
Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului
competent luarea inscripŃiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând copii de pe actul prin
care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
ART. 167
Poprirea
Sumele de bani datorate cu orice titlu învinuitului, inculpatului sau părŃii responsabile civilmente
de către o a treia persoană, ori de către cel păgubit, sunt poprite în mâinile acestora şi în limitele
prevăzute de lege, de la data primirii actului prin care se înfiinŃează sechestrul. Aceste sume vor fi
consemnate de debitori, după caz, la dispoziŃia organului care a dispus poprirea sau a organului de
executare, în termen de 5 zile de la scadenŃă, recipisele urmând a fi predate aceluiaşi organ în 24 de
ore de la consemnare.
ART. 168
Contestarea măsurii asigurătorii
În contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul
sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot
plânge procurorului sau instanŃei de judecată, în orice fază a procesului penal.
Hotărârea instanŃei de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea.
După soluŃionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la
îndeplinire a măsurii asigurătorii, se poate face contestaŃie potrivit legii civile.
ART. 169
Restituirea lucrurilor
Dacă procurorul sau instanŃa de judecată constată că lucrurile ridicate de la învinuit ori inculpat,
sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sunt proprietatea persoanei vătămate ori
au fost luate pe nedrept din posesia sau deŃinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei
vătămate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit
dispoziŃiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea.
Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereşte aflarea adevărului
şi justa soluŃionare a cauzei şi cu obligaŃia pentru cel căruia îi sunt restituite să le păstreze până la
rămânerea definitivă a hotărârii.
ART. 170
Restabilirea situaŃiei anterioare
Procurorul sau instanŃa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaŃiei anterioare
săvârşirii infracŃiunii, când schimbarea acelei situaŃii a rezultat în mod vădit din comiterea
infracŃiunii, iar restabilirea este posibilă.
TITLUL V
ACTE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE
52
CAP. 1
ASISTENłA JURIDICĂ ŞI REPREZENTAREA
ART. 171
AsistenŃa învinuitului sau a inculpatului
(1) Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător, în tot cursul urmăririi penale şi al
judecăŃii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinŃă acest drept.
(2) AsistenŃa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un
centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reŃinut sau arestat chiar în altă
cauză, când faŃă de acesta a fost dispusă măsura de siguranŃă a internării medicale sau obligarea la
tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanŃa apreciază că
învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de
lege.
(3) În cursul judecăŃii, asistenŃa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru
infracŃiunea săvârşită pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
(4) Când asistenŃa juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător,
se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
(4^1) Când asistenŃa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la
data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat şi nici
nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru
desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru
pregătirea apărării. În cursul judecăŃii, după începerea dezbaterilor, când asistenŃa juridică este
obligatorie, dacă apărătorul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de judecată şi nu asigură
substituirea, instanŃa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască,
acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.
(5) DelegaŃia apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.
(6) Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiŃiile alin. 4^1,
cauza se amână.
ART. 172
Drepturile apărătorului
În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la
efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa
apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul
a fost încunoştinŃat de data şi ora efectuării actului. ÎncunoştinŃarea se face prin notificare
telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Când asistenŃa juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenŃa
apărătorului la ascultarea învinuitului sau inculpatului.
În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de
urmărire penală, se face menŃiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător.
Persoana reŃinută sau arestată are dreptul să ia contact cu apărătorul, asigurându-i-se
confidenŃialitatea convorbirilor.
Alineatul 5 *** Abrogat
Apărătorul are dreptul de a se plânge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în
situaŃiile prevăzute în alin. 2 şi 4, procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de ore.
În cursul judecăŃii, apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale
acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta.
Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenŃa juridică a învinuitului sau
inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaŃii, organul de urmărire penală sau instanŃa de
judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaŃi, spre a lua măsuri.
ART. 173*)
AsistenŃa celorlalte părŃi
53
Apărătorul părŃii vătămate, al părŃii civile şi al părŃii responsabile civilmente are dreptul să asiste
la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenŃa părŃii căreia îi
asigură apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii.
În cursul judecăŃii, apărătorul exercită drepturile părŃii pe care o asistă.
Când organul judiciar apreciază că din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partea
responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea
măsurilor pentru desemnarea unui apărător.
————
*) Curtea ConstituŃională, prin Decizia nr. 1086/2007, a constatat că dispoziŃia „care implică
audierea sau prezenŃa părŃii căreia îi asigură apărarea”, cuprinsă în art. 173 alin. 1 din Codul de
procedură penală, este neconstituŃională.
ART. 174
Reprezentarea
În cursul judecăŃii învinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părŃi pot fi reprezentaŃi, cu excepŃia
cazurilor în care prezenŃa învinuitului sau inculpatului este obligatorie.
În cazurile în care legea admite reprezentarea învinuitului sau inculpatului, instanŃa de judecată,
când apreciază necesară prezenŃa învinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui.
CAP. 2
CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCERE
ART. 175
Modul de citare
Chemarea unei persoane în faŃa organului de urmărire penală sau a instanŃei de judecată se face
prin citaŃie scrisă. Citarea se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafică.
CitaŃiile se înmânează de agenŃi anume însărcinaŃi cu îndeplinirea acestei atribuŃii sau prin
mijlocirea serviciului poştal.
ART. 176
ConŃinutul citaŃiei
CitaŃia este individuală şi trebuie să cuprindă următoarele menŃiuni:
a) denumirea organului de urmărire penală sau a instanŃei de judecată care emite citaŃia, sediul său,
data emiterii şi numărul dosarului;
b) numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat şi indicarea obiectului cauzei;
c) adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în oraşe şi municipii: localitatea, judeŃul, strada,
numărul şi apartamentul unde locuieşte, iar în comune: judeŃul, comuna şi satul.
În citaŃie se menŃionează, când este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui
citat;
d) ora, ziua, luna şi anul, locul de înfăŃişare, precum şi invitarea celui citat să se prezinte la data şi
locul indicate, cu arătarea consecinŃelor legale în caz de neprezentare;
e) că partea citată are dreptul la un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat;
f) că potrivit art. 171 alin. 2 şi 3 apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu îşi alege
un apărător, cu care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un apărător din oficiu;
g) că partea citată poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte dosarul aflat la
arhiva instanŃei.
CitaŃia se semnează de cel care o emite.
ART. 177
Locul de citare
(1) Învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută,
la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unităŃii la care lucrează.
(2) Dacă printr-o declaraŃie dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt
loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
54
(3) În caz de schimbare a adresei arătată în declaraŃia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat
la noua sa adresă, numai dacă a încunoştinŃat organul de urmărire penală ori instanŃa de judecată de
schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obŃinute potrivit art. 180
că s-a produs o schimbare de adresă.
(4) Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul său de muncă,
citaŃia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracŃiunea. Când
activitatea infracŃională s-a desfăşurat în mai multe locuri, citaŃia se afişează la sediul consiliului
local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.
(5) Bolnavii aflaŃi în spital sau într-o casă de sănătate se citează prin administraŃia acestora.
(6) DeŃinuŃii se citează la locul de deŃinere, prin administraŃia acestuia.
(7) Militarii se citează la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.
(8) Dacă învinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face potrivit normelor de
drept internaŃional penal aplicabile în relaŃia cu statul solicitat, în condiŃiile legii. În absenŃa unei
asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internaŃional aplicabil o permite, citarea
se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat
de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia Ńine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.
(8^1) La stabilirea termenului pentru înfăŃişarea învinuitului sau inculpatului aflat în străinătate,
se Ńine seama de normele internaŃionale aplicabile în relaŃia cu statul pe teritoriul căruia se află
învinuitul sau inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citaŃia în vederea
înfăŃişării să fie primită cel mai târziu cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfăŃişare.
(9) Citarea altor persoane decât învinuitul sau inculpatul se face potrivit dispoziŃiilor din
prezentul articol. UnităŃile la care se referă art. 145 din Codul penal şi alte persoane juridice se
citează la sediul acestora, iar în cazul neidentificării sediului, citaŃia se afişează la sediul consiliului
local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracŃiunea.
ART. 178
Înmânarea citaŃiei
(1) CitaŃia se înmânează personal celui citat, care va semna dovada de primire.
(2) Dacă persoana citată nu vrea să primească citaŃia, sau primind-o nu voieşte sau nu poate să
semneze dovada de primire, agentul lasă citaŃia celui citat ori, în cazul refuzului de primire, o
afişează pe uşa locuinŃei acestuia, încheind despre aceasta proces-verbal.
(2^1) În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care
locuieşte în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv,
precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştă a cetăŃenilor săi, citaŃia
se va afişa la sediul parchetului sau al instanŃei, după caz.
(3) Când citarea se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finală, alin. 5, 6 şi 7, unităŃile acolo arătate
sunt obligate a înmâna de îndată citaŃia persoanei citate sub luare de dovadă, certificându-i semnătura
sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obŃine semnătura acesteia. Dovada este predată agentului
procedural, iar acesta o înaintează organului de urmărire penală sau instanŃei de judecată care a emis
citaŃia.
(4) CitaŃia destinată unei unităŃi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau altei
persoane juridice se predă la registratură sau funcŃionarului însărcinat cu primirea corespondenŃei.
DispoziŃiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
ART. 179
Înmânarea citaŃiei altor persoane
Dacă persoana citată nu se află acasă, agentul înmânează citaŃia soŃului, unei rude sau oricărei
persoane care locuieşte cu ea, ori care în mod obişnuit îi primeşte corespondenŃa. CitaŃia nu poate fi
înmânată unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul raŃiunii.
Dacă persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa
persoanelor arătate în alin. 1, citaŃia se predă administratorului, portarului ori celui care în mod
obişnuit îl înlocuieşte.
Persoana care primeşte citaŃia semnează dovada de primire, iar agentul, certificând identitatea şi
semnătura, încheie proces-verbal. Dacă aceasta nu voieşte sau nu poate semna dovada de primire,
agentul afişează citaŃia pe uşa locuinŃei, încheind proces-verbal.
55
În lipsa persoanelor arătate în alin. 1 şi 2, agentul este obligat să se intereseze când poate găsi
persoana citată pentru a-i înmâna citaŃia. Când nici pe această cale nu se poate ajunge la înmânare,
agentul afişează citaŃia pe uşa locuinŃei persoanei citate, încheind proces-verbal.
În cazul când persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel,
dacă în citaŃie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieşte, agentul este obligat să facă
investigaŃii pentru a afla aceasta. Dacă investigaŃiile au rămas fără rezultat, agentul afişează citaŃia pe
uşa principală a clădirii, încheind proces-verbal şi făcând menŃiune despre împrejurările care au făcut
imposibilă înmânarea citaŃiei.
ART. 180
Cercetări în vederea înmânării citaŃiei
Dacă persoana citată şi-a schimbat adresa, agentul afişează citaŃia pe uşa locuinŃei arătate în citaŃie
şi se informează pentru aflarea noii adrese, menŃionând în procesul-verbal datele obŃinute.
ART. 181
Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a citaŃiei
Dovada de primire a citaŃiei trebuie să cuprindă numărul dosarului, denumirea organului de
urmărire penală sau a instanŃei care a emis citaŃia, numele, prenumele şi calitatea persoanei citate,
precum şi data pentru care este citată. De asemenea, trebuie să cuprindă data înmânării citaŃiei,
numele, prenumele, calitatea şi semnătura celui ce înmânează citaŃia, certificarea de către acesta a
identităŃii şi semnăturii persoanei căreia i s-a înmânat citaŃia, precum şi arătarea calităŃii acesteia.
Ori de câte ori cu prilejul predării sau afişării unei citaŃii se încheie un proces-verbal, acesta va
cuprinde în mod corespunzător şi menŃiunile arătate în alineatul precedent.
ART. 182
Comunicarea altor acte procedurale
Comunicarea celorlalte acte de procedură se face potrivit dispoziŃiilor prevăzute în prezentul
capitol.
ART. 183
Mandatul de aducere
O persoană poate fi adusă în faŃa organului de urmărire penală sau a instanŃei de judecată pe baza
unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziŃiilor art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a
prezentat, iar ascultarea ori prezenŃa ei este necesară.
Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citaŃie, dacă
organul de urmărire penală sau instanŃa constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune
această măsură.
Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 şi 2, nu pot rămâne la dispoziŃia organului judiciar
decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reŃinerea ori
arestarea preventivă a acestora.
Persoana adusă cu mandat de aducere este ascultată de îndată de către organul judiciar.
ART. 184
Executarea mandatului de aducere
(1) Mandatul de aducere se execută prin organele poliŃiei, jandarmeriei sau poliŃiei comunitare.
(2) Dacă persoana arătată în mandatul de aducere nu poate fi adusă din motive de boală, cel
însărcinat cu executarea mandatului constată aceasta printr-un proces-verbal, care se înaintează de
îndată organului de urmărire penală ori instanŃei de judecată.
(2^1) DispoziŃiile alin. 2 se aplică şi în cazul în care persoana arătată în mandat, cu excepŃia
învinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusă din orice altă cauză.
(3) Dacă cel însărcinat cu executarea mandatului de aducere nu găseşte persoana prevăzută în
mandat la adresa indicată, face cercetări şi dacă acestea au rămas fără rezultat, încheie un procesverbal
care va cuprinde menŃiuni despre cercetările făcute.
(3^1) Dacă învinuitul sau inculpatul refuză să se supună mandatului sau încearcă să fugă, va fi
constrâns la aceasta.
(4) Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unităŃii militare
sau prin comandantul garnizoanei.
56
CAP. 3
TERMENELE
ART. 185
ConsecinŃele nerespectării termenului
Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea
acestuia atrage decăderea din exerciŃiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Când o măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de
drept încetarea efectului măsurii.
Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispoziŃiile privitoare la
nulităŃi.
ART. 186
Calculul termenelor procedurale
La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul menŃionat în actul
care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel.
La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă
termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.
Termenele socotite pe luni sau pe ani expiră, după caz, la sfârşitul zilei corespunzătoare a ultimei
luni ori la sfârşitul zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an. Dacă această zi cade într-o lună ce nu
are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a acelei luni.
Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile
lucrătoare care urmează.
ART. 187
Acte considerate ca făcute în termen
Actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administraŃia locului de deŃinere ori la
unitatea militară sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen.
Înregistrarea sau atestarea făcută de către administraŃia locului de deŃinere pe actul depus, recipisa
oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus,
servesc ca dovadă a datei depunerii actului.
Cu excepŃia căilor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen, dacă data
la care a fost trecut în registrul de ieşire al parchetului este înăuntrul termenului cerut de lege pentru
efectuarea actului.
ART. 188
Calcularea termenelor în cazul măsurilor preventive
În calcularea termenelor privind măsurile preventive, ora sau ziua de la care începe şi cea la care
se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia.
CAP. 4
CHELTUIELILE JUDICIARE
ART. 189
Acoperirea cheltuielilor judiciare
Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea
mijloacelor materiale de probă, retribuirea apărătorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de
desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părŃi.
Cheltuielile judiciare prevăzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în
bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului JustiŃiei, Ministerului Public şi Ministerului
AdministraŃiei şi Internelor.
ART. 190
Sumele cuvenite martorului, expertului şi interpretului
Martorul, expertul şi interpretul chemaŃi de organul de urmărire penală ori de instanŃa de judecată
au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreŃinere, locuinŃă şi altor cheltuieli necesare,
prilejuite de chemarea lor.
57
Martorul, expertul şi interpretul care sunt salariaŃi au dreptul şi la venitul de la locul de muncă,
pe durata lipsei de la serviciu, pricinuită de chemarea la organul de urmărire penală sau la instanŃa
de judecată.
Martorul care nu este salariat, dar are venit din muncă, este îndreptăŃit să primească şi o
compensare.
Expertul şi interpretul au dreptul şi la o retribuŃie pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile şi
condiŃiile prevăzute prin dispoziŃii legale.
Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 şi 4 se plătesc pe baza dispoziŃiilor luate de organul care a
dispus chemarea şi în faŃa căruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul
cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se plătesc martorului imediat după înfăŃişare, iar
expertului şi interpretului, după ce şi-au îndeplinit însărcinările.
Suma care reprezintă venitul arătat în alin. 2 se plăteşte de cel la care lucrează martorul, expertul
sau interpretul.
ART. 191
Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare
În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu
excepŃia cheltuielilor privind interpreŃii desemnaŃi de organele judiciare, potrivit legii, precum şi în
cazul în care s-a dispus acordarea de asistenŃă gratuită, care rămân în sarcina statului.
Când sunt mai mulŃi inculpaŃi condamnaŃi, instanŃa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare
datorate de fiecare. La stabilirea acestei părŃi se Ńine seama, pentru fiecare dintre inculpaŃi, de măsura
în care a provocat cheltuielile judiciare.
Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea
pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
ART. 192
Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri
În caz de achitare sau de încetare a procesului penal în faŃa instanŃei de judecată, cheltuielile
judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:
1. În caz de achitare, de către:
a) partea vătămată, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta;
b) partea civilă căreia i s-a respins în totul pretenŃiile civile, în măsura în care cheltuielile au fost
determinate de această parte;
c) inculpat, în cazul când, deşi achitat, a fost totuşi obligat la repararea pagubei;
d) inculpat, în cazul când a fost achitat în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b^1).
2. În caz de încetare a procesului penal, de către:
a) inculpat, dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale sau există o cauză de nepedepsire;
b) ambele părŃi, în caz de împăcare;
c) partea vătămată, în caz de retragere a plângerii sau în cazul în care plângerea a fost tardiv
introdusă.
3. În caz de amnistie, prescripŃie sau retragere a plângerii, precum şi în cazul existenŃei unei cauze
de nepedepsire, dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt
suportate de către:
a) partea vătămată, atunci când în cauză se face aplicaŃia art. 13 alin. 2;
b) inculpat, atunci când în cauză se face aplicaŃia art. 13 alin. 3.
În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile
judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau
cererea.
În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În cazul când mai multe părŃi sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanŃa hotărăşte
partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
DispoziŃiile prevăzute în alin. 1 pct. 1 lit. a) şi d), precum şi la pct. 2 şi 3, se aplică în mod
corespunzător şi în caz de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale.
Cheltuielile pentru plata interpreŃilor desemnaŃi de organele judiciare, potrivit legii, pentru
asistarea părŃilor rămân, în toate cazurile, în sarcina statului.
58
ART. 193
Plata cheltuielilor judiciare făcute de părŃi
Inculpatul este obligat să plătească părŃii vătămate în caz de condamnare, precum şi părŃii civile
căreia i s-a admis acŃiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea.
Când acŃiunea civilă este admisă numai în parte, instanŃa poate obliga pe inculpat la plata totală sau
parŃială a cheltuielilor judiciare.
În caz de renunŃare la acŃiunea civilă, instanŃa se pronunŃă asupra cheltuielilor la cererea părŃilor.
În situaŃiile prevăzute în alin. 1 şi 2, când sunt mai mulŃi condamnaŃi, ori dacă există şi parte
responsabilă civilmente, se aplică în mod corespunzător dispoziŃiile art. 191 alin. 2 şi 3.
În caz de achitare, partea vătămată este obligată să plătească inculpatului şi părŃii responsabile
civilmente cheltuielile judiciare făcute de aceştia, în măsura în care au fost provocate de partea
vătămată.
În celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părŃi în cursul procesului
penal, instanŃa stabileşte obligaŃia de restituire potrivit legii civile.
CAP. 5
MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE, ÎNDREPTAREA ERORILOR MATERIALE ŞI
ÎNLĂTURAREA UNOR OMISIUNI VĂDITE
ART. 194
Modificări în acte procedurale
Orice adăugare, corectură ori suprimare făcută în cuprinsul unui act procedural este Ńinută în
seamă, numai dacă aceste modificări sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfârşitul actului, de
către cei care l-au semnat.
Modificările neconfirmate, dar care nu schimbă înŃelesul frazei, rămân valabile.
Locurile nescrise în cuprinsul unei declaraŃii trebuie barate, astfel încât să nu se poată face
adăugări.
ART. 195
Îndreptarea erorilor materiale
Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de
urmărire penală sau de instanŃa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din
oficiu.
În vederea îndreptării erorii, părŃile pot fi chemate spre a da lămuriri.
Despre îndreptarea efectuată, organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată, după caz,
întocmeşte un proces-verbal sau o încheiere, făcându-se menŃiune şi la sfârşitul actului corectat.
ART. 196
Înlăturarea unor omisiuni vădite
DispoziŃiile art. 195 se aplică şi în cazul când organul de urmărire penală sau instanŃa, ca urmare a
unei omisiuni vădite, nu s-a pronunŃat asupra sumelor pretinse de martori, experŃi, interpreŃi,
apărători, potrivit art. 189 sau 190, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea
măsurilor asigurătorii.
CAP. 6
NULITĂłILE
ART. 197
Încălcările care atrag nulitatea
(1) Încălcările dispoziŃiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea
actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui
act.
(2) DispoziŃiile relative la competenŃa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea
instanŃei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinŃei de judecată sunt prevăzute sub
sancŃiunea nulităŃii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancŃiunea nulităŃii şi dispoziŃiile relative la
59
participarea procurorului, prezenŃa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către
apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în
cauzele cu infractori minori.
(3) Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice
stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.
(4) Încălcarea oricărei alte dispoziŃii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în
condiŃiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau
la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. InstanŃa
ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară
pentru aflarea adevărului şi justa soluŃionare a cauzei.
(5) În situaŃiile prevăzute în alin. 1 şi 4, în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în
faŃa instanŃei care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispoziŃiilor legale, aceasta acordă un
termen scurt pentru refacerea imediată a actului.
CAP. 7
AMENDA JUDICIARĂ
ART. 198
Abateri judiciare
Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancŃionează cu amendă judiciară de
la 100 lei la 1.000 lei:
a) neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de
comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte lucrări,
dacă prin acestea s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal;
b) neîndeplinirea ori îndeplinirea greşită a îndatoririlor de înmânare ori de comunicare a
citaŃiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere.
Lipsa nejustificată a martorului se sancŃionează cu amendă judiciară de la 250 lei la 5.000 lei.
Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în
condiŃiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancŃionează cu amendă
judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.
Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancŃionează cu amendă judiciară de
la 500 lei la 5.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuŃiilor ce revin
organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instanŃelor judecătoreşti şi al
parchetelor, experŃilor desemnaŃi de organul judiciar în condiŃiile legii, agenŃilor procedurali,
precum şi altor salariaŃi ai instanŃelor şi parchetelor;
b) lipsa nejustificată a expertului sau interpretului legal citat;
c) tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite;
d) neîndeplinirea de către orice persoană a obligaŃiei de prezentare, la cererea organului de
urmărire penală sau a instanŃei de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum
şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaŃii de către reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel
însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaŃii;
e) nerespectarea obligaŃiei de păstrare, prevăzută în art. 109 alin. 5;
f) neluarea de către reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul căreia urmează a se
efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a
expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiŃiile legii;
g) nerespectarea de către părŃi, apărătorii acestora, martori, experŃi, interpreŃi sau orice alte
persoane a măsurilor luate de către preşedintele completului de judecată potrivit art. 298;
h) manifestările ireverenŃioase ale părŃilor, apărătorilor acestora, martorilor, experŃilor,
interpreŃilor sau ale oricăror alte persoane, faŃă de judecător sau procuror;
i) nerespectarea de către învinuit sau inculpat a obligaŃiei de a încunoştinŃa în scris, în termen de
3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuinŃei pe parcursul procesului penal;
60
j) neîndeplinirea de către organul de cercetare penală a dispoziŃiilor scrise ale procurorului, în
termenul stabilit de acesta.
Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzându-se distinct în
bugetul Ministerului Public sau Ministerului JustiŃiei, după caz, potrivit legii.
Aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală, în cazul în care fapta constituie
infracŃiune.
ART. 199
Procedura privitoare la amenda judiciară
Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanŃă, iar de instanŃa de judecată, prin
încheiere.
Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de
reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanŃei ori a încheierii de amendare.
Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligaŃia sa, organul de urmărire
penală sau instanŃa de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii.
PARTEA SPECIALĂ
TITLUL I
URMĂRIREA PENALĂ
CAP. 1
DISPOZIłII GENERALE
ART. 200
Obiectul urmăririi penale
Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenŃa infracŃiunilor, la
identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu
cazul să se dispună trimiterea în judecată.
ART. 201
Organele de urmărire penală
Urmărirea penală se efectuează de către procurori şi de către organele de cercetare penală.
Organele de cercetare penală sunt:
a) organele de cercetare ale poliŃiei judiciare;
b) organele de cercetare speciale.
Ca organe de cercetare ale poliŃiei judiciare funcŃionează lucrători specializaŃi din Ministerul
AdministraŃiei şi Internelor, desemnaŃi nominal de ministrul administraŃiei şi internelor, cu avizul
conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, şi îşi
desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de CasaŃie şi JustiŃie. Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie conduce la încetarea calităŃii de lucrător în cadrul poliŃiei
judiciare. Când legea specială prevede o procedură diferită de desemnare şi funcŃionare a organelor
de poliŃie judiciară, se aplică dispoziŃiile legii speciale.
ART. 202
Rolul activ al organului de urmărire penală
Organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi
pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluŃionări a acesteia. Organul de
urmărire adună probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului.
Îndatoririle prevăzute în alineatul precedent se îndeplinesc chiar dacă învinuitul sau inculpatul
recunoaşte fapta.
Organul de urmărire penală este obligat să explice învinuitului sau inculpatului, precum şi
celorlalte părŃi drepturile lor procesuale.
61
Organul de urmărire penală este de asemenea obligat să strângă date cu privire la împrejurările
care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârşirea infracŃiunii, precum şi orice alte date de natură să
servească la soluŃionarea cauzei.
ART. 203
OrdonanŃele organului de urmărire penală
În desfăşurarea urmăririi penale, organul de urmărire dispune asupra actelor sau măsurilor
procesuale prin ordonanŃă, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluŃie
motivată.
OrdonanŃa trebuie să fie motivată şi să cuprindă totdeauna data şi locul întocmirii, numele,
prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul actului sau măsurii
procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnătura celui care a întocmit-o. OrdonanŃa va cuprinde de
asemenea menŃiunile speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri.
Când organul de cercetare penală consideră că este cazul să fie luate anumite măsuri, face
propuneri motivate.
ART. 203^1 *** Abrogat
Adresele şi actele de procedură emise de organul de urmărire penală
ART. 204
Efectuarea unor acte de urmărire în incinta unor unităŃi
Orice act de urmărire penală în incinta unei unităŃi din cele la care se referă art. 145 din Codul
penal se poate efectua numai cu consimŃământul conducerii acelei unităŃi sau cu autorizaŃia
procurorului.
În caz de infracŃiuni flagrante, consimŃământul sau autorizaŃia nu este necesară.
ART. 205
Păstrarea unor acte de urmărire penală
(1) Când legea prevede că un act sau o măsură procesuală trebuie să fie încuviinŃată, autorizată sau
confirmată de procuror, un exemplar al ordonanŃei sau al actului procesual rămâne la procuror.
(2) În cazurile în care procurorul înaintează dosarul cauzei instanŃei în vederea soluŃionării
propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, acesta sau organul de cercetare
penală păstrează copii de pe toate actele dosarului, în vederea continuării urmăririi penale.
(3) În cazurile în care, în cursul urmăririi penale, dosarul cauzei este solicitat în acelaşi timp de
instanŃe diferite, procurorul înaintează originalul dosarului instanŃei mai întâi sesizate, iar celorlalte
instanŃe copii de pe actele dosarului, semnate de procuror şi purtând ştampila parchetului.
CAP. 2
COMPETENłA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ
ART. 206
Abrogat.
ART. 207
CompetenŃa organelor de cercetare ale poliŃiei judiciare
Cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliŃiei judiciare, pentru orice
infracŃiune care nu este dată, în mod obligatoriu, în competenŃa altor organe de cercetare penală.
ART. 208
CompetenŃa organelor de cercetare penală speciale
Cercetarea penală se efectuează şi de următoarele organe speciale:
a) ofiŃerii anume desemnaŃi de către comandanŃii unităŃilor militare corp aparte şi similare, pentru
militarii în subordine. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandant;
b) ofiŃerii anume desemnaŃi de către şefii comenduirilor de garnizoană, pentru infracŃiunile
săvârşite de militari în afara unităŃilor militare. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de şefii
comenduirilor de garnizoană;
c) ofiŃerii anume desemnaŃi de către comandanŃii centrelor militare, pentru infracŃiunile de
competenŃa instanŃelor militare, săvârşite de persoanele civile în legătură cu obligaŃiile lor militare.
Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandanŃii centrelor militare.
62
La cererea comandantului centrului militar, organul de poliŃie efectuează unele acte de cercetare,
după care înaintează lucrările comandantului centrului militar;
d) ofiŃerii poliŃiei de frontieră, anume desemnaŃi pentru infracŃiunile de frontieră;
e) căpitanii porturilor, pentru infracŃiunile contra siguranŃei navigaŃiei pe apă şi contra disciplinei şi
ordinii la bord, precum şi pentru infracŃiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute în
Codul penal, săvârşite de personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune
în pericol siguranŃa navei sau a navigaŃiei.
În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi c), cercetarea penală se efectuează în mod obligatoriu de
organele speciale acolo prevăzute.
ART. 209*)
CompetenŃa procurorului în faza urmăririi
(1) Procurorul supraveghează urmărirea penală; în exercitarea acestei atribuŃii procurorii
conduc şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliŃiei judiciare şi a altor organe
de cercetare speciale.
(2) Procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penală în cauzele pe care le
supraveghează.
(3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracŃiunilor
prevăzute în art. 155 – 173, art. 174 – 177, art. 179, art. 189 alin. 3 – 6, art. 190, art. 191, art. 211
alin. 3, art. 212, art. 236, art. 239, art. 239^1, art. 250, art. 252, art. 253^1 – 255, art. 257, art. 265 –
268, art. 273 – 276, art. 279^1, art. 280, art. 280^1, art. 302^2, art. 317, art. 323 şi art. 356 – 361 din
Codul penal, în cazurile arătate în art. 27 pct. 1 lit. b) – e), art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi pct. 5, art. 28^2
pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infracŃiunilor împotriva protecŃiei muncii,
precum şi în cazul altor infracŃiuni date prin lege în competenŃa sa.
(4) Este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, şi să
exercite supravegherea asupra activităŃii de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător
instanŃei care, potrivit legii, judecă în primă instanŃă cauza.
(4^1) Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării
urmăririi penale, cauze de competenŃa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziŃia
conducătorului parchetului ierarhic superior, când:
a) imparŃialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor
locale sau calităŃii părŃilor;
b) una dintre părŃi are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori
grefierii parchetului sau judecătorii, asistenŃii judiciari ori grefierii instanŃei;
c) există pericolul de tulburare a ordinii publice;
d) urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităŃii cauzei ori altor
împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
(4^2) În cauzele preluate în condiŃiile prevăzute la alin. 4^1, procurorii din cadrul parchetelor
ierarhic superioare pot infirma actele şi măsurile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare,
dacă sunt contrare legii, şi pot îndeplini oricare dintre atribuŃiile acestora.
Alineatul 5 *** Abrogat
Alineatul 6 *** Abrogat
————
*) Curtea ConstituŃională, prin Decizia nr. 1058/2007, a constatat că dispoziŃiile lit. a), b), c) şi d)
ale art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală sunt neconstituŃionale.
ART. 210
Verificarea competenŃei
Organul de urmărire penală sesizat potrivit art. 221 este dator să-şi verifice competenŃa.
Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent a efectua cercetarea, trimite de
îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.
ART. 211
Extinderea competenŃei teritoriale
63
Când anumite acte de cercetare penală trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în care se
face cercetarea, organul de cercetare penală poate să le efectueze el însuşi sau să dispună efectuarea
lor prin comisie rogatorie ori delegare.
În cazul în care organul de cercetare penală înŃelege să procedeze el însuşi la efectuarea actelor,
înştiinŃează în prealabil despre aceasta organul corespunzător din raza teritorială în care va efectua
aceste acte.
În cuprinsul aceleiaşi localităŃi, organul de cercetare penală efectuează toate actele de cercetare,
chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razei sale teritoriale, cu respectarea
dispoziŃiei din alineatul precedent.
ART. 212
Abrogat.
ART. 213
Cazuri urgente
Organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare,
chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenŃa lui. Lucrările efectuate în astfel de
cazuri se trimit, de îndată, prin procurorul care exercită supravegherea activităŃii organului ce le-a
efectuat, procurorului competent.
ART. 214
Actele încheiate de unele organe de constatare
Sunt obligate să procedeze la luarea de declaraŃii de la făptuitor şi de la martorii care au fost de faŃă
la săvârşirea unei infracŃiuni şi să întocmească proces-verbal despre împrejurările concrete ale
săvârşirii acesteia:
a) organele inspecŃiilor de stat, alte organe de stat, precum şi ale unităŃilor la care se referă art. 145
din Codul penal, pentru infracŃiunile care constituie încălcări ale dispoziŃiilor şi obligaŃiilor a căror
respectare o controlează potrivit legii;
b) organele de control şi cele de conducere ale administraŃiei publice, ale altor unităŃi la care se
referă art. 145 din Codul penal, pentru infracŃiunile săvârşite în legătură cu serviciul de cei aflaŃi în
subordine ori sub controlul lor;
c) ofiŃerii şi subofiŃerii din cadrul Jandarmeriei Române pentru infracŃiunile constatate pe timpul
executării misiunilor specifice.
Organele arătate mai sus au dreptul să reŃină corpurile delicte, să procedeze la evaluarea pagubelor,
precum şi să efectueze orice alte acte, când legea prevede aceasta.
Actele încheiate se înaintează procurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie
infracŃiune, afară de cazul când legea dispune altfel.
În caz de infracŃiuni flagrante, aceleaşi organe au obligaŃia să înainteze de îndată procurorului pe
făptuitor, împreună cu lucrările efectuate şi cu mijloacele materiale de probă.
Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă.
ART. 215
Actele încheiate de comandanŃii de nave şi aeronave, precum şi de agenŃii de poliŃie de frontieră
ObligaŃiile şi drepturile prevăzute în art. 214 alin. 1 şi 2 le au şi următoarele organe:
a) comandanŃii de nave şi aeronave pentru infracŃiunile săvârşite pe acestea, pe timpul cât navele şi
aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor;
b) agenŃii de poliŃie de frontieră, pentru infracŃiunile de frontieră.
Organele de mai sus pot efectua percheziŃii corporale asupra făptuitorului şi pot verifica lucrurile
pe care acesta le are cu sine.
De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe făptuitor, în care caz îl predau de îndată
procurorului sau organului de cercetare penală, împreună cu lucrările efectuate şi cu mijloacele
materiale de probă.
În celelalte cazuri, lucrările efectuate se înaintează organului de cercetare penală competent, în cel
mult 5 zile de la prima constatare efectuată, împreună cu mijloacele materiale de probă.
Când infracŃiunea a fost săvârşită pe o navă sau aeronavă, termenele de mai sus curg de la
ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul român.
Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă.
64
CAP. 3
SUPRAVEGHEREA EXERCITATĂ DE PROCUROR ÎN ACTIVITATEA DE URMĂRIRE
PENALĂ
ART. 216
Obiectul supravegherii
Procurorul, în exercitarea supravegherii respectării legii în activitatea de urmărire penală, veghează
ca orice infracŃiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o
persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de
legea penală.
De asemenea, procurorul veghează ca nici o persoană să nu fie reŃinută sau arestată, decât în
cazurile şi în condiŃiile prevăzute de lege.
În exercitarea activităŃii de supraveghere, procurorul ia măsurile necesare sau dă dispoziŃii
organelor de cercetare penală ca să ia asemenea măsuri.
Procurorul ia măsuri şi dă dispoziŃii în scris şi motivat.
ART. 217
Trecerea cauzei de la un organ la altul
Procurorul poate să dispună, după necesitate, ca într-o cauză în care cercetarea penală trebuie
efectuată de un anumit organ de cercetare, să fie efectuată de un alt asemenea organ.
Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penală ierarhic superior se dispune de
procurorul de la parchetul care exercită supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a
organului de cercetare penală care preia cauza şi după încunoştinŃarea procurorului care exercită
supravegherea acesteia.
Alineatul 3 *** Abrogat
În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin
ordonanŃă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliŃiei judiciare.
ART. 218
ModalităŃi de exercitare a supravegherii
Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliŃiei judiciare şi
a altor organe de cercetare speciale şi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate
cu respectarea dispoziŃiilor legale.
Organele de cercetare penală sunt obligate să încunoştinŃeze de îndată pe procuror despre
infracŃiunile de care au luat cunoştinŃă.
Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau să-l efectueze personal.
Procurorul poate să ceară spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, care este
obligat să-l trimită, cu toate actele, materialele şi datele privitoare la fapte care formează obiectul
cercetării.
ART. 219
DispoziŃii date de procuror
Procurorul poate să dea dispoziŃii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală. În
cazul organelor de cercetare ale poliŃiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot
să le dea îndrumări sau dispoziŃii privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în
acest sens.
DispoziŃiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penală, precum şi
pentru alte organe ce au atribuŃii prevăzute de lege în constatarea infracŃiunilor.
În cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii în mod defectuos, de către organul de cercetare penală, a
dispoziŃiilor date de procuror, acesta va sesiza conducătorul organului de cercetare penală, care are
obligaŃia ca în termen de 3 zile de la sesizare să comunice procurorului măsurile dispuse.
ART. 220
Infirmarea actelor sau măsurilor procesuale nelegale
Când procurorul constată că un act sau o măsură procesuală a organului de urmărire penală nu
este dată cu respectarea dispoziŃiilor legale, o infirmă prin ordonanŃă.
65
Alineatul 2 *** Abrogat
CAP. 4
EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE
SecŃiunea I
Sesizarea organelor de urmărire penală
ART. 221
Modurile de sesizare
Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunŃ, ori se sesizează din oficiu când
află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracŃiune. În cazul în care organul de urmărire penală se
sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens.
Când, potrivit legii, punerea în mişcare a acŃiunii penale se face numai la plângerea prealabilă ori
la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa
acestora.
De asemenea, urmărirea penală nu poate începe fără exprimarea dorinŃei guvernului străin în cazul
infracŃiunii prevăzute în art. 171 din Codul penal.
Când prin săvârşirea unei infracŃiuni s-a produs o pagubă uneia din unităŃile la care se referă art.
145 din Codul penal, unitatea păgubită este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală,
să prezinte situaŃii explicative cu privire la întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care
paguba a fost pricinuită şi să se constituie parte civilă.
ART. 222
Plângerea
(1) Plângerea este încunoştinŃarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică,
referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracŃiune.
(2) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiŃionarului,
descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a
mijloacelor de probă.
(3) Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura
rămâne ataşată plângerii.
(4) Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primeşte.
(5) Plângerea se poate face şi de către unul dintre soŃi pentru celălalt soŃ, sau de către copilul major
pentru părinŃi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.
(6) Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciŃiu, plângerea se face de reprezentantul său
legal. Persoana cu capacitate de exerciŃiu restrânsă poate face plângere cu încuviinŃarea persoanelor
prevăzute de legea civilă.
(7) Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanŃa de judecată se
trimite organului competent.
ART. 223
DenunŃul
DenunŃul este încunoştinŃarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică
despre săvârşirea unei infracŃiuni.
DenunŃul trebuie să conŃină aceleaşi date ca şi plângerea.
DenunŃul scris trebuie să fie semnat de denunŃător, iar în cazul denunŃului oral, acesta se
consemnează într-un proces-verbal de către organul în faŃa căruia a fost făcut.
Alineatul 4 *** Abrogat
ART. 224
Acte premergătoare
În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea
urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare şi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne,
66
precum şi din celelalte organe de stat cu atribuŃii în domeniul siguranŃei naŃionale, anume desemnaŃi
în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameninŃări la adresa siguranŃei naŃionale.
Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de
probă.
ART. 224^1
Actele premergătoare efectuate de investigatorii sub acoperire
În cazul în care există indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea
unei infracŃiuni contra siguranŃei naŃionale prevăzute în Codul penal şi în legi speciale, precum şi în
cazul infracŃiunilor de trafic de stupefiante şi de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a
banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infracŃiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie, cu modificările şi completările
ulterioare, ori a unei alte infracŃiuni grave care nu poate fi descoperită sau ai cărei făptuitori nu pot
fi identificaŃi prin alte mijloace, pot fi folosiŃi, în vederea strângerii datelor privind existenŃa
infracŃiunii şi identificarea persoanelor faŃă de care există presupunerea că au săvârşit o infracŃiune,
investigatori sub o altă identitate decât cea reală.
Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul poliŃiei judiciare şi pot fi folosiŃi
numai pe o perioadă determinată, în condiŃiile prevăzute în art. 224^2 şi 224^3.
Investigatorul sub acoperire culege date şi informaŃii în baza autorizaŃiei emise potrivit
dispoziŃiilor prevăzute în art. 224^2, pe care le pune, în totalitate, la dispoziŃia procurorului.
ART. 224^2
Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire
Persoanele prevăzute în art. 224^1 pot efectua investigaŃii numai cu autorizarea motivată a
procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Autorizarea este dată prin ordonanŃă motivată, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi
prelungită pentru motive temeinic justificate. Fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile, iar
durata totală a autorizării, în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană, nu poate depăşi un an.
În cererea de autorizare adresată procurorului se vor menŃiona datele şi indiciile privitoare la
faptele şi persoanele faŃă de care există presupunerea că au săvârşit o infracŃiune, precum şi
perioada pentru care se cere autorizarea.
OrdonanŃa procurorului prin care se autorizează folosirea investigatorului sub acoperire trebuie
să cuprindă, pe lângă menŃiunile prevăzute la art. 203, următoarele:
a) indiciile temeinice şi concrete care justifică măsura şi motivele pentru care măsura este
necesară;
b) activităŃile pe care le poate desfăşura investigatorul sub acoperire;
c) persoanele faŃă de care există presupunerea că au săvârşit o infracŃiune;
d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmează să desfăşoare activităŃile autorizate;
e) perioada pentru care se dă autorizarea;
f) alte menŃiuni prevăzute de lege.
În cazuri urgente şi temeinic justificate se poate solicita autorizarea şi a altor activităŃi decât cele
pentru care există autorizare, procurorul urmând să se pronunŃe de îndată.
ART. 224^3
Folosirea datelor obŃinute de investigatorii sub acoperire
Datele şi informaŃiile obŃinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penală
şi în legătură cu persoanele la care se referă autorizaŃia emisă de procuror.
Aceste date şi informaŃii vor putea fi folosite şi în alte cauze sau în legătură cu alte persoane, dacă
sunt concludente şi utile.
ART. 224^4
Măsuri de protecŃie a investigatorilor sub acoperire
Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvăluită în timpul ori după
terminarea acŃiunii acestora.
Procurorul competent să autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul să-i
cunoască adevărata identitate, cu respectarea secretului profesional.
ART. 225
67
Sesizarea la cererea organului competent
Când legea prevede că începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără o sesizare specială,
aceasta trebuie făcută în scris şi semnată de către organul competent. În actul de sesizare trebuie să se
arate în mod corespunzător datele prevăzute în art. 222 alin. 2.
ART. 226
Unele dispoziŃii privind urmărirea penală pentru militari
Pentru infracŃiunile prevăzute de Codul penal în art. 331 – 334, 348, 353 şi 354, urmărirea penală
poate începe numai la sesizarea comandantului.
Pentru celelalte infracŃiuni săvârşite de militari, organul de urmărire penală procedează potrivit
regulilor obişnuite, informând pe comandant de îndată ce a început urmărirea penală.
ART. 227
Sesizări făcute de persoane cu funcŃii de conducere şi de alŃi funcŃionari
Orice persoană cu funcŃie de conducere într-o unitate la care se referă art. 145 din Codul penal sau
cu atribuŃii de control, care a luat cunoştinŃă de săvârşirea unei infracŃiuni în acea unitate, este
obligată să sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penală şi să ia măsuri să nu
dispară urmele infracŃiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă.
ObligaŃiile prevăzute în alin. 1 revin şi oricărui funcŃionar care a luat cunoştinŃă despre
săvârşirea unei infracŃiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile.
SecŃiunea II
Desfăşurarea urmăririi penale
ART. 228
Începerea urmăririi penale
(1) Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin
rezoluŃie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor
premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acŃiunii
penale prevăzute în art. 10, cu excepŃia celui de la lit. b^1).
(1^1) RezoluŃia de începere a urmăririi penale va cuprinde data şi ora la care s-a dispus începerea
urmăririi penale şi va fi înregistrată într-un registru special.
(2) În cazul arătat în art. 10 lit. b^1), organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu
propunerea de a dispune scoaterea de sub urmărire penală.
Alineatul 3 *** Abrogat
(3^1) RezoluŃia de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală, se supune
confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activităŃii de cercetare penală, în
termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind
obligate să prezinte totodată şi dosarul cauzei.
(4) Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea
plângerii sau denunŃului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acŃiunii
penale prevăzute în art. 10, cu excepŃia celui de la lit. b^1), organul de urmărire penală înaintează
procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.
(5) Dacă procurorul constată că nu sunt întrunite condiŃiile arătate în alin. 4, restituie actele
organului de urmărire penală, fie pentru completarea actelor premergătoare, fie pentru începerea
urmăririi penale.
(6) În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluŃie motivată.
Copie de pe rezoluŃie se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei
faŃă de care s-au efectuat acte premergătoare. DispoziŃiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) se aplică în mod
corespunzător.
(6^1) Împotriva rezoluŃiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanŃa de
judecată, potrivit art. 278^1 şi următoarele.
(7) Dacă ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia
propunerea de a nu se începe urmărirea penală, procurorul infirmă rezoluŃia şi restituie actele
organului de urmărire, dispunând începerea urmăririi penale.
68
ART. 229
Învinuitul
Persoana faŃă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte învinuit cât timp nu a fost pusă în
mişcare acŃiunea penală împotriva sa.
ART. 230
Scoaterea de sub urmărire când fapta nu prezintă pericolul social al unei infracŃiuni
Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanŃă scoaterea de sub urmărire
penală şi înştiinŃează despre aceasta, când este cazul, persoana care a făcut sesizarea.
ART. 231
Restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale
Dacă procurorul, sesizat potrivit dispoziŃiilor art. 228 alin. 2, constată că nu este cazul să scoată de
sub urmărire, restituie dosarul organului de cercetare penală pentru continuarea cercetării penale.
ART. 232
Restituirea dosarului pentru începerea sau continuarea cercetării penale
Dacă procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele şi dosarul, organul
de urmărire penală continuă efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, începe ori continuă
urmărirea penală, procedând la efectuarea acestora, potrivit legii, şi Ńinând seama de împrejurările
speciale ale fiecărei cauze.
ART. 233
Arestarea preventivă a învinuitului
În cursul efectuării cercetării penale, dacă organul de cercetare consideră că sunt întrunite
condiŃiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a învinuitului, face propuneri
în acest sens şi le înaintează procurorului.
Dacă procurorul, după ce examinează dosarul cauzei, constată că este cazul să se ia măsura
arestării preventive a învinuitului, procedează potrivit art. 146.
ART. 234
Propuneri făcute de organul de cercetare penală
Dacă organul de cercetare penală consideră că sunt temeiuri pentru punerea în mişcare a acŃiunii
penale, face propuneri în acest sens, pe care le înaintează procurorului.
Organul de cercetare penală, dacă consideră că sunt întrunite şi condiŃiile prevăzute de lege
pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează în acelaşi mod.
ART. 235
Punerea în mişcare a acŃiunii penale prin ordonanŃă
Procurorul se pronunŃă asupra punerii în mişcare a acŃiunii penale după examinarea dosarului.
Dacă procurorul este de acord cu propunerea, pune în mişcare acŃiunea penală prin ordonanŃă.
OrdonanŃa de punere în mişcare a acŃiunii penale trebuie să cuprindă, pe lângă menŃiunile arătate
în art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este învinuit şi încadrarea
juridică a acesteia.
ART. 236
Arestarea preventivă a inculpatului
Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune în mişcare acŃiunea penală şi dacă apreciază că
sunt întrunite condiŃiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului,
procedează potrivit art. 149^1.
ART. 237
Continuarea cercetării şi ascultarea inculpatului
După aducerea la îndeplinire a dispoziŃiilor art. 233 – 236, procurorul, dacă este cazul, dispune
continuarea cercetării penale. Organul de cercetare penală continuă efectuarea actelor de cercetare,
fiind obligat să respecte şi dispoziŃiile date de procuror.
Dacă procurorul a pus în mişcare acŃiunea penală, organul de cercetare penală îl cheamă pe
inculpat, îi comunică fapta pentru care este învinuit şi îi dă explicaŃii cu privire la drepturile şi
obligaŃiile pe care le are. Atunci când inculpatul nu locuieşte în Ńară, organul de cercetare penală va
Ńine seama, la fixarea termenului de prezentare în faŃa acestuia, de reglementările speciale privind
asistenŃa judiciară internaŃională în materie penală.
69
Organul de cercetare penală pune în vedere inculpatului aflat în stare de libertate că este obligat să
se prezinte la toate chemările ce i se vor face în cursul procesului penal şi că are îndatorirea să
comunice orice schimbare de adresă.
Organul de cercetare penală va continua urmărirea şi fără a-l asculta pe inculpat, când acesta este
dispărut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieşte în Ńară.
ART. 238
Extinderea cercetării penale
Organul de cercetare penală, dacă constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori
împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus
începerea urmăririi penale ori s-a pus în mişcare acŃiunea penală sau date cu privire la participarea
şi a unei alte persoane la săvârşirea acelei fapte, este obligat să facă propuneri procurorului pentru
extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice. Propunerile se înaintează în cel
mult 3 zile de la data constatării faptelor, împrejurărilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide,
prin ordonanŃă, în cel mult 5 zile.
SecŃiunea III
Suspendarea urmăririi penale
ART. 239
Cazuri de suspendare
În cazul când se constată printr-o expertiză medico-legală că învinuitul sau inculpatul suferă de o
boală gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează
procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale.
Procurorul se pronunŃă asupra suspendării prin ordonanŃă.
ART. 240
OrdonanŃa de suspendare
OrdonanŃa trebuie să cuprindă, pe lângă menŃiunile arătate în art. 203, datele privitoare la persoana
învinuitului sau inculpatului, fapta de care este învinuit, cauzele care au determinat suspendarea şi
măsurile luate în vederea însănătoşirii învinuitului sau inculpatului.
OrdonanŃa de suspendare a urmăririi penale se comunică, în copie, învinuitului sau inculpatului şi
persoanei vătămate. După comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penală.
ART. 241
Sarcina organului de cercetare în timpul suspendării
În timpul cât urmărirea este suspendată, organul de cercetare penală continuă să efectueze toate
actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de situaŃia învinuitului sau inculpatului.
Organul de cercetare penală este obligat să se intereseze periodic dacă mai subzistă cauza care a
determinat suspendarea urmăririi penale.
SecŃiunea IV
Încetarea urmăririi penale
ART. 242
Cazuri de încetare
Încetarea urmăririi penale are loc când se constată existenŃa vreunuia dintre cazurile prevăzute în
art. 10 alin. 1 lit. f) – h), i^1) şi j) şi există învinuit sau inculpat în cauză.
Dacă în aceeaşi cauză sunt mai mulŃi învinuiŃi sau inculpaŃi ori dacă mai multe fapte fac obiectul
aceleiaşi cauze, încetarea urmăririi se face numai cu privire la învinuiŃii sau inculpaŃii, ori la faptele
pentru care există cazul de încetare a urmăririi.
ART. 243
Procedura încetării
Organul de cercetare penală, când constată existenŃa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10
alin. 1 lit. f) – h), i^1) şi j), înaintează procurorului dosarul împreună cu propuneri de încetare a
urmăririi penale.
70
Procurorul se pronunŃă asupra încetării urmăririi penale prin ordonanŃă, dispunând potrivit art. 11
pct. 1 lit. c). În cazul în care nu s-a pus în mişcare acŃiunea penală, încetarea urmăririi penale se
pronunŃă prin rezoluŃie motivată.
Atunci când cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat,
procurorul trebuie să se pronunŃe asupra încetării urmăririi penale în aceeaşi zi în care a primit
propunerea de încetare de la organul de cercetare penală. Dacă procurorul a dispus încetarea
urmăririi penale, trebuie să ceară de îndată instanŃei revocarea măsurii arestării preventive. În
termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului împreună cu un referat în care se
menŃionează cazul sau cazurile de încetare a urmăririi penale constatate, instanŃa dispune, prin
încheiere, revocarea măsurii şi punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului şi
restituie dosarul procurorului, în acelaşi termen, împreună cu o copie a încheierii.
ART. 244
OrdonanŃa de încetare a urmăririi penale
OrdonanŃa de încetare a urmăririi penale trebuie să cuprindă pe lângă menŃiunile arătate în art. 203,
datele privind persoana şi fapta la care se referă încetarea, precum şi arătarea temeiurilor de fapt şi de
drept pe baza cărora se dispune încetarea urmăririi penale.
ART. 245
DispoziŃii complimentare ale ordonanŃei
Prin ordonanŃa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra:
a) revocării măsurilor asigurătorii luate în vederea executării pedepsei amenzii;
b) confiscării lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscării speciale şi
restituirii celorlalte.
Dacă proprietatea corpurilor delicte şi a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de
probă este contestată, ele sunt păstrate de organul de cercetare penală până la hotărârea instanŃei
civile;
c) măsurilor asigurătorii privind reparaŃiile civile şi a restabilirii situaŃiei anterioare săvârşirii
infracŃiunii.
În cazul în care s-a dispus menŃinerea măsurilor asigurătorii privind reparaŃiile civile, aceste
măsuri se vor considera desfiinŃate, dacă persoana vătămată nu introduce acŃiune în faŃa instanŃei
civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale;
c^1) sesizării instanŃei civile competente cu privire la desfiinŃarea totală sau parŃială a unui
înscris;
d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie să le suporte şi ordonând
încasarea lor;
e) restituirii cauŃiunii în cazurile prevăzute de lege.
Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat vreuna din măsurile de siguranŃă arătate în art. 162, se va
face menŃiune despre aceasta.
În cazul în care încetarea urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat, în ordonanŃă
se va face menŃiune şi cu privire la revocarea arestării preventive dispusă de instanŃă, potrivit art.
243 alin. 3.
ART. 246
ÎnştiinŃarea despre încetarea urmăririi penale
Copie de pe ordonanŃa sau rezoluŃia prin care procurorul dispune încetarea urmăririi penale se
comunică persoanei care a făcut sesizarea, învinuitului sau inculpatului şi, după caz, altor persoane
interesate.
În cazul când învinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, instanŃa înştiinŃează prin adresă
administraŃia locului de deŃinere, cu dispoziŃia de a-l pune de îndată în libertate pe învinuit sau
inculpat, potrivit art. 243 alin. 3.
ART. 247
Abrogat.
ART. 248
Restituirea dosarului şi continuarea cercetării penale
71
Procurorul, dacă constată că nu este cazul să dispună încetarea sau când a dispus încetarea parŃial,
restituie dosarul organului de cercetare penală, cu dispoziŃia de a continua cercetarea.
SecŃiunea V
Scoaterea de sub urmărirea penală
ART. 249
Cazurile şi procedura scoaterii de sub urmărire
Scoaterea de sub urmărirea penală are loc când se constată existenŃa vreunuia dintre cazurile
prevăzute în art. 10 lit. a) – e) şi există învinuit sau inculpat în cauză.
DispoziŃiile art. 242 – 246 şi 248 se aplică în mod corespunzător şi în procedura scoaterii de sub
urmărire.
În cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1) procurorul se pronunŃă prin ordonanŃă.
ART. 249^1
Punerea în executare a ordonanŃei prin care s-a aplicat o sancŃiune cu caracter administrativ
În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală în temeiul art. 10 lit. b^1), executarea
mustrării sau mustrării cu avertisment, prevăzute în art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror, se
face potrivit art. 487, care se aplică în mod corespunzător.
Executarea sancŃiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectuează potrivit art. 442 şi 443.
Împotriva ordonanŃei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală în temeiul art. 10
alin. 1 lit. b^1) se poate face plângere în termen de 20 de zile de la înştiinŃarea prevăzută în art. 246.
Punerea în executare a ordonanŃei prin care s-a aplicat sancŃiunea cu caracter administrativ a
amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 3, iar dacă s-a făcut plângere şi a fost
respinsă, după respingerea acesteia.
SecŃiunea VI
Procedura prezentării materialului de urmărire penală
ART. 250
Prezentarea materialului
După punerea în mişcare a acŃiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare,
organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în faŃa sa şi:
a) îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoştinŃă de materialul de urmărire penală, arătându-i
şi încadrarea juridică a faptei săvârşite;
b) îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoştinŃă de material. Dacă inculpatul nu poate să
citească, organul de cercetare penală îi citeşte materialul;
c) îl întreabă, după ce a luat cunoştinŃă de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat
cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraŃii suplimentare.
ART. 251
Procesul-verbal de prezentare a materialului
Despre aducerea la îndeplinire a dispoziŃiilor prevăzute în art. 250 organul de cercetare penală
întocmeşte proces-verbal, în care consemnează şi declaraŃiile, cererile şi răspunsurile inculpatului.
ART. 252
Cereri noi formulate de inculpat
Dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală
le examinează de îndată şi dispune prin ordonanŃă admiterea sau respingerea lor.
Organul de cercetare dispune prin aceeaşi ordonanŃă completarea cercetării penale, atunci când din
declaraŃiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării.
ART. 253
Prezentarea din nou a materialului de urmărire penală
Organul de cercetare penală este obligat să procedeze din nou la prezentarea materialului, dacă a
efectuat noi acte de cercetare penală, sau dacă constată că trebuie să fie schimbată încadrarea juridică
a faptei.
72
ART. 254
Cazuri de neprezentare a materialului
Când prezentarea materialului nu a fost posibilă din cauză că inculpatul este dispărut sau s-a
sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penală, în referatul care se întocmeşte
potrivit art. 259 se arată împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării.
Dacă până la înaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezintă, este prins ori adus, se
procedează la prezentarea materialului de urmărire penală.
SecŃiunea VII
Terminarea urmăririi penale
&1. Urmărire fără punerea în mişcare a acŃiunii penale
ART. 255
Ascultarea învinuitului înainte de terminarea cercetării
În cauzele în care nu a fost pusă în mişcare acŃiunea penală, organul de cercetare, după efectuarea
actelor de cercetare penală potrivit art. 232, dacă există învinuit în cauză şi constată că împotriva
acestuia sunt suficiente probe, procedează la o nouă ascultare a învinuitului, aducându-i la cunoştinŃă
învinuirea şi întrebându-l dacă are noi mijloace de apărare.
Dacă învinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost găsită temeinică ori dacă
cercetarea a fost completată potrivit propunerilor făcute, cercetarea se consideră terminată.
ART. 256
Înaintarea dosarului privind pe învinuit
De îndată ce cercetarea penală este terminată, organul de cercetare înaintează dosarul procurorului
cu un referat, în care consemnează rezultatul cercetării, spre a se decide potrivit art. 262. Referatul va
cuprinde în mod corespunzător menŃiunile prevăzute în art. 259 – 260.
ART. 257
Prezentarea materialului de către procuror
Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală
potrivit dispoziŃiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător.
&2. Urmărire cu acŃiunea penală pusă în mişcare
ART. 258
Înaintarea dosarului privind pe inculpat
În cauzele în care acŃiunea penală a fost pusă în mişcare, după completarea cercetării şi după
îndeplinirea dispoziŃiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, cercetarea
penală se consideră terminată. Organul de cercetare penală înaintează de îndată procurorului
dosarul cauzei însoŃit de un referat.
ART. 259
Cuprinsul referatului întocmit de organul de cercetare penală
Referatul întocmit de organul de cercetare penală trebuie să se limiteze la fapta care a format
obiectul punerii în mişcare a acŃiunii penale, la persoana inculpatului şi la ultima încadrare juridică
dată faptei.
Referatul trebuie să cuprindă fapta reŃinută în sarcina inculpatului, probele administrate şi
încadrarea juridică.
Când urmărirea penală priveşte mai multe fapte sau mai mulŃi inculpaŃi, referatul trebuie să
cuprindă menŃiunile arătate în alineatul precedent cu privire la toate faptele şi la toŃi inculpaŃii şi,
dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori făptuitori s-a încetat urmărirea, s-a dispus
scoaterea de sub urmărire ori s-a suspendat urmărirea penală.
ART. 260
Date suplimentare
Referatul trebuie să cuprindă date suplimentare privitoare la:
a) mijloacele materiale de probă şi măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale, precum
şi locul unde se află;
73
b) măsurile asigurătorii privind reparaŃiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate în cursul
cercetării penale;
c) cheltuielile judiciare.
CAP. 5
TRIMITEREA ÎN JUDECATĂ
ART. 261
Verificarea lucrărilor urmăririi penale
Procurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul
de cercetare penală potrivit art. 256 sau 258 să procedeze la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi
să se pronunŃe asupra acestora.
Procurorul procedează la prezentarea materialului de urmărire penală în situaŃiile prevăzute în art.
254 alin. 1, dacă inculpatul se prezintă, este prins sau adus după înaintarea dosarului la parchet.
Rezolvarea cauzelor în care sunt arestaŃi se face de urgenŃă şi cu precădere.
ART. 262
Rezolvarea cauzelor
Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziŃiile legale care garantează aflarea
adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate,
procedează, după caz, astfel:
1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau
de inculpat şi că acesta răspunde penal:
a) dacă acŃiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin
care pune în mişcare acŃiunea penală şi dispune trimiterea în judecată;
b) dacă acŃiunea penală a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care
dispune trimiterea în judecată;
2. dă ordonanŃă prin care:
a) clasează, scoate de sub urmărire sau încetează urmărirea penală potrivit dispoziŃiilor art. 11.
Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art.
18^1 alin. 3 din Codul penal;
b) suspendă urmărirea penală, atunci când constată existenŃa unei cauze de suspendare a urmăririi.
ART. 263
Cuprinsul rechizitoriului
Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi
trebuie să cuprindă, pe lângă menŃiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana
inculpatului, fapta reŃinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea,
măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziŃia de trimitere în judecată.
În rechizitoriu se arată de asemenea numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în
instanŃă, cu indicarea calităŃii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate.
În cazul când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă şi datele
suplimentare prevăzute în art. 260.
Procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe
fapte ori mai mulŃi învinuiŃi sau inculpaŃi şi chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art.
262.
ART. 264
Actul de sesizare a instanŃei
(1) Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanŃei de judecată.
Alineatul 2 *** Abrogat
(3) Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităŃii şi temeiniciei de prim-procurorul
parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când
urmărirea este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmărirea
penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie,
rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secŃie, iar când urmărirea penală este efectuată de
74
acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestaŃi,
verificarea se face de urgenŃă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive.
(4) Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl
înaintează instanŃei competente, împreună cu dosarul cauzei şi cu un număr necesar de copii de pe
rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpaŃilor aflaŃi în stare de deŃinere.
Alineatul 5 *** Abrogat
ART. 265
Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmărire
Când procurorul constată că urmărirea penală nu este completă, sau că nu au fost respectate
dispoziŃiile legale care garantează aflarea adevărului, restituie cauza organului care a efectuat
urmărirea penală, sau potrivit dispoziŃiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmărire, în vederea
completării sau refacerii urmăririi penale.
Când completarea sau refacerea urmăririi penale este necesară numai cu privire la unele fapte sau
la unii învinuiŃi sau inculpaŃi, iar disjungerea nu este posibilă, procurorul dispune restituirea sau
trimiterea întregii cauze.
ART. 266
Cuprinsul ordonanŃei de restituire
OrdonanŃa de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lângă menŃiunile arătate în art. 203, indicarea
actelor de cercetare penală ce trebuie efectuate ori refăcute, a faptelor sau împrejurărilor ce urmează a
fi constatate şi a mijloacelor de probă ce urmează a fi folosite.
ART. 267
DispoziŃiile privitoare la măsurile preventive, de siguranŃă sau asigurătorii
În cazul în care procurorul, la întocmirea rechizitoriului potrivit art. 262 pct. 1, consideră că este
necesară arestarea inculpatului, fiind întrunite condiŃiile prevăzute de lege, înaintează instanŃei, în
termen de 24 de ore, rechizitoriul şi propunerea de arestare a inculpatului. În acelaşi mod
procedează procurorul şi în cazul în care este necesară luarea măsurilor de siguranŃă prevăzute în
art. 113 şi 114 din Codul penal. În cazul în care procurorul consideră că se impune luarea măsurilor
preventive prevăzute în art. 145 şi 145^1, dispune aceasta prin rechizitoriu.
În cazurile prevăzute în art. 262 pct. 2, art. 265 şi 268, procurorul trimite dosarul cauzei la
instanŃă, pentru ca judecătorul care a dispus în cursul urmăririi penale arestarea preventivă sau
măsurile de siguranŃă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal să dispună asupra prelungirii sau
revocării acestora. În cazul măsurilor preventive prevăzute în art. 145 şi 145^1, procurorul dispune
revocarea acestor măsuri sau, după caz, trimite dosarul cauzei la instanŃă cu propunerea de
prelungire.
Încheierea prin care instanŃa dispune cu privire la aceste măsuri se trimite procurorului, care face
menŃiune despre aceasta în ordonanŃa de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi
penale, de suspendare a urmăririi penale, de restituire sau de trimitere la organul competent.
Prevederile art. 243 alin. 3 şi art. 249 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Procurorul este obligat să dispună asupra menŃinerii sau revocării măsurilor de siguranŃă, altele
decât cele prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, şi a măsurilor asigurătorii luate în cursul
urmăririi penale, sau dacă este cazul să ia asemenea măsuri.
ART. 268
Trimiterea la organul competent
Când procurorul constată că pentru vreuna din infracŃiunile sau infractorii arătaŃi în art. 207, 208 şi
209 alin. 3 şi 4 urmărirea penală s-a făcut de un alt organ decât cel prevăzut în textele menŃionate, ia
măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent.
În cazul prevăzut în alineatul precedent rămân valabile măsurile asigurătorii luate, actele sau
măsurile procesuale confirmate sau încuviinŃate de procuror, precum şi actele procesuale care nu pot
fi refăcute.
ART. 269
ObligaŃiile organelor competente
Organul de cercetare penală sesizat prin trimiterea cauzei potrivit art. 268 procedează la ascultarea
învinuitului sau inculpatului şi, Ńinând seama de dispoziŃiile art. 268 alin. 2, dispune în ce măsură
75
trebuie refăcute celelalte acte procesuale şi ce anume acte mai trebuie efectuate în completarea
cercetării penale.
CAP. 6
RELUAREA URMĂRIRII PENALE
ART. 270
Cazurile de reluare
Urmărirea penală este reluată în caz de:
a) încetare a cauzei de suspendare;
b) restituire a cauzei de către instanŃa de judecată în vederea refacerii urmăririi penale;
c) redeschidere a urmăririi penale.
Reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din
cazurile prevăzute în art. 10.
ART. 271
Reluarea după suspendare
Reluarea urmăririi penale după suspendare are loc când se constată că a încetat cauza care a
determinat suspendarea. Organul de cercetare penală care constată că a încetat cauza de suspendare
înaintează dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluării. Reluarea se dispune prin ordonanŃă.
ART. 272
Reluarea în caz de restituire
Când instanŃa de judecată a dispus restituirea cauzei în vederea refacerii urmăririi penale,
urmărirea se reia pe baza hotărârii prin care instanŃa a dispus restituirea.
ART. 273
Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi
(1) Redeschiderea urmăririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau
scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a
determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau
scoaterea de sub urmărire.
(1^1) Redeschiderea urmăririi penale are loc, de asemenea, când judecătorul, potrivit art. 278^1,
a admis plângerea împotriva ordonanŃei sau, după caz, a rezoluŃiei procurorului de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare şi a trimis cauza procurorului în
vederea redeschiderii urmăririi penale. În cazul în care instanŃa, potrivit art. 278^1, a admis
plângerea împotriva rezoluŃiei de neîncepere a urmăririi penale şi a trimis cauza procurorului în
vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăririi în condiŃiile prevăzute de
lege. DispoziŃiile instanŃei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor
şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate.
(1^2) În cazurile prevăzute în alin. 1 şi 1^1, dacă se consideră pe baza datelor din dosar că se
justifică luarea unei măsuri preventive, procurorul procedează potrivit art. 233 sau 236, care se
aplică în mod corespunzător. În ordonanŃa prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale, se face
menŃiune cu privire la luarea acestor măsuri.
(2) Redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanŃă.
ART. 274
Durata arestării inculpatului după reluare
În cazurile de reluare a urmăririi penale prevăzute în art. 270 alin. 1 lit. a) şi c) şi în art. 273,
termenul privitor la măsura arestării inculpatului curge de la data luării acestei măsuri, dispoziŃiile
art. 150 aplicându-se în mod corespunzător.
În cazul restituirii cauzei de către instanŃa de judecată, potrivit art. 272, dacă inculpatul este
arestat şi instanŃa menŃine arestarea preventivă, termenul de 30 de zile curge de la data pronunŃării
hotărârii. InstanŃa trimite dosarul procurorului în termen de 10 zile.
Durata arestării inculpatului poate fi prelungită potrivit art. 155 şi 159.
CAP. 7
76
PLÂNGEREA ÎMPOTRIVA MĂSURILOR ŞI ACTELOR DE URMĂRIRE PENALĂ
ART. 275
Dreptul de a face plângere
Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin
acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Alineatul 2 *** Abrogat
Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi
se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează
obiectul plângerii.
ART. 276
ObligaŃia de înaintare a plângerii
Când plângerea a fost depusă la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48
de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului împreună cu explicaŃiile sale, atunci când acestea
sunt necesare.
ART. 277
Termenul de rezolvare
Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să
comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.
ART. 278
Plângerea contra actelor procurorului
(1) Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza
dispoziŃiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul
general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secŃie al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
(2) În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al
parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secŃie al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziŃiilor date de către
aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
(3) În cazul rezoluŃiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanŃei ori, după caz, al
rezoluŃiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,
plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanŃă sau rezoluŃie,
persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.
(3^1) RezoluŃiile sau ordonanŃele prin care se soluŃionează plângerile împotriva rezoluŃiilor sau
ordonanŃelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de
încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane
interesate.
(4) DispoziŃiile art. 275 – 277 se aplică în mod corespunzător.
ART. 278^1
Plângerea în faŃa judecătorului împotriva rezoluŃiilor sau ordonanŃelor procurorului de
netrimitere în judecată
După respingerea plângerii făcute conform art. 275 – 278 împotriva rezoluŃiei de neîncepere a
urmăririi penale sau a ordonanŃei ori, după caz, a rezoluŃiei de clasare, de scoatere de sub urmărire
penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte
persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la
data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de
la instanŃa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenŃa să judece cauza în primă instanŃă. Plângerea
poate fi făcută şi împotriva dispoziŃiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de
pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secŃie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie
şi JustiŃie ori procurorul ierarhic superior nu a soluŃionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277,
termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniŃial de 20 de zile.
77
Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care
se cere dosarul.
Persoana faŃă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală
sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea
acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluŃionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este
absolut necesară prezenŃa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.
La judecarea plângerii, prezenŃa procurorului este obligatorie.
La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut
plângerea, persoanei faŃă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub
urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.
Judecătorul, soluŃionând plângerea, verifică rezoluŃia sau ordonanŃa atacată, pe baza lucrărilor şi
a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Judecătorul pronunŃă una dintre următoarele soluŃii:
a) respinge plângerea, prin sentinŃă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată,
menŃinând rezoluŃia sau ordonanŃa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinŃă, desfiinŃează rezoluŃia sau ordonanŃa atacată şi trimite cauza
procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este
obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi
împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinŃează rezoluŃia sau ordonanŃa atacată şi, când probele
existente la dosar sunt suficiente, reŃine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziŃiile
privind judecata în primă instanŃă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanŃei îl constituie plângerea persoanei la
care se referă alin. 1.
Hotărârea judecătorului pronunŃată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de
procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faŃă de care s-a dispus neînceperea
urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de
orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
În situaŃia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinŃa căreia judecătorul, prin hotărâre
definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate
fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu
au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în
art. 10.
Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea
acesteia.
Plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent.
CAP. 8
PROCEDURA PLÂNGERII PREALABILE
ART. 279
Organele cărora li se adresează plângerea
Punerea în mişcare a acŃiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în
cazul infracŃiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.
Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.
ART. 280
Procedura în cazul infracŃiunilor flagrante
În caz de infracŃiune flagrantă, organul de urmărire penală este obligat să constate săvârşirea
acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile.
Alineatul 2 *** Abrogat
După constatarea infracŃiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată
şi, dacă aceasta declară că face plângere prealabilă, continuă urmărirea penală. În caz contrar,
procurorul dispune încetarea urmăririi penale.
78
ART. 281
Procedura în caz de conexitate sau de indivizibilitate
În caz de conexitate sau de indivizibilitate între o infracŃiune pentru care punerea în mişcare a
acŃiunii penale se face la plângerea prealabilă şi o altă infracŃiune pentru care punerea în mişcare a
acŃiunii penale nu se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dacă disjungerea nu este
posibilă, se aplică procedura prevăzută în art. 35.
ART. 282
Abrogat.
ART. 283
ConŃinutul plângerii
Plângerea trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă,
indicarea adresei părŃilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă
şi, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.
ART. 284
Termenul de introducere a plângerii
În cazul infracŃiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta
trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este
făptuitorul.
Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când
persoana îndreptăŃită a reclama a ştiut cine este făptuitorul.
ART. 284^1 *** Abrogat
Lipsa nejustificată a părŃii vătămate
ART. 285
Plângerea greşit îndreptată
Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanŃa de judecată se
trimite organului competent. În aceste cazuri, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în
termen la organul necompetent.
ART. 286
Schimbarea încadrării faptei
Dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de cercetare penală se consideră ulterior că fapta
urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de
cercetare penală cheamă partea vătămată şi o întreabă dacă înŃelege să facă plângere. În caz
afirmativ, organul de cercetare penală continuă cercetarea. În caz contrar, transmite actele
procurorului în vederea încetării urmăririi penale.
TITLUL II
JUDECATA
CAP. 1
DISPOZIłII GENERALE
ART. 287
Îndatoririle instanŃei de judecată
InstanŃa de judecată îşi exercită atribuŃiile în mod activ, în vederea aflării adevărului şi a realizării
rolului educativ al judecăŃii.
InstanŃa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză.
ART. 288
Locul unde se desfăşoară judecata
Judecata se desfăşoară la sediul instanŃei. Pentru motive temeinice, instanŃa poate dispune ca
judecata să se desfăşoare în alt loc.
ART. 289
Oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea
79
Judecata cauzei se face în faŃa instanŃei constituită potrivit legii şi se desfăşoară în şedinŃă, oral,
nemijlocit şi în contradictoriu.
ART. 290
Publicitatea şedinŃei de judecată
ŞedinŃa de judecată este publică. Minorii sub 16 ani nu pot asista la şedinŃa de judecată.
Dacă judecarea în şedinŃă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităŃii
sau vieŃii intime a unei persoane, instanŃa, la cererea procurorului, a părŃilor ori din oficiu, poate
declara şedinŃă secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.
Declararea şedinŃei secrete se face în şedinŃă publică, după ascultarea părŃilor prezente şi a
procurorului când participă la judecată.
În timpul cât şedinŃa este secretă, nu sunt admişi în sala de şedinŃă decât părŃile, reprezentanŃii
acestora, apărătorii şi celelalte persoane chemate de instanŃă în interesul cauzei.
ART. 291
Citarea părŃilor la judecată
Judecata poate avea loc numai dacă părŃile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.
Neprezentarea părŃilor citate nu împiedică judecarea cauzei. Când instanŃa consideră că este
necesară prezenŃa uneia dintre părŃile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în
acest scop judecata.
Partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la
vreunul dintre aceste termene.
Când judecata se amână, martorii, experŃii şi interpreŃii prezenŃi iau în cunoştinŃă noul termen de
judecată.
La cererea persoanelor care iau termenul în cunoştinŃă, instanŃa le înmânează citaŃii, spre a le servi
drept justificare la locul de muncă, în vederea prezentării la noul termen.
Când judecata rămâne în continuare, părŃile şi celelalte persoane care participă la proces nu se mai
citează.
Militarii sunt citaŃi la fiecare termen.
DeŃinuŃii sunt citaŃi, de asemenea, la fiecare termen.
ART. 292
Compunerea instanŃei
InstanŃa judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege.
Completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este
posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.
După începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage
reluarea de la început a dezbaterilor.
ART. 293
Judecata de urgenŃă în cauzele cu deŃinuŃi
Judecata în cauzele în care sunt inculpaŃi arestaŃi preventiv se face de urgenŃă şi cu precădere.
Judecata se face cu precădere şi atunci când unii dintre inculpaŃi sunt deŃinuŃi în altă cauză. Când
instanŃa găseşte necesar şi aceasta este posibil, face în cauză aplicaŃia dispoziŃiilor cu privire la
disjungere.
ART. 294
Asigurarea apărării
În cauzele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, judecătorul cauzei, odată
cu fixarea termenului de judecată, ia măsuri pentru desemnarea apărătorului.
Inculpatul, celelalte părŃi şi apărătorii au dreptul să ia cunoştinŃă de dosar în tot cursul judecăŃii.
Când inculpatul se află în stare de deŃinere, judecătorul cauzei ia măsuri ca acesta să-şi poată
exercita dreptul prevăzut în alineatul precedent şi să poată lua contact cu apărătorul său.
ART. 295
Alte măsuri pregătitoare
Preşedintele completului de judecată are îndatorirea să ia din timp toate măsurile necesare, pentru
ca la termenul de judecată fixat judecarea cauzei să nu sufere amânare.
80
De asemenea, se îngrijeşte ca lista cauzelor fixate pentru judecată să fie întocmită şi afişată la
instanŃă, spre vedere, cu 24 de ore înaintea termenului de judecată.
La întocmirea listei se Ńine seama de data intrării cauzelor la instanŃă, dându-se întâietate cauzelor
în care sunt deŃinuŃi şi celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgenŃă.
ART. 296
AtribuŃiile preşedintelui completului
Preşedintele conduce şedinŃa, îndeplinind toate îndatoririle pe care le are de la lege şi decide
asupra cererilor formulate de părŃi, dacă rezolvarea acestora nu este dată în căderea completului.
În cursul judecăŃii, preşedintele poate respinge întrebările formulate de părŃi şi de procuror, dacă
acestea nu sunt concludente şi utile judecării cauzei.
ART. 297
Strigarea cauzei şi apelul celor citaŃi
Preşedintele anunŃă, potrivit ordinii de pe lista de şedinŃă, cauza a cărei judecare este la rând,
dispunând facerea apelului părŃilor şi al celorlalte persoane citate, şi constată care din ele s-au
prezentat.
PărŃile se pot prezenta şi participa la judecată chiar dacă nu au fost citate sau nu au primit citaŃia,
preşedintele având îndatorirea să stabilească identitatea acestora.
ART. 298
Asigurarea ordinii şi solemnităŃii şedinŃei
Preşedintele veghează asupra menŃinerii ordinii şi solemnităŃii şedinŃei, putând lua măsurile
necesare în acest scop.
Preşedintele poate limita accesul publicului la şedinŃa de judecată, Ńinând seama de mărimea sălii
de şedinŃă.
PărŃile şi persoanele care asistă la şedinŃa de judecată sunt obligate să păstreze disciplina şedinŃei.
Când o parte sau oricare altă persoană tulbură şedinŃa sau nesocoteşte măsurile luate, preşedintele
îi atrage atenŃia să respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de abateri grave, dispune îndepărtarea
ei din sală.
Partea îndepărtată este chemată în sală înainte de începerea dezbaterilor. Preşedintele îi aduce la
cunoştinŃă actele esenŃiale efectuate în lipsă şi îi citeşte declaraŃiile celor ascultaŃi.
ART. 299
Constatarea infracŃiunilor de audienŃă
Dacă în cursul şedinŃei se săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, preşedintele constată acea
faptă şi identifică pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului.
InstanŃa, dacă este cazul, poate dispune arestarea preventivă a învinuitului, iar preşedintele emite
un mandat de arestare a acestuia. Despre luarea acestei măsuri se face menŃiune în încheierea de
şedinŃă. Cel învinuit este trimis de îndată procurorului împreună cu procesul-verbal şi cu mandatul de
arestare.
ART. 300
Verificarea sesizării instanŃei
InstanŃa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăŃişare, regularitatea actului de sesizare.
În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi
înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care
a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.
Alineatul 3 *** Abrogat
ART. 300^1
MenŃinerea arestării inculpatului la primirea dosarului
După înregistrarea dosarului la instanŃă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în
stare de arest, instanŃa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi
temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanŃa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu
există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării
preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
81
Când instanŃa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea
de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanŃa menŃine, prin
încheiere motivată, arestarea preventivă. DispoziŃiile art. 159 alin. 3, 4, 5 şi 11 se aplică în mod
corespunzător.
Încheierea poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispoziŃiile art. 160^a alin. 2.
ART. 300^2
Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăŃii
În cauzele în care inculpatul este arestat, instanŃa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul
judecăŃii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160^b.
ART. 301
Drepturile procurorului şi ale părŃilor în instanŃă
În cursul judecăŃii, procurorul şi oricare dintre părŃi pot formula cereri, ridica excepŃii şi pune
concluzii.
Partea vătămată poate formula cereri, ridica excepŃii şi pune concluzii cu privire la latura penală a
cauzei. În caz de concurs de infracŃiuni sau de conexitate, dreptul părŃii vătămate se limitează la fapta
care i-a cauzat vătămarea.
Partea civilă poate formula cereri, ridica excepŃii şi pune concluzii în măsura în care acestea au
legătură cu pretenŃiile sale civile.
ART. 302
Rezolvarea chestiunilor incidente
InstanŃa este obligată să pună în discuŃie cererile şi excepŃiile arătate în art. 301 sau excepŃiile
ridicate din oficiu şi să se pronunŃe asupra lor prin încheiere motivată.
InstanŃa se pronunŃă prin încheiere motivată şi asupra tuturor măsurilor luate în cursul judecăŃii.
ART. 303
Suspendarea judecăŃii
Când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă, care
îl împiedică să participe la judecată, instanŃa dispune, prin încheiere, suspendarea procesului penal
până când starea sănătăŃii inculpatului va permite participarea acestuia la judecată.
Dacă sunt mai mulŃi inculpaŃi, iar temeiul suspendării priveşte numai pe unul dintre ei şi
disjungerea nu este posibilă, se dispune suspendarea întregii cauze.
Încheierea dată în primă instanŃă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat
cu recurs la instanŃa superioară în termen de 24 de ore de la pronunŃare, pentru cei prezenŃi, şi de la
comunicare, pentru cei lipsă. Recursul nu suspendă executarea şi se judecă în termen de 3 zile.
Procesul penal se reia din oficiu de îndată ce inculpatul poate participa la judecată.
InstanŃa este obligată să se informeze periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat
suspendarea procesului penal.
InstanŃa suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o excepŃie
de neconstituŃionalitate, până la soluŃionarea de către Curtea ConstituŃională a excepŃiei. Dacă
inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300^2, iar dacă faŃă de acesta
s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi Ńara, se
aplică, în mod corespunzător, art. 145 şi 145^1. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de
ore de la pronunŃare, pentru cei prezenŃi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în
termen de 3 zile.
ART. 303^1
Suspendarea judecăŃii în caz de extrădare activă
În cazul în care, potrivit legii, se cere extrădarea unei persoane în vederea judecării într-o cauză
penală, instanŃa pe rolul căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere motivată, suspendarea
judecăŃii până la data la care statul solicitat va comunica hotărârea sa asupra cererii de extrădare.
Încheierea instanŃei este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunŃare, pentru cei
prezenŃi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Dacă se solicită extrădarea unui inculpat judecat într-o cauză cu mai mulŃi inculpaŃi, instanŃa
poate dispune, în interesul unei bune judecăŃi, disjungerea cauzei.
ART. 304
82
Note privind desfăşurarea şedinŃei de judecată
Desfăşurarea şedinŃei de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio.
În cursul şedinŃei de judecată grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului. Procurorul şi
părŃile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de către preşedinte.
În caz de contestare, de către participanŃii la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi verificate
şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinŃa de judecată.
După terminarea şedinŃei de judecată, participanŃii la proces primesc, la cerere, câte o copie de
pe notele grefierului.
Notele grefierului pot fi contestate până la termenul următor.
ART. 305
Încheierea de şedinŃă
Desfăşurarea procesului în şedinŃa de judecată se consemnează într-o încheiere care cuprinde:
a) ziua, luna, anul şi denumirea instanŃei;
b) menŃiunea dacă şedinŃa a fost sau nu publică;
c) numele şi prenumele judecătorilor, procurorului şi grefierului;
d) numele şi prenumele părŃilor, apărătorilor şi ale celorlalte persoane care participă în proces şi
care au fost prezente la judecată, precum şi ale celor care au lipsit, cu arătarea calităŃii lor procesuale
şi cu menŃiunea privitoare la îndeplinirea procedurii;
e) enunŃarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi textele de lege în care a fost
încadrată fapta;
f) înscrisurile care s-au citit în şedinŃă;
g) cererile de orice natură formulate de procuror, de părŃi şi de ceilalŃi participanŃi la proces;
h) concluziile procurorului şi ale părŃilor;
i) măsurile luate în cursul şedinŃei.
Încheierea se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinŃei şi se semnează de
preşedintele completului de judecată şi de grefier.
Când hotărârea se pronunŃă în ziua în care a avut loc judecata, nu se întocmeşte o încheiere
separată.
ART. 306
SoluŃionarea cauzei
Deliberarea şi pronunŃarea hotărârii se fac de îndată după încheierea dezbaterilor. Pentru motive
temeinice, deliberarea şi pronunŃarea pot fi amânate cel mult 15 zile.
ART. 307
Deliberarea
La deliberare iau parte numai membrii completului în faŃa căruia a avut loc dezbaterea.
Completul de judecată deliberează în secret.
ART. 308
Luarea hotărârii
Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluŃiilor
date chestiunilor supuse deliberării.
Când unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărârea se ia cu majoritate.
Dacă din deliberare rezultă mai mult decât două păreri, judecătorul care opinează pentru soluŃia
cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa.
Motivarea opiniei separate este obligatorie.
Dacă completul de judecată este format din doi judecători şi unanimitatea nu poate fi întrunită,
judecarea cauzei se reia în complet de divergenŃă.
ART. 309
Minuta
(1) Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conŃinutul prevăzut
pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată.
(2) Întocmirea minutei este obligatorie şi în cazurile în care judecătorul sau instanŃa dispune
asupra măsurilor preventive.
83
(3) Minuta se întocmeşte în două exemplare originale, din care unul se ataşează la dosarul cauzei,
iar celălalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al instanŃei.
ART. 310
PronunŃarea hotărârii
Hotărârea se pronunŃă în şedinŃă publică de către preşedintele completului de judecată asistat de
grefier.
La pronunŃarea hotărârii părŃile nu se citează. Hotărârea se redactează în cel mult 20 de zile de la
pronunŃare.
ART. 311
Felul hotărârilor
Hotărârea prin care cauza este soluŃionată de prima instanŃă de judecată sau prin care aceasta se
dezinvesteşte fără a soluŃiona cauza se numeşte sentinŃă.
Hotărârea prin care instanŃa se pronunŃă asupra apelului, recursului, recursului în interesul legii,
precum şi hotărârea pronunŃată de instanŃa de recurs în rejudecarea cauzei se numeşte decizie.
Toate celelalte hotărâri date de instanŃe în cursul judecăŃii se numesc încheieri.
ART. 312
Redactarea şi semnarea hotărârii
SentinŃa sau decizia se redactează de unul din judecătorii care au participat la soluŃionarea cauzei şi
se semnează de toŃi membrii completului şi de grefier.
În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se
semnează în locul acestuia de preşedintele completului. Dacă şi preşedintele completului este
împiedicat a semna, hotărârea se semnează de preşedintele instanŃei. Când împiedicarea priveşte pe
grefier, hotărârea se semnează de grefierul şef. În toate cazurile se face menŃiune pe hotărâre despre
cauza care a determinat împiedicarea.
CAP. 2
JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANłĂ
SecŃiunea I
Desfăşurarea judecării cauzelor
ART. 313
Măsuri premergătoare
În vederea repartizării pe complete şi a stabilirii primului termen de judecată, dosarele nou
formate vor fi transmise, după înregistrare în registratura instanŃei, persoanei desemnate cu
repartizarea aleatorie a cauzelor.
Dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate de preşedintele sau de unul
dintre judecătorii completului de judecată, care va lua măsurile necesare în scopul pregătirii
judecăŃii, astfel încât să se asigure soluŃionarea cu celeritate a cauzei.
CitaŃia trebuie să fie înmânată inculpatului cu cel puŃin 5 zile înaintea termenului fixat. În cazul în
care inculpatul nu locuieşte în Ńară, se aplică în mod corespunzător dispoziŃiile art. 237 alin. 2.
În cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, judecătorul prevăzut în alin.
2, la primirea dosarului fixează un termen care, potrivit art. 300^1, nu poate fi mai mare de 48 de
ore, înăuntrul căruia se comunică citaŃia împreună cu o copie a actului de sesizare a instanŃei.
ART. 314
PrezenŃa inculpatului la judecată
Judecata nu poate avea loc decât în prezenŃa inculpatului, când acesta se află în stare de deŃinere.
Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
ART. 315
Participarea procurorului
Procurorul este obligat să participe la şedinŃele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care
instanŃa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru
infracŃiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul dintre
84
inculpaŃi se află în stare de detenŃie sau în vreuna dintre situaŃiile prevăzute în art. 171 alin. 2,
precum şi în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La şedinŃele de
judecată privind alte infracŃiuni, procurorul participă când consideră necesar.
La şedinŃele de judecată ale celorlalte instanŃe, participarea procurorului este obligatorie în toate
cazurile.
ART. 316
Rolul procurorului
În desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterilor, procurorul exercită rolul său activ în
vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziŃiilor legale. Procurorul este liber să prezinte
concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, Ńinând seama de probele administrate.
Cererile şi concluziile procurorului trebuie să fie motivate.
Când cercetarea judecătorească nu confirmă învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele
de încetare a procesului penal prevăzute în art. 10, procurorul pune, după caz, concluzii de achitare
a inculpatului sau de încetare a procesului penal.
ART. 317
Obiectul judecăŃii
Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanŃei, iar în caz de
extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.
ART. 318
Verificări privitoare la inculpat
La termenul de judecată, după strigarea cauzei şi apelul părŃilor, preşedintele verifică identitatea
inculpatului. În cazul când inculpatul se află în stare de deŃinere, preşedintele se încredinŃează dacă
a primit în termenul prevăzut în art. 313 alin. 3 copia actului de sesizare a instanŃei. Când actul nu a
fost comunicat, dacă inculpatul cere, judecata se amână, iar preşedintele îi înmânează o copie de pe
actul de sesizare a instanŃei, făcându-se menŃiune despre aceasta în încheierea de şedinŃă.
De asemenea, judecata se amână la cererea inculpatului, când comunicarea s-a făcut cu mai puŃin
de 3 zile înaintea termenului de judecată.
ART. 319
Măsuri premergătoare privind martorii, experŃii şi interpreŃii
După apelul martorilor, experŃilor şi interpreŃilor, preşedintele cere martorilor prezenŃi să
părăsească sala de şedinŃă şi le pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviinŃarea sa.
ExperŃii rămân în sala de şedinŃă, afară de cazul în care instanŃa dispune altfel.
Martorii, experŃii şi interpreŃii prezenŃi pot fi ascultaŃi, chiar dacă nu au fost citaŃi sau nu au
primit citaŃie, însă numai după ce s-a stabilit identitatea lor, Ńinându-se seama de dispoziŃiile art.
86^1 şi următoarele.
ART. 320
Lămuriri, excepŃii şi cereri
Preşedintele explică persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă sau că poate participa ca
parte vătămată în proces.
Preşedintele întreabă pe procuror şi pe părŃi dacă au de formulat excepŃii, cereri sau propun
efectuarea de probe noi.
În cazul când se propun noi probe, trebuie să se arate faptele şi împrejurările ce urmează a fi
dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace, iar
în ce priveşte martorii şi experŃii, identitatea şi adresa acestora.
Procurorul şi părŃile pot cere administrarea de probe noi şi în cursul cercetării judecătoreşti.
ART. 321
Ordinea cercetării judecătoreşti
InstanŃa începe efectuarea cercetării judecătoreşti, când cauza se află în stare de judecată.
Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută în dispoziŃiile
cuprinse în prezenta secŃiune.
InstanŃa poate dispune unele schimbări ale ordinii, când aceasta este necesar pentru buna
desfăşurare a cercetării judecătoreşti. Când inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi
dispusă decât după ascultarea acestuia.
85
ART. 322
Începerea cercetării judecătoreşti
Preşedintele dispune ca grefierul să dea citire sau să facă o prezentare succintă a actului de
sesizare a instanŃei, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce. Totodată,
înştiinŃează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaraŃie, atrăgându-i atenŃia că
ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări
coinculpaŃilor, celorlalte părŃi, martorilor, experŃilor şi de a da explicaŃii în tot cursul cercetării
judecătoreşti, când socoteşte că este necesar.
ART. 323
Ascultarea inculpatului
InstanŃa procedează apoi la ascultarea inculpatului.
Inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se
pot pune întrebări de către preşedinte şi în mod nemijlocit de ceilalŃi membri ai completului, de către
procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalŃi
inculpaŃi şi de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.
InstanŃa poate respinge întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei.
Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar.
ART. 324
Ascultarea coinculpaŃilor
Dacă sunt mai mulŃi inculpaŃi, ascultarea fiecăruia dintre ei se face în prezenŃa celorlalŃi inculpaŃi.
Când interesul aflării adevărului cere, instanŃa poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpaŃi,
fără ca ceilalŃi să fie de faŃă.
DeclaraŃiile luate separat sunt citite în mod obligatoriu celorlalŃi inculpaŃi, după ascultarea lor.
Inculpatul poate fi din nou ascultat în prezenŃa celorlalŃi inculpaŃi sau a unora dintre ei.
ART. 325
Citirea declaraŃiilor anterioare ale inculpatului
Când inculpatul nu-şi mai aminteşte anumite fapte sau împrejurări sau când există contraziceri
între declaraŃiile făcute de inculpat în instanŃă şi cele date anterior, preşedintele cere acestuia
explicaŃii, putând da citire, în întregime sau în parte, declaraŃiilor anterioare.
Când inculpatul refuză să dea declaraŃii, instanŃa dispune citirea declaraŃiilor pe care acesta le-a dat
anterior.
ART. 326
Ascultarea celorlalte părŃi
După ascultarea inculpatului se procedează la ascultarea celorlalte părŃi. DispoziŃiile art. 322 – 324
şi 325 alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea acestora.
ART. 327
Ascultarea martorului, expertului sau interpretului
InstanŃa trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 şi 325, care se aplică în mod
corespunzător. După ce martorului i s-au pus întrebări de instanŃă şi de procuror, el este întrebat de
partea care l-a propus şi apoi de celelalte părŃi.
Martorul care posedă un înscris în legătură cu depoziŃia făcută poate să-l citească în instanŃă.
Procurorul şi părŃile au dreptul să examineze înscrisul, iar instanŃa poate dispune reŃinerea înscrisului
la dosar, în original sau în copie.
Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanŃa dispune citirea depoziŃiei
date de acesta în cursul urmăririi penale şi va Ńine seama de ea la judecarea cauzei.
InstanŃa dispune citirea declaraŃiilor anterioare şi atunci când martorul face declaraŃii care sunt în
contrazicere cu cele date anterior.
Dacă unul sau mai mulŃi martori lipsesc, instanŃa poate dispune motivat fie continuarea judecăŃii,
fie amânarea cauzei. Martorul a cărui lipsă nu este justificată poate fi adus silit.
DispoziŃiile prevăzute în alineatele precedente se aplică în mod corespunzător şi în caz de ascultare
a expertului sau interpretului.
DispoziŃiile art. 86^1 – 86^4 se aplică în mod corespunzător, atunci când este cazul.
ART. 327^1
86
DeclaraŃiile inculpaŃilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate în cauză, inclusiv
întrebările adresate acestora de oricare dintre părŃi sau de instanŃa de judecată, se consemnează
întocmai în condiŃiile prevăzute de art. 304.
ART. 328
Măsuri privitoare la martori
Martorii ascultaŃi rămân în sală, la dispoziŃia instanŃei, până la terminarea actelor de cercetare
judecătorească care se efectuează în şedinŃa respectivă. Dacă instanŃa găseşte necesar, poate dispune
retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de şedinŃă, în vederea reaudierii ori a confruntării lor.
InstanŃa, luând concluziile procurorului şi ale părŃilor, poate încuviinŃa plecarea martorilor după
ascultarea lor.
ART. 329
RenunŃarea la martori
Procurorul şi părŃile pot renunŃa la martorii pe care i-au propus.
După punerea în discuŃie a renunŃării, instanŃa poate dispune ca martorii să nu fie ascultaŃi, dacă
audierea nu mai este necesară.
Dacă în cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admisă apare inutilă,
instanŃa, după ce ascultă procurorul şi părŃile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată.
ART. 330
Prezentarea mijloacelor materiale de probă
Când în cauza supusă judecăŃii există mijloace materiale de probă, instanŃa, din oficiu sau la
cerere, dispune, dacă este necesar, aducerea şi prezentarea acestora.
ART. 331
Amânarea pentru probe noi
Dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor
cauzei este necesară administrarea unor probe noi, instanŃa dispune fie judecarea cauzei în
continuare, fie amânarea ei.
ART. 332
Restituirea pentru refacerea urmăririi penale
Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăŃii s-a
efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanŃa se desesizează şi restituie
cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când
constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanŃa, în urma cercetării judecătoreşti,
schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracŃiune pentru care cercetarea penală ar fi
revenit altui organ de cercetare.
InstanŃa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul
nerespectării dispoziŃiilor privitoare la competenŃa după materie sau după calitatea persoanei,
sesizarea instanŃei, prezenŃa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.
În cazurile în care dispune restituirea, instanŃa se pronunŃă şi asupra măsurilor preventive, asupra
măsurilor de siguranŃă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, precum şi asupra măsurilor
asigurătorii.
Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale
cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunŃare, pentru cei prezenŃi, şi de la
comunicare, pentru cei lipsă.
Dosarul este trimis procurorului imediat după rămânerea definitivă a hotărârii la prima instanŃă
sau în cel mult 3 zile de la pronunŃarea hotărârii de către instanŃa de recurs. În cazul în care
inculpatul este arestat preventiv, procurorul procedează potrivit dispoziŃiilor art. 156 şi 159.
ART. 333 *** Abrogat
Restituirea pentru completarea urmăririi
ART. 334
Schimbarea încadrării juridice
Dacă în cursul judecăŃii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare
urmează a fi schimbată, instanŃa este obligată să pună în discuŃie noua încadrare şi să atragă atenŃia
87
inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăŃii,
pentru a-şi pregăti apărarea.
ART. 335
Extinderea acŃiunii penale pentru alte acte materiale
Dacă în cursul judecăŃii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte
materiale care intră în conŃinutul infracŃiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanŃa dispune,
prin încheiere, extinderea acŃiunii penale cu privire şi la aceste acte şi procedează la judecarea
infracŃiunii în întregul ei.
Dacă cu privire la unele din actele care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni s-a pronunŃat
anterior o hotărâre definitivă, instanŃa reuneşte cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă,
pronunŃând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conŃinutul infracŃiunii, şi
desfiinŃează hotărârea anterioară.
InstanŃa este obligată să pună în discuŃie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, făcând
aplicaŃie în ce priveşte încadrarea juridică şi a dispoziŃiilor art. 334.
ART. 336
Extinderea procesului penal pentru alte fapte
Când în cursul judecăŃii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea unei
alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracŃiunea pentru care este trimis în
judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal şi în ce priveşte această faptă, iar
instanŃa, după caz:
a) dacă procurorul declară că pune în mişcare acŃiunea penală, instanŃa, atunci când găseşte
cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal şi la judecarea cauzei şi cu privire la
fapta descoperită;
b) dacă procurorul declară că nu pune în mişcare acŃiunea penală, instanŃa sesizează, prin
încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta
descoperită.
Dacă procurorul nu participă la judecată şi sunt întrunite condiŃiile prevăzute în alin. 1, instanŃa
extinde din oficiu procesul penal şi procedează la judecarea cauzei în întregul ei sau, după caz,
sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu
privire la fapta descoperită.
DispoziŃiile art. 335 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
ART. 337
Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane
În cursul judecăŃii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la
săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta
inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.
DispoziŃiile art. 336 se aplică în mod corespunzător.
ART. 338 *** Abrogat
DispoziŃii privind măsurile preventive, de siguranŃă şi asigurătorii
ART. 339
Terminarea cercetării judecătoreşti
Înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele întreabă pe procuror şi pe
părŃi dacă mai au de dat explicaŃii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării
judecătoreşti.
Dacă nu s-au formulat cereri sau dacă cererile formulate au fost respinse, ori dacă s-au efectuat
completările cerute, preşedintele declară terminată cercetarea judecătorească.
ART. 340
Dezbaterile şi ordinea în care se dă cuvântul
După terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri, dându-se cuvântul în următoarea
ordine: procurorului, părŃii vătămate, părŃii civile, părŃii responsabile civilmente şi inculpatului.
Preşedintele poate da cuvântul şi în replică, respectându-se aceeaşi ordine.
88
Preşedintele are dreptul să întrerupă pe cei care au cuvântul, dacă în susŃinerile lor depăşesc
limitele cauzei ce se judecă.
Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte. Întreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile.
ART. 341
Ultimul cuvânt al inculpatului
Preşedintele înainte de a încheia dezbaterile dă ultimul cuvânt inculpatului personal.
În timpul în care inculpatul are ultimul cuvânt, nu i se pot pune întrebări. Dacă inculpatul relevă
fapte sau împrejurări noi, esenŃiale pentru soluŃionarea cauzei, instanŃa dispune reluarea cercetării
judecătoreşti.
ART. 342
Concluzii scrise
InstanŃa, când socoteşte necesar, poate cere părŃilor, după închiderea dezbaterilor, să depună
concluzii scrise.
Procurorul şi părŃile pot depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanŃă.
SecŃiunea II
Deliberarea şi hotărârea instanŃei
ART. 343
Obiectul deliberării
Completul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor
de drept.
Deliberarea poartă asupra existenŃei faptei şi vinovăŃiei făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei,
asupra măsurii educative ori măsurii de siguranŃă când este cazul să fie luată, precum şi asupra
computării reŃinerii şi arestării preventive.
Completul de judecată deliberează şi asupra reparării pagubei produse prin infracŃiune, asupra
măsurilor preventive şi asigurătorii, mijloacelor materiale de probă, cheltuielilor judiciare, precum şi
asupra oricărei alte probleme privind justa soluŃionare a cauzei.
ToŃi membrii completului de judecată au îndatorirea să-şi spună părerea asupra fiecărei chestiuni.
Preşedintele îşi spune părerea cel din urmă.
ART. 344
Reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor
Dacă în cursul deliberării instanŃa găseşte că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi că este
necesară reluarea cercetării judecătoreşti, repune cauza pe rol.
Dacă lămurirea acelei împrejurări se poate face numai prin reluarea dezbaterilor, instanŃa o va pune
în discuŃie în aceeaşi şedinŃă, dacă este posibil, sau în altă şedinŃă în continuare.
ART. 345
Rezolvarea acŃiunii penale
InstanŃa hotărăşte prin sentinŃă asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunŃând, după caz,
condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Condamnarea se pronunŃă dacă instanŃa constată că fapta există, constituie infracŃiune şi a fost
săvârşită de inculpat.
Achitarea sau încetarea procesului penal se pronunŃă potrivit art. 11 pct. 2.
Când instanŃa a constatat că există cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1), o dată cu achitarea face şi
aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal.
Dacă instanŃa a dispus înlocuirea răspunderii penale, o dată cu încetarea procesului penal face
aplicarea art. 91 din Codul penal.
ART. 346
Rezolvarea acŃiunii civile
În caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanŃa se pronunŃă prin aceeaşi
sentinŃă şi asupra acŃiunii civile.
Când achitarea s-a pronunŃat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b^1) ori pentru că
instanŃa a constatat existenŃa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că
89
lipseşte vreunul dintre elementele constitutive ale infracŃiunii, instanŃa poate obliga la repararea
pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile.
Nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunŃat pentru că fapta imputată
nu există, ori nu a fost săvârşită de inculpat.
InstanŃa penală nu soluŃionează acŃiunea civilă când pronunŃă achitarea pentru cazul prevăzut în
art. 10 alin. 1 lit. b) ori când pronunŃă încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile
prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) şi j), precum şi în caz de retragere a plângerii prealabile.
ART. 347
Rezolvarea separată a acŃiunii civile
InstanŃa poate dispune disjungerea acŃiunii civile şi amânarea judecării acesteia într-o altă şedinŃă,
în cazul când rezolvarea pretenŃiilor civile ar provoca întârzierea soluŃionării acŃiunii penale.
ART. 348
Rezolvarea separată a acŃiunii civile
InstanŃa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunŃă asupra reparării pagubei
materiale şi a daunelor morale în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu
privire la restituirea lucrului, desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris şi restabilirea situaŃiei
anterioare săvârşirii infracŃiunii.
ART. 349
Cheltuielile judiciare
InstanŃa se pronunŃă prin hotărâre şi asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispoziŃiilor prevăzute în
art. 189 – 193.
ART. 350
Măsuri cu privire la starea de libertate
InstanŃa are obligaŃia ca, prin hotărâre, să se pronunŃe asupra luării, menŃinerii sau revocării
măsurii arestării preventive a inculpatului şi asupra luării sau revocării măsurii obligării acestuia
de a nu părăsi localitatea ori Ńara, motivând soluŃia pronunŃată.
În caz de achitare sau de încetare a procesului penal, instanŃa dispune punerea de îndată în libertate
a inculpatului arestat preventiv.
De asemenea, instanŃa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci
când pronunŃă:
a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reŃinerii şi arestării preventive;
b) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiŃionată a executării ori cu suspendarea executării
sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă;
c) amenda;
d) o măsură educativă.
Hotărârea pronunŃată în cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea preventivă a
inculpatului sau la obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea ori Ńara este executorie.
Când potrivit dispoziŃiilor prevăzute în alin. 1, 2 şi 3 inculpatul este pus în libertate, instanŃa
comunică aceasta administraŃiei locului de deŃinere.
Inculpatul condamnat de prima instanŃă şi aflat în stare de deŃinere este liberat de îndată ce
durata reŃinerii şi a arestării devin egale cu durata pedepsei pronunŃate, deşi hotărârea nu este
definitivă. Liberarea se dispune de administraŃia locului de deŃinere. În acest scop i se comunică,
îndată după pronunŃarea hotărârii, o copie după dispozitiv sau extras, care va cuprinde menŃiunile
prevăzute în art. 140 alin. 3.
Când în cursul urmăririi penale sau al judecăŃii, învinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu
pe cauŃiune, instanŃa va dispune restituirea sumei depuse drept cauŃiune, în cazurile prevăzute de
lege. DispoziŃiile art. 160^5 alin. 5 se aplică în mod corespunzător.
ART. 351
Executarea într-o închisoare militară
În cazurile prevăzute în art. 62 din Codul penal, instanŃa, prin hotărârea de condamnare, se
pronunŃă şi asupra executării pedepsei închisorii într-o închisoare militară.
ART. 352
Abrogat.
90
ART. 353
Măsuri privind reparaŃiile civile
InstanŃa, în cazul când admite acŃiunea civilă, examinează potrivit art. 163 şi următoarele
necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaŃiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost
luate anterior.
DispoziŃiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii.
Când instanŃa nu s-a pronunŃat asupra acŃiunii civile potrivit art. 346 alin. ultim, măsurile
asigurătorii se menŃin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acŃiune
în faŃa instanŃei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
ART. 354
Cuprinsul hotărârii
Hotărârea prin care instanŃa penală soluŃionează fondul cauzei trebuie să conŃină o parte
introductivă, o expunere şi dispozitivul.
ART. 355
ConŃinutul părŃii introductive
Partea introductivă cuprinde menŃiunile prevăzute în art. 305.
Când s-a redactat o încheiere de şedinŃă, potrivit dispoziŃiilor din art. 305, partea introductivă se
limitează numai la următoarele menŃiuni: denumirea instanŃei care a judecat cauza, data pronunŃării
hotărârii, locul unde a fost judecată cauza, precum şi numele şi prenumele membrilor completului de
judecată, ale procurorului şi ale grefierului, făcându-se menŃiune că celelalte date au fost trecute în
încheierea de şedinŃă.
În hotărârile instanŃelor militare trebuie să se indice şi gradul militar al membrilor completului de
judecată şi al procurorului. Când inculpatul este militar, se menŃionează şi gradul acestuia.
ART. 356
ConŃinutul expunerii
Expunerea trebuie să cuprindă:
a) datele privind identitatea părŃilor;
b) descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită,
precum şi încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare;
c) analiza probelor care au servit ca temei pentru soluŃionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor
care au fost înlăturate, motivarea soluŃiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza
oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluŃia dată în cauză.
În caz de condamnare, expunerea trebuie să mai cuprindă fapta sau fiecare faptă reŃinută de
instanŃă în sarcina inculpatului, forma şi gradul de vinovăŃie, circumstanŃele agravante sau atenuante,
starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunŃată şi actele din care rezultă durata
acesteia.
Dacă instanŃa reŃine în sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formează obiectul
învinuirii, se va arăta în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronunŃat condamnarea şi pentru care
încetarea procesului penal sau achitarea;
d) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluŃiile date în cauză.
ART. 357
ConŃinutul dispozitivului
Dispozitivul trebuie să cuprindă datele prevăzute în art. 70 privitoare la persoana inculpatului,
soluŃia dată de instanŃă cu privire la infracŃiune, indicându-se, în caz de condamnare, denumirea
acesteia şi textul de lege în care se încadrează, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului
penal, cauza pe care se întemeiază potrivit art. 11, precum şi soluŃia dată cu privire la repararea
pagubei materiale şi a daunelor morale. Când instanŃa face aplicarea art. 86^7 din Codul penal,
dispozitivul va menŃiona dacă cel condamnat va executa pedeapsa în unitatea unde îşi desfăşoară
activitatea sau la altă unitate. Când instanŃa face aplicarea art. 86^1 din Codul penal, dispozitivul va
menŃiona măsurile de supraveghere prevăzute în art. 86^3 alin. 1 din Codul penal, la care trebuie să
se supună condamnatul, precum şi obligaŃiile stabilite de instanŃă potrivit art. 86^3 alin. 3 din Codul
penal.
Dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanŃă cu privire la:
91
a) deducerea reŃinerii şi arestării preventive, indicându-se partea din pedeapsă executată în acest
mod;
b) măsurile preventive;
c) măsurile asigurătorii;
d) cheltuielile judiciare;
e) restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării;
f) rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluŃionare a cauzei.
Când instanŃa pronunŃă pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă,
în hotărâre se face menŃiune că persoana condamnată este lipsită de drepturile arătate în art. 71 din
Codul penal, pe durata prevăzută în acelaşi articol.
Dispozitivul trebuie să cuprindă totdeauna menŃiunea că hotărârea este supusă apelului sau, după
caz, recursului, cu arătarea termenului în care poate fi exercitat şi menŃionarea datei când hotărârea a
fost pronunŃată şi că pronunŃarea s-a făcut în şedinŃă publică.
ART. 358
PronunŃarea dispozitivului hotărârii
Dispozitivul hotărârii se pronunŃă potrivit art. 310 alin. 1.
După pronunŃare, preşedintele explică părŃilor prezente că pot declara apel sau, după caz, recurs.
ART. 359
ObligaŃii ale instanŃei în caz de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sau cu executarea
pedepsei la locul de muncă
În caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiŃionată a executării pedepsei sau
cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ori la executarea pedepsei la locul de muncă,
preşedintele atrage atenŃia celui condamnat asupra dispoziŃiilor a căror nerespectare are ca urmare
revocarea suspendării sau a executării pedepsei la locul de muncă. În cazul suspendării executării
pedepsei sub supraveghere, preşedintele face cunoscut celui condamnat măsurile de supraveghere la
care este supus şi obligaŃiile pe care trebuie să le respecte.
Dacă inculpatul nu este prezent şi instanŃa apreciază că nu este necesară chemarea lui, face o
comunicare scrisă, în care i se atrage atenŃia potrivit alineatului precedent.
În toate cazurile în care s-a pronunŃat condamnarea cu suspendarea condiŃionată a executării
pedepsei ori cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanŃa de executare aduce
aceasta la cunoştinŃă unităŃii unde condamnatul îşi desfăşoară activitatea, iar în cazul suspendării
executării pedepsei sub supraveghere, şi organului de poliŃie din localitatea unde domiciliază
condamnatul.
ART. 360
Comunicarea hotărârii
(1) Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părŃilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la
pronunŃare.
(2) Inculpatului deŃinut sau aflat în vreuna dintre situaŃiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a
lipsit de la pronunŃarea hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia
dispozitivului hotărârii se comunică administraŃiei locului de deŃinere.
(3) După redactarea hotărârii, inculpaŃilor prevăzuŃi în alineatul precedent li se comunică copii de
pe aceasta.
(4) În cazul în care instanŃa a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, o copie
de pe dispozitivul hotărârii se comunică serviciului de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor.
CAP. 3
CĂILE DE ATAC ORDINARE
SecŃiunea I
Apelul
ART. 361
92
Hotărârile supuse apelului
SentinŃele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:
a) sentinŃele privind infracŃiunile pentru care punerea în mişcare a acŃiunii penale se face la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b) sentinŃele pronunŃate de tribunalele militare privind infracŃiunile contra ordinii şi disciplinei
militare, sancŃionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentinŃele pronunŃate de curŃile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinŃele pronunŃate de secŃia penală a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie;
e) sentinŃele de dezinvestire;
f) sentinŃele pronunŃate în materia executării hotărârilor penale, precum şi cele privind
reabilitarea.
Încheierile date în primă instanŃă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul.
Apelul declarat împotriva sentinŃei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea
au fost date după pronunŃarea sentinŃei.
ART. 362*)
Persoanele care pot face apel
Pot face apel:
a) procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Apelul procurorului în ce priveşte
latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepŃia cazurilor în care
acŃiunea civilă se exercită din oficiu;
b) inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Împotriva sentinŃei de achitare sau de
încetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel şi în ce priveşte temeiurile achitării sau
încetării procesului penal;
c) partea vătămată, în ce priveşte latura penală;
d) partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;
e) martorul, expertul, interpretul şi apărătorul, în ce priveşte cheltuielile judiciare cuvenite
acestora;
f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al
instanŃei.
Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b) – f) şi de către reprezentantul legal, de
către apărător, iar pentru inculpat, şi de către soŃul acestuia.
————
*) Curtea ConstituŃională, prin Decizia nr. 190/2008, a constatat că dispoziŃiile art. 362 alin. 1 lit.
a) teza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituŃionale, fiind contrare art. 131 alin. (1)
din ConstituŃie.
ART. 363
Termenul de declarare a apelului
Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Pentru procuror, termenul curge de la pronunŃare. În cauzele în care procurorul nu a participat la
dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După
redactarea hotărârii, instanŃa este obligată să trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este
obligat să-l restituie după expirarea termenului de apel.
Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunŃare, termenul curge de la pronunŃare.
Pentru părŃile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunŃare, precum şi pentru inculpatul deŃinut
ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei
instituŃii militare de învăŃământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un
institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunŃare, termenul curge de la comunicarea copiei de
pe dispozitiv.
În cazul prevăzut în art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunŃarea
încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la
pronunŃarea sentinŃei prin care s-a soluŃionat cauza. Judecarea apelului se face numai după
soluŃionarea cauzei, afară de cazul când procesul a fost suspendat.
93
ART. 364
Repunerea în termen
Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen,
dacă instanŃa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare,
iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a
despăgubirilor civile.
Până la soluŃionarea repunerii în termen, instanŃa de apel poate suspenda executarea hotărârii
atacate.
ART. 365
Apelul peste termen
Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunŃare poate declara apel şi
peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau
a începerii executării dispoziŃiilor privind despăgubirile civile.
Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea.
InstanŃa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.
ART. 366
Declararea apelului
Apelul se declară prin cerere scrisă. Cererea trebuie semnată de persoana care face declaraŃia.
Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la instanŃa a cărei
hotărâre se atacă sau de apărător. Cererea poate fi atestată şi de primarul sau secretarul consiliului
local, ori de funcŃionarul desemnat de aceştia, din localitatea unde domiciliază.
Cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanŃă de parte ori de
reprezentantul ei.
Procurorul şi oricare dintre părŃile prezente la pronunŃarea hotărârii pot declara apel oral în şedinŃa
în care s-a pronunŃat hotărârea. InstanŃa ia act şi consemnează aceasta într-un proces-verbal.
ART. 367
InstanŃa la care se depune apelul
Cererea de apel se depune la instanŃa a cărei hotărâre se atacă.
Persoana care se află în stare de deŃinere poate depune cererea de apel şi la administraŃia locului de
deŃinere.
Dacă apelul este declarat oral, aceasta se constată într-un proces-verbal.
Cererea de apel înregistrată sau atestată în condiŃiile art. 187 ori procesul-verbal întocmit de
administraŃia locului de deŃinere se înaintează de îndată instanŃei prevăzute în alin. 1.
ART. 368
RenunŃarea la apel
După pronunŃarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului, părŃile pot
renunŃa în mod expres la această cale de atac.
Asupra renunŃării, cu excepŃia apelului care priveşte latura civilă a cauzei, se poate reveni înăuntrul
termenului pentru declararea apelului.
RenunŃarea sau revenirea asupra renunŃării poate să fie făcută personal de parte sau prin mandatar
special.
ART. 369
Retragerea apelului
Până la închiderea dezbaterilor la instanŃa de apel, oricare dintre părŃi îşi poate retrage apelul
declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea
se află în stare de deŃinere, printr-o declaraŃie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către
conducerea locului de deŃinere. DeclaraŃia de retragere se poate face fie la instanŃa a cărei hotărâre a
fost atacată, fie la instanŃa de apel.
ReprezentanŃii legali pot retrage apelul cu respectarea, în ceea ce priveşte latura civilă, a condiŃiilor
prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de
reprezentantul său legal.
Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
Apelul declarat de procuror şi retras poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat.
94
ART. 370
Efectul suspensiv al apelului
Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ce priveşte latura penală, cât şi latura
civilă, afară de cazul când legea dispune altfel.
ART. 371
Efectul devolutiv al apelului şi limitele sale
InstanŃa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă
declaraŃia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
În cadrul limitelor arătate în alineatul precedent, instanŃa este obligată ca, în afară de temeiurile
invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
ART. 372
Neagravarea situaŃiei în propriul apel
InstanŃa de apel, soluŃionând cauza, nu poate crea o situaŃie mai grea pentru cel care a declarat
apel.
De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părŃi, instanŃa de apel nu poate agrava
situaŃia acesteia.
ART. 373
Efectul extensiv
InstanŃa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părŃile care nu au declarat apel sau
la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinŃa lor, fără să poată crea acestor părŃi o situaŃie
mai grea.
ART. 374
Motivarea apelului
Motivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care
trebuie să fie depus la instanŃa de apel cel mai târziu până în ziua judecăŃii. Motivele de apel se pot
formula şi oral în ziua judecăŃii.
ART. 375
Fixarea termenului de judecată şi prezenŃa părŃilor
Preşedintele instanŃei de apel, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea apelului.
Judecarea apelului se face cu citarea părŃilor.
Judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenŃa inculpatului, când acesta se află în stare de
deŃinere.
Alineatul 4 *** Abrogat
ART. 376
PrezenŃa procurorului
Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei.
ART. 377
Ordinea în care se dă cuvântul
Dacă la termenul fixat apelul este în stare de judecată, preşedintele completului dă cuvântul
apelantului, apoi intimatului şi în urmă procurorului. Dacă între apelurile declarate se află şi apelul
procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
În cazul în care procurorul sau părŃile invocă necesitatea administrării de noi probe, trebuie să
indice probele şi mijloacele de probă cu ajutorul cărora pot fi obŃinute. DispoziŃiile art. 67 se aplică
în mod corespunzător.
Procurorul şi părŃile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.
Inculpatul are cel din urmă cuvântul.
ART. 378
Judecarea apelului
(1) InstanŃa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei,
precum şi a oricăror probe noi, administrate în faŃa instanŃei de apel.
(1^1) Cu ocazia judecării apelului, instanŃa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului
prezent, potrivit dispoziŃiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu
95
a fost ascultat la instanŃa de fond, precum şi atunci când instanŃa de fond nu a pronunŃat împotriva
inculpatului o hotărâre de condamnare.
(2) În vederea soluŃionării apelului, instanŃa poate da o nouă apreciere probelor administrate în
faŃa primei instanŃe.
(3) InstanŃa este obligată să se pronunŃe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
ART. 379
SoluŃiile la judecata în apel
InstanŃa, judecând apelul, pronunŃă una dintre următoarele soluŃii:
1. respinge apelul, menŃinând hotărârea atacată:
a) dacă apelul este tardiv sau inadmisibil;
b) dacă apelul este nefondat;
2. admite apelul şi:
a) desfiinŃează sentinŃa primei instanŃe, pronunŃând o nouă hotărâre şi procedează potrivit art. 345
şi urm. privind judecata în fond;
b) desfiinŃează sentinŃa primei instanŃe şi dispune rejudecarea de către instanŃa a cărei hotărâre a
fost desfiinŃată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanŃă a avut loc în lipsa unei părŃi
nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinŃa instanŃa
despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanŃa a cărei hotărâre a fost desfiinŃată se
dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu
excepŃia cazului de necompetenŃă, când se dispune rejudecarea de către instanŃa competentă.
ART. 380
SoluŃii complementare
Dacă hotărârea este desfiinŃată pentru că s-a constatat existenŃa vreunuia dintre cazurile
prevăzute în art. 332 alin. 2, se dispune restituirea cauzei la procuror pentru a lua măsuri în vederea
refacerii urmăririi penale.
ART. 381
Chestiuni complementare
InstanŃa, deliberând asupra apelului, face, când este cazul, aplicaŃia dispoziŃiilor privitoare la
reluarea dezbaterilor şi a celor privitoare la repararea pagubei, la măsurile asigurătorii, la cheltuielile
judiciare şi la orice alte probleme de care depinde soluŃionarea completă a apelului. De asemenea,
instanŃa de apel verifică dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanŃă a dispoziŃiilor
privitoare la computarea reŃinerii şi arestării şi adaugă, dacă este cazul, timpul de arestare scurs după
pronunŃarea hotărârii atacate cu apel.
InstanŃa deliberează şi hotărăşte asupra oricărei alte probleme de care depinde soluŃionarea
completă a apelului.
ART. 382
DesfiinŃarea hotărârii
În caz de admitere a apelului, hotărârea atacată se desfiinŃează în întregime, dar în limitele
prevăzute în art. 371 şi 373.
Hotărârea poate fi desfiinŃată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte
latura penală sau civilă, dacă aceasta nu împiedică justa soluŃionare a cauzei.
Când prima instanŃă a dispus arestarea inculpatului, instanŃa de apel poate menŃine măsura arestării
în caz de desfiinŃare a hotărârii.
ART. 383
ConŃinutul deciziei
(1) Decizia instanŃei de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă menŃiunile prevăzute în art.
355, iar în expunere, temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea
apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluŃiile prevăzute în art. 379
pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluŃia dată de instanŃa de apel, data pronunŃării deciziei şi
menŃiunea că pronunŃarea s-a făcut în şedinŃă publică.
(1^1) DispoziŃiile art. 350 se aplică în mod corespunzător.
(2) În cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deŃinere, în expunere şi dispozitiv trebuie să se
arate timpul care se deduce din pedeapsă.
96
(3) Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas
valabil de la care procesul penal trebuie să-şi reia cursul.
Alineatul 4 *** Abrogat
ART. 384
Procedura de rejudecare
Judecarea în fond a cauzei de către instanŃa de apel sau rejudecarea cauzei după desfiinŃarea
hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziŃiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolele I şi
II, care se aplică în mod corespunzător.
ART. 385
Limitele rejudecării
InstanŃa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanŃei de apel, în măsura în care
situaŃia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluŃionarea apelului.
Dacă hotărârea a fost desfiinŃată în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului sau
în apelul părŃii vătămate, instanŃa care rejudecă poate pronunŃa şi o pedeapsă mai grea decât cea
arătată în art. 372 alin. 2 şi art. 373.
Când hotărârea este desfiinŃată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce
priveşte latura penală sau civilă, instanŃa de rejudecare se pronunŃă în limitele în care hotărârea a fost
desfiinŃată.
SecŃiunea II
Recursul
ART. 385^1
Hotărârile supuse recursului
Pot fi atacate cu recurs:
a) sentinŃele pronunŃate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentinŃele pronunŃate de tribunalele militare în cazul infracŃiunilor contra ordinii şi disciplinei
militare, sancŃionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentinŃele pronunŃate de curŃile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinŃele pronunŃate de secŃia penală a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie;
d^1) sentinŃele privind infracŃiunile pentru care punerea în mişcare a acŃiunii penale se face la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunŃate, ca instanŃe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curŃi de
apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinŃele pronunŃate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea
prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinŃa sau decizia recurată, cu excepŃia
cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat împotriva sentinŃei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar
dacă acestea au fost date după pronunŃarea hotărârii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentinŃele în privinŃa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au
folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunŃate în apel, chiar dacă
nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunŃată în apel a fost modificată soluŃia din sentinŃă şi
numai cu privire la această modificare.
ART. 385^2
Persoanele care pot face recurs
Pot face recurs persoanele arătate în art. 362, care se aplică în mod corespunzător.
ART. 385^3
Termenul de declarare a recursului
Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
DispoziŃiile art. 363 – 365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea
peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
97
ART. 385^4
Declararea, renunŃarea şi retragerea recursului
Recursul se declară în condiŃiile prevăzute în art. 366 şi 367, care se aplică în mod corespunzător.
PărŃile pot renunŃa la recurs potrivit dispoziŃiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiŃiile art.
369, care se aplică în mod corespunzător.
ART. 385^5
Efectul suspensiv al recursului
Recursul este suspensiv de executare atât în ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă, afară de
cazul când legea dispune altfel.
ART. 385^6
Efectul devolutiv şi limitele sale
InstanŃa judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se
referă declaraŃia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.
InstanŃa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385^9.
Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este
limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9, iar instanŃa este obligată ca, în afara temeiurilor
invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
ART. 385^7
Efectul extensiv şi limitele sale
InstanŃa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la părŃile care nu au declarat recurs
sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinŃa lor, fără să poată crea acestor părŃi o
situaŃie mai grea.
Procurorul, chiar după expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de
el în termen şi faŃă de alte persoane decât acelea la care s-a referit, fără a se putea crea acestora o
situaŃie mai grea.
ART. 385^8
Neagravarea situaŃiei în propriul recurs
InstanŃa de recurs, soluŃionând cauza, nu poate crea o situaŃie mai grea pentru cel care a declarat
recurs.
În recursul declarat de procuror în favoarea unei părŃi, instanŃa de recurs nu poate agrava situaŃia
acesteia.
ART. 385^9
Cazurile în care se poate face recurs
Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1. nu au fost respectate dispoziŃiile privind competenŃa după materie sau după calitatea persoanei;
2. instanŃa nu a fost sesizată legal;
3. instanŃa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat
un caz de incompatibilitate;
4. şedinŃa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie,
potrivit legii;
6. urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenŃa acestuia era
obligatorie;
7. judecata s-a făcut fără întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori;
8. când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiŃiile prevăzute
de art. 117 alin. 1 şi 2;
9. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluŃia ori motivarea soluŃiei contrazice
dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înŃelege;
10. instanŃa nu s-a pronunŃat asupra unei fapte reŃinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare
sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenŃiale pentru părŃi, de natură să
garanteze drepturile lor şi să influenŃeze soluŃia procesului;
11. instanŃa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv;
98
12. când instanŃa a pronunŃat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care
condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepŃia cazurilor prevăzute în art. 334 – 337;
13. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
14. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal
sau în alte limite decât cele prevăzute de lege;
15. când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau
dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost graŃiată ori a intervenit decesul
inculpatului;
16. când în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârşită de el nu este
prevăzută de legea penală sau când, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru
motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a
intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost graŃiată;
17. când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică;
17^1. *** Abrogat
18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinŃă pronunŃarea unei hotărâri
greşite de achitare sau de condamnare;
19. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei
puteri constituite în stat;
20. când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului;
21. când judecata în primă instanŃă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părŃi, sau care,
legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinŃa despre această imposibilitate.
Cazurile de casare prevăzute în alin. 1 pot fi invocate atât cu privire la soluŃionarea laturii penale,
cât şi a laturii civile a cauzei.
Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1 – 7, 10, 13, 14, 19 şi 20 se iau în considerare întotdeauna din
oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 şi 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influenŃat
asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Când instanŃa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuŃia
părŃilor.
ART. 385^10
Motivarea recursului
(1) Recursul trebuie să fie motivat.
(2) Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat,
care trebuie depus la instanŃa de recurs cu cel puŃin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
(2^1) În cazul în care nu sunt respectate condiŃiile prevăzute în alin. 1 şi 2, instanŃa ia în
considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385^9 alin. 3, se iau în considerare din
oficiu.
(3) DispoziŃiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3, când
recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăŃii.
ART. 385^11
PrezenŃa părŃilor şi a procurorului
Judecarea recursului se face cu citarea părŃilor.
Judecarea recursului nu poate avea loc decât în prezenŃa inculpatului, când acesta se află în stare de
deŃinere.
DispoziŃiile alin. 2 nu sunt aplicabile în judecarea recursului împotriva încheierilor privind
măsurile preventive.
Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie în toate cazurile.
ART. 385^12
Raportul scris
Preşedintele instanŃei de recurs, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea recursului şi
poate delega, totodată, unul din judecătorii care compun completul de judecată să facă un raport
scris asupra recursului. La Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie raportul poate fi întocmit de un
judecător sau de un magistrat-asistent.
99
Raportul trebuie să cuprindă, pe scurt, obiectul procesului, soluŃiile pronunŃate de instanŃe şi
faptele reŃinute de ultima instanŃă, în măsura în care sunt necesare soluŃionării recursului.
Raportul trebuie să mai conŃină observaŃii cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenŃa internă,
precum şi la jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului, fără a se arăta opinia
raportorului.
În raport se semnalează din oficiu şi cazurile de casare arătate în art. 385^9 alin. 2.
Raportul se depune la dosarul cauzei cu cel puŃin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
ART. 385^13
Dezbaterea recursului
După citirea raportului, când s-a dispus întocmirea acestuia, preşedintele completului dă cuvântul
recurentului, apoi intimatului şi în urmă procurorului. Dacă între recursurile declarate se află şi
recursul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
Procurorul şi părŃile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.
Inculpatul are cel din urmă cuvântul.
ART. 385^14
Verificarea hotărârii
(1) InstanŃa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a
oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanŃa de recurs.
(1^1) Cu ocazia judecării recursului, instanŃa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului
prezent, potrivit dispoziŃiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu
a fost ascultat la instanŃele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanŃe nu au pronunŃat
împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
(2) InstanŃa este obligată să se pronunŃe asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror şi
de părŃi.
ART. 385^15
SoluŃiile
InstanŃa, judecând recursul, pronunŃă una din următoarele soluŃii:
1. respinge recursul, menŃinând hotărârea atacată:
a) dacă recursul este tardiv sau inadmisibil;
b) dacă recursul este nefondat;
2. admite recursul, casând hotărârea atacată şi:
a) menŃine hotărârea primei instanŃe, când apelul a fost greşit admis;
b) achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 11;
c) dispune rejudecarea de către instanŃa a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prevăzute în
art. 385^9 alin. 1 pct. 3 – 5, pct. 6 teza a doua, pct. 7 – 10 şi pct. 21, şi rejudecarea de către instanŃa
competentă, în cazul prevăzut în art. 385^9 alin. 1 pct. 1.
Când recursul priveşte atât hotărârea primei instanŃe, cât şi hotărârea instanŃei de apel, în caz de
admitere şi dispunerea rejudecării de către instanŃa a cărei hotărâre a fost casată, cauza se trimite
la prima instanŃă, dacă ambele hotărâri au fost casate, şi la instanŃa de apel, când numai hotărârea
acesteia a fost casată.
În cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunŃate în apel, instanŃa de recurs
desfiinŃează şi hotărârea primei instanŃe, dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia
recurată.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, dacă admite recursul, când este necesară administrarea de
probe, dispune rejudecarea de către instanŃa a cărei hotărâre a fost casată;
d) dispune rejudecarea de către instanŃa de recurs în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct.
11 – 20, precum şi în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3.
ART. 385^16
SoluŃii şi chestiuni complementare
Când instanŃa de recurs casează hotărârea şi reŃine cauza spre rejudecare potrivit art. 385^15 pct.
2 lit. d), se pronunŃă prin decizie şi asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen
pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanŃa este obligată să procedeze la
ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziŃiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul
100
II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanŃele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste
instanŃe nu au pronunŃat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
DispoziŃiile art. 380 şi art. 381 se aplică în mod corespunzător.
ART. 385^17
DesfiinŃarea hotărârii şi conŃinutul deciziei
(1) În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată se casează în întregime, dar în limitele
prevăzute în art. 385^6 şi 385^7.
(2) DispoziŃiile art. 382 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.
(3) Decizia instanŃei de recurs trebuie să cuprindă, în partea introductivă, menŃiunile prevăzute în
art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt şi cele de drept care au dus, după caz, la respingerea sau
admiterea recursului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea soluŃiilor prevăzute în art. 385^15
pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluŃia dată de instanŃa de recurs, data pronunŃării deciziei şi
menŃiunea că pronunŃarea s-a făcut în şedinŃă publică.
(4) DispoziŃiile art. 383 alin. 2 – 4 se aplică în mod corespunzător.
(5) Dacă instanŃa reŃine cauza spre rejudecare, în decizie se menŃionează probele ce urmează a fi
administrate.
(6) Partea din hotărâre care nu a fost casată rămâne definitivă şi devine executorie la data
pronunŃării hotărârii instanŃei de recurs.
ART. 385^18
Limitele rejudecării
InstanŃa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanŃei de recurs, în măsura în care
situaŃia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluŃionarea recursului.
Când hotărârea este desfiinŃată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce
priveşte latura penală sau civilă, instanŃa de rejudecare se pronunŃă în limitele în care hotărârea a fost
casată.
ART. 385^19
Procedura de rejudecare
Rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziŃiilor cuprinse în
partea specială, titlul II, capitolele I şi II, care se aplică în mod corespunzător.
CAP. 4
CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC
SecŃiunea I
ContestaŃia în anulare
ART. 386
Cazurile de contestaŃie în anulare
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaŃie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părŃii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanŃa de
recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanŃa de recurs a fost
în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinŃa instanŃa despre această împiedicare;
c) când instanŃa de recurs nu s-a pronunŃat asupra unei cauze de încetare a procesului penal
dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) – i^1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunŃat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanŃa de recurs, inculpatul
prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385^14 alin. 1^1 ori
art. 385^16 alin. 1.
ART. 387
Cererea de contestaŃie
ContestaŃia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părŃi, iar contestaŃia pentru motivele
prevăzute în art. 386 lit. c) şi d), şi de procuror.
101
În cererea de contestaŃie în anulare pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a) – c) şi e) trebuie să
se arate toate cazurile de contestaŃie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în
sprijinul acestora.
ART. 388
Termenul de introducere
ContestaŃia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) – c) şi e) poate fi introdusă de
către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea
executării, iar de către celelalte părŃi, în termen de 30 de zile de la data pronunŃării hotărârii a cărei
anulare se cere.
ContestaŃia pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) poate fi introdusă oricând.
ART. 389
InstanŃa competentă
ContestaŃia în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) – c) şi e) se introduce la instanŃa
de recurs care a pronunŃat hotărârea a cărei anulare se cere.
ContestaŃia pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) se introduce la instanŃa la care a rămas
definitivă ultima hotărâre.
ART. 390
Suspendarea executării
Până la soluŃionarea contestaŃiei în anulare, instanŃa sesizată, luând concluziile procurorului, poate
suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.
ART. 391
Admiterea în principiu
InstanŃa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaŃie prevăzute în art. 386 lit.
a) – c) şi e), fără citarea părŃilor.
InstanŃa constatând că cererea de contestaŃie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe
care se sprijină contestaŃia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaŃiei se depun
ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaŃia şi dispune citarea părŃilor
interesate.
ART. 392
Procedura de judecare
La termenul fixat pentru judecarea contestaŃiei în anulare, instanŃa, ascultând părŃile şi concluziile
procurorului, dacă găseşte contestaŃia întemeiată, desfiinŃează prin decizie hotărârea a cărei anulare se
cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea recursului, sau la
rejudecarea cauzei după casare.
Când condamnatul se află în stare de deŃinere, dispoziŃiile art. 375 alin. 2 şi 3 se aplică în mod
corespunzător.
Judecarea contestaŃiei prevăzute în art. 386 lit. d) se face cu citarea părŃilor interesate în cauza în
care s-a pronunŃat ultima hotărâre. InstanŃa, ascultând părŃile şi concluziile procurorului, dacă găseşte
contestaŃia întemeiată, desfiinŃează prin decizie sau, după caz, prin sentinŃă, ultima hotărâre sau acea
parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.
SentinŃa dată în contestaŃie este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului.
SecŃiunea II
Revizuirea
ART. 393
Hotărârile supuse revizuirii
Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu
privire la latura civilă.
Când o hotărâre priveşte mai multe infracŃiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere
pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.
ART. 394
Cazurile de revizuire
102
Revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanŃă la soluŃionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracŃiunea de mărturie mincinoasă în cauza a
cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare
penală a comis o infracŃiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se
poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cazurile de la lit. b), c) şi d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri
nelegale sau netemeinice.
În cazul prevăzut de lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
ART. 395
Dovedirea unor cazuri de revizuire
SituaŃiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) se dovedesc prin
hotărâre judecătorească sau prin ordonanŃa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului
cauzei.
Când organele arătate în alin. 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situaŃiile menŃionate
se constată în procedura de revizuire.
ART. 396
Persoanele care pot cere revizuirea
Pot cere revizuirea:
a) oricare parte din proces, în limitele calităŃii sale procesuale;
b) soŃul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia.
Procurorul poate din oficiu să iniŃieze procedura revizuirii.
Organele de conducere ale unităŃilor la care se referă art. 145 din Codul penal care au cunoştinŃă
despre vreo faptă sau împrejurare care ar motiva revizuirea sunt obligate să sesizeze pe procuror.
ART. 397
Cererea de revizuire
Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanŃa care a judecat
cauza în primă instanŃă.
Cererea se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de
probă în dovedirea acestuia.
Dacă cererea nu îndeplineşte condiŃiile arătate în alin. 2, procurorul cheamă persoana care a făcut
cererea în vederea completării sau precizării acesteia.
ART. 398
Termenul de introducere a cererii
Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după executarea
pedepsei sau după moartea condamnatului.
Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faŃă de care s-a încetat
procesul penal, se poate face în termen de un an, care curge:
a) în cazul prevăzut în art. 394 lit. a), precum şi în cazurile prevăzute la lit. b), c) şi d) când nu sunt
constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de
persoana care face cererea;
b) în cazurile prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d), dacă sunt constatate prin hotărâre definitivă, de
la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea.
DispoziŃiile din alineatul precedent se aplică şi în cazul când procurorul se sesizează din oficiu.
Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedică
punerea în mişcare a acŃiunii penale sau continuarea procesului penal.
ART. 399
Efectuarea actelor de cercetare
103
După introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. 3,
persoana care solicită revizuirea. În cazul când este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica
temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanŃă.
Totodată, procurorul cere, dacă este necesar, dosarul cauzei.
Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penală.
DispoziŃiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.
Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni şi curge de la data introducerii cererii de
revizuire.
După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale
instanŃei competente.
ART. 400 *** Abrogat
Suspendarea executării
ART. 401
InstanŃa competentă
Competentă să judece cererea de revizuire este instanŃa care a judecat cauza în primă instanŃă.
Când temeiul cererii de revizuire constă în existenŃa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenŃa
se determină potrivit dispoziŃiilor art. 35.
ART. 402
Măsuri premergătoare
La primirea lucrărilor trimise de procuror, preşedintele instanŃei fixează termen de judecată pentru
examinarea cererii de revizuire, în vederea admiterii în principiu, dispunând citarea părŃilor
interesate.
Când persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea se află în stare de deŃinere,
chiar într-o altă cauză, preşedintele dispune încunoştinŃarea acestei persoane despre termen şi ia
măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Persoana arestată este adusă la judecată.
ART. 403
Admiterea în principiu
InstanŃa, ascultând concluziile procurorului şi ale părŃilor, examinează dacă cererea de revizuire
este făcută în condiŃiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de
procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. InstanŃa poate verifica oricare dintre
probele pe care se întemeiază cererea sau poate, când este necesar, să administreze probe noi.
Persoanele prevăzute în art. 394 lit. b) şi d) nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusă revizuirii.
InstanŃa, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de
revizuire sau, prin sentinŃă, respingerea acesteia.
Când cererea de revizuire a fost făcută pentru un condamnat decedat, sau când condamnatul care a
făcut cererea ori în favoarea căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea cererii, prin
derogare de la dispoziŃiile art. 10 alin. 1 lit. g) procedura de revizuire îşi va urma cursul, iar în cazul
admiterii în principiu, după rejudecarea cauzei, instanŃa va hotărî potrivit dispoziŃiilor din art. 13 alin.
2 şi 3 care se aplică în mod corespunzător.
ART. 404
Măsurile care pot fi luate după admiterea în principiu
Odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire instanŃa poate suspenda motivat, în tot sau
în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.
InstanŃa poate de asemenea lua oricare dintre măsurile preventive, dacă sunt întrunite condiŃiile
legale.
În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existenŃa unor hotărâri ce nu se pot
concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunŃate se reunesc în vederea rejudecării.
ART. 405
Rejudecarea
Rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de
procedură privind judecarea în primă instanŃă.
104
InstanŃa, dacă găseşte necesar, administrează din nou probele care au fost efectuate în cursul
primei judecăŃi sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire.
ART. 406
SoluŃiile după rejudecare
InstanŃa, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care
a fost admisă revizuirea sau hotărârile care nu se pot concilia şi pronunŃă o nouă hotărâre potrivit
dispoziŃiilor art. 345 – 353, care se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, dispoziŃiile art. 373 se aplică în mod corespunzător.
Totodată, instanŃa dispune, dacă este cazul, restituirea amenzii plătite şi a averii confiscate, precum
şi a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era Ńinut să le suporte,
iar pentru cei condamnaŃi la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă, restituirea cotei
făcută venit la bugetul de stat şi calcularea ca vechime şi continuitate în muncă a duratei pedepsei
executate.
Dacă instanŃa constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge.
ART. 407
Calea de atac
SentinŃele instanŃei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 şi art. 406 alin. 1, sunt supuse
aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse
recursului.
ART. 408
Revizuirea dispoziŃiilor civile
Regulile cuprinse în prezenta secŃiune se aplică în mod corespunzător şi în ce priveşte revizuirea
hotărârii penale cu privire la latura civilă.
ART. 408^1
Revizuirea în cazul hotărârilor CurŃii Europene a Drepturilor Omului
Hotărârile definitive pronunŃate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
constatat o încălcare a unui drept prevăzut de ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăŃilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecinŃele grave ale acestei
încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunŃate.
Pot cere revizuirea:
a) persoana al cărei drept a fost încălcat;
b) soŃul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia;
c) procurorul.
Cererea de revizuire se introduce la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, care judecă cererea în
complet de 9 judecători.
Cererea de revizuire se poate face în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii
CurŃii Europene a Drepturilor Omului.
După sesizare, instanŃa poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea
părŃii, suspendarea executării hotărârii atacate.
Participarea procurorului este obligatorie.
La judecarea cererii de revizuire, părŃile se citează. Partea arestată este adusă la judecată.
Când părŃile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, se ascultă şi concluziile acestora.
InstanŃa examinează cererea în baza actelor dosarului şi se pronunŃă prin decizie.
Când instanŃa constată că cererea este tardivă, inadmisibilă sau nefondată, o respinge.
Când instanŃa constată că cererea este fondată:
a) desfiinŃează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat şi, rejudecând cauza,
cu aplicarea dispoziŃiilor din capitolul III, secŃiunea II, înlătură consecinŃele încălcării dreptului;
b) desfiinŃează hotărârea şi, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de
către instanŃa în faŃa căreia s-a produs încălcarea dreptului, aplicându-se dispoziŃiile din capitolul
III, secŃiunea II.
Decizia pronunŃată de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie nu este supusă nici unei căi de atac.
SecŃiunea III
105
Recursul în interesul legii
ART. 409 *** Abrogat
Recursul în anulare
ART. 410 *** Abrogat
Cazurile în care se poate face recurs în anulare.
ART. 411 *** Abrogat
Termenul de declarare
ART. 412 *** Abrogat
Suspendarea executării
ART. 412^1 *** Abrogat
Extinderea recursului în anulare
ART. 413 *** Abrogat
Citarea părŃilor
ART. 414 *** Abrogat
Retragerea recursului în anulare
ART. 414^1 *** Abrogat
Motivarea, judecarea şi soluŃionarea recursului în anulare
ART. 414^2
Recursul în interesul legii
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, direct, sau
ministrul justiŃiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie, precum şi colegiile de conducere ale curŃilor de apel şi ale parchetelor de pe
lângă acestea au obligaŃia, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de
procedură penală pe întreg teritoriul Ńării, să ceară Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie să se pronunŃe
asupra chestiunilor de drept care au primit o soluŃionare diferită din partea instanŃelor
judecătoreşti.
Cererile de recurs în interesul legii se soluŃionează de secŃiile unite ale Înaltei CurŃi de CasaŃie şi
JustiŃie, care se pronunŃă prin decizie. Deciziile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
I, precum şi pe pagina de internet a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. Acestea se aduc la cunoştinŃă
instanŃelor şi de Ministerul JustiŃiei.
SoluŃiile se pronunŃă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti
examinate şi nici cu privire la situaŃia părŃilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de
drept judecate este obligatorie pentru instanŃe.
TITLUL III
EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR PENALE
CAP. 1
DISPOZIłII GENERALE
ART. 415
Hotărâri executorii
Hotărârile instanŃelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.
Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.
ART. 416
Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanŃe
Hotărârile primei instanŃe rămân definitive:
1. la data pronunŃării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;
2. la data expirării termenului de apel;
a) când nu s-a declarat apel în termen;
b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
106
4. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a
fost respins:
a) când nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menŃionate la pct. 4, dacă aceasta s-a
produs după expirarea termenului de recurs;
6. la data pronunŃării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor
menŃionate la pct. 4.
ART. 416^1
Rămânerea definitivă a hotărârii instanŃei de apel
Hotărârile instanŃei de apel rămân definitive:
1. la data expirării termenului de recurs;
a) când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat împotriva hotărârii menŃionate la lit. a) a fost retras înăuntrul termenului;
2. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menŃionate la lit. a), dacă aceasta s-a
produs după expirarea termenului de recurs;
3. la data pronunŃării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menŃionate
la lit. a).
ART. 417
Rămânerea definitivă a hotărârii instanŃei de recurs
Hotărârea instanŃei de recurs rămâne definitivă la data pronunŃării acesteia când:
a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faŃa instanŃei de recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecată de către instanŃa de recurs, după admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului.
ART. 418
InstanŃa de executare
Hotărârea instanŃei penale, rămasă definitivă la prima instanŃă de judecată, la instanŃa de apel sau
la instanŃa de recurs, se pune în executare de către prima instanŃă de judecată.
Hotărârile pronunŃate în primă instanŃă de către Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie se pun în
executare, după caz, de Tribunalul Municipiului Bucureşti sau de tribunalul militar teritorial cu sediul
în Bucureşti.
Când hotărârea rămâne definitivă în faŃa instanŃei ierarhic superioare, aceasta trimite instanŃei de
executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunŃării
hotărârii de către instanŃa ierarhic superioară.
DispoziŃiile alineatelor precedente sunt aplicabile şi în cazul hotărârilor nedefinitive, dar
executorii, cu excepŃia celor privind măsurile preventive care se pun în executare de instanŃa care lea
dispus.
ART. 419
Judecătorul delegat cu executarea
InstanŃa de executare deleagă pe unul din judecătorii săi, pentru efectuarea punerii în executare.
Dacă cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării se iveşte vreo nelămurire
sau împiedicare, judecătorul delegat poate sesiza instanŃa de executare, care va proceda potrivit
dispoziŃiilor art. 460.
CAP. 2
PUNEREA ÎN EXECUTARE A HOTĂRÂRILOR
SecŃiunea I
Punerea în executare a pedepselor principale
ART. 420
Punerea în executare a pedepsei închisorii sau detenŃiunii pe viaŃă
107
Pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă se pun în executare prin emiterea mandatului
de executare. Mandatul de executare se emite de judecătorul delegat al instanŃei de executare în ziua
rămânerii definitive a hotărârii la instanŃa de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut
în art. 418 alin. 3, se întocmeşte în trei exemplare şi cuprinde: denumirea instanŃei de executare,
data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70, numărul şi data
hotărârii care se execută şi denumirea instanŃei care a pronunŃat-o, pedeapsa pronunŃată şi textul de
lege aplicat, timpul reŃinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei, menŃiunea
dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare şi de deŃinere, semnătura judecătorului
delegat, precum şi ştampila instanŃei de executare.
În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate, odată cu emiterea mandatului de
executare a pedepsei închisorii sau a pedepsei detenŃiunii pe viaŃă, judecătorul delegat emite şi un
ordin prin care interzice condamnatului să părăsească Ńara. Ordinul se întocmeşte în trei exemplare
şi cuprinde: denumirea instanŃei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana
condamnatului prevăzute în art. 70, pedeapsa pronunŃată împotriva acestuia, numărul şi data
hotărârii de condamnare, denumirea instanŃei care a pronunŃat-o, numărul mandatului de executare
a pedepsei emis pe numele condamnatului, dispoziŃia de interzicere a părăsirii Ńării, semnătura
judecătorului delegat, precum şi ştampila instanŃei de executare.
ART. 421
Trimiterea spre executare a mandatului de executare a pedepsei şi a ordinului de interzicere a
părăsirii Ńării
Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare, se trimit două exemplare, după caz,
organului de poliŃie, când condamnatul este liber, comandantului locului de deŃinere, când
condamnatul este arestat, sau comandantului unităŃii militare unde condamnatul face serviciul
militar.
Pentru aducerea la îndeplinire a ordinului de interzicere a părăsirii Ńării, se trimite de îndată câte
un exemplar organului competent să elibereze paşaportul şi Inspectoratului General al PoliŃiei de
Frontieră.
În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate, organele de executare prevăzute în
alin. 1 şi 2 au obligaŃia de a lua măsurile prevăzute de lege în vederea punerii în executare a
mandatului de executare a pedepsei şi a ordinului de interzicere a părăsirii Ńării, în ziua primirii
acestora.
ART. 422
Executarea mandatului de executare a pedepsei şi a ordinului de interzicere a părăsirii Ńării
(1) Pe baza mandatului de executare organul de poliŃie procedează la arestarea condamnatului.
Celui arestat i se înmânează un exemplar al mandatului şi este dus la locul de deŃinere cel mai
apropiat, unde organul de poliŃie predă celălalt exemplar al mandatului de executare.
(1^1) În vederea punerii în executare a mandatului emis în executarea unei hotărâri definitive de
condamnare, organul de poliŃie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinŃa unei persoane fără
învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al
acesteia.
(2) DispoziŃiile art. 161 sunt aplicabile în mod corespunzător, obligaŃia de încunoştinŃare revenind
organului de poliŃie.
(3) Dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită, organul de poliŃie constată
aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea în
consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal împreună cu un
exemplar al mandatului de executare se trimit instanŃei care a emis mandatul.
(3^1) DispoziŃiile art. 184 alin. 3^1 se aplică în mod corespunzător.
(4) Comandantul unităŃii militare, primind mandatul de executare, înmânează un exemplar
condamnatului şi ia măsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei.
(5) Când condamnatul se află arestat, un exemplar al mandatului de executare i se înmânează de
către comandantul locului de deŃinere.
(6) Comandantul locului de deŃinere consemnează într-un proces-verbal data de la care
condamnatul a început executarea pedepsei.
108
(7) O copie de pe procesul-verbal se trimite instanŃei de executare.
(7^1) Pe baza ordinului de interzicere a părăsirii Ńării, organele în drept refuză celui condamnat
eliberarea paşaportului sau, după caz, procedează la ridicarea acestuia şi iau măsuri pentru darea
condamnatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
ART. 422^1
Punerea în executare a pedepsei închisorii cu executarea la locul de muncă
Pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă se pune în executare prin emiterea mandatului
de executare. Mandatul se emite de instanŃa de executare, se întocmeşte în 4 exemplare şi cuprinde,
pe lângă menŃiunile prevăzute în art. 420, care se aplică în mod corespunzător, şi următoarele date:
denumirea, sediul unităŃii unde se execută pedeapsa, dispoziŃia de executare a pedepsei către
conducerea unităŃii şi de reŃinere şi vărsare la bugetul de stat a cotei prevăzute de lege.
ART. 422^2
Trimiterea spre executare a mandatului şi a dispozitivului hotărârii
Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis, se trimite câte un exemplar unităŃii
unde se va executa pedeapsa, condamnatului şi organului de poliŃie din localitatea în care îşi are
sediul unitatea.
O copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanŃa de executare consiliului local în a cărui
rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul.
ART. 423
ObiecŃii privind identitatea
Dacă persoana faŃă de care se efectuează executarea mandatului ridică obiecŃii în ce priveşte
identitatea, se procedează potrivit dispoziŃiilor art. 153, care se aplică în mod corespunzător.
ART. 424
Abrogat.
ART. 425
Punerea în executare a amenzii penale
Persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a
amenzii la instanŃa de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Când cel condamnat se găseşte în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut
în alineatul precedent, instanŃa de executare, la cererea condamnatului, poate dispune eşalonarea
plăŃii amenzii, pe cel mult 2 ani în rate lunare.
În caz de neîndeplinire a obligaŃiei în termenul arătat în alin. 1 sau de neplată a unei rate,
instanŃa de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea
amenzii organelor competente, în vederea executării amenzii potrivit dispoziŃiilor legale privind
executarea silită a creanŃelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziŃii.
Alineatul 4 *** Abrogat
Alineatul 5 *** Abrogat
SecŃiunea II
Punerea în executare a pedepselor complimentare
ART. 426
Interzicerea exerciŃiului unor drepturi
Pedeapsa interzicerii exerciŃiului unor drepturi se pune în executare prin trimiterea de către instanŃa
de executare a unei copii de pe dispozitivul hotărârii, consiliului local în a cărui rază îşi are
domiciliul condamnatul şi organului care supraveghează exercitarea acestor drepturi.
ART. 427
Degradarea militară
Pedeapsa degradării militare se pune în executare prin trimiterea de către instanŃa de executare a
unei copii de pe hotărâre, după caz, comandantului unităŃii militare din care a făcut parte cel
condamnat sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul.
ART. 428
Abrogat.
109
SecŃiunea III
Punerea în executare a măsurilor de siguranŃă
ART. 429
Obligarea la tratament medical
(1) Măsura de siguranŃă a obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune în
executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a copiei de pe raportul medico-legal, direcŃiei
sanitare din judeŃul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faŃă de care s-a luat această măsură.
DirecŃia sanitară judeŃeană va comunica de îndată persoanei faŃă de care s-a luat măsura obligării la
tratament medical, unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratament.
(1^1) La luarea măsurii obligării la tratament medical, persoana la care se referă măsura are
dreptul de a cere să fie examinată şi de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii
sunt înaintate instanŃei de judecată, iar la data rămânerii definitive a hotărârii, şi direcŃiei sanitare
prevăzute în alin. 1.
(2) InstanŃa de executare comunică persoanei faŃă de care s-a luat măsura obligării la tratament
medical, că este obligată să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se facă
tratamentul, atrăgându-i-se atenŃia că în caz de nerespectare a măsurii luate se va dispune internarea
medicală.
(3) În cazul în care obligarea la tratament medical însoŃeşte pedeapsa închisorii ori a detenŃiunii pe
viaŃă sau priveşte o persoană aflată în stare de deŃinere, comunicarea prevăzută în alin. 1 se face
administraŃiei locului de deŃinere.
ART. 430
ObligaŃii în legătură cu tratamentul medical
Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este
obligată să comunice instanŃei:
a) dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;
b) sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;
c) când măsura dispusă de instanŃă nu este sau nu mai este necesară, însă pentru înlăturarea stării
de pericol pe care o prezintă persoana obligată la tratament este indicat un alt tratament;
d) dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală.
În cazul când unitatea sanitară nu se află în circumscripŃia instanŃei care a dispus executarea,
comunicarea prevăzută la lit. b) – d) se face judecătoriei în a cărei circumscripŃie se află unitatea
sanitară.
DispoziŃiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul arătat în art. 429 alin.
3.
ART. 431
Înlocuirea tratamentului medical
(1) Primind comunicarea, instanŃa de executare sau instanŃa prevăzută în art. 430 alin. 2 dispune
efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei faŃă de care este
luată măsura de siguranŃă.
(1^1) Persoana obligată la tratament medical are dreptul de a cere să fie examinată şi de un
medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt înaintate instanŃei prevăzute în alin. 1.
(1^2) După primirea raportului medico-legal şi a concluziilor medicului specialist prevăzut în
alin. 1^1, instanŃa ascultă concluziile procurorului, ale persoanei faŃă de care este luată măsura de
siguranŃă şi apărătorului acesteia, precum şi ale expertului şi medicului specialist, atunci când
consideră necesar, dispunând fie înlocuirea tratamentului, fie internarea medicală.
(1^3) Dacă persoana faŃă de care s-a luat măsura de siguranŃă nu are apărător, i se asigură un
avocat din oficiu.
(2) O copie de pe hotărârea definitivă a instanŃei prevăzute în art. 430 alin. 2 se comunică instanŃei
de executare.
ART. 432
Internarea medicală
110
(1) Măsura de siguranŃă a internării medicale luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare
prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a unei copii de pe raportul medico-legal direcŃiei sanitare
din judeŃul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faŃă de care s-a luat această măsură.
(2) La luarea măsurii internării medicale, persoana la care se referă măsura are dreptul de a cere
să fie examinată şi de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt înaintate
instanŃei de judecată, iar la data rămânerii definitive a hotărârii, şi direcŃiei sanitare prevăzute în
alin. 1.
(3) Judecătorul delegat al instanŃei de executare comunică judecătoriei în a cărei circumscripŃie
se află unitatea sanitară la care s-a făcut internarea data la care s-a efectuat internarea, în vederea
luării în supraveghere.
(4) După primirea comunicării, judecătorul delegat al judecătoriei în a cărei circumscripŃie se
află unitatea sanitară verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni, dacă internarea medicală mai
este necesară. În acest scop, judecătorul delegat dispune efectuarea unui raport medico-legal cu
privire la starea de sănătate a persoanei faŃă de care s-a luat măsura internării medicale şi, după
primirea acestuia, sesizează judecătoria în a cărei circumscripŃie se află unitatea sanitară pentru a
dispune asupra menŃinerii, înlocuirii sau încetării măsurii.
ART. 433
ObligaŃii în legătură cu internarea medicală
(1) DirecŃia sanitară este obligată să efectueze internarea, încunoştinŃând despre aceasta instanŃa de
executare.
(1^1) În cazul în care persoana faŃă de care s-a luat măsura internării medicale refuză să se
supună internării, executarea acestei măsuri se va face cu sprijinul organelor de poliŃie. În vederea
executării măsurii internării medicale, organul de poliŃie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinŃa
unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea
reprezentantului legal al acesteia.
(1^2) Dacă persoana faŃă de care s-a luat măsura internării medicale nu este găsită, direcŃia
sanitară constată aceasta printr-un proces-verbal şi sesizează organele de poliŃie pentru darea în
urmărire, precum şi pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe
procesul-verbal împreună cu un exemplar al sesizării adresate organelor de poliŃie se trimit instanŃei
de executare.
(2) Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea are obligaŃia, în cazul când consideră că internarea
nu mai este necesară, să încunoştinŃeze judecătoria în a cărei circumscripŃie se găseşte unitatea
sanitară.
ART. 434
MenŃinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii internării medicale
Judecătoria, după primirea sesizării judecătorului delegat sau a încunoştinŃării prevăzute în art.
433 alin. 2, ascultând concluziile procurorului, ale persoanei faŃă de care este luată măsura
internării, atunci când aducerea acesteia în faŃa instanŃei este posibilă, şi ale apărătorului său,
precum şi ale expertului care a întocmit raportul medico-legal, atunci când consideră necesar,
dispune, după caz, menŃinerea internării medicale, încetarea acesteia sau înlocuirea cu măsura
obligării la tratament medical.
Încetarea sau înlocuirea măsurii internării poate fi cerută şi de persoana internată sau de
procuror. În acest caz, judecătoria dispune efectuarea raportului medico-legal. DispoziŃiile art. 431
alin. 1^1 se aplică în mod corespunzător.
Dacă persoana internată nu are apărător, i se asigură un avocat din oficiu.
O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus menŃinerea, înlocuirea sau încetarea
internării medicale se comunică instanŃei de executare.
ART. 435
Măsuri de siguranŃă provizorii
În cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în
mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăŃii, punerea în executare se face de către
instanŃa de judecată care a luat această măsură.
DispoziŃiile prevăzute în art. 430 – 434 se aplică în mod corespunzător.
111
ART. 436
Executarea altor măsuri de siguranŃă
Măsura de siguranŃă a interzicerii unei funcŃii sau profesii şi măsura de siguranŃă a interzicerii de a
se afla în anumite localităŃi se pun în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv
organului în drept să aducă la îndeplinire aceste măsuri şi să supravegheze respectarea lor.
Acest organ are îndatorirea să asigure executarea măsurii luate şi să sesizeze organul de urmărire
penală în caz de sustragere de la executarea măsurii de siguranŃă.
Măsura de siguranŃă a interzicerii de a se afla în anumite localităŃi poate fi amânată sau întreruptă
de organul care are îndatorirea să asigure executarea acestei măsuri, în caz de boală sau pentru orice
alt motiv care justifică amânarea sau întreruperea.
ART. 437
Revocarea măsurilor de siguranŃă
Persoana cu privire la care s-a luat una dintre măsurile prevăzute în art. 115 şi 116 din Codul
penal poate cere instanŃei corespunzătoare în grad instanŃei de executare în a cărei circumscripŃie
locuieşte, revocarea măsurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat.
Revocarea poate fi cerută şi de procuror.
SoluŃionarea cererii se face cu citarea persoanei faŃă de care este luată măsura, după ascultarea
concluziilor apărătorului acesteia şi ale procurorului.
ART. 438
Executarea expulzării
Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat măsura de siguranŃă a
expulzării, se face menŃiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii ca la data liberării,
condamnatul să fie predat organului de poliŃie, care va proceda la efectuarea expulzării.
Dacă măsura expulzării nu însoŃeşte pedeapsa închisorii, comunicarea în vederea expulzării se face
organului de poliŃie, imediat ce hotărârea a rămas definitivă.
În vederea punerii în executare a măsurii expulzării, organul de poliŃie poate pătrunde în
domiciliul sau reşedinŃa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane
juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.
Dacă persoana faŃă de care s-a luat măsura expulzării nu este găsită, organul de poliŃie constată
aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea în
consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instanŃei de
executare.
ART. 439
Executarea confiscării speciale
Măsura de siguranŃă a confiscării speciale luată prin ordonanŃă sau hotărâre se execută după cum
urmează:
a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziŃiilor
legii;
b) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenŃa, după caz, a
procurorului sau judecătorului, întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.
ART. 439^1
Executarea interdicŃiei de a reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă determinată
Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat măsura de siguranŃă
prevăzută în art. 118^1 din Codul penal, a interdicŃiei de a reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă
determinată, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică organului de poliŃie în a cărui rază
teritorială se află locuinŃa familiei.
Dacă pedeapsa închisorii se execută într-un loc de detenŃie, se face menŃiune în mandatul de
executare a pedepsei închisorii să i se pună în vedere condamnatului, la data liberării să se prezinte
la organul de poliŃie, care procedează potrivit alin. 3. Totodată, se trimite o copie de pe dispozitivul
hotărârii comandantului locului de deŃinere.
Organul de poliŃie are îndatorirea să asigure executarea măsurii luate prin supravegherea
respectării interdicŃiei de a nu reveni în locuinŃa familiei şi să sesizeze organul de urmărire penală în
caz de sustragere de la executarea măsurii.
112
SecŃiunea IV
Punerea în executare a dispoziŃiilor privind înlocuirea răspunderii penale
ART. 440
Înlocuirea răspunderii penale
În cazul înlocuirii răspunderii penale, executarea mustrării şi a mustrării cu avertisment se
efectuează conform art. 487, care se aplică în mod corespunzător, iar executarea amenzii se
efectuează potrivit art. 442 şi 443.
ART. 441
Abrogat.
SecŃiunea IV^1
Punerea în executare a dispoziŃiilor prin care s-au aplicat sancŃiunile prevăzute în art. 18^1 din
Codul penal
ART. 441^1
Executarea sancŃiunilor
Executarea mustrării şi a mustrării cu avertisment se efectuează conform art. 487, care se aplică în
mod corespunzător, iar executarea amenzii se efectuează potrivit art. 442 şi 443.
SecŃiunea V
Punerea în executare a amenzii judiciare şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat
ART. 442
Amenzile judiciare
Amenda judiciară se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o.
Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte
aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, execută amenda penală.
Executarea amenzilor judiciare se face de organul arătat în alineatul precedent.
ART. 443
Cheltuieli judiciare avansate de stat
DispoziŃia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se
pune în executare potrivit art. 442 alin. 2.
Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanŃă, punerea în
executare se face de procuror, aplicându-se în mod corespunzător dispoziŃiile art. 442 alin. 2.
Executarea cheltuielilor judiciare se face de către organele care, potrivit legii, execută amenda
penală.
SecŃiunea VI
Punerea în executare a dispoziŃiilor civile din hotărâre
ART. 444
Restituirea lucrurilor şi valorificarea celor neridicate
Când prin hotărârea penală s-a dispus restituirea unor lucruri care se află în păstrarea sau la
dispoziŃia instanŃei de executare, restituirea se face de către judecătorul însărcinat cu executarea, prin
remiterea acelor lucruri persoanelor în drept. În acest scop, sunt încunoştinŃate persoanele cărora
urmează să li se restituie lucrurile.
Dacă în termen de 6 luni de la primirea încunoştinŃării, persoanele chemate nu se prezintă a le
primi, lucrurile trec în patrimoniul statului. InstanŃa constată aceasta prin încheiere şi dispune
predarea lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziŃiilor legii.
113
Dacă restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc persoanele cărora ar trebui
să le fie restituite şi nimeni nu le-a reclamat în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii,
sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziŃiile alineatului precedent.
Când restituirea lucrurilor a fost dispusă de către procuror sau de către organul de cercetare penală,
acesta procedează potrivit prevederilor din alineatele precedente.
ART. 445
Înscrisurile declarate false
DispoziŃia hotărârii penale care declară un înscris ca fiind fals în totul sau în parte se execută sau
se pune în executare de către judecătorul delegat.
Când înscrisul declarat fals a fost anulat în totalitatea lui, se face menŃiune despre aceasta pe
fiecare pagină, iar în caz de anulare parŃială, numai pe paginile care conŃin falsul.
Înscrisul declarat fals rămâne la dosarul cauzei.
În cazul în care este necesar ca despre înscrisul declarat fals să se facă menŃiune în scriptele unei
unităŃi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, i se trimite acesteia o copie de pe
hotărâre.
InstanŃa poate dispune, când constată existenŃa unui interes legitim, eliberarea unei copii, cu
menŃiunile arătate în alin. 2, de pe înscrisul sub semnătură privată falsificat. În aceleaşi condiŃii,
instanŃa poate dispune restituirea înscrisului oficial parŃial falsificat.
ART. 446
Despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare
DispoziŃiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare
cuvenite părŃilor se execută potrivit legii civile.
CAP. 3
ALTE DISPOZIłII PRIVIND EXECUTAREA
SecŃiunea I
Schimbări în executarea unor hotărâri
ART. 447
Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei
Asupra revocării sau anulării suspendării condiŃionate a executării pedepsei prevăzute în art. 83 ori
în art. 85 din Codul penal sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută în art.
86^4 ori în art. 86^5 din Codul penal se pronunŃă, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanŃa
care judecă ori a judecat în primă instanŃă infracŃiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.
Dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligaŃiile civile prevăzute în
art. 84 sau cele prevăzute în art. 86^4 alin. 1 din Codul penal, partea interesată sau procurorul
sesizează instanŃa care a pronunŃat în primă instanŃă suspendarea, în vederea revocării suspendării
executării pedepsei.
ART. 447^1
Revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă
Revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă, în cazurile prevăzute în art. 86^9 şi
86^10 din Codul penal, se dispune, după caz, de către instanŃa de executare sau de către instanŃa
corespunzătoare în a cărei circumscripŃie se află unitatea unde se execută pedeapsa, ori de către
instanŃa care judecă sau a judecat în primă instanŃă infracŃiunea ce ar putea atrage revocarea sau
anularea. Sesizarea instanŃei se face din oficiu, de către procuror, de unitate sau de organul de poliŃie.
În cazul prevăzut în art. 86^9 alin. 4, instanŃa poate fi sesizată şi de către cel condamnat.
ART. 448
Înlocuirea pedepsei detenŃiunii pe viaŃă
Înlocuirea pedepsei detenŃiunii pe viaŃă cu pedeapsa închisorii se dispune, din oficiu sau la cererea
procurorului ori a celui condamnat, de către instanŃa de executare, iar dacă cel condamnat se află în
stare de deŃinere, de către instanŃa corespunzătoare în a cărei circumscripŃie se află locul de deŃinere.
Hotărârea de înlocuire, rămasă definitivă, se pune în executare potrivit dispoziŃiilor art. 420 – 423.
114
ART. 449
Alte modificări de pedepse
Pedeapsa pronunŃată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul
executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenŃa vreuneia dintre
următoarele situaŃii:
a) concursul de infracŃiuni;
b) recidiva;
c) acte care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni.
InstanŃa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanŃa de executare a ultimei
hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deŃinere ori în executarea pedepsei la
locul de muncă, instanŃa corespunzătoare în a cărei circumscripŃie se află locul de deŃinere sau, după
caz, unitatea unde se execută pedeapsa.
Sesizarea instanŃei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat.
ART. 449^1
Înlocuirea pedepsei amenzii
Înlocuirea pedepsei amenzii în cazul prevăzut în art. 63^1 din Codul penal se dispune de instanŃa
de executare.
Sesizarea instanŃei se face din oficiu sau de către organul care, potrivit legii, execută amenda.
ART. 450
Liberarea condiŃionată
Liberarea condiŃionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziŃiilor legii
privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripŃie se află locul de deŃinere,
iar în cazul prevăzut în art. 62 alin. 3 din Codul penal, de către tribunalul militar în a cărui
circumscripŃie se află închisoarea militară.
Când instanŃa constată că nu sunt îndeplinite condiŃiile pentru acordarea liberării condiŃionate,
prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va
putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an şi curge de la rămânerea definitivă a
hotărârii.
InstanŃele prevăzute în alin. 1 se pronunŃă şi asupra revocării liberării condiŃionate, în cazul când
instanŃa care a judecat pe condamnat pentru o altă infracŃiune nu s-a pronunŃat în această privinŃă.
Hotărârea instanŃei este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile. Recursul declarat de
procuror este suspensiv de executare.
InstanŃa în faŃa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată să comunice locului de deŃinere
copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea liberării condiŃionate.
ART. 450^1
Încetarea executării pedepsei la locul de muncă
Încetarea executării pedepsei la locul de muncă se dispune de judecătoria în a cărei circumscripŃie
se află unitatea unde condamnatul execută pedeapsa.
DispoziŃiile art. 450 alin. 2, 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.
InstanŃa în faŃa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată să comunice unităŃii unde se
execută pedeapsa, precum şi organului de poliŃie din localitatea în care îşi are sediul unitatea, copie
de pe dispozitivul prin care s-a dispus încetarea executării pedepsei.
ART. 451
Înlocuirea executării pedepsei pentru militari
Înlocuirea executării pedepsei închisorii cu executarea în închisoare militară, în cazul
condamnaŃilor care au devenit militari în termen în cursul judecăŃii la o instanŃă civilă, precum şi
pentru cei care au devenit militari în termen după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, se
dispune de către tribunalul militar în a cărui circumscripŃie se găseşte unitatea militară din care face
parte cel condamnat, la sesizarea comandantului.
Înlocuirea executării pedepsei într-o închisoare militară, cu executarea într-un loc de deŃinere, în
cazul condamnaŃilor care au fost trecuŃi în rezervă înainte de începerea executării pedepsei, se
dispune de către instanŃa prevăzută la alineatul precedent, din oficiu sau la sesizarea comandantului
unităŃii militare din care făcea parte cel condamnat.
115
ART. 452
Reducerea pedepsei pentru militari
Reducerea pedepsei ce se execută în închisoare militară în cazul şi în condiŃiile prevăzute în art. 62
alin. 2 din Codul penal se face la sesizarea comandantului acelei închisori.
InstanŃa competentă să reducă pedeapsa este tribunalul militar în a cărui circumscripŃie se află
închisoarea militară.
SecŃiunea II
Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenŃiunii pe viaŃă
ART. 453
Cazurile de amânare
(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detenŃiunii pe viaŃă poate fi amânată în următoarele cazuri:
a) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală
gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanŃa apreciază că amânarea executării şi
lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea
pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât
pedeapsa să poată fi pusă în executare;
b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea
pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea;
c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinŃe
grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi
amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
(2) Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detenŃiunii pe viaŃă poate fi făcută de
procuror, de condamnat, de persoanele arătate în art. 362 alineatul ultim, iar în cazul prevăzut la lit.
c) din prezentul articol, şi de către conducerea unităŃii la care lucrează condamnatul.
(2^1) Cererea poate fi retrasă de cel care a formulat-o.
(2^2) În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) şi b), hotărârile prin care se dispune amânarea
executării pedepsei sunt executorii de la data pronunŃării.
(3) DispoziŃiile prezentului articol se aplică şi în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la
locul de muncă. În situaŃia prevăzută la lit. b), executarea pedepsei poate fi amânată pe perioada
stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor înainte şi după naştere.
ART. 453^1*)
ObligaŃiile condamnatului în cazul amânării executării
Pe durata amânării executării pedepsei, condamnatul va respecta următoarele obligaŃii:
a) să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiŃiile stabilite de instanŃă;
b) să se prezinte la instanŃă ori de câte ori este chemat sau la organul de poliŃie desemnat cu
supravegherea de instanŃă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliŃie sau
ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinŃa fără încuviinŃarea instanŃei care a dispus amânarea;
d) să nu deŃină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Pe durata amânării executării pedepsei, instanŃa poate impune condamnatului să respecte una sau
mai multe dintre următoarele obligaŃii:
a) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite
de instanŃă;
c) să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a
comis fapta, martori, experŃi ori alte persoane, stabilite de instanŃă, şi să nu comunice cu acestea
direct sau indirect;
d) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) să nu se afle în locuinŃa persoanei vătămate;
f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit
fapta.
116
————
*) Conform art. III din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 60/2006, dispoziŃiile din Codul de
procedură penală privind obligaŃia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră
în vigoare la 1 iulie 2007.
ART. 454
InstanŃa competentă
(1) InstanŃa competentă să se pronunŃe asupra acordării amânării executării pedepsei este instanŃa
de executare.
(1^1) InstanŃa de executare comunică hotărârea prin care s-a dispus amânarea executării
pedepsei, în ziua în care aceasta devine definitivă, secŃiei de poliŃie în a cărei rază teritorială
locuieşte condamnatul, jandarmeriei, poliŃiei comunitare, organelor competente să elibereze
paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituŃii, în vederea asigurării respectării
obligaŃiilor impuse. Organele în drept refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, ridică
provizoriu paşaportul pe durata amânării.
(1^2) În caz de încălcare cu rea-credinŃă a obligaŃiilor, instanŃa revocă amânarea şi dispune
punerea în executare a pedepsei privative de libertate. Organul de poliŃie desemnat cu
supravegherea de către instanŃă verifică periodic respectarea obligaŃiilor de către condamnat, iar în
cazul în care constată încălcări ale acestora sesizează, de îndată, instanŃa de executare.
(2) InstanŃa de executare Ńine evidenŃa amânărilor acordate şi, la expirarea termenului, ia măsuri
pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea
lui la îndeplinire. Dacă nu s-a stabilit un termen, judecătorul delegat al instanŃei de executare este
obligat să verifice periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat amânarea executării pedepsei,
iar când constată că aceasta a încetat, să ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare sau,
după caz, pentru aducerea lui la îndeplinire.
SecŃiunea III
Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenŃiunii pe viaŃă
ART. 455
Cazurile de întrerupere
Executarea pedepsei închisorii sau a detenŃiunii pe viaŃă poate fi întreruptă în cazurile şi în
condiŃiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. 2 al aceluiaşi articol.
DispoziŃiile art. 453^1 şi art. 454 alin. 1^1 şi 1^2 se aplică în mod corespunzător.
ART. 456
InstanŃa competentă
InstanŃa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanŃa de executare
sau instanŃa în a cărei circumscripŃie se află locul de deŃinere sau, după caz, unitatea unde se execută
pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanŃei de executare.
ART. 457
EvidenŃa întreruperii executării pedepsei
(1) InstanŃa care a acordat întreruperea comunică de îndată această măsură locului de deŃinere sau,
după caz, unităŃii unde condamnatul execută pedeapsa şi organului de poliŃie, iar dacă întreruperea a
fost acordată de instanŃa în a cărei circumscripŃie se află locul de deŃinere sau unitatea, aceasta
comunică măsura luată şi instanŃei de executare.
(2) InstanŃa de executare, administraŃia locului de deŃinere şi unitatea unde condamnatul execută
pedeapsa Ńin evidenŃa întreruperilor acordate. Dacă la expirarea termenului de întrerupere cel
condamnat la pedeapsa închisorii nu se prezintă la locul de deŃinere, administraŃia trimite de îndată o
copie de pe mandatul de executare organului de poliŃie, în vederea executării. Pe copia mandatului de
executare se menŃionează şi cât a mai rămas de executat din durata pedepsei. Dacă, la expirarea
termenului de întrerupere, cel condamnat la pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă nu se
prezintă la unitate, aceasta înştiinŃează de îndată instanŃa de executare.
(2^1) DispoziŃiile art. 454 alin. 2 teza a doua se aplică în mod corespunzător.
117
(3) AdministraŃia locului de deŃinere sau unitatea comunică instanŃei de executare data la care a
reînceput executarea pedepsei.
(4) Timpul cât executarea a fost întreruptă nu se socoteşte în executarea pedepsei.
SecŃiunea IV
Înlăturarea sau modificarea pedepsei
ART. 458
Intervenirea unei legi penale noi
Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca
infracŃiune fapta pentru care s-a pronunŃat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai
uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanŃa ia măsuri pentru aducerea la
îndeplinire, după caz, a dispoziŃiilor art. 12, 14 şi 15 din Codul penal.
Aplicarea dispoziŃiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a
celui condamnat, de către instanŃa de executare, iar dacă cel condamnat se află în executarea
pedepsei, de către instanŃa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripŃie se află locul de deŃinere
sau unitatea unde condamnatul execută pedeapsa la locul de muncă.
ART. 459
Amnistia şi graŃierea
Aplicarea amnistiei, când intervine după rămânerea definitivă a hotărârii, precum şi aplicarea
graŃierii se fac de către un judecător de la instanŃa de executare, iar dacă cel condamnat se află în
executarea pedepsei, de către un judecător de la instanŃa corespunzătoare în a cărei circumscripŃie se
află locul de deŃinere sau unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă.
CAP. 4
DISPOZIłII COMUNE
ART. 460
Procedura la instanŃa de executare
Când rezolvarea situaŃiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competenŃa instanŃei de
executare, preşedintele dispune citarea părŃilor interesate şi ia măsuri pentru desemnarea unui
apărător din oficiu, în cazurile prevăzute în art. 171.
Condamnatul arestat este adus la judecată.
Participarea procurorului este obligatorie.
După concluziile procurorului şi ascultarea părŃilor, instanŃa se pronunŃă prin sentinŃă.
DispoziŃiile cuprinse în partea specială, titlul II, care nu sunt contrare dispoziŃiilor din acest capitol,
se aplică în mod corespunzător.
DispoziŃiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia din situaŃiile
reglementate în prezentul titlu este dată în competenŃa instanŃei în a cărei circumscripŃie se află locul
de deŃinere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa. SoluŃia se comunică instanŃei de
executare.
ART. 461
ContestaŃia la executare
ContestaŃia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de
condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la
executare;
d) când se invocă amnistia, prescripŃia, graŃierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a
pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
118
În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaŃia se face, după caz, la instanŃa prevăzută în alin. 1
sau 6 al art. 460, iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanŃa care a pronunŃat hotărârea ce se execută.
ContestaŃia împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se soluŃionează de instanŃa
civilă, potrivit legii civile.
ART. 462
Rezolvarea contestaŃiei
Procedura de rezolvare a contestaŃiei la executare este cea prevăzută în art. 460.
În cazul arătat în art. 461 lit. d), dacă din hotărârea pusă în executare nu rezultă datele şi situaŃiile
de existenŃa cărora depinde soluŃionarea contestaŃiei, constatarea acestora se face de către instanŃa
competentă să judece contestaŃia.
ART. 463
ContestaŃia privitoare la dispoziŃiile civile
ContestaŃia privitoare la executarea dispoziŃiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute în
art. 461 lit. a) şi b), la instanŃa de executare prevăzută în art. 460, iar în cazul prevăzut în art. 461 lit.
c), la instanŃa care a pronunŃat hotărârea ce se execută.
Procedura de rezolvare a acestei contestaŃii este cea prevăzută în art. 460 alin. 1 şi 2.
ContestaŃia împotriva actelor de executare se soluŃionează de către instanŃa civilă potrivit legii
civile.
ART. 464
ContestaŃia privitoare la amenzile judiciare
ContestaŃia contra executării amenzilor judiciare se soluŃionează de către instanŃa care le-a pus în
executare.
TITLUL IV
PROCEDURI SPECIALE
CAP. 1
URMĂRIREA ŞI JUDECAREA UNOR INFRACłIUNI FLAGRANTE
ART. 465
InfracŃiunea flagrantă
Este flagrantă infracŃiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire.
Este de asemenea considerată flagrantă şi infracŃiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire,
este urmărit de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public, ori este surprins
aproape de locul comiterii infracŃiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l
presupune participant la infracŃiune.
În cazurile de mai sus, orice persoană are dreptul să prindă pe făptuitor şi să-l conducă înaintea
autorităŃii.
ART. 466
Cazuri de aplicare a procedurii speciale
InfracŃiunile flagrante pedepsite prin lege cu închisoare mai mare de un an şi de cel mult 12 ani,
precum şi formele agravate ale acestor infracŃiuni, săvârşite în municipii sau oraşe, în mijloace de
transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, chiar dacă nu aparŃin unităŃilor
teritoriale arătate mai sus, precum şi în orice alt loc aglomerat, se urmăresc şi se judecă potrivit
dispoziŃiilor prevăzute în acest capitol, care se completează cu dispoziŃiile din prezentul cod.
ART. 467
Constatarea infracŃiunii
Organul de urmărire penală sesizat întocmeşte un proces-verbal, în care consemnează cele
constatate cu privire la fapta săvârşită. În procesul-verbal se consemnează de asemenea declaraŃiile
învinuitului şi ale celorlalte persoane ascultate.
Dacă este cazul, organul de urmărire penală strânge şi alte probe.
Procesul-verbal se citeşte învinuitului, precum şi persoanelor care au fost ascultate, cărora li se
atrage atenŃia că pot completa declaraŃiile sau că pot face obiecŃii cu privire la acestea.
119
Procesul-verbal se semnează de organul de urmărire penală, de învinuit şi de persoanele ascultate.
ART. 468
ReŃinerea şi arestarea învinuitului sau a inculpatului
Învinuitul este reŃinut. ReŃinerea durează 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din
oficiu, procurorul poate solicita judecătorului arestarea învinuitului, care nu poate depăşi 10 zile,
acestea calculându-se de la data expirării ordonanŃei de reŃinere.
Dacă procurorul apreciază că sunt suficiente dovezi pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale,
dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acŃiunea penală şi dispune trimiterea în judecată şi trimite
dosarul instanŃei competente înainte de expirarea mandatului de arestare.
În cazul în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecată în termen de 3 zile de la data
emiterii ordonanŃei de reŃinere, se aplică art. 146 şi următoarele.
ART. 469
Continuarea cercetării după restituire
În cazul când judecătorul a emis mandat de arestare a învinuitului şi procurorul a restituit cauza,
organul de cercetare este obligat să continue cercetarea şi să înainteze dosarul procurorului o dată
cu învinuitul, cel mai târziu în 3 zile de la arestarea acestuia.
În cazul când nu s-a putut efectua complet cercetarea în termenul arătat în alineatul precedent,
continuarea cercetării penale se face potrivit dispoziŃiilor procedurii obişnuite.
ART. 470
Verificarea lucrărilor de cercetare penală
Procurorul, primind dosarul, procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi se pronunŃă în
cel mult 2 zile de la primire, putând dispune trimiterea în judecată, scoaterea de sub urmărire sau
încetarea urmăririi penale, potrivit art. 262, ori restituirea cauzei potrivit art. 265.
Când procurorul dispune trimiterea în judecată, întocmeşte rechizitoriu şi înaintează de îndată
instanŃei de judecată dosarul cauzei.
Dacă procurorul restituie cauza pentru completarea sau refacerea urmăririi penale, urmărirea se
efectuează potrivit procedurii obişnuite. DispoziŃiile art. 267 şi 268 se aplică în mod corespunzător.
ART. 471
InstanŃa competentă
CompetenŃa de judecată în cauzele privitoare la infracŃiunile flagrante prevăzute în art. 466 este
cea obişnuită.
Pentru municipiile împărŃite în sectoare, ministrul justiŃiei poate desemna una sau mai multe
judecătorii care să judece aceste cauze.
ART. 472
Măsuri pregătitoare
Preşedintele instanŃei fixează termenul de judecată, care nu poate depăşi 5 zile de la data primirii
dosarului, dispunând totodată aducerea cu mandat a martorilor şi a părŃii vătămate.
Inculpatul este adus la judecată. Celelalte părŃi nu se citează.
Participarea procurorului la judecată este obligatorie.
InstanŃa verifică dacă în cauză sunt întrunite condiŃiile prevăzute în art. 466.
Când instanŃa constată că în cauză nu sunt întrunite aceste condiŃii, judecata se face potrivit
procedurii obişnuite.
ART. 473
Judecata în primă instanŃă
InstanŃa procedează la judecarea cauzei ascultând pe inculpat, martorii prezenŃi, precum şi
persoana vătămată dacă este de faŃă. Judecata se face pe baza acestor declaraŃii şi a lucrărilor din
dosar.
InstanŃa poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea de probe noi, în care scop ia măsurile
corespunzătoare, pe care le aduce la îndeplinire în mod direct sau prin organele de poliŃie.
Pentru administrarea probelor instanŃa poate acorda termene care în total nu trebuie să depăşească
10 zile.
ART. 474
Măsuri cu privire la starea de libertate
120
Când instanŃa se desesizează pentru incompetenŃă sau reŃine cauza pentru a fi judecată potrivit
procedurii obişnuite, ori amână judecarea cauzei potrivit art. 473 alin. ultim, trebuie să dispună
asupra stării de libertate a inculpatului.
ART. 475
Hotărârea instanŃei
InstanŃa este obligată să se pronunŃe asupra cauzei în aceeaşi zi în care s-au încheiat dezbaterile,
sau cel mai târziu în următoarele 2 zile.
Inculpatul aflat în stare de deŃinere este adus la pronunŃare.
Hotărârea trebuie redactată în cel mult 24 de ore.
Când inculpatul a fost pus anterior în libertate, dacă instanŃa pronunŃă pedeapsa închisorii, poate
dispune arestarea acestuia.
InstanŃa este obligată a dispune punerea în libertate a inculpatului arestat, în cazurile prevăzute în
art. 350 alin. 2 şi 3, care se aplică în mod corespunzător.
ART. 476
AcŃiunea civilă
InstanŃa examinează acŃiunea civilă numai dacă persoana vătămată este prezentă şi se constituie
parte civilă, iar pretenŃiile acesteia pot fi soluŃionate fără amânarea judecăŃii.
Dacă persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal ori o
persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, instanŃa
examinează acŃiunea civilă chiar în lipsa acestora şi chiar dacă nu s-au constituit parte civilă, iar
soluŃionarea acŃiunii civile nu duce la amânarea cauzei.
Dacă nu sunt întrunite condiŃiile alineatelor precedente, instanŃa rezervă soluŃionarea acŃiunii civile
pe calea unei acŃiuni separate, care este scutită de taxe de timbru.
ART. 477
Apelul şi recursul
Termenul de apel şi cel de recurs sunt de 3 zile de la pronunŃare.
Dosarul cauzei se înaintează instanŃei de apel sau, după caz, instanŃei de recurs în următoarele 24
de ore de la declararea apelului ori a recursului.
Judecarea în apel şi în recurs se face de urgenŃă.
ART. 478
Cazul infracŃiunilor concurente, indivizibile sau conexe
În caz de concurs de infracŃiuni, când procedura prevăzută în prezentul capitol se aplică numai
unora dintre infracŃiunile concurente, se procedează la disjungere, urmărirea şi judecarea
infracŃiunilor făcându-se separat.
În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă procedura prevăzută în prezentul capitol se aplică
numai unora dintre fapte ori unora dintre infractori, iar disjungerea nu este posibilă, urmărirea şi
judecata se fac potrivit procedurii obişnuite.
ART. 479
Cazuri când nu se aplică procedura specială
Procedura prevăzută în prezentul capitol nu se aplică infracŃiunilor săvârşite de minori.
În cazul infracŃiunilor pentru care punerea în mişcare a acŃiunii penale se face numai la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate, dacă acestea sunt flagrante şi săvârşite în condiŃiile prevăzute în
art. 466, constatarea săvârşirii lor este obligatorie şi se face potrivit art. 467. Procedura de urmărire
şi judecare prevăzută în acest capitol se aplică numai dacă persoana vătămată a introdus în termen
de 24 de ore de la săvârşirea infracŃiunii flagrante plângerea prealabilă la organul de urmărire
penală. În acest scop, persoana vătămată este chemată şi întrebată de organul de urmărire penală
dacă înŃelege să facă plângere în termenul mai sus arătat.
CAP. 1^1
PROCEDURA PRIVIND TRAGEREA LA RĂSPUNDERE PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE
ART. 479^1
DispoziŃii generale
121
DispoziŃiile Codului de procedură penală se aplică şi în cazul infracŃiunilor săvârşite de
persoanele juridice, cu completările şi derogările prevăzute în prezentul capitol.
ART. 479^2
Obiectul şi exercitarea acŃiunii penale
AcŃiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice care au
săvârşit infracŃiuni.
Persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale şi procedurale de
reprezentantul său legal.
Dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a început urmărirea penală şi împotriva
reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta.
În cazul prevăzut în alin. 3, dacă persoana juridică nu îşi numeşte un mandatar, acesta este
desemnat de organul de urmărire penală sau de instanŃa de judecată din rândul practicienilor în
insolvenŃă, autorizaŃi potrivit legii.
Practicienilor în insolvenŃă desemnaŃi potrivit alin. 4 li se aplică, în mod corespunzător,
dispoziŃiile art. 190 alin. 1, 2 şi 4 – 6.
ART. 479^3
CompetenŃa teritorială
CompetenŃa teritorială este determinată de:
a) locul unde a fost săvârşită infracŃiunea;
b) locul unde se află sediul persoanei juridice;
c) locul unde locuieşte persoana vătămată sau unde aceasta îşi are sediul.
ART. 479^4
Citarea
Persoana juridică se citează la sediul acesteia. Când sediul este fictiv ori persoana juridică nu
mai funcŃionează la sediul declarat, iar noul sediu nu este cunoscut, citaŃia se afişează la sediul
consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracŃiunea.
Dacă persoana juridică este reprezentată prin mandatar, numit în condiŃiile prevăzute în art.
479^2 alin. 3 şi 4, citarea se face la locuinŃa mandatarului ori la sediul practicianului în insolvenŃă
desemnat în calitate de mandatar.
ART. 479^5
Măsuri preventive
Judecătorul, în cursul urmăririi penale, la propunerea procurorului, sau instanŃa, în cursul
judecăŃii, poate dispune, dacă există motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că
persoana juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi numai pentru a se asigura buna
desfăşurare a procesului penal, una sau mai multe dintre următoarele măsuri preventive:
a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;
b) suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice;
c) interzicerea unor operaŃiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea
semnificativă a activului patrimonial sau insolvenŃa persoanei juridice;
d) interzicerea de a încheia anumite acte juridice, stabilite de organul judiciar;
e) interzicerea de a desfăşura activităŃi de natura celor în exerciŃiu sau cu ocazia cărora a fost
comisă infracŃiunea.
În vederea asigurării respectării măsurilor prevăzute în alin. 1 lit. a) – e), instanŃa poate obliga
persoana juridică la depunerea unei cauŃiuni constând într-o sumă de bani sau alte valori fixate de
organul judiciar. Cuantumul cauŃiunii nu poate fi mai mic de 5.000 lei. CauŃiunea se restituie la data
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pronunŃată în cauză, dacă persoana juridică a
respectat măsurile preventive, precum şi în cazul în care, prin hotărâre definitivă, s-a dispus
achitarea persoanei juridice sau încetarea procesului penal faŃă de aceasta. În cazul în care s-a
dispus faŃă de persoana juridică o soluŃie de netrimitere în judecată, restituirea cauŃiunii se dispune
de către procuror. CauŃiunea nu se restituie în cazul nerespectării de către persoana juridică a
măsurilor preventive, făcându-se venit la bugetul statului la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
122
Măsurile preventive prevăzute în alin. 1 pot fi dispuse pe o perioadă de cel mult 60 de zile, cu
posibilitatea prelungirii, dacă se menŃin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare
prelungire neputând depăşi 60 de zile.
În cursul urmăririi penale, măsurile preventive se dispun de judecător, prin încheiere motivată
dată în camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.
Participarea procurorului este obligatorie.
Încheierea poate fi atacată cu recurs în 3 zile de la pronunŃare, pentru cei prezenŃi, şi de la
comunicare, pentru cei lipsă.
Măsurile preventive se revocă, din oficiu sau la cerere, când nu mai există temeiuri care să
justifice menŃinerea acestora. DispoziŃiile alin. 4 – 6 se aplică în mod corespunzător.
Împotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate măsurile
prevăzute în art. 183 şi art. 198 alin. 2, iar faŃă de practicianul în insolvenŃă, măsura prevăzută în
art. 198 alin. 2.
ART. 479^6
Măsurile asigurătorii
FaŃă de persoana juridică se pot lua măsuri asigurătorii, în vederea asigurării confiscării
speciale, reparării pagubei produse prin infracŃiune, precum şi pentru garantarea executării
pedepsei amenzii.
ART. 479^7
Procedura de informare
Organul judiciar comunică organului care a autorizat înfiinŃarea persoanei juridice şi organului
care a înregistrat persoana juridică începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acŃiunii penale
şi trimiterea în judecată a persoanei juridice, la data dispunerii acestor măsuri, în vederea efectuării
menŃiunilor corespunzătoare.
Organele prevăzute în alin. 1 sunt obligate să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore
de la data înregistrării, în copie certificată, orice menŃiune înregistrată de acestea cu privire la
persoana juridică.
Persoana juridică este obligată să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore, intenŃia de
fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a obligaŃiilor prevăzute în alin. 2 şi 3 constituie
abatere judiciară şi se sancŃionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanŃa de executare
comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înfiinŃarea persoanei
juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, în vederea efectuării menŃiunilor
corespunzătoare.
ART. 479^8
Interzicerea fuziunii, a divizării, a reducerii capitalului social, a dizolvării sau lichidării
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepselor aplicate
persoanei juridice, nu se poate iniŃia fuziunea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea acesteia.
ART. 479^9
Punerea în executare a pedepsei amenzii
Persoana juridică condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată
integrală a amenzii la instanŃa de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare.
Când persoana juridică condamnată se găseşte în imposibilitatea de a achita integral amenda în
termenul prevăzut în alin. 1, instanŃa de executare, la cererea acesteia, poate dispune eşalonarea
plăŃii amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare.
În caz de neîndeplinire a obligaŃiei de plată a amenzii în termenul arătat în alin. 1 sau de neplată
a unei rate, instanŃa de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte
aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executării acesteia, potrivit dispoziŃiilor legale
privind executarea silită a creanŃelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziŃii.
ART. 479^10
Punerea în executare a pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice
123
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa dizolvării
persoanei juridice se comunică, la data rămânerii definitive, instanŃei civile competente, care
deschide procedura de lichidare şi desemnează lichidatorul din rândul practicienilor în insolvenŃă
autorizaŃi potrivit legii. Remunerarea lichidatorului se face din averea persoanei juridice sau, în
cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit potrivit legii.
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare se comunică, la data rămânerii definitive,
organului care a autorizat înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana
juridică, pentru a lua măsurile necesare.
ART. 479^11
Punerea în executare a pedepsei complementare a suspendării activităŃii sau a uneia dintre
activităŃile persoanei juridice
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa suspendării
activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice se comunică, la data rămânerii definitive,
organului care a autorizat înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana
juridică, pentru a lua măsurile necesare.
ART. 479^12
Punerea în executare a pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de
achiziŃii publice
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice
pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achiziŃii publice se comunică, la data
rămânerii definitive:
a) Oficiului registrului comerŃului, în vederea efectuării formalităŃilor de publicitate în registrul
comerŃului;
b) Ministerului JustiŃiei, în vederea efectuării formalităŃilor de publicitate în registrul naŃional al
persoanelor juridice fără scop patrimonial;
c) altor autorităŃi care Ńin evidenŃa persoanelor juridice, în vederea efectuării formalităŃilor de
publicitate.
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice
pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achiziŃii publice se comunică, la data
rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care a
înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.
ART. 479^13
Punerea în executare a pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice
pedeapsa închiderii unor puncte de lucru se comunică, la data rămânerii definitive, organului care a
autorizat înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a
lua măsurile necesare.
ART. 479^14
Punerea în executare a pedepsei complementare a afişării sau a difuzării hotărârii de condamnare
Un extras al hotărârii de condamnare se comunică, la data rămânerii definitive, persoanei
juridice condamnate, pentru a-l afişa în forma, locul şi pentru perioada stabilite de instanŃa de
judecată.
Un extras al hotărârii de condamnare se comunică, la data rămânerii definitive, persoanei
juridice condamnate, pentru a asigura difuzarea hotărârii în forma stabilită de instanŃă, prin
intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală,
desemnate de instanŃă.
Persoana condamnată înaintează instanŃei de executare dovada începerii executării afişării sau,
după caz, dovada executării publicării hotărârii de condamnare, în termen de 30 de zile de la
comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea executării ori, după caz, de la
executare.
O copie de pe hotărârea de condamnare, în întregime, sau un extras al acesteia se comunică, la
data rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiinŃarea persoanei juridice şi organului care
a înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.
124
ART. 479^15
Supravegherea executării pedepselor complementare aplicate persoanei juridice
În caz de neexecutare cu rea-credinŃă a pedepselor complementare aplicate persoanei juridice,
instanŃa de executare aplică dispoziŃiile art. 71^2 alin. 2 sau, după caz, art. 71^3 alin. 2 ori 3 din
Codul penal.
Sesizarea instanŃei se face din oficiu, de către judecătorul delegat al instanŃei de executare ori de
către organele cărora li s-a comunicat hotărârea definitivă de condamnare a persoanei juridice,
potrivit art. 479^11 – 479^14.
Persoana juridică este citată la judecată.
Participarea procurorului este obligatorie.
După concluziile procurorului şi ascultarea persoanei juridice condamnate, instanŃa se pronunŃă
prin sentinŃă.
CAP. 2
PROCEDURA ÎN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI
ART. 480
DispoziŃii generale
Urmărirea şi judecarea infracŃiunilor săvârşite de minori, precum şi punerea în executare a
hotărârilor privitoare la aceştia se fac potrivit procedurii obişnuite, cu completările şi derogările din
prezentul capitol şi din secŃiunea IV^1 a cap. I din titlul IV al părŃii generale.
ART. 481
Persoanele chemate la organul de urmărire
Când învinuitul sau inculpatul este un minor care nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau
confruntare a minorului, dacă organul de urmărire penală consideră necesar, citează Serviciul de
protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului, precum şi pe
părinŃi, iar când este cazul, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se
află minorul.
Citarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent este obligatorie la efectuarea prezentării
materialului de urmărire penală.
Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor arătate în alin. 1 şi 2 nu împiedică
efectuarea acelor acte.
ART. 482
Referatul de evaluare a minorului
În cauzele cu învinuiŃi sau inculpaŃi minori, procurorul care supraveghează sau, după caz,
efectuează urmărirea penală poate să solicite, atunci când consideră necesar, efectuarea referatului
de evaluare de către serviciul de probaŃiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripŃie
teritorială îşi are locuinŃa minorul, potrivit legii.
În cauzele cu inculpaŃi minori, instanŃa de judecată are obligaŃia să dispună efectuarea referatului
de evaluare de către serviciul de probaŃiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripŃie îşi are
locuinŃa minorul, potrivit legii, cu excepŃia cazului în care efectuarea referatului de evaluare a fost
solicitată în cursul urmăririi penale, potrivit dispoziŃiilor alin. 1, situaŃie în care dispunerea
referatului de către instanŃă este facultativă.
Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului în
perspectivă socială.
Referatul de evaluare se realizează în conformitate cu structura şi conŃinutul prevăzute de
legislaŃia specială ce reglementează activitatea serviciilor de probaŃiune.
ART. 483
Compunerea instanŃei
Cauzele în care inculpatul este minor se judecă, potrivit regulilor de competenŃă obişnuite, de
către judecători anume desemnaŃi potrivit legii.
125
InstanŃa compusă potrivit dispoziŃiilor alineatului precedent rămâne competentă să judece şi face
aplicarea dispoziŃiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar dacă între timp inculpatul a
împlinit vârsta de 18 ani.
Inculpatul care a săvârşit infracŃiunea în timpul când era minor este judecat potrivit dispoziŃiilor
procedurale speciale privitoare la minori.
ART. 484*)
Persoane chemate la judecarea minorilor
Judecarea cauzei privind o infracŃiune săvârşită de un minor se face în prezenŃa acestuia, cu
excepŃia cazului când minorul s-a sustras de la judecată.
La judecarea cauzei se citează, în afară de părŃi, Serviciul de protecŃie a victimelor şi reintegrare
socială a infractorilor de la domiciliul minorului, părinŃii acestuia sau, după caz, tutorele, curatorul,
persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul, precum şi alte persoane a căror
prezenŃă este considerată necesară de către instanŃă.
Persoanele arătate în alineatul precedent au dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze
cereri şi să prezinte propuneri în privinŃa măsurilor ce ar urma să fie luate.
Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecarea cauzei.
————
*) Conform art. II din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 60/2006, dispoziŃiile art. 484 alin. 2
din Codul de procedură penală, privind citarea obligatorie a Serviciului de protecŃie a victimelor şi
reintegrare socială a infractorilor la judecarea cauzelor cu infractori minori, se suspendă până la 31
martie 2007. Până la această dată, în cauzele cu infractori minori se vor efectua anchete sociale de
către persoane desemnate de autoritatea tutelară a consiliului local în a cărui rază teritorială
domiciliază minorul, iar la judecarea cauzelor cu infractori minori citarea Serviciului de protecŃie a
victimelor şi reintegrare socială a infractorilor este facultativă.
ART. 485
Desfăşurarea judecăŃii
ŞedinŃa în care are loc judecarea infractorului minor se desfăşoară separat de celelalte şedinŃe.
ŞedinŃa nu este publică. La desfăşurarea judecăŃii pot asista persoanele arătate în articolul
precedent, apărătorii părŃilor, precum şi alte persoane cu încuviinŃarea instanŃei.
Când inculpatul este minor sub 16 ani, instanŃa după ce îl ascultă poate dispune îndepărtarea lui din
şedinŃă, dacă apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile ar putea avea o influenŃă negativă
asupra minorului.
ART. 486
InculpaŃi minori cu majori
Când în aceeaşi cauză sunt mai mulŃi inculpaŃi, dintre care unii minori şi alŃii majori, instanŃa
judecă în compunerea prevăzută în art. 483 şi după procedura obişnuită, aplicând însă cu privire la
inculpaŃii minori dispoziŃiile cuprinse în acest capitol.
ART. 487
Executarea mustrării
În cazul când s-a luat faŃă de minor măsura educativă a mustrării, aceasta se execută de îndată, în
şedinŃa în care s-a pronunŃat hotărârea.
Când din orice împrejurări măsura mustrării nu poate fi executată îndată după pronunŃare, se
fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului, citându-se totodată părinŃii, ori dacă
este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul.
ART. 488
Punerea în executare a libertăŃii supravegheate
Când instanŃa a luat faŃă de minor măsura libertăŃii supravegheate, această măsură se pune în
executare chiar în şedinŃa în care este pronunŃată, dacă minorul şi persoana sau reprezentantul
instituŃiei sau unităŃii speciale căreia i s-a încredinŃat supravegherea sunt de faŃă.
Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi şedinŃă, se fixează un termen pentru când se
dispune aducerea minorului şi chemarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent.
ART. 489
126
Revocarea şi înlocuirea libertăŃii supravegheate
Revocarea măsurii libertăŃii supravegheate pentru vreuna din cauzele prevăzute în art. 108 din
Codul penal, cu excepŃia cazului când minorul a săvârşit din nou o infracŃiune, precum şi înlocuirea
libertăŃii supravegheate se dispun de instanŃa care a pronunŃat această măsură.
ART. 490
Internarea minorului
(1) În cazul în care s-a luat faŃă de minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare,
instanŃa poate dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea în executare de îndată a măsurii luate. Punerea
în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de poliŃie de la locul unde se
află minorul.
(2) Organul de poliŃie ia măsuri pentru internarea minorului.
(2^1) În vederea punerii în executare a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare,
organul de poliŃie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinŃa unei persoane fără învoirea acesteia,
precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(2^2) Dacă persoana faŃă de care s-a luat măsura educativă a internării într-un centru de
reeducare nu este găsită, organul de poliŃie constată aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri
pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un
exemplar al procesului-verbal se trimite centrului de reeducare în care se va face internarea.
(3) Copia de pe hotărâre se predă centrului de reeducare în care minorul este internat.
(4) Centrul de reeducare comunică instanŃei efectuarea internării.
ART. 491
Schimbări privind măsura internării
Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major, revocarea liberării
înainte de a deveni major, precum şi ridicarea sau prelungirea măsurii internării într-un centru de
reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare de judecătoria sau tribunalul care a judecat în primă
instanŃă pe minor.
Aceeaşi instanŃă este competentă să dispună ridicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii internării
într-un institut medical-educativ.
ART. 491^1
Amânarea sau întreruperea executării măsurii internării
Executarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare poate fi amânată sau
întreruptă în cazurile şi în condiŃiile prevăzute în art. 453 şi 455.
ART. 492
Revocarea măsurilor luate faŃă de minor
Revocarea sau menŃinerea măsurilor educative, precum şi a măsurii liberării minorului dintr-un
centru de reeducare înainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, când minorul a
săvârşit din nou o infracŃiune, se dispune de instanŃa competentă să judece acea infracŃiune.
ART. 493
DispoziŃii privind apelul şi recursul
DispoziŃiile art. 483 – 489 se aplică în mod corespunzător şi la judecata în instanŃa de apel şi de
recurs, în cauzele privitoare la infracŃiuni săvârşite de minori.
CAP. 2^1
Procedura dării în urmărire
ART. 493^1
Darea în urmărire
Darea în urmărire se solicită şi se dispune pentru identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea
unei persoane în scopul aducerii acesteia în faŃa organelor judiciare ori punerii în executare a
anumitor hotărâri judecătoreşti.
Darea în urmărire se solicită şi se dispune în următoarele cazuri:
a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventivă, un mandat de executare a unei pedepse
privative de libertate, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, măsura internării
127
medicale sau măsura expulzării, întrucât persoana faŃă de care s-a luat una dintre aceste măsuri nu
a fost găsită;
b) persoana a evadat din starea legală de reŃinere sau deŃinere ori a fugit dintr-un centru de
reeducare sau din unitatea în care executa măsura internării medicale;
c) în vederea depistării unei persoane urmărite internaŃional despre care există date că se află în
România.
Darea în urmărire se solicită de:
a) organul de poliŃie care a constatat imposibilitatea executării măsurilor prevăzute în alin. 2 lit.
a);
b) administraŃia locului de deŃinere, centrul de reeducare sau unitatea medicală prevăzută în alin.
2 lit. b);
c) procurorul competent potrivit legii, în cazul prevăzut în alin. 2 lit. c).
Darea în urmărire se dispune prin ordin de Inspectoratul General al PoliŃiei Române.
Ordinul de dare în urmărire se comunică în cel mai scurt timp organelor competente să elibereze
paşaportul, care au obligaŃia să refuze eliberarea paşaportului sau, după caz, să ridice provizoriu
paşaportul pe durata măsurii, precum şi organelor de frontieră pentru darea în consemn.
De asemenea, ordinul de dare în urmărire se comunică în copie:
a) celui în faŃa căruia urmează să fie adusă persoana urmărită în momentul prinderii;
b) parchetului competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în
urmărire.
ART. 493^2
Urmărirea
Ordinul de dare în urmărire se pune în executare de îndată de către structurile competente ale
Ministerului AdministraŃiei şi Internelor, care vor desfăşura, la nivel naŃional, activităŃi de
identificare, căutare, localizare şi prindere a persoanei urmărite.
InstituŃiile publice sunt obligate să sprijine, în condiŃiile legii şi conform competenŃelor legale,
organele de poliŃie care efectuează urmărirea unei persoane date în urmărire.
Activitatea de urmărire a unei persoane arestate preventiv, desfăşurată de organele de poliŃie, este
supravegheată de procurori anume desemnaŃi din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a
cărui circumscripŃie se află sediul instanŃei competente care a soluŃionat în fond propunerea de
arestare preventivă. Când mandatul de arestare preventivă a fost emis într-o cauză de competenŃa
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, supravegherea activităŃii de urmărire este
efectuată de procurori anume desemnaŃi din cadrul structurii competente care efectuează sau a
efectuat urmărirea penală în cauză.
În celelalte cazuri activitatea de urmărire a persoanelor date în urmărire este supravegheată de
procurori anume desemnaŃi din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui
circumscripŃie se află sediul instanŃei de executare ori al altei instanŃe competente potrivit legii
speciale.
ART. 493^3
ActivităŃi ce pot fi efectuate în procedura urmăririi
În vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanelor date în urmărire pot fi
efectuate, în condiŃiile prevăzute de lege, următoarele activităŃi:
a) interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin
orice mijloc electronic de comunicare, precum şi alte înregistrări;
b) reŃinerea şi predarea corespondenŃei şi a obiectelor;
c) percheziŃia;
d) ridicarea de obiecte şi înscrisuri;
e) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora.
ActivităŃile prevăzute în alin. 1 lit. a) – c) pot fi efectuate numai cu autorizarea:
a) instanŃei de executare, în cazurile prevăzute în art. 493^1 alin. 2 lit. a) şi b);
b) unui judecător al instanŃei competente potrivit legii speciale, în cazul prevăzut în art. 493^1
alin. 2 lit. c).
128
ActivităŃile prevăzute în alin. 1 lit. d) şi e) pot fi efectuate numai cu autorizarea procurorului care
supraveghează activitatea organelor de poliŃie care efectuează urmărirea persoanei date în
urmărire. De asemenea, procurorul poate dispune să i se transmită înscrisuri, documente bancare,
financiare sau contabile.
ART. 493^4
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice
mijloc electronic de comunicare în procedura urmăririi
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice
mijloc electronic de comunicare în procedura urmăririi se dispun, la propunerea procurorului care
supraveghează activitatea organelor de poliŃie care efectuează urmărirea persoanei date în
urmărire, dacă instanŃa apreciază că identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanelor
date în urmărire nu pot fi făcute prin alte mijloace ori ar fi mult întârziate.
AutorizaŃia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de
30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanŃei competente, iar în lipsa acestuia, de către
judecătorul desemnat de acesta şi poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în
aceleaşi condiŃii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoană, pentru
prinderea unei persoane urmărite nu poate depăşi 120 de zile în aceeaşi cauză.
Procurorul dispune încetarea imediată a interceptărilor şi înregistrărilor înainte de expirarea
duratei autorizaŃiei, dacă nu mai există motivele care le-au justificat, informând despre aceasta
instanŃa care a emis autorizaŃia.
Autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere
motivată, care va cuprinde: motivele care justifică măsura; persoana, mijlocul de comunicare sau
locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea.
Procurorul procedează personal la efectuarea interceptărilor şi înregistrărilor sau poate dispune
ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate să dea
concurs tehnic la interceptări şi înregistrări sunt obligate să păstreze secretul operaŃiunii efectuate,
încălcarea acestei obligaŃii fiind pedepsită potrivit Codului penal.
În caz de urgenŃă, când întârzierea obŃinerii autorizării ar aduce grave prejudicii activităŃii de
urmărire a persoanei date în urmărire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanŃă
motivată, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 1^1, interceptarea şi înregistrarea
convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore.
În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. 6, procurorul prezintă
ordonanŃa, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptările şi înregistrările efectuate şi un
proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, judecătorului, în vederea confirmării.
Judecătorul se pronunŃă asupra legalităŃii şi temeiniciei ordonanŃei în cel mult 24 de ore, prin
încheiere motivată dată în camera de consiliu. În cazul în care ordonanŃa este confirmată, iar
procurorul a solicitat prelungirea autorizării, judecătorul va dispune autorizarea pe mai departe a
interceptării şi înregistrării, în condiŃiile alin. 4. Dacă judecătorul nu confirmă ordonanŃa
procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptărilor şi înregistrărilor, iar cele efectuate
vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal
care se comunică în copie judecătorului.
Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care nu contribuie la identificarea,
localizarea sau prinderea persoanei date în urmărire se arhivează la sediul parchetului, în locuri
speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenŃialităŃii, şi pot fi transmise pentru consultare
procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori judecătorului sau completului
învestit cu soluŃionarea cauzei, la solicitarea acestora. După prinderea persoanei urmărite, acestea
vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care contribuie la identificarea,
localizarea sau prinderea persoanei date în urmărire sunt certificate, conform art. 91^3 alin. 1 şi 2,
de procurorul care supraveghează activitatea organelor de poliŃie care efectuează urmărirea
persoanei date în urmărire. După prinderea persoanei urmărite, procesele-verbale de redare,
împreună cu suportul pe care acestea sunt fixate, se transmit judecătorului care a emis autorizaŃia şi
129
se arhivează la sediul instanŃei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenŃialităŃii.
După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat numai cu
încuviinŃarea prealabilă a preşedintelui instanŃei.
Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate, din cuprinsul cărora rezultă date sau
informaŃii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei infracŃiuni, certificate în
condiŃiile alineatului precedent, sunt transmise, împreună cu suportul original, de îndată parchetului
competent şi pot fi folosite ca probe.
ART. 493^5
Alte înregistrări
DispoziŃiile art. 493^4 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrărilor în mediul
ambiental, localizării sau urmăririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.
ART. 493^6
Punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora în procedura
urmăririi
În vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanelor date în urmărire, procurorul
care supraveghează activitatea organelor de poliŃie care efectuează urmărirea poate dispune
punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora pe o durată care
nu poate depăşi 30 de zile.
Măsura poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiŃii, pentru
motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata totală a
supravegherii conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora, cu privire la aceeaşi persoană,
pentru prinderea unei persoane urmărite nu poate depăşi 120 de zile în aceeaşi cauză.
Procurorul dispune încetarea imediată a activităŃii de supraveghere a conturilor bancare şi a
conturilor asimilate acestora, dacă nu mai există motivele care au justificat-o.
ART. 493^7
Revocarea urmăririi
Urmărirea se revocă în momentul prinderii persoanei urmărite sau atunci când au dispărut
temeiurile care au justificat darea în urmărire.
Revocarea se dispune prin ordin de Inspectoratul General al PoliŃiei Române, care se transmite în
copie, de îndată:
a) parchetului competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în
urmărire;
b) organelor competente să elibereze paşaportul şi organelor de frontieră.
Procurorul care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire dispune, de
îndată, încetarea imediată a activităŃilor de supraveghere luate conform art. 493^4 – 493^6.
CAP. 3
PROCEDURA REABILITĂRII JUDECĂTOREŞTI
ART. 494
InstanŃa competentă
Competentă să se pronunŃe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanŃa care a judecat în primă
instanŃă cauza în care s-a pronunŃat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanŃa
corespunzătoare în a cărei circumscripŃie domiciliază condamnatul.
ART. 495
Cererea de reabilitare
Cererea de reabilitare judecătorească se face de condamnat, iar după moartea acestuia, de soŃ sau
de rudele apropiate. SoŃul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornită anterior
decesului.
În cerere trebuie să se menŃioneze:
a) adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia;
b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care a fost pronunŃată acea
condamnare;
130
c) localităŃile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă pe tot intervalul de timp de la
executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost
prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii;
d) temeiurile cererii;
e) indicaŃii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluŃionarea cererii.
La cerere se anexează actele din care reiese că sunt îndeplinite condiŃiile reabilitării.
ART. 496
Măsuri premergătoare
Preşedintele instanŃei, fixând termenul pentru soluŃionarea cererii de reabilitare, dispune citarea
petiŃionarului şi a persoanelor a căror ascultare o consideră că ar fi necesară, ia măsuri pentru
aducerea dosarului în care se găseşte hotărârea de condamnare şi cere o copie de pe fişa cu
antecedente penale ale condamnatului.
ART. 497
Respingerea cererii pentru lipsa condiŃiilor de formă
Cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condiŃiilor de formă în următoarele cazuri:
a) când a fost introdusă înainte de termenul legal;
b) când lipseşte menŃiunea prevăzută în art. 495 alin. 2 lit. a) şi petiŃionarul nu s-a prezentat la
termenul de înfăŃişare;
c) când lipseşte vreuna din menŃiunile prevăzute în art. 495 alin. 2 lit. b) – e) şi petiŃionarul nu a
completat cererea la prima înfăŃişare şi nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completării.
În cazul prevăzut la lit. a), cererea poate fi repetată după împlinirea termenului legal, iar în cazurile
prevăzute la lit. b) şi c), oricând.
ART. 498
SoluŃionarea cererii
La termenul fixat instanŃa ascultă persoanele citate, concluziile procurorului şi verifică dacă sunt
îndeplinite condiŃiile cerute de lege pentru admiterea reabilitării. Când din materialul aflat la dosar nu
rezultă date suficiente cu privire la îndeplinirea condiŃiilor de reabilitare, instanŃa dispune
completarea materialului de către persoana interesată, iar dacă consideră necesar, cere de la organele
competente relaŃii cu privire la comportarea celui condamnat.
ART. 499
SituaŃii privind despăgubirile civile
Când condamnatul sau persoana care a făcut cererea de reabilitare dovedeşte că nu i-a fost cu
putinŃă să achite despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare, instanŃa, apreciind împrejurările, poate
dispune reabilitarea sau poate să acorde, în vederea soluŃionării cererii, un termen pentru a achita în
întregime sau în parte suma datorată. Acest termen nu poate depăşi 6 luni.
În caz de obligaŃie solidară, instanŃa fixează suma ce trebuie achitată, în vederea reabilitării, de
condamnat sau de urmaşii săi.
Drepturile acordate părŃii civile prin hotărârea de condamnare nu se modifică prin hotărârea dată
asupra reabilitării.
ART. 500
Suspendarea examinării cererii
Dacă înainte de soluŃionarea cererii de reabilitare a fost pusă în mişcare acŃiunea penală pentru o
altă infracŃiune săvârşită de condamnat, examinarea cererii se suspendă până la soluŃionarea
definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire.
ART. 501
Apelul şi recursul
Hotărârea prin care instanŃa rezolvă cererea de reabilitare este supusă apelului, iar hotărârea
pronunŃată de instanŃa de apel este supusă recursului.
ART. 502
MenŃiuni despre reabilitare
După rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare, instanŃa dispune să se facă menŃiune despre
aceasta pe hotărârea prin care s-a pronunŃat condamnarea pentru care s-a admis reabilitarea.
ART. 503
131
Anularea reabilitării
Anularea reabilitării se hotărăşte la cererea procurorului, de către instanŃa prevăzută în art. 494.
Procedura prevăzută pentru soluŃionarea cererii de reabilitare se aplică în mod corespunzător şi
pentru soluŃionarea cererii de anulare.
CAP. 4
REPARAREA PAGUBEI MATERIALE SAU A DAUNEI MORALE ÎN CAZUL CONDAMNĂRII PE
NEDREPT SAU AL PRIVĂRII ORI RESTRÂNGERII DE LIBERTATE ÎN MOD NELEGAL
ART. 504
Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei
Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei
suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunŃat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de
libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanŃă a
procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanŃă a
procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza
prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanŃei de revocare a măsurii privative sau
restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a
procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).
Are drept la repararea pagubei suferite şi persoana care a fost privată de libertate după ce a
intervenit prescripŃia, amnistia sau dezincriminarea faptei.
ART. 505
Felul şi întinderea reparaŃiei
La stabilirea întinderii reparaŃiei se Ńine seama de durata privării de libertate sau a restrângerii
de libertate suportate, precum şi de consecinŃele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui
privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
ReparaŃia constă în plata unei sume de bani sau, Ńinându-se seama de condiŃiile celui îndreptăŃit
la repararea pagubei şi de natura daunei produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligaŃia
ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă să fie
încredinŃat unui institut de asistenŃă socială şi medicală.
Persoanelor îndreptăŃite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate erau
încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, şi timpul cât au
fost private de libertate.
ReparaŃia este, în toate cazurile, suportată de stat, prin Ministerul FinanŃelor Publice.
ART. 506
AcŃiunea pentru repararea pagubei
AcŃiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptăŃită, potrivit art. 504, iar
după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în
întreŃinerea sa.
AcŃiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a
hotărârilor instanŃei de judecată sau a ordonanŃelor procurorului, prevăzute în art. 504.
Pentru obŃinerea reparării pagubei, persoana îndreptăŃită se poate adresa tribunalului în a cărui
circumscripŃie domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul
FinanŃelor Publice.
AcŃiunea este scutită de taxa judiciară de timbru.
ART. 507
AcŃiunea în regres
În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 506, cât şi în situaŃia în care statul
român a fost condamnat de către o instanŃă internaŃională, acŃiunea în regres împotriva aceluia
care, cu rea-credinŃă sau din gravă neglijenŃă, a provocat situaŃia generatoare de daune, este
obligatorie.
132
CAP. 5
PROCEDURA ÎN CAZ DE DISPARIłIE A ÎNSCRISURILOR JUDICIARE
ART. 508
Constatarea dispariŃiei înscrisului
În cazul dispariŃiei unui dosar judiciar sau a unui înscris care aparŃine unui astfel de dosar, organul
de urmărire penală sau preşedintele instanŃei la care se găsea dosarul sau înscrisul întocmeşte un
proces-verbal prin care constată dispariŃia şi arată măsurile care s-au luat pentru găsirea lui.
Pe baza procesului-verbal se procedează potrivit dispoziŃiilor prevăzute în prezentul capitol.
ART. 509
Obiectul procedurii speciale
Când dosarul sau înscrisul dispărut este reclamat de un interes justificat şi nu poate fi refăcut
potrivit procedurii obişnuite, procurorul prin ordonanŃă sau instanŃa de judecată prin încheiere
dispune, după caz, înlocuirea sau reconstituirea dosarului ori înscrisului dispărut.
Încheierea instanŃei se dă fără citarea părŃilor, afară de cazul când instanŃa consideră necesară
chemarea acestora. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac.
ART. 510
Efectuarea procedurii speciale
Înlocuirea sau reconstituirea se efectuează de organul de urmărire penală ori de instanŃa de
judecată înaintea căreia cauza se găseşte pendinte, iar în cauzele definitiv soluŃionate, de instanŃa la
care dosarul se găseşte în conservare.
Când constatarea dispariŃiei s-a făcut de un organ de urmărire penală sau de o instanŃă de judecată,
altele decât cele arătate în alineatul precedent, organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată
care a constatat dispariŃia trimite organului de urmărire penală sau instanŃei de judecată competente
toate materialele necesare efectuării înlocuirii ori reconstituirii înscrisului dispărut.
ART. 511
Înlocuirea înscrisului
Înlocuirea înscrisului dispărut are loc atunci când există copii oficiale de pe acel înscris. Organul
de urmărire penală sau instanŃa de judecată ia măsuri pentru obŃinerea copiei.
Copia obŃinută Ńine locul înscrisului original până la găsirea acestuia.
Persoanei care a predat copia oficială i se eliberează o copie certificată de pe aceasta.
ART. 512
Reconstituirea înscrisului
Când nu există o copie oficială de pe înscrisul dispărut, se procedează la reconstituirea acestuia.
Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea înscrisurilor pe care le conŃinea.
În vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de probă.
Rezultatul reconstituirii se constată, după caz, prin ordonanŃa organului de urmărire penală
confirmată de procuror sau prin hotărârea instanŃei dată cu citarea părŃilor.
Hotărârea de reconstituire este supusă apelului, iar hotărârea pronunŃată de instanŃa de apel este
supusă recursului.
CAP. 6
ASISTENłA JUDICIARĂ INTERNAłIONALĂ
SecŃiunea I
DispoziŃii generale
ART. 513
CondiŃiile şi modalităŃile de realizare
CondiŃiile şi modalităŃile de realizare a asistenŃei judiciare internaŃionale în materie penală sunt
cele stabilite prin dispoziŃiile cuprinse în legea specială şi în prezentul capitol, dacă prin convenŃiile
internaŃionale nu se prevede altfel.
133
SecŃiunea II *** Abrogată
Comisia rogatorie
ART. 514 *** Abrogat
Comisia rogatorie în străinătate
ART. 515 *** Abrogat
Transmiterea comisiei rogatorii
ART. 516 *** Abrogat
Valabilitatea actului efectuat
ART. 517 *** Abrogat
Comisia rogatorie din străinătate
ART. 518 *** Abrogat
CondiŃiile de prezentare a materialelor
SecŃiunea III
Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine
ART. 519 *** Abrogat
Cazuri de recunoaştere
ART. 520 *** Abrogat
CondiŃiile de recunoaştere
ART. 521 *** Abrogat
Recunoaşterea pe cale principală
ART. 522
Executarea dispoziŃiilor civile
Executarea dispoziŃiilor civile dintr-o hotărâre judecătorească penală străină se face potrivit
regulilor prevăzute pentru executarea hotărârilor civile străine.
SecŃiunea IV
Rejudecarea în caz de extrădare
ART. 522^1
Rejudecarea celor judecaŃi în lipsă în caz de extrădare
În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea
fi rejudecată de către instanŃa care a judecat în primă instanŃă, la cererea condamnatului.
DispoziŃiile art. 405 – 408 se aplică în mod corespunzător.
DispoziŃii finale
ART. 523
Termenii explicaŃi în Codul penal
Termenii sau expresiile al căror înŃeles este anume explicat în Codul penal au acelaşi înŃeles şi în
Legea de procedură penală.
ART. 524
Prezentul cod intră în vigoare pe data de 1 ianuarie 1969.
NOTE:
1. Potrivit art. III din Legea nr. 141/1996, prevederile din prezentul cod referitoare la pedeapsa
complimentară a confiscării averii, cu excepŃia art. 406 alin. 3 şi art. 461 alin. 3, se abrogă.
2. Potrivit art. II din Legea nr. 281/2003, următorii termeni din Codul de procedură penală se
înlocuiesc astfel:
134
– „rază teritorială”, cu „circumscripŃie”, ori de câte ori se referă la instanŃele judecătoreşti şi la
parchetele de pe lângă acestea;
– „organe de cercetare ale poliŃiei”, cu „organe de cercetare ale poliŃiei judiciare”.
3. Potrivit art. II din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 109/2003, ori de câte ori în Codul de
procedură penală termenul de „instanŃă” se referă la percheziŃia domiciliară sau la dispunerea arestării
preventive, acesta se înlocuieşte cu termenul de „judecător”.
4. Reproducem mai jos prevederile art. III din Legea nr. 356/2006, cu modificările ulterioare.
„ART. III*)
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României,
Partea I, iar prevederile privind persoana juridică, la data intrării în vigoare a normelor
corespunzătoare din Codul penal.
(2) Cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele ori instanŃele militare
la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competenŃa parchetelor sau instanŃelor civile, vor
continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanŃele militare.
(3) Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie
judecate de instanŃele competente, potrivit dispoziŃiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de
admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinŃarea sau, după caz, casarea hotărârii şi
rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanŃa competentă, potrivit prezentei legi.
(4) Cauzele aflate în curs de urmărire penală la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
urmărite de organele de urmărire penală competente potrivit acestei legi. Actele şi lucrările
efectuate potrivit legii anterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile.”
————
*) Curtea ConstituŃională, prin Decizia nr. 610/2007, a constatat că dispoziŃiile art. III alin. (2) şi
alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 sunt neconstituŃionale.
—————

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentComponenţa comisiilor de specialitate ale Primăriei Municipiului Buzău 2016-2020
Articolul următorCodul de procedură civilă
Autor al cărţii „Drum printre ani – Istoria echipei de fotbal Gloria Buzău 1971 – 2011” şi al cărţii "50 de personaje marcante în istoria fotbalului buzoian". În prezent redactor Buzăul Sportiv şi realizator TV Buzău. Realizator TV şi moderator al emisiunilor „Fotbal Total”, „TV Sport”, „Eurofotbal”, „Sport Maxim”, „Arena sportivă” şi „Zona neutră”. Prezentator al emisiunilor „În spatele uşilor de restaurant”, „Tainele pensiunii” şi "Bilet de vacanţă". Realizator al DVD-urilor „Războinicii la Ciuta”, „Meciuri de poveste” şi „Palatul Comunal, simbol al Buzăului”. Peste 200 de evenimente sportive comentate (din fotbal, handbal şi futsal).

Lasă un răspuns